Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1040/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1040/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 19776/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 17 Decembrie 2014
Președinte - M. Hărățu
Judecător S. T.
Grefier C. M. N.
DECIZIE Nr. 1040/2014
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de . împotriva sentinței civile nr. 2801/24.02.2014 a Judecătoriei Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 3.12.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, 17.12.2014.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
P. sentința civilă nr. 2801/24.02.2014, Judecătoria Iași a respins plângerea formulată de petentul . împotriva procesului – verbal de contravenție ./20/_ nr. 304/7.06.2013, întocmit de D.G.R.F.P. Iași.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, potrivit art. 221 ind. 3 alin. 2 lit. v din Legea 571/2003, este interzisă achiziționarea produselor accizabile de la persoane care desfășoară activități de distribuție si comercializare angro a băuturilor alcoolice si a tutunului prelucrat (…) si care nu respecta condițiile sau obligațiile prevăzute de art. 206/69 alin. 2 din prezentul titlu.
În conformitate cu dispozițiile art. 206^69 alin. 2 Cod fiscal operatorii economici care doresc sa distribuie si sa comercializeze angro băuturi alcoolice si tutun prelucrat sunt obligați sa se înregistreze la autoritatea competenta prevăzută in normele metodologice .
Împrejurarea invocata de către petentă in sensul ca nu exista o prevedere legala care sa o oblige sa solicite distribuitorului autorizația de funcționare nu poate fi reținută de către instanța de judecata, având in vedere ca prin aceasta susținere petenta invoca practic necunoașterea legii, ceea ce echivalează cu invocarea propriei culpe .
Pe cale de consecință, instanța a constatat că nu s-a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina contestatoarei prin actul atacat.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată – precum și în raport de cele învederate în procesul-verbal, instanța a constatat că nu se justifică o reindividualizare a sancțiunii.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite), art. 21 alin. 3 din același act normativ (conform căruia, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”), precum și de art. 7 alin. 3 în care se învederează că „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”.
Sancțiunea a fost aplicată în cuantum de 20.000, minimul prevăzut de lege, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului care nu a recunoscut și nu a regretat fapta în fața instanței și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
De asemenea, sancțiunea complementară a confiscării a fost aplicată în mod legal, în baza art. 221 ind. 3 alin. 3 din Legea 571/2003, fiind o sancțiune care se aplică de drept.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, a declarat apel . Iași, invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia.
Intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul apreciază că apelul de față este întemeiat pentru motivele ce urmează a fi prezentate.
P. procesul – verbal ./20/_ nr. 304/7.06.2013, petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 221 ind. 3 alin. 2 lit.v din Legea nr. 571/2003, constând în faptul că a achiziționat bere de la . SRL, societate care nu deține atestat pentru distribuție și comercializare angro de produse supuse accizelor.
Verificând cuprinsul procesului – verbal menționat anterior, tribunalul a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea condițiilor imperative de formă prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, petentul nefăcând dovada existenței vreunei vătămări pricinuite de cauze ce sunt de natură a atrage sancțiunea nulității relative.
În ceea ce privește temeinicia procesului – verbal de contravenție, tribunalul consideră că aprecierile primei instanțe în acest sens sunt corecte, însă apreciază că este oportună, în cauza de față, înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, având în vedere gradul redus de pericol social al contravenției săvârșite în condițiile în care distribuitorul, comerciant en - gros, a declarat pe proprie răspundere, în contractul încheiat între părți, că deține toate autorizațiile și licențele necesare pentru distribuirea produselor accizabile.
Pentru aceste considerente, tribunalul urmează, în baza disp. art. 480 alin. 2 NCPC, să admită prezenta cerere de apel, schimbând în parte hotărârea atacată în sensul precizat anterior.
În ceea ce privește cererea apelantului – petent de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată, tribunalul apreciază că aceasta nu este întemeiată în situația în care organul constatator a făcut aprecieri corecte cu privire la întrunirea elementelor constitutive ale laturii obiective și subiective a contravenției săvârșite de apelantul – petent, aplicând sancțiunea amenzii în cuantumul minim legal, adoptarea măsurii de înlocuire a acestei amenzi cu avertismentul ținând de dreptul exclusiv al instanței de judecată de apreciere cu privire la oportunitatea aplicării ei, fapt ce nu implică existența vreunei culpe a organului sancționator.
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul declarat de .. Iași împotriva sentinței civile nr. 2801/24.02.2014 a Judecătoriei Iași pe care o schimbă în parte.
Admite în parte plângerea formulată de petentul .. Iași în contradictoriu cu intimații D.R.V. Iași și D.G.R.F.P. Iași și dispune înlocuirea amenzii în cuantum de_ lei, aplicate prin procesul-verbal de contravenție ./20/_ nr. 304/7.06.2013, încheiat de D.R.V. Iași, cu sancțiunea avertismentului.
Respinge cererea apelantului-petent de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Menține celelalte dispoziții ce nu contravin prezentei.
Definitivă.
Pronunțată în condițiile art. 396 alin.2 C.pr.civ. la data de 17.12.2014
Președinte, M. Hărățu | Judecător, S. T. | |
Grefier, C. M. N. |
Red.M.H./N.C.M.
24.04.2015/5ex.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2550/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 2528/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
