Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2550/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2550/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 2152/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 18 Decembrie 2014
Președinte - P. C. D.
Grefier M. B.
SENTINȚA Nr. 2550/2014
Pe rol judecarea cauzei privind pe contestator F. M. C. și pe intimat C. DE A. DE SĂNĂTATE IAȘI, pârât DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. V. pentru reclamant. lipsă reprezentantul legal al pârâților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Av V. pentru reclamant, precizează că nu mai are alte cereri de formulat și nici probe de administrat.
Instanța in baza disp. art. 241 NCpr.civ, constată terminată cercetarea judecătorească face aplicabilitatea disp. art. 244 alin. 3 NCPC, și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Av. V. pentru reclamant, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea deciziei de soluționare a contestației și a deciziilor emise de CAS, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față :
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ reclamanta F. M. C., a solicitat anularea deciziilor de impunere nr. 139/04/11.03.2014 și deciziile de impunere nr. 5119_08/30.06.2011 și nr. 5119_09/30.06.2011 emise de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iași precum și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ din 01.07.2012 emisă de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, susținând că sunt netemeinice și nelegale.
În motivarea acțiunii, expunând situația de fapt, reclamanta a arătat că, a luat cunoștință de deciziile contestate cu ocazia comunicării adresei de înființare a popririi drept pentru care, a urmat procedura prealabilă însă nici C. județeană de pensii Iași și nici Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, nu i-au răspuns solicitărilor.
Cu privire la deciziile de impunere nr. 139/04/11.03.2014 și deciziile de impunere nr. 5119_08/30.06.2011 și nr. 5119_09/30.06.2011 emise de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iași, reclamanta a arătat că, acestea sunt netemeinice în primul rând pentru că, acestea i-au fost comunicate la o altă adresă decât cea la care își are domiciliul, pârâtele având cunoștință de domiciliul său legal din declarațiile de impunere depuse.
În al doilea rând, reclamanta a susținut că, declarațiile de impunere sunt emise cu încălcarea prevederilor legale deoarece, a fost obligat la plata unor contribuții de asigurări de sănătate raportare la venituri obținute din folosința bunurilor deși, potrivit art. 257 alin 2 lit. f din Legea nr. 95/2006, era scutit de la plata unei astfel de contribuții întrucât obținea venituri de natură salarială.
În acest sens, reclamanta a susținut că,prin prin contractul individual de munca înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă lași, la data de 01.10.2008 face dovada că a fost salariată al S.C. Stefi Tex S.R.L, lasi fiind angajată a acestei societăți cu normă întreaga pe perioada nedeterminată, conform contractului individual de munca Înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă lași sub nr_-24-1-_-_ .Reclamanta a arătat de asemenea că, raporturile sale de munca cu această societate au încetat la data de 31.03.2011 - conform deciziei de încetare a contractului individual de munca înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca lasi, așa încât, în perioada 01.10.2008 - 31 martie 2011 a avut calitatea de angajată cu normă întreagă.
Pe de altă parte, referitor la deciziile de impunere, reclamanta a susținut că, din acestea nu rezultă dacă debitul solicitat a fost calculat prin raportare la venitul net din cedarea folosinței bunurilor așa după cum prevăd dispozițiile art. 62 alin 2 Cod fiscal.
În ceea ce privește decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ din 01.07.2012, reclamanta a susținut că aceasta nu este legală deoarece, pe de o parte, nu a obținut venituri din activități independente, făcând parte din categoria persoanelor ce realizează venituri de natură salarială iar pe de altă parte pentru că, nefiindu-i comunicat actul ce stabilește debitul principal, nu îi pot fi calculate penalități deoarece, neachitarea la termen a obligațiilor nu i-ar fi imputabilă.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispzițiile art. 205 alin 1 și 2 și ale art. 218 din Codul de procedură fiscală și ale art. 8 din Legea nr. 554/2004.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copii, înscrisuri.
Pârâta C. Județeană de Pensii Iași, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, susținând că, deciziile contestate sunt legale și temeinice învederând de asemenea că, înscrisurile atașate de către reclamantă contestației administrative prin care se ratifica retroactiv un contract de muncă, erau supuse echivocului și nu puteau fi avute în vedere. Se mai susține, referitor la aceste înscrisuri, că Inspectoratul Teritorial de Muncă Iași a confirmat faptul că reclamanta nu figurează înregistrată cu un contract de muncă.
Pârâta a atașat întâmpinării, în copii, înscrisuri.
Pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra fondului cauzei, instanța reține următoarele :
În urma unor sesizări ale Agenției Naționale de Administrare fiscală, efectuate în baza Protocolului nr._/P5282/2007 și a actului Adițional nr. 1,_/IP1797/2009 s-a constatat că reclamanta a obținut venituri din cedarea flosinței unor bunuri, astfel că, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iași a emis deciziile nr. 5119_08/30.06.2011 și nr. 5119_09/30.06.2011. Prin decizia nr. 5119_08/30.06.2011, CAS a calculat, în sarcina reclamantei, un debit în cuantum de 7914 lei din care, 4336 lei reprezentând contribuție de asigurări de sănătate, 2259 lei majorări de întârziere scadente la 30.06.2010, 197 lei majorări de întârziere scadente la 30.09.2010, 472 lei majorări de întârziere scadente la 30.06.2011 și 650 lei penalități de întârziere ( fila37 ). De asemenea, prin decizia nr. 5119_09/30.06.2011, CAS a calculat, în sarcina reclamantei, un debit în cuantum de 3476 lei din care, 2380 lei reprezentând contribuție de asigurări de sănătate, 371 lei majorări de întârziere scadente la 30.06.2010, 108 lei majorări de întârziere scadente la 30.09.2010, 259 lei majorări de întârziere scadente la 30.06.2011 și 357 lei penalități de întârziere ( fila 38 ).
Ulterior, prin decizia nr. 139/04/11.03.2014, a fst respinsă plângerea reclamantei formulată împotrivia deciziilor de stabilire a debitului principal și a accesoriilor ( fila 36). De asemenea, pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași a emis decizia de plată a obligațiilor accesorii emisă de pârâtă în dosarul_ din 01.07.2012 ( fila 44) prin care, s-au calculat accesorii la sumele pretins datorate de către reclamant
Dispoziții legale incidente:
Codul fiscal, art. 30 alin 2 lit. a: “ (2) Veniturile din proprietățile imobiliare situate în România includ următoarele: a) veniturile din închirierea sau cedarea folosinței proprietății imobiliare situate în România;”, art. 41 lit. c: “Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt următoarele: c) venituri din cedarea folosinței bunurilor, definite conform art. 61;”.
Art. 257 alin 1 și 2 lit. a și f din Legea 95/2006, prevede că obligația de plată a taxei intervine: „ (1) Persoana asigurata are obligatia platii unei contributii banesti lunare pentru asigurarile de sanatate, cu exceptia persoanelor prevazute la art. 213 alin. (1). (2) Contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 5,5%*), care se aplica asupra: a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor, precum și orice alte venituri realizate din desfãșurarea unei activitãți dependente; f) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectualã realizate în mod individual și/sau într-o formã de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit, numai în cazul în care nu realizeazã venituri de natura celor prevãzute la lit. a)-d), alin. (2^1) și (2^2) și art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puțin de un salariu de bazã minim brut pe țarã, lunar*).”.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma dispozițiilor lgale incidente în cauză, instanța reține că acțiunea este întemeiată, deciziile atacate fiind nelegale în sensul că, sunt emise cu încălcarea dispozițiilor art. 257 alin 2 lit. a și f din Legea nr. 95/2006, în vigoare în luna iunie 2011.
Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta era angajat la data emiterii deciziilor contestate iar potrivit lit. f a alin 2 din art. 257, era exceptat de la plata contribuției de asigurări sociale pentru sumele obținute din cedarea folosinței bunurilor.
În acest sens, instanța reține că, reclamanta a fost angajat începând cu 01.10.2008- până în 31 martie 2011; angajator . ( așa după cum rezultă din contractul nr._-24-1-_-_ – filele 65 – 66). Aceeași situație rezultă și din decizia nr. 1/ 31.03.2011 ( fila 67) precum și din acordul de mediere în baza contractului de mediere nr. 13 din 23,05.2013 ( filele 61 – 62), înscrisuri relevante în speță, contrar celor susținute de către pârâtă prin întâminare cu privire la caracterul echivoc al acestor înscrisuri.
De altfel, chiar Inspectoratul Teritorial de Muncă Iași confirmă acest lucru, prin adresa nr._/19.05.2014 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă Iași prin care atestă faptul că . a trimis contract de muncă pentru reclamant, începând cu perioada 02.05.2008 „așa după cum rezultă din verificarea aplicației electronice de gestionare a bazei de date reprezentând registrul general de evidență a salariaților, transmisă în temeiul HG nr. 500/2011” – fila 57.
Pe de altă parte, contractul de muncă este un contract consensual, fiind guvernat de principiul libertății de voință, neînregistrarea acestuia la Inspectoratul teritorial de Muncă neînsemnând că acesta nu își produce efecte juridice. Conform prevederilor art 16 alin 1 din Codul Muncii, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în limba română și în formă scrisă, aceste condiții fiind obligatorii astfel că, devin condiții de validitate în lipsa cărora (a uneia sau a tuturor) contractul individual de muncă este lovit de nulitate absolută. Pentru a produce efecte juridice, forma scrisă a contractului individual de muncă este obligatorie.
Încheierea în formă scrisă este obligație ad validitatem și nu înregistrarea acestuia la ITM care, constituie contravenție. Așadar, cum există dovada încheierii acestuia în formă scrisă, se face dovada existenței relațiilor de muncă deci, trebuiau avute în vedere de pârâte la emiterea deciziilor contestate.
Nu în ultimul rând, este de remarcat faptul că angajatorul reclamantei a achitat contribuția de asigurări sociale pentru aceasta: achitat cu titlu de contribuție asigurări sociale –_ lei la 26.03.2013- chitanța TSB_ ( fila 87); De altfel, achitarea sumei rezultă și și declarația administratorului . autentificată sub nr. 684/27.05.2013 de către BNP D. Cremenițchi ( filele 63-64)
În concluzie, instanța reține că, decizia nr. 139/04/11.03.2014 și deciziile de impunere nr. 5119_08/30.06.2011 și nr. 5119_09/30.06.2011 emise de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iași precum și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ din 01.07.2012, sunt nelegale, reclamanta fiind exceptată de la plata contribuției de asigurări de sănătate aferente veniturilor obținute din cedarea folosinței bunurilor, în aprecierea calității sale de angajat pentru perioada avută în vedere la emiterea deciziilor, astfel că, acestea vor fi anulate.
În altă ordine de idei, ca efect al anulării deciziilor de impunere emise de Casa de Asigurări de Sănătate Iași, urmează a se dispune și anularea decizia de plată a obligațiilor accesorii emisă de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași în dosarul_ din 01.07.2012 ( fila 44) prin care, conform susținerilor s-au calculat accesorii la sumele pretins datorate de către reclamant. în acest sens, este de reținut că, acestea sunt accesorii sumelor determinate prin deciziile de impunere astfel încât, anularea acestora atrage și anularea actelor subsecvente.
Având în vedere că s-a reținut nelegalitatea acestor decizii, conform considerentelor expuse anterior, nu vor mai fi analizate și celelalte motive de nulitate invocate.
Pentru aceste considerente, urmează ca Tribunalul să admită acțiunea precizată și să anuleze decizia nr. 139/04/11.03.2014 și deciziile de impunere nr. 5119_08/30.06.2011 și nr. 5119_09/30.06.2011 emise de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iași precum și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ din 01.07.2012.
Referitor la cheltuielile de judecată instanța reține că, potrivit art. 453 Cod procedură civilă, partea care cade in pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Având însă în vedere poziția procesuală a reclamantei precum și principiul disponibilității procesului civil, urmează ca instanța să ia act că reclamanta înțelege să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea precizată, formulată de reclamanta F. M. C., cu domiciliul în Iași, ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâtele Casa de Asigurări de Sănătate Iași, cu sediul în Iași, .. 18-20, jud. Iași și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în Iași, .. 26, jud. Iași.
Anulează decizia nr. 139/04/11.03.2014 și deciziile de impunere nr. 5119_08/30.06.2011 și nr. 5119_09/30.06.2011emise de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iași precum și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ din 01.07.2012.
Ia act că reclamanta înțelege să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recurs ce va fi depus la Tribunalul Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 decembrie 2014.
Președinte, P. C. D. | ||
Grefier, M. B. |
M.B. 18 Decembrie 2014
Red-. D.P.C.- 19.01.2015
5
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 2521/2014. Tribunalul IAŞI | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1040/2014.... → |
|---|
