Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 330/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 330/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 11076/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 21 Mai 2014
Președinte - P. C. D.
Judecător Mițică A.
Grefier A.-M. H.
DECIZIE Nr. 330/2014
Pe rol judecarea cauzei privind pe apelant I. T. DE MUNCĂ IAȘI și pe intimat . IAȘI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Dezbaterile asupra cererii de apel au avut loc în ședința publică din data de 14.05.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 21.05.2014, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 13.09.2013, pronunțată de Judecătoria Iași a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta ., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 18.03.2013, încheiat de către intimata I. T. de munca Iasi, dispunându-se înlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale in cuantum de 10.000 lei aplicate petentului prin procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii contravenționale . nr._ din 18.03.2013 cu sanctiunea ,, avertismentului,, .
Prin aceeași sentință s-a atras atenția petentei asupra pericolului social al faptei și îi pune în vedere să nu mai săvârșească astfel de fapte în viitor
.Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 18.03.2013 de către intimatul I.T.M. Iași s-a reținut că petenta a primit la muncă pe P. D., care presta activitatea de sortare deșeuri, fără a avea încheiat contract de muncă, anterior începerii lucrului. S-a mai reținut că angajatorula transmis în REGES elemente pentru P. D., ulterior controlului din 13.03.2013, orele 18, 4251 – cod transmitere_-24-1-_-_, cu data de începere a activității 14.03.2013, a doua zi de lucru a persoanei.
Analizând cu precădere legalitatea procesului verbal de contravenție sub aspectul respectării condițiilor formale impuse de lege la încheierea lui, instanța de fond a constatat că, procesul verbal nu este afectat de nicio cauză de nulitate absolută care să poată fi reținută și din oficiu potrivit art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, prima instanță a reținut că, pe parcursul judecății, petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție de unde rezultă că, forța probantă a procesul-verbal de contravenție nu a fost înlăturată, acesta bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Instanța de fond a mai reținut că, deși nu înlătură existența contravenției și vinovăția petentei, aspectele învederate constituie totuși împrejurări ce relevă un grad de pericol social redus al contravenției săvârșite, căruia trebuie să-i corespundă în plan sancționator o măsură echivalentă, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/ 2001.
Astfel, având în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/ 2001 („împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului”) raportate la împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, instanța de fond a apreciat că scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului, potrivit art. 7 și art. 5 alin. 2 lit. a din O.G. nr. 2/ 2001.
Față de aceste împrejurări, instanța de fond a admis în parte plângerea formulată de petenta . a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 10 000 lei, aplicată prin procesul-verbal . nr._ din 18.03.2013, cu sancțiunea avertismentului, atrăgând atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și punându-i în vedere să nu mai săvârșească astfel de fapte în viitor.
.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel intimatul I. T. de Muncă Iași, considerând-o netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Motivându-și apelul, intimatul a arătat că hotărârea apelată este netemeinică deoarece, raționamentul primei instanțe este eronat în condițiile în care, deși a constatat legalitatea procesului verbal a înlocuit amenda cu avertisment, apreciind că fapta contravențională are un grad scăzut de pericol social.
Susține apelantul că, instanța nu putea reține un pericol social scăzut deoarece, acesta a fost stabilit deja de către legiuitor, care a hotărât sancționarea unei fapte de genul celei săvârșite de către intimata petentă..
Totodată, apelantul a mai precizat că prima instanță nu trebuia să înlocuiască amenda cu avertisment în condițiile în care, agentul constatator a aplicat minimul amenzii
Apelul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile Legii nr. 108/1999, ale Codului muncii și ale art. 466 – 482 Codul de procedură civilă.
Intimata petentă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică .
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel, a dispozițiilor legale în domeniu, instanța de control judiciar constată că apelul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Așa după cum a reținut și prima instanță, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 18.03.2013 de către intimatul I.T.M. Iași s-a reținut că petenta a primit la muncă pe P. D., care presta activitatea de sortare deșeuri, fără a avea încheiat contract de muncă, anterior începerii lucrului. S-a mai reținut că angajatorula transmis în REGES elemente pentru P. D., ulterior controlului din 13.03.2013, orele 18, 4251 – cod transmitere_-24-1-_-_, cu data de începere a activității 14.03.2013, a doua zi de lucru a persoanei.
Dispoziții legale incidente:
Codul muncii: art. 276 alin 1 lit. e: Constituie contravenție si se sancționează astfel următoarele fapte:e) primirea la munca a persoanelor fără încheierea unui contract individual de munca, potrivit art. 16 alin. (1), cu amenda de la 1.500 lei la 2.000 lei pentru fiecare persoana identificata, fără a depăși valoarea cumulata de 100.000 lei;” iar art. 16 alin 1 din același act normativ stipulează că „1) Contractul individual de munca se încheie in baza consimțământului părților, in forma scrisa, in limba romana. Obligația de încheiere a contractului individual de munca in forma scrisa revine angajatorului. Angajatorul persoana juridica, persoana fizica autorizata sa desfășoare o activitate independenta, precum si asociația familiala au obligația de a încheia, in forma scrisa, contractul individual de munca anterior începerii raporturilor de munca.”
HG nr.500/2011 privind registrul general de evidenta a salariatilor: art. 4 alin 1: « (1) Completarea, respectiv înregistrarea în registru a elementelor prevãzute la art. 3 alin. (2), și transmiterea registrului se fac dupã cum urmeazã: d) elementele prevãzute la art. 3 alin. (2) lit. i) se înregistreazã în registru la data încetãrii contractului individual de muncã/la data luãrii la cunoștințã a evenimentului ce a determinat, în condițiile legii, încetarea contractului individual de muncã;” art. 9 alin 1 lit. c din același act normativ stipulează: „ (1) Constituie contravenții urmãtoarele fapte sãvârșite de angajatori, persoane fizice sau juridice: c) necompletarea elementelor contractului individual de muncã conform art. 3, respectiv netransmiterea registrului în termenele prevãzute la art. 4;”
OG nr. 2/2001, art. 7 alin 3 prevede: „(3) Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.”
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și dispozițiilor legale incidente, Tribunalul reține că, apelul intimatului I. T. de Muncă Iași, vizează numai măsura înlocuirii amenzii de către prima instanță, astfel că analiza instanței se va mărgini la problema supusă atenției prin motivele de apel.
Critica apelantului intimat privind înlocuirea sancțiunii este nefondată, în mod corect prima instanță reținut gradul de pericol social al faptei redus și aplicând intimatei petente sancțiunea avertismentului.
Pe de o parte, Tribunalul reține că, la înlocuirea sancțiunii, prima instanță a respectat întocmai prevederile legale ce reglementează posibilitatea reindividualizării sancțiunii contravenționale aplicate de agentul constatator, raportat la dispozițiile art.21 din OG nr.2/2001.
Susținerile potrivit cărora fapta săvârșită de petentă este de o gravitate majoră, aspect reflectat de incriminarea faptei de către legiuitor ca și contravenție și de faptul că nu se prevede posibilitatea înlocuirii acesteia cu avertisment, deoarece, la aprecierea gravității faptei și a proporționalității sancțiunii trebuie să se țină cont și de elementele prevăzute de art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2 din 2001.
Deși limitele sancțiunii reprezintă, într-adevăr, un indiciu pentru aprecierea nivelului de pericol social al faptei, nu pot acapara, ca importanță, celelalte elemente, astfel încât limitele ridicate ale sancțiunii să ducă automat la imposibilitatea înlocuirii amenzii cu avertismentul, cu atât mai mult cu cât, art. 7, alin. 3 din O.G. nr. 2 din 2001 prevede că avertismentul poate fi aplicat și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. Orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii.
Art. 5 alin.5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții europene a drepturilor omului (hot. Muller c. Franța, hot. Handyside c. Regatul Unit).
Ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite – care, raportat la circumstanțele speței, nu este unul ridicat, în mod temeinic și legal prima instanță a apreciat că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru atingerea scopului sancțiunii .
Pericolul social al faptei săvârșite de petentă este minim, fapt ce rezultă din împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, din faptul că nu s-au produs urmări grave, atingerea valorilor sociale ocrotite de Codul muncii fiind minimă, în condițiile în care, intimata petentă, la data de 14.03.2013, a înregistrat contractul de muncă încheiat cu P. D.. Nu în ultimul rând, este de reținut și lipsa unei activități contrare normelor legale în ceea ce o priveșe pe petentă .
De asemenea pericolul social minim rezultă și din circumstanțele persoanele ale petentului care nu a mai fost sancționată contravențional așa încât, sancțiunea avertismentului fiind mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientei asupra faptei săvârșite și de a o determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 476 coroborate cu dispozițiile art. 479 Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente motivele de admitere a căii de atac, instanța va respinge apelul, urmând să păstreze hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de intimatul I. T. de Muncă Iași împotriva sentintei civile nr._ din 13.09.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 mai 2014.
Președinte, P. C. D. | Judecător, Mițică A. | |
Grefier, A.-M. H. |
A.M.H.. 21 Mai 2014
Red/. D.P.C.- 19.06.2014
2 ex.
Judecătoria Iași:V. V. C.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 340/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 346/2014.... → |
|---|
