Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 507/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 507/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 2386/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 17 Aprilie 2014
Președinte - A. T.
Judecător B. D. G.
Judecător S. T.
Grefier E. C.
Decizia nr.507/ca
Pe rol judecarea cererii de revizuire privind pe revizuent P. F. și pe intimat I. IAȘI - POLIȚIA MUNICIPIULUI IAȘI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă revizuentul personal și consilier juridic Z. M. pentru intimat.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că la dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr._/245/2012 al Judecătoriei Iași
Se identifică revizuentul cu CI . nr._ eliberată la 18.03.2013.
Revizuentul solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării de apărător.
Instanța pune în vedere revizuentului să precizeze care este motivul pentru care nu și-a angajat apărător până la acest termen de judecată, având în vedere că a primit citația încă de la data de 31.03.2014.
Revizuentul precizează că nu a avut timp să își angajeze apărător.
Deliberând asupra cererii de amânare formulată de revizuent, instanța constată că cererea este neîntemeiată, având în vedere că amânarea cauzei e poate face doar pentru motive temeinice și în consecință respinge cererea revizuentului.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe cererea de revizuire.
Revizuentul solicită a se avea în vedere că a formulat cererea de revizuire în baza unei adrese a I.P.J Iași din care rezultă că el este cel care a efectuat apelul de urgență în data de 22.11.2012, la ora 18.33. Agentul constatator care a venit la locul evenimentului a dat dovadă de lipsă de profesionalism și de rea credință, acesta refuzând să consemneze în procesul verbal că geamurile erau sparte de cei doi implicați în eveniment. Motivul de revizuire este că I.P.J Iași a ascuns faptul că revizuentul petent este cel care a chemat organele de poliție la momentul evenimentului, lucru dovedit prin adresa depusă la dosar. A dovedit prin această adresă că organul de poliție a venit la sesizarea sa și nu a altei persoane. Solicită a se constata că martorul C. V. este cel implicat în eveniment și cel care a aruncat cu pietre. Mărturia acestuia este mincinoasă. Poliția nu trebuia să îl propună martor pe acesta.
Intimatul prin consilier juridic solicită respingerea cereri de revizuire motivele de revizuire nu se circumscriu cauzelor prevăzute de Codul de procedură civilă.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii de revizuire constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 252/14.02.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr._/_, s-a respins recursul Respinge recursul declarat de petentul P. F. împotriva sentintei civile nr._ din 15.10.2013 pronunțată de Judecatoria Iași, sentinta pe care o menține.
Din actele și lucrările dosarului de față, tribunalul a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
„Așa după cum a reținut și prima instanță, prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 22.11.2012, petentul a fost sancționat pentru că, la data de 22.11.2012 la orele 1830, aflându-se în Iași, ..10, petentul a provocat scandal, în timp ce se afla în fața imobilului său, adresând injurii și cuvinte vulgare numitului C. V..
Dispoziții legale incidente:
Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii si liniștii publice: art. 3 pct. 1, pct. 24 „ Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: 1) săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice; 24) provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice; „”
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma dispozițiilor legale redate mai sus, instanța de control judiciar, cu majoritate, reține că recursul este nefondat, sentința instanței de fond fiind, legală și temeinică .
Astfel, instanța de control judiciar reține că, nu se poate dispune anularea procesului verbal de constatare a contravenției, din probatoriul administrat în cauză reieșind cu certitudine săvârșirea faptei contravenționale.
În acest sens, tribunalul reține că, în mod temeinic și legal instanța a apreciat relevanța materialului probator, raportat la situația de fapt reținută și dispozițiile legale aplicabile în cauză.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal, în mod corect prima instanță a reținut că acesta nu este afectat de niciun viciu, susținerile recurentului fiind nefondate.
Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par. 2 din Convenției nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept (Salabiaku c. Franta din 07.10.1988, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie sa respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Janosevic c. Suedia par.101) .
Așadar, prezumția de legalitate de care se bucura procesul verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrara dispozițiilor art. 6 par.2 din Convenție. Autorului contravenției i se asigură fără nicio îngrădire dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului verbal de constatare a contravenției iar . situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate.
Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.
Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiecțiuni în momentul întocmirii și ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile prevăzute de lege pentru a-l contesta, în care intră și dreptul de a face obiecțiuni.
Or, în speță instanța de fond, în mod corect a reținut legalitatea și temeinicia procesului verbal, în condițiile în care, din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine că recurentul a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa, aceasta nedovedind o situație de fapt contară.
Astfel este de reținut că, instanța de fond nu a avut în vedere numai apărările intimatului ci, a avut în vedere și a apreciat în mod temeinic și legal probele administrate în cauză.
De asemenea, este de reținut că recurentul petent nu a produs vreo probă care să dovedească contrariul celor reținute în procesul verbal și dovedite de intimată.
Nu în ultimul rând, relativ la declarația martorului Gheorghiadis I., instanța de control judiciar mai reține că, sinceritatea martorului se apreciază în funcție de mai multe elemente, cum ar fi relația cu părțile, măsura în care este interesat în cauză, izvorul informațiilor iar apoi instanța va determina în ce măsură aceasta corespunde realității în funcție de vârstă, sănătate, profesie dar și de timpul trecut de la data producerii evenimentului relatat .
Or, sub aspectul relevanței declarația martorului nu poate duce la anularea procesului verbal, având în vedere că, martorul nu a asista direct la evenimentele petrecute între petent și cealaltă persoană implicată în incident, fiind puțin probabil ca relatarea martorului să mai aibă elemente de veridicitate. Astfel, acesta declară că la momentul la care a ajuns acasă erau deja două persoane acasă la recurent iar spre finalul declarației arată că intrase în casă și a văzut pe geam cele petrecute.
Procesul verbal de constatare a contravenției este un act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional. In ceea ce privește forța probantă a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, deși nu este prevăzută de O.G. 2/2001, totuși puterea doveditoare este lăsată al aprecierea judecătorului, deci va avea valoarea probantă a unui act doveditor reconstituit, făcând dovada până la proba contrară drept pentru care, toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege. Rezultă deci că cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând deci prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
În cauza I. P. c. României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a statuat în sensul că: „ amenda aplicată în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 și suspendarea dreptului de a conduce se includ în sfera acuzației în materie penală. Această calificare impune pentru instanță obligația de a asigura în proces funcționarea efectivă a tuturor garanțiilor impuse de art. 6 din Convenție, îndeosebi a celor care privesc contradictorialitatea, nemijlocirea, dreptul la apărare, precum și prezumția de nevinovăție care, fără a avea o valență absolută, este în strânsă legătură cu prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator.„
Asadar, instanța de contencios al drepturilor omului nu a înlăturat prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci a impus echilibrul ce trebuie să existe între prezumtia de nevinovatie specifică materiei si prezumtia de legalitate si validitate a procesului-verbal de contraventie.
De asemenea, susținerea recurentului referitoare la înlăturarea caracterului contravențional al faptei determinat de existența iresponsabilității, este vădit nefondată.
Și în ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța de control judiciar reține, cu opinie majoritară că, în mod corect prima instanță a menținut în totalitate procesul verbal.
Art. 5 alin.5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții europene a drepturilor omului (hot. Muller c. Franța, hot. Handyside c. Regatul Unit).
În aceste condiții, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru atingerea scopului preventiv educativ al sancțiunii .
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanța, cu majoritate, va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.„
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire petentul P. F., arătând că, de fapt petentul este cel acre a sunat la 112, si tot el a fiost cel sanctionat.
Cererea de revizuire s-a întemeiat pe dispozițiile art. 509 pct 5 din noul Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii de revizuire au fost depuse la dosar, în copii, înscrisuri .
Intimatul, legal citat, nu a formulat în întâmpinare
Instanța, în baza dispozițiilor art. 129 alin 4 și 5 Cod procedură civilă, la termenul din 17.04.2014, a pus în discuție admisibilitatea cererii de revizuire.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 322 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că cererea de revizuire nu este admisibilă, pentru următoarele considerente:
Instanța de recurs, prin decizia civilă a carei revizuire se solicitat a respins recursul petentului mentinand solutia primei instante
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut că, in mod corect a fost santionat in baza legii 61/1991, acesta, in data de 22.11.2012 a provocat scandal in fata imobilului sau aducand injurii numitului C. V., solutia data fiind in baza probatoriului administrat in cauza.
Dispoziții legale incidente:
Potrivit art. 322 alin 1 pct. 5 Cod procedură civilă din 1865 :” Revizuirea unei hotărâri ramase definitiva in instanța de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotărâri data de o instanța de recurs atunci când evoca fondul, se poate cere in următoarele cazuri:5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere ; „
Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, încât exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
Din analiza cererii de revizuire, raportat la probatoriul administrat în cauză și la dispozițiile legale incidente, rezultă că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă în consecință .
În ceea ce privește motivul de revizuire reglementat de dispozițile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă și invocat de către revizuent în justificarea legală a cererii lor, Tribunalul reține următoarele:
Dispozițiile art. 322 punctul 5 Cod procedură civilă invocate de revizuenț, prevăd că revizuirea unei hotărâri definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de parte potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Prima situație reținută de dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă (atunci când s-au descoperit înscrisuri doveditoare) are în vedere îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții pentru admisibilitatea cererii de revizuire: invocarea unui înscris, nou, doveditor, determinant, să fi existat la data pronunțării hotărârii, să nu fi putut fi înfățișat în procesul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere, fie că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.
Or, revizuentul a depus la dosar un inscris ce nu este nou, acesta datand din 08.10.2013, si de care a avut cunostinta, nefiind descoperit după pronunțarea deciziei, pentru a fi incidente cerințele art. 322 pct. Cod procedură civilă din 1865.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea este admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege. Retractarea hotărârii supusă revizuirii nu implică verificarea legalității și temeiniciei acesteia în raport de materialul probator existent la momentul pronunțării ei.
Întrucât cererea de revizuire este o cale extraordinara de atac, ce se exercită numai in anumite cazuri restrictiv determinate de lege, prezentarea probelor, respectiv a inscrisurilor noi, este o conditie de admisibilitate a ei.
De aceea, revizuienta avea obligația de a invoca și înfățișa înscrisurile noi, fără de care examinarea admisibilitatii cererii de revizuire nu este posibila.
Pentru aceste considerente, urmează ca Tribunalul să să respingă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de de P. F. împotriva Deciziei civile nr. 252/14.02.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr._/245/2012
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către revizuientul P. F. împotriva deciziei nr.252/201 ca din 14.02.2014, pronunțate de către Tribunalul Iași în dosarul nr._/245/2012.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.04.2014.
Președinte, A. T. | Judecător, B. D. G. | Judecător, S. T. |
Grefier, E. C. |
Red/.TAM .-12.05.2014
2 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 323/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 211/2014.... → |
|---|
