Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 336/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 336/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 22859/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 21 Mai 2014
Președinte - P. C. D.
Judecător Mițică A.
Grefier A.-M. H.
DECIZIE Nr. 336/2014
Pe rol judecarea cauzei privind pe apelant G. E. și pe intimat I. IAȘI-B.R., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Dezbaterile asupra cererii de apel au avut loc în ședința publică din data de 14.05.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 21.05.2014, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 18.12.2013, pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă plângerea formulată de petentul G. E., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 08.07.2013 de intimatul I. Iași.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 08.07.2013, petentul a fost sancționat deoarece, la data de 08.07.2013, ora 10,05, a condus auto marca Mercedes Benz cu nr. de inmatriculare_ dinspre . catre cartierul Dacia, iar la intersectia cu ., nu a respectat semnificatia culorii rosii a semaforului electric in functiua Autogării C., apoi a continuat deplasarea, intrând in parcarea gări de nord.
Analizând cu precădere legalitatea procesului verbal de contravenție sub aspectul respectării condițiilor formale impuse de lege la încheierea lui, instanța de fond a constatat că, procesul verbal nu este afectat de nicio cauză de nulitate absolută care să poată fi reținută și din oficiu potrivit art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, prima instanță, raportându-se practicii instanței de contencios al drepturilor omului și dispozițiilor art. art.57 alin.2 din și ale art.100 alin.3 lit. d din OUG 195/2002, a reținut că, din raportul agentului constatator, rezultă că fapta a fost constată de acesta prin propriile simturi. Conform art.109 alin.1 din OUG 195/2002,”constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de cãtre politistul rutier.”
Instanța de fond a apreciat că probele administrate in cauză nu contrazic situatia de fapt retinută in actul constatator deoarece, fotografiile depuse de petent nu lămuresc instanta asupra situatiei de fapt de la momentul retinerii contraventiei, ci surprind circulatia in intersectia in cauză ulterior datei sanctionării.
S-a mai reținut în procedura contraventională, in cazul faptelor constatate in mod direct de către organul constatator, sarcina probei îi revine petentului. Simpla negare a acestuia in sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât el nu aduce probe sau nu invocă imprejurări credibile pentru a răsturna prezumtia născută. Ca orice act administrativ, procesul-verbal de constatare a contravenției si aplicare a sancțiunii se bucură de prezumția de legalitate si temeinicie, sarcina răsturnării acestei prezumții revenind contravenientului, în caz contrar procesul-verbal făcând dovada deplină a săvârșirii faptei si a vinovăției contravenientului. Prin plângerea formulată, se constată că petentul nu a propus probe care să conducă instanța la concluzia că situația de fapt menționată in procesul – verbal a fost incorect reținută.
În final, s-a concluzionat că, cele consemnate in procesul – verbal corespund realității, astfel încât procesul – verbal este temeinic.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța de fond a constatat că plângerea este nefondată, fiind respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul N. R. G., considerând-o parțial netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
În motivarea apelului petentul, a reiterat pe larg motivele din plângerea contravențională, susținând în esență că, a oprit la semaforul ce indica culoarea rosie pe linia de tramvai și că, atunci când semaforul a aratat culoarea verde pentru virare la stânga, s-a deplasat in față, trecând de semaforul suspendat învederând că a trecut pe culoarea verde.
Petentul a susținut de asemenea că, intimatul nu a depus la dosar, în susținerea procesului verbal nicio înregistrare video sau foto situație în care, apare ca netemeinică și măsura decăderii sale din proba testimonială.
În continuarea apelului, petentul a expus pe larg extrase din practica instanței de contencios al drepturilor omului..
Apelul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 466 - 468 Cod procedură civilă.
În dovedirea apelului, petentul a atașat declarației de apel, planșe foto și o înregistrare video.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
În apel a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de către apelant.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel, a dispozițiilor legale în domeniu, precum și din oficiu, instanța de control judiciar constată că apelul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Așa după cum a reținut și prima instanță, prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 08.07.2013 de intimatul I. Iași, petentul a fost sancționat deoarece, la data de 08.07.2013, ora 10,05, a condus auto marca Mercedes Benz cu nr. de inmatriculare_ dinspre . catre cartierul Dacia, iar la intersectia cu ., nu a respectat semnificatia culorii rosii a semaforului electric in functiua Autogării C., apoi a continuat deplasarea, intrând in parcarea gări de nord.
Dispoziții legale incidente:
OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice modificată și completată: art. 57 alin 2: „ (2) La intersectiile cu circulatie dirijata, conducatorul de vehicul este obligat sa respecte semnificatia indicatoarelor, culoarea semaforului sau indicatiile ori semnalele politistului rutier”; art. 100 alin 3 lit.d: „ (3) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a urmatoarelor fapte: d) nerespectarea semnificatiei culorii rosii a semaforului „.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma dispozițiilor legale redate mai sus, instanța de control judiciar reține că apelul este nefondat, sentința instanței de fond fiind, legală și temeinică.
Tribunalul reține că, în mod temeinic și legal instanța a apreciat relevanța materialului probator, raportat la situația de fapt reținută și dispozițiile legale aplicabile în cauză.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal, în mod corect prima instanță a reținut că acesta nu este afectat de niciun viciu, susținerile apelantului fiind nefondate.
Tribunalul reține că, instanța de fond nu a avut în vedere numai apărările intimatei ci, a avut în vedere și a apreciat în mod temeinic și legal probele administrate în cauză.
Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par. 2 din Convenției nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept (Salabiaku c. Franta din 07.10.1988, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie sa respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Janosevic c. Suedia par.101) .
Așadar, prezumția de legalitate de care se bucura procesul verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrara dispozițiilor art. 6 par.2 din Convenție. Autorului contravenției i se asigură fără nicio îngrădire dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului verbal de constatare a contravenției iar . situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate.
Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.
Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiecțiuni în momentul întocmirii și ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile prevăzute de lege pentru a-l contesta, în care intră și dreptul de a face obiecțiuni.
Or, în speță instanța de fond, în mod corect a reținut legalitatea și temeinicia procesului verbal, în condițiile în care, din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine că apelantul a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa, aceasta nedovedind o situație de fapt contară, limitându-se la a contesta existența faptei contravenționale cu motivarea că nu stânjenea pietonul, aflat pe sensul său de mers.
Instanța de control judiciar reține că, sunt nefondate motivele de apel prin care se contestă prezumția de legalitate a procesului verbal deoarece, fapta a fost constatată și personal de către agentul constatator, situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție, fiind și rezultatul unor constatări personale a unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept.
Așa după cum a statuat practica judiciară în materie, constatările personale ale unui agent constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului verbal. În acest context, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuiesc furnizate și dovedite de petentul-recurent care susține netemeinicia procesului verbal, neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestora. în caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.
Procesul verbal de constatare a contravenției este un act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional. In ceea ce privește forța probantă a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, deși nu este prevăzută de O.G. 2/2001, totuși puterea doveditoare este lăsată al aprecierea judecătorului, deci va avea valoarea probantă a unui act doveditor reconstituit, făcând dovada până la proba contrară drept pentru care, toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege. Rezultă deci că cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând deci prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
În cauza I. P. c. României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a statuat în sensul că: „ amenda aplicată în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 și suspendarea dreptului de a conduce se includ în sfera acuzației în materie penală. Această calificare impune pentru instanță obligația de a asigura în proces funcționarea efectivă a tuturor garanțiilor impuse de art. 6 din Convenție, îndeosebi a celor care privesc contradictorialitatea, nemijlocirea, dreptul la apărare, precum și prezumția de nevinovăție care, fără a avea o valență absolută, este în strânsă legătură cu prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator.„
De asemenea, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, recent Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate de o . reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a unor procese-verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție în materie penală - decizia din 13 martie 2012 pronunțată în cauza H. și alții c. României. Prin această decizie, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a statuat că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.
Asadar, instanța de contencios al drepturilor omului nu a înlăturat prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci a impus echilibrul ce trebuie să existe între prezumtia de nevinovatie specifică materiei si prezumtia de legalitate si validitate a procesului-verbal de contraventie.
De asemenea, instanța de control judiciar reține că, la pronunțarea sentinței atacate, instanța de fond a făcut o corectă apreciere asupra proporționalității sancțiunii aplicate, raportat la gradul de pericol social al faptei.
Pe de altă parte, petentul nu a administrat nicio probă de natură să răstoarne această prezumție de legalitate a procesului verbal, planșele foto și înregistrarea video fiind lipsite de relevanță în ceea ce privește netemeinicia situației de fapt reținute deoarece, toate atestă situații de fapt ulterioare săvârșirii faptei imputate apelantului petent.
Art. 5 alin.5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții europene a drepturilor omului (hot. Muller c. Franța, hot. Handyside c. Regatul Unit).
Ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite – care este unul ridicat, dat fiind faptul că petentul a efectuat o manevră de depășire nelegală, într-o zonă cu vizibilitate redusă, în localitate urmările unei astfel de manevre putând fi din cele mai grave .
De asemenea, instanța mai are în vedere și modalitatea de săvârșirii a faptei dar și din atitudinea recurentului petent, constant de negare a situației de fapt, în condițiile existenței planșelor foto și a înregistrării video, atitudine ce duce la concluzia că petentul nu percepe cu adevărat pericolul în care a pus participanții la trafic și mai ales pietonii, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru atingerea scopului preventiv educativ al sancțiunii .
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 476 coroborate cu dispozițiile art. 479 Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente motivele de admitere a căii de atac, instanța va respinge apelul, urmând să păstreze hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de petentul G. E. împotriva sentinței civile nr._ din 18.12.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 mai 2014.
Președinte, P. C. D. | Judecător, Mițică A. | |
Grefier, A.-M. H. |
M.B. 21 Mai 2014
Red/. D.P.C.- 18.06.2014
2 ex.
Judecătoria Iași:O. P.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 346/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 348/2014.... → |
|---|
