Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 621/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 621/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 11465/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 22 Octombrie 2014
Președinte - E. P.
Judecător O. M. Z. L.
Grefier A. C.
DECIZIE Nr. 621/2014 ca
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant .-LA C. AVOCAT M. S. și pe intimat P. MUNIC.IAȘI-DIRECȚIA CONTROL INTERN ȘI MANAGEMENTUL CALITĂȚII -SERVICIUL CONTROL INTERN, intimat P. M. IAȘI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av F. P. pentru apelantă, lipsă intimata .
Procedura este completă.S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
În temeiul art. 131 NCPC, instanța constată competent Tribunalul Iași, general, material și teritorial, în soluționarea prezentei cauze .
Neexistând cereri prealabile și constatând terminată cercetarea judecătorească, instanța acordă cuvântul la dezbateri .
Av. P., pentru apelant, critică sentința de fond ca fiind nelegală și netemeinică, solicită admiterea apelului pentru motivele formulate în scris, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii, cu consecința anularii procesului verbal de contravenție .
Arată că motivul de nelegalitate se referă la nemotivarea sentinței de și a faptului că nu a fost analizată critica privind cuantumul sancțiunii aplicate.
Motivul de netemeinicie se referă la greșita apreciere a probelor administrate în cauză din care rezultă faptul că la momentul efectuării controlului, societatea demarase procedura de eliberare a autorizației, întârzierea datorându-se Primăriei Mun. Iași și nu a firmei, fiind vorba de un refuz nejustificat din partea pârâtei .Nu cunoaște daca la fond au fost depuse înscrisuri în susținerea celor mai sus arătate, de aceea solicită reanalizarea probelor administrate .
Nu solicită cheltuieli de judecată .
Declarând închise dezbaterile, instanța reține cauza spre deliberare
TRIBUNALUL
Asupra apelului contravențional de față:
Prin sentința civilă nr._/25.11.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea contravențională formulată de către petenta ., împotriva procesului verbal de contravenție nr._/15.03.2013, în contradictoriu cu intimatul P. mun. Iași - Direcția Control Intern și Managementul Calității. De asemenea, petenta a fost obligată să plătească statului suma de 40,00 lei, reprezentând c/v cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Iași a reținut, în esență, că prin plângerea dedusă judecății petenta .. a solicitat înlocuirea cu avertisment a amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal de constatare a contravenției nr._/15.03.2013, întocmit de un agent constatator din cadrul intimatului P. M. Iași, arătând, în motivare, că este un comerciant serios și responsabil în circuitul comercial având un număr mare de salariați și un volum semnificativ de activitate, cu mențiunea că respectă legea și propria reputație nefiind implicată în litigii comerciale, civile sau de muncă, cu excepția unor dispute mai vechi cu reprezentanții Primăriei Iași în legătură cu condițiile legate de eliberarea autorizațiilor de funcționare pentru desfășurarea unor activități de alimentație publică. Conform susținerilor petentei deține circa 20 de puncte de lucru în Iași și, pentru fiecare în parte a încercat să depună de mai multe ori documente la P. Iași în vederea obținerii autorizației, dar de fiecare dată i-au fost refuzate la primire, fiind astfel nevoie să apeleze la un executor judecătoresc pentru a le depune. A mai arătat petenta că, după primirea documentelor P. i-a comunicat cu întârziere necesitatea depunerii unor taxe și a altor înscrisuri, dintre care unele chiar abuzive și, cu toate că le-a depus, i se solicită în plus acordul locatarilor, cu viza asociației de proprietari, deși spațiul în care-și desfășoară activitatea și pentru care s solicită aceasta este comercial prin destinație, nefiind incidente disp. art. 42 din Legea nr.2330/2007 și nici cele ale pct.2.5.6 din anexa nr.1 la Legea nr.50/1991 .
În termen legal a depus întâmpinare intimatul, prin care a arătat faptul că, în urma controlului efectuat la 13.03.2013 în Iași, ., ., parter, la barul aparținând petentei, a constatat că se desfășura activitate de alimentație publică (bar) fără a deține autorizație de funcționare eliberată de P. mun. Iași, dispunându-se . prev. OG nr.99/2000 republicată (art.1 și 5). A menționat intimatul că, la data efectuării controlului, petenta nu deținea de la serviciul Avize M. Întreprinzători din cadrul Primăriei autorizația necesară, nefăcând nici măcar dovada că a încercat să depună documentația pentru eliberarea acesteia. Conform susținerilor intimatului petenta nu este la prima abatere de acest gen, mai ales că îi revenea obligația de a depune diligențe în scopul intrării în legalitate, iar pe de altă parte, nu există motive de nulitate absolută ale procesului verbal, acesta reprezentând un act administrativ de autoritate întocmit de agentul investit pentru a constata și sancționa contravențiile, sancțiunea aplicată fiind corect individualizată și corespunzând întocmai gradului de pericol social al faptei.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Conform mențiunilor din procesul verbal nr._ din 15.03.2013 la data de 13.03.2013 ora 11,00, în urma controlului desfășurat la adresa din Iași. ., ., parter s-a constatat faptul că societatea petentă desfășura în acel loc activitate de alimentație publică (bar) fără a deține autorizație de funcționare eliberată de P. mun. Iași, fapta fiind încadrată de agent în disp. art. 5 alin.1 din OG nr.99/2000 republicată, și sancționată potrivit art.73 pct.1 lit.a și art.74 din OG 99/2000 cu aplicarea unei amenzi în cuantum de 1000,00 lei .
Analizând cu precădere legalitatea procesului verbal de contravenție sub aspectul respectării condițiilor formale impuse de lege la încheierea lui, instanța de fond a constatat că, în speță nu există nicio încălcare care să atragă nulitatea absolută a înscrisului constatator.
Cu privire la temeinicie, Judecătorie a reținut că, potrivit art.5 din OG 99/2000, orice exercițiu comercial se desfășoară numai de către comercianți autorizați în condițiile legii, iar art.6 alin.2 prevede că exercitarea activității de comercializare în zone publice este supusă acordului autorităților administrațiilor publice locale sau ale sectoarelor municipiului București, după caz, cu respectarea regulamentelor proprii ale acestora și a planurilor de urbanism. În același timp potrivit disp. art.73 pct.1 lit.a, constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni, și se sancționează după cum urmează: desfășurarea oricărui exercițiu comercial cu încălcarea prevederilor art.5 alin.1, cu suspendarea activității comerciale până la data autorizării și cu amendă de la 200 lei la 500 lei pentru structurile de vânzare cu suprafață mică, în timp ce art.74 prevede că sancțiunile prevăzute la art.73 se pot aplica și persoanelor juridice, caz în care limitele minime și maxime ale amenzilor se dublează.
În speță, instanța de fond a constatat din înscrisurile probatorii faptul că petenta are deschise mai multe puncte de lucru, printre care și cel din Iași, ..27, . recunoscut faptul că nu deținea autorizație de funcționare valabilă la momentul controlului pentru activitatea desfășurată la acesta, invocând reaua credință a intimatului în primirea documentației prealabile eliberării unei asemenea autorizații, fără a face însă dovezi în acest sens.
În condițiile în care eliberarea autorizației de către Primărie este absolut necesară pentru desfășurarea în condiții de legalitate a activității în lipsa acesteia, judecătorul fondului a reținut că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției, astfel că în mod just a fost amendată cu suma de 1000,00 lei, mai ales că nu este la prima abatere de acest gen.
În consecință, instanța de fond a reținut că sancțiunea a fost corect individualizată raportat la disp. art. 21 alin.3 OG 2/2001, potrivit cărora aceasta se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal și a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.
Față de momentul constatării faptei și de dispozițiile art.36 alin.2 din OG 2/2001, instanța a obligat petenta la plata unor cheltuieli judiciare către stat în valoare de 40 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, petenta .., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanta a invocat ca motiv de nelegalitate nemotivarea hotărârii de către prima instanță întrucât a omis să cerceteze motivele invocate în plângerea contravențională, respectiv cele referitoare la sancționarea petentei în condițiile în care reprezentanții Primăriei Iași au refuzat nelegal și nemotivat eliberarea autorizației de funcționare.
De asemenea, apelanta a arătat că hotărârea este netemeinică întrucât a ignorat înscrisurile depuse ca probe în susținerea plângerii, apelanta probând împrejurarea că a depus cerere pentru obținerea autorizației de funcționare încă din data de 01.08.2012, că la data controlului – 13.03.2013 – completase toate lipsurile din documentația aferentă cererii de eliberare a autorizației, că refuzul de eliberare a autorizației era nelegal raportat la solicitarea de obținere a acordului locatarilor cu viza asociației de proprietari, deși spațiul este unul comercial prin destinație, nefiind incidente dispozițiile art. 42 Lg.230/2007 și că judecătorul fondului nu a dat eficiență dispozițiilor art. 21 alin.3 OG nr. 2/2001.
Ultimul motiv de nelegalitate invocat în cererea de apel se referă la acordarea cheltuielilor judiciare către stat, apelanta arătând că, la data pronunțării, dispozițiile art. 36 alin.2 OG nr.2/2001 erau abrogate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466-482 N.C.P.C., art.34 alin.2 OG nr.2/2001.
Intimatul a formulat și depus întâmpinare la data de 26.05.2014, solicitând respingerea cererii de apel și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate. Intimatul arată că împrejurarea că apelanta a depus o parte din documentația necesară obținerii autorizației de funcționare nu o exonerează de răspunderea contravențională și că aceasta nu a dat dovadă de corectitudine chiar dacă a fost sancționată de nenumărate ori, așa cum se poate observa din accesarea portalului instanței. De asemenea, apelantul arată că șa dosarul cauzei au fost administrate suficiente probe din care să rezulte că în momentul controlului apelanta nu deținea autorizație de funcționare.
În drept, întâmpinarea este întemeiată pe dispozițiile art. 205-208 N.C.P.C.
În temeiul dispozițiilor art. 411 pct.2 N.C.P.C., intimatul a solicitat judecata apelului și în lipsa reprezentanților săi.
Anexat întâmpinării, intimatul a depus o evidență a abaterilor contravenționale pentru care apelanta a fost sancționată prin procese verbale de contravenție.
În apel nu au mai fost administrate probe noi, cu excepția înscrisului anterior precizat.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține că apelul este nefondat, sentința Judecătoriei Iași fiind legală și temeinică
Apelanta a criticat sentința primei instanțe sub aspectul omisiunii acesteia de a cerceta motivele invocate în plângerea contravențională, respectiv cele referitoare la sancționarea petentei în condițiile în care reprezentanții Primăriei Iași au refuzat nelegal și nemotivat eliberarea autorizației de funcționare.
Motivul invocat este neîntemeiat. Chiar dacă nu a dezvoltat împrejurarea invocată, prima instanță a făcut referire la aceasta atunci când a analizat apărările petentei apelante. Tribunalul reține, în mod suplimentar că toate aspectele și probele indicate de apelant - împrejurarea că a depus cerere pentru obținerea autorizației de funcționare încă din data de 01.08.2012, că la data controlului – 13.03.2013 – completase toate lipsurile din documentația aferentă cererii de eliberare a autorizației, că P. a refuza eliberarea autorizației de funcționare, nu prezintă relevanță juridică sub aspectul săvârșirii faptei contravenționale, corect identificată de judecătorie, atât în fapt cât și în drept. De altfel, petenta nu contestă faptul că desfășura, la data controlului și la punctul de lucru indicat în procesul verbal, activitate de alimentație publică (bar) fără a deține autorizație de funcționare eliberată de P. mun. Iași, fapta fiind încadrată de agent în disp. art. 5 alin.1 din OG nr.99/2000 republicată, și sancționată potrivit art.73 pct.1 lit.a și art.74 din OG 99/2000 cu aplicarea unei amenzi în cuantum de 1000,00 lei. Pe calea aleasă de petentă, Judecătoria nu putea analiza, nici nemijlocit și nici incidental legalitatea/nelegalitatea refuzului intimatei de eliberare a autorizației, de asemenea, irelevant în raport cu conținutul faptei contravenționale. Petenta, în măsura în care a apreciat că refuzul intimatei este nelegal, a avut la dispoziție o cale procedurală specifică pentru atacarea acestuia, de care nu face dovada că a uzat. Nici unul dintre motivele invocate de apelantă și din probele administrate nu o îndreptățeau pe aceasta să nesocotească dispozițiile legale cu bună știință în mod repetat și intenționat, în sensul de a desfășura activitatea de alimentație publică (bar) fără a deține autorizație de funcționare, indiferent de „piedicile” întâmpinate în acest sens. Eventualele prejudicii produse acesteia de către intimată, de asemenea, puteau fi solicitate și probate în cadrul unor acțiuni specifice în instanță.
Raționamentul apelantei este viciat, de asemenea, și în privința individualizării sancțiunii. Prin aprecierile dezvoltate chiar în cuprinsul apărărilor formulate, apelanta, prin reprezentații săi, dovedește nu numai că nu regretă fapta contravențională, dar și că nu conștientizează comportamentul său ilicit, opinând că este corectă manifestarea sa de a-și face singură dreptate prin funcționarea fără deținerea autorizației. Sancționată fiind de mai multe ori, potrivit evidenței depuse de intimată, apelanta putea și trebuia înainte de orice, să sisteze comportamentul contravențional și să apeleze la mijloacele legale pentru obținerea sau protejarea drepturilor sau intereselor sale comerciale pe care le-a apreciat ca lezate. Tribunalul conchide, astfel, că, chiar dacă insuficient motivată în raport cu criteriile de individualizare a sancțiunii prevăzute de dispozițiile art. 21 alin.3 OG nr. 2/2001, având în vedere considerentele expuse, soluția primei instanțe este corectă.
Având în vedere că la data sesizării instanței, dispozițiile art. 36 alin.2 din OG 2/2001 erau în vigoare, plângerea contravențională, pe de altă parte, fiind scutită de la plata taxei de timbru, din punct de vedere teleologic și pentru a păstra egalitatea de tratament între petenții care au formulat cereri cu acest obiect înainte și după data intrării în vigoare a O.U.G. nr.80/2013, soluția primei instanțe de obligare a petentei la plata cheltuielilor de judecată apare ca temeinică.
Cum, prin cererea de apel nu au fost formulate alte motive cu excepția celor analizate, pentru considerentele de mai sus, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 480 C. Proc. Civ., urmează a respinge apelul declarat de petenta . împotriva sentinței civile nr._ din 25.11.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează, apreciind-o ca temeinică si legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de . împotriva sentinței civile nr_ din 25.11.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.10.2014.
Președinte, E. P. | Judecător, O. M. Z. L. | |
Grefier, A. C. |
ZLO – 2 ex.
Jud fond C. C.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 620/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 624/2014.... → |
|---|
