Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 347/2014. Tribunalul IAŞI

Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Iași a reținut că fapta de nerespectare a obligației de remediere a stricăciunilor aduse părții carosabile prin intervențiile realizate la rețeaua îngropată de apă, aflată în administrarea unică a petentei are o existență reală, obiectivă.

Astfel, petenta este singura în măsură să efectueze lucrări de întreținere, reparație, intervenție la acest tip de rețea, simplul fapt al realizării unei comenzi ulterioare pentru remedierea părții carosabile neexonerând-o de obligația materializării unui atare demers. Astfel cum se poate observa și în cadrele foto depuse la dosarul cauzei, cadre ce se coroborează cu mențiunile din cuprinsul procesului verbal partea carosabilă a rămas afectată și nerefăcută la nivel, în zona de intervenție, creând un risc sporit de producere a accidentelor.

Potrivit art. 1 cap. VIII din HCL 172/2002 constituie contravenție neefectuarea de către regiile autonome din subordinea Consiliului Local al M. Iași și alte societăți comerciale sau regii autonome care au în administrare rețele tehnico edilitare subterane (apă, canalizare, energie electrică, energie termică, gaze naturale, telefonie etc.) în cel mult 48 de ore a remedierii avariilor sau deranjamentelor apărute la rețelele proprii de distribuție și evacuarea în totalitate a pământului și molozului rezultat din săpătură.

Astfel cum se poate observa din redactarea textului de lege, sarcina realizării acestor lucrări de intervenție și refacere revine în totalitate administratorului rețelei de apă, această calitate nefiind contestată de către societatea petentă.

Aceasta susține că nu s-a dovedit faptul că ea a intervenit la rețeaua de apă și a deteriorat partea carosabilă,. Cu toate acestea, din adresa către furnizorii proprii de servicii din data de 27.03.2013, se subliniază că sunt programate săpături în ..

Din coroborarea răspunsului la adresa emisă de petentă, cu cele constatate în procesul verbal și detaliile oferite de cadrele foto depuse la dosar se poate observa că societatea, în calitate de unic administrator al rețelei de apă canalizare nu a luat măsurile legale de refacere, în termenul acordat de lege a zonei de intervenție la rețea, generând un disconfort și un risc de producere de accidente.

Față de această primă concluzie, instanța a procedat la analiza operațiunii de individualizare judiciară a sancțiunii aplicate.

Astfel, s-a reținut cu prioritate faptul că aceasta respectă limitele legale stabilite, fiind orientată spre maximul legal. Analizând raportul de proporționalitate al amenzii în cuantum de 2500 lei cu gradul de pericol social al faptei reținute în cadrul procesului verbal, instanța constată respectarea acestuia, reținând faptul că pericolul social este unul semnificativ, rezultând pe de o parte din disconfortul ocazionat de lipsa remedierii unei zone de intervenție la rețeaua de apă potabilă, iar pe de altă parte de posibilitatea producerii de accidente determinate de existența unei suprafețe ce prezintă denivelări, pericol de alunecare, derapare.

Pe cale de consecință, apreciind că prezumția de legalitate și temeinicie a fost susținută de materialul probatoriu administrat, că sancțiunea aplicată respectă principiul legalității și principiul proporționalității acesteia în raport de gradul de pericol social al faptei, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de societatea petentă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, petenta .>, criticând-o pentru nelegalitate, susținând că, potrivit jurisprudenței CEDO în materie contravențională, beneficiază de prezumția de nevinovăție, cel ce trebuie să facă dovada faptei si a persoanei care a comis-o fiind organul constatator. Or, nu rezultă fără putință de tăgadă că cea care a efectuat lucrările respective a fost petenta-apelantă, mai ales că nu este ea singura unitate care deține rețele îngropate.