Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 779/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 779/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 21622/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 12 Noiembrie 2014
Președinte - O. M. Z. L.
Judecător E. P.
Grefier L. Momiță
DECIZIE Nr. 779/2014
Pe rol judecarea apelului privind pe apelant . SRL-LA C..AV.L. M. și pe intimat I. IAȘI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: avocat M. L., pentru apelantă și consilier jr. B. I., pentru intimat.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, verificându-și din oficiu competența prin raportare la dispozițiile art. 131 NCPC cu referire la art. 95 alin. 2 NCPC constată că este competentă teritorial, material și general în soluționarea cauzei și acordă cuvântul la probe.
Av. M., pentru apelantă, solicită în dovedirea apelului proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse deja la dosarul cauzei.
Consilier jr. B., pentru intimat, solicită în contradovadă încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul art. 255 NCPC încuviințează ca fiind admisibilă și concludentă proba cu înscrisuri pentru intimată și o constată administrată. De asemenea, instanța constată că apelanta nu a produs probe noi în apel și văzând că nu mai există alte cereri de formulat, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri pe cererea de apel.
Av. M., pentru apelantă, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea sentinței apelate, având în vedere că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală și rejudecând cauza să se admită plângerea și să se dispună anularea procesului verbal, exonerându-se petenta de plata amenzii față de considerentele expuse pe larg în cuprinsul cererii de apel și pe care le reiterează oral în fața instanței. De asemenea, solicită a se avea în vedere probatoriul administrat la instanța de fond.
În subsidiar, solicită exonerarea apelantei de plata amenzii având în vedere că este mult prea mare.
Consilier jr. B., pentru intimat, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică față de probatoriul administrat la fond. De asemenea, solicită a se avea în vedere înscrisurile depuse care dovedesc situația de fapt.
Interpelat reprezentantul intimatului cu privire la modalitatea în care capătă contractul dată certă, acesta susține că prin înscrierea contractului în registrul electronic și transmiterea acestuia primește un cod, cu dată și oră, dar că în situația de față au fost transmise date fictive la Inspecția Muncii. Referitor la individualizarea sancțiunii solicită a se avea în vedere cele expuse pe larg în întâmpinare în sensul că petenta a mai săvârșit o astfel de contravenție în anul 2011.
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 394 NCPC declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului contravențional de față:
Prin sentința civilă nr._/17.12.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta S.C. L. F. FLOWER S.R.L., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ IAȘI, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/18.06.2013.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Iași a reținut, în esență, că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 18.06.2013 (f. 5-6) de către intimat, s-a aplicat petentei sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de_ lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 276 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, reținându-se, în urma controlului efectuat la data de 14.06.2013, ora 09:10, la punctul de lucru al petentei, situat în mun. Iași, . B. A. presta muncă pentru petentă în absența încheierii unui contract individual de muncă în formă scrisă, anterior începerii activității, conform art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003.
Verificând, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, prima instanță a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Judecătoria a făcut referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
A apreciat instanța de fond că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Prin urmare, instanța a constatat că, fiind vorba de un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acesteia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție este una relativă, se mai arată de către judecătorul fondului, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției nu corespund realității. Legat de acest aspect, instanța a constatat că, în cauza de față, petenta nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa de către agentul constatator în cuprinsul cererii introductive de instanță, în acest context precizând că numita B. A. avea contract individual de muncă încă de la data de 02.06.2013, contract ce a fost înregistrat în Revisal la aceeași dată.
Potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii a reținut prima instanță, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului. Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă. Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă. munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă constituie vechime în muncă. Conform art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, constituie contravenție și se sancționează primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Din declarația numitei B. A. (f. 74), audiată în calitate de martor în cauza supusă analizei, instanța de fond a reținut că aceasta a încheiat un contract individual de muncă cu societatea petentă la data de 08.06.2013, iar la momentul controlului efectuat de către inspectorii I. aceasta era angajată cu forme legale. În ceea ce privește motivul pentru care nu avea asupra sa contractul de muncă la data controlului, martora a declarat că a omis să ridice exemplarul său de la sediul societății petente.
Declarațiile martorei B. A. au fost, însă, înlăturate de către judecătorul fondului, întrucât nu s-au coroborat cu materialul probatoriu administrat în cauză, respectiv cu fișa de identificare aflată la fila 23 a dosarului din care rezultă că numita B. A. a declarat în fața inspectorilor de muncă că nu a semnat un contract individual de muncă, întrucât este în ”perioada de muncă” și cu nota de relații completate de numita C. A. (f. 24), contabil al societății petente în care se menționează că până la data controlului nu a fost încheiat un contract individual de muncă cu B. A., deși se operase înregistrarea în registrul Revisal.
Instanța apreciază, în consecință, că extrasul Revisal (f. 25) atestă faptul că la data de 02.06.2013 a fost înregistrat contractul individual de muncă nr. 111, data începerii activității realizându-se de la data de 03.06.2013, însă această înregistrare s-a realizat în absența unui contract individual de muncă.
Din probatoriul administrat, raportat la dispozițiile legale incidente și la principiile de drept aplicabile, Judecătoria a reținut că prezumția de veridicitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/18.06.2013 a rămas în ființă, deoarece nu a rezultat o situație contrară celor reținute în conținutul acestuia, probatoriul administrat de către petentă nefiind apt să susțină cele arătate în cuprinsul plângerii formulate. Din fișa de identificare, semnată și completată olograf de către numita B. A., a rezultat faptul că în data de 14.06.2013, ora 09:10, aceasta presta activitate pentru petentă la punctul de lucru din mun. Iași, . de 18.09.2012, ca agent de vânzări, timp de 4 ore pe zi, de la ora 08 până la ora 12, se află în perioada de probă și nu a semnat contract de muncă (f. 23). Totodată, în nota de relații anexată la fila 24 a dosarului, contabilul petentei a arătat faptul că numita B. A. se afla la momentul controlului într-o perioadă de probă ulterioară interviului, însă nu semnase și nici nu primise un contract individual de muncă.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța de fond a constatat că sancțiunea constând în amendă contravențională în cuantum de_ lei, reprezentând minimul prevăzut de lege, a fost aplicată în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit.
Față de aceste considerente, prima instanța a apreciat că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât a respins plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, petenta . S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanta a arătat că instanța de fond a apreciat greșit probatoriul administrat, dând o interpretare eronată conținutului declarației martorei care a arătat că fraza „nu am încheiat un contract de muncă i-a fost declarată” și că, de fapt, a spus în fața inspectorilor că a semnat mai multe documente în timp ce purta o conversație cu șefa sa. Astfel încât nu își amintește dacă a semnat și contractul de muncă.
După efectuarea controlului, administratorul societății a constatat că ambele exemplare ale contractului de muncă se aflau la dosarul angajatei, fiind înregistrate în programul Revisal din data de 02.06.2013.
Apelanta arată că nesiguranța martorei este explicată prin aceea că aceasta a încheiat cu societatea petentă, de-a lungul timpului mai multe contracte de muncă, fiind angajată în repetate rânduri. Mai mult, înscrisurile depuse de petentă din care rezultă că angajata a fost pontată la lucru încă din data de 03.06.2013, că i-a fost achitat salariul și că au fost virate contribuțiile de asigurări sociale, confirmă cele declarate de martoră și dovedesc netemeinicia sancțiunii.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, apelanta reiterează afirmația că instanța nu a luat în considerare nici unul dintre înscrisurile depuse la dosar care confirmă faptul că munca salariatei a fost declarată, astfel încât nu s-a urmărit eludarea dispozițiilor legale și nu s-a adus atingere niciunei valori sociale ocrotite de lege.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466-482 N.C.P.C., ale O.G. nr.2/2001.
În dovedirea cererii a fost solicitată proba cu înscrisuri și proba cu martorul I. C. C..
Cererea de apel este formulată și depusă prin avocat M. L., cu împuternicire la fila 11 dosar.
Intimata petentă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate.
Intimata arată că se opune audierii martorului întrucât proba nu este utilă soluționării cauzei, că apelanta a mai fost sancționată pentru fapte de aceeași natură.
În drept, sunt invocate dispozițiile art. 33,34 OG nr-2/2001, Lg. 319/2006.
În temeiul dispozițiilor art. 411 alin.2 teza a IIa, intimata a solicitat judecata apelului și în lipsa reprezentanților săi.
În apel nu au mai fost administrate probe noi, cu excepția înscrisurilor atașate întâmpinării.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține că apelul este nefondat, sentința Judecătoriei Iași fiind legală și temeinică
Astfel, apelanta a criticat sentința primei instanțe, sub aspectul modului de apreciere a probatoriului administrat.
Tribunalul observă însă, în prealabil, că prin procesul-verbal de contravenție . nr. 33/18.06.2013, pententa . S.R.L. nu a fost sancționată numai pentru fapta prevăzută și sancționată de art. 16 alin.1 din Legea nr. 53/2003, ci și pentru fapta de a nu înmâna numitei B. A. un exemplar al contractului de muncă anterior începerii activității, faptă prevăzută de art. 16 alin.3 Lg. 53/2003.
Deși solicită anularea procesului verbal în întregul său, nici prin plângerea formulată și nici în cuprinsul cererii de apel nu sunt dezvoltate apărări în raport cu cea de-a doua faptă contravențională.
În ceea ce privește, însă, fapta prevăzută de dispozițiile art. 16 alin.1 din Legea nr. 53/2003, Tribunalul constată că susținerile apelantei sunt întemeiate. Concluziile primei instanțe, în ceea ce privește prima faptă contravențională au fost fundamentate exclusiv pe o parte din înscrisurile administrate de Inspectoratul Teritorial de Muncă Iași, respectiv pe fișa de identificare, semnată și completată olograf de către numita B. A. și pe nota de relații dată de contabilul societății. Instanța de fond, însă, nu a înlăturat motivat și nici nu a făcut referire la ul alt înscris depus de intimată, respectiv foaia de informații listată din registrul electronic de evidență al salariaților (fila 25 dosar fond) care confirmă susținerile petentei și care conferă dată certă contractului de muncă al salariatei Băltenu A. chiar la data de 02.06.2013. Nu există, astfel, nici un temei pentru a se presupune că mențiunile registrului nu corespund realității.
Mai mult decât atât, acest înscris se coroborează în mod direct cu înscrisurile depuse în susținerea plângerii de către petentă, respectiv: foile colective de prezență, statele de plată, registrul salariaților, dovada plății asigurărilor sociale, înscrisuri, la care, de asemenea, instanța de fond nu a făcut referire nici chiar pentru a le înlătura din probatoriu; și mai mult, aceleași înscrisuri confirmă și dau veridicitate și forță probatorie superioară declarației martorei B. A.,care nu apare ca nesinceră. În contextul încheierii mai multor contracte de muncă la aceeași societate, într-o perioadă scurtă de timp (2 ani) apare ca plauzibilă incertitudinea martorei cu privire la împrejurarea încheierii chiar a contractului de muncă în discuție. Nota de relații dată de contabilul societății urmează a fi înlăturată din plan probatoriu, întrucât intimata nu a făcut probe din care să rezulte că această persoană ar avea atribuții cu privire la încheierea contractelor de muncă.
Contractul individual de muncă, înscris sub semnătură privată, însușit de părți prin semnătură, face dovada între acestea până la proba contrară, potrivit art. 273 alin.1 N.C.P.C., data certă fiind obținută tocmai prin înregistrarea sa în registrul Revisal.
Conchizând, Tribunalul reține, astfel, contrar susținerilor dezvoltate de instanța de fond, că petenta nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa în primul paragraf al procesului verbal contestat, respectiv că ar fi primit la muncă pe numita B. A., în absența încheierii unui contract individual de muncă în formă scrisă, anterior începerii activității, conform art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003.
Fapta de a nu fi înmânat un exemplar al contractului de muncă salariatei, nu a fost contestată de petentă, așa cum s-a arătat anterior și este confirmată chiar prin întâmpinarea la cererea de apel, astfel încât Tribunalul va reține temeinicia procesului verbal în privința acesteia.
Având în vedere dispozițiile art. 480 alin. 2 NCPC, pentru considerentele expuse, tribunalul va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată și, în rejudecare, va admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta . S.R.L. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr. 33/18.06.2013 pe care îl va anula în parte, în privința contravenției prevăzute de art. 16 alin.1 Lg. 53/2003, exonerând petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei, aplicate prin procesul-verbal de contravenție . nr. 33/18.06.2013, potrivit dispozițiilor art. 260 alin.1 lit. e Lg. 53/2003, cu menținerea celorlalte dispoziții care nu contravin prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite apelul declarat de . S.R.L. împotriva sentinței civile nr._ din 17.12.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o schimbă în parte.
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta . S.R.L., C._, J_, cu sediul în Iași, ., ..4, județul Iași și domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat „L. M.” în Iași, ..4, . împotriva procesului-verbal de contravenție . nr. 33/18.06.2013 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Iași, cu sediul în Iași, . nr. 31, județul Iași, pe care îl anulează în parte, în privința contravenției prevăzute de art. 16 alin.1 Lg. 53/2003. Exonerează petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei, aplicate prin procesul-verbal de contravenție . nr. 33/18.06.2013, potrivit dispozițiilor art. 260 alin.1 lit. e Lg. 53/2003.
Menține celelalte dispoziții care nu contravin prezentei hotărâri.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.11.2014.
Președinte, O. M. Z. L. | Judecător, E. P. | |
Grefier, L. Momiță |
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 777/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 619/2014.... → |
|---|
