Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 407/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 407/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 4447/279/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 26 Martie 2014
PREȘEDINTE - A. C.
JUDECĂTOR S. T.
JUDECĂTOR E. P.
Grefier M. I. P.
DECIZIE Nr. 407/2014/CA
Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta L. M. G. și pe intimatul I. De Poliție Al Județului Iași, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție (OUG 195/2002 R).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul prin reprezentant convențional consilier juridic Z. M., care depune la dosar delegație de reprezentare, lipsind recurenta.
Procedura de citarea este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța constată că recurenta a formulat cerere de comunicare a întâmpinării și a actelor anexate, și dispune ca prin grefa instanței urmează a se dezatașa prin grefa instanței întâmpinare și înscrisurile pe care au fost atașate în dosarul Judecătoriei Piatra N., iar în privința înscrisurilor solicitate, instanța constată că de la înregistrarea plângerii și până la prezentul termen de judecat recurenta a avut suficient timp pentru a lua cunoștință de conținutul acestora.
La interpelarea instanței, intimatul prin consilier juridic arată că nu cereri noi de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formula și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cererii de recurs.
Intimatul prin consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond, apreciind că probele administrate în fața instanței de fond conduc fără echivoc la concluzia că fapta contravențională a fost săvârșită de recurent întocmai cum a fost descrisă de către agentul constatator.
Declarând încheiate dezbaterile, instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 3498 din 14.12.2012 Judecătoria P. a respins plângerea petentului L. M. G. în contradictoriu cu I.P.J. Iași.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 20.06.2012 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Piatra N., petenta L. M. G. a contestat procesul verbal . nr._ întocmit la data de 08.06.2012 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI.
Plângerea nu a fost motivată nici în fapt și nici în drept.
Alăturat plângerii a fost depus procesul verbal (f.3).
Intimatul a formulat întâmpinare (f.9) prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Piatra N.. Pe fondul cauzei solicită respingerea plângerii, procesul verbal fiind legal și temeinic întocmit și bucurându-se de prezumția de legalitate și veridicitate până la proba contrară ce nu a fost produsă de petent.
Alăturat întâmpinării intimatul a depus documentația aferentă procesului verbal contestat: raportul agentului constatator (f. 10-11), CD cu înregistrarea aparatului radar (f.12), fotografii extrase de pe înregistrare (f.13), buletin de verificare metrologică (f. 13), atestatul operatorului radar (f.13), cazier contravențional al petentei (f.15).
Prin Sentința civilă nr. 4134/ 18.09.2012 Judecătoria Piatra N. a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de intimat și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei P..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei P. la data de 01.10.2012 sub același număr de dosar, cu prim termen la data de 09.11.2012.
Petenta a fost citată cu mențiunea de a indica probele de care înțelege să se folosească, în replică aceasta solicitând amânarea cauzei pentru angajarea unui apărător, cerere încuviințată de către instanță.
La termenul următor petenta nu s-a prezentat, nu a răspuns în cauză un apărător ales al petentei și nu au fost indicate probele solicitate de către instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul verbal contestat petenta a fost sancționată pentru faptul că, pe DN 2, km 368+500 m în localitatea S., jud. Iași :” a condus auto Nissan cu nr._ cu viteza de 106 km/h, control radar pe autor_, HD 282/1”.
În drept agentul constatator a încadrat fapta descrisă în prevederile art. 102 alin.3 lit.e) din OUG 195/2002, conform cărora :” constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a urmatoarelor fapte: (…) depasirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.”
Petenta a fost sancționată cu 9 puncte amendă (630 de lei) și s-a dispus reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
În cadrul procesului verbal contestat a fost completată și rubrica privind Judecătoria competentă să judece plângerea, respectiv Judecătoria P..
La rubrica alte mențiuni s-a consemnat că petenta „nu face obiecțiuni. Aveam o urgență de ordin medical, la care încerca să ajungă în timp util”.
Procesul verbal a fost primit personal de petentă, aceasta semnând pentru primire la momentul întocmirii acestuia.
Conform prevederilor procesului verbal fapta a fost constatată cu radarul montat pe auto_ .
Din documentația depusă la dosarul cauzei de către intimat (f. 10-13 dosar Jud. Piatra N.) rezultă că aparatul radar montat pe auto_ este conform din punct de vedere metrologic, iar agentul constatator care l-a operat deține atestat valabil pentru asemenea operațiuni.
Viteza de 106 km/h menționată în procesul verbal de contravenție este confirmată de imaginile înregistrate de aparatul radar, CD-ul aflat la dosar surprinzând în mod clar atât viteza de rulare cât și autovehiculul condus de petent. Aceeași viteză poate fi observată cu ușurință și din fotografiile extrase de pe înregistrarea video.
Numărul de înmatriculare poate fi observat clar în imagini, cinemometrul era setat corespunzător, decorul caracteristic interiorului localității, drum în linie dreaptă, pietoni pe marginea drumului (neprevăzut cu trotuar).
Față de cele prezentate instanța a constatat că procesul verbal contestat respectă regulile de formă prevăzute de OG 2/2001, iar din probele depuse la dosar de intimat se confirmă existența faptei contravenționale și identitatea contravenientului în persoana petentei.
Petenta nu a motivat nici în fapt și nici în drept plângerea sa.
Pe cale de consecință instanța a constatat că petenta nu a invocat nici un drept care să-i fi fost lezat prin întocmirea procesului verbal. Cu toate că în procesul verbal a fost consemnat faptul că petenta avea o urgență „de ordin medical” aceasta nu a oferit instanței nici un indiciu cu privire la această urgență și nici nu a invocat în plângere vreo apărare în legătură cu acest aspect.
Pentru considerentele expuse, instanța a constatat că în mod corect a reținut și sancționat intimatul fapta contravențională săvârșită de petentă, și, pe cale de consecință a respins plângerea contravențională.
Raportat la modul de formulare a plângerii, a neindicării motivelor de nelegalitate sau netemeinicie a procesului verbal de natură a fi încălcat vreun drept subiectiv al petentei, a lipsei oricărei diligențe din partea acesteia pentru judecata cu celeritate a procesului și față de lipsa totală de interes față de desfășurarea litigiului, instanța a apreciat că acțiunea în justiție a petentei nu este conformă cu prevederile art. 723 alin.1 Cod procedură civilă și astfel în cauză se impun a fi aplicate prevederile art. 108 ind.1 alin.1 pct.1 lit. a) Cod procedură civilă.
Potrivit art. 129 Cod procedură civilă:” părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art.723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.”
Potrivit art.723 alin.1 Cod procedură civilă :”drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege”.
Prin plângerea introdusă în fața instanței petenta nu a pretins protejarea unui drept al său încălcat în vreun mod de către intimat prin întocmirea procesului verbal.
Petenta nu a invocat nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a procesului verbal contestat.
Petenta nu a indicat în nici un mod dreptul subiectiv ce i-ar fi fost încălcat de intimat prin întocmirea procesului verbal. Faptul că organul constatator a surprins-o pe contravenientă încălcând obligația de respectare a legii nu înseamnă că petentei i-a fost încălcat un drept.
Plângerea nu a vizat decât specularea atât a prevederilor legale cât și a omogenității probatoriului organului constatator în speranța de a scăpa de rigorile legii.
Cel mai probabil petenta a formulat plângerea doar în speranța de a amâna . dispoziției de suspendare a dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
Deși în procesul verbal se arată expres că plângerea trebuia depusă la Judecătoria P., petenta a depus-o la Judecătoria Piatra N., fapt ce nu a determinat decât prelungirea perioadei de soluționare a litigiului și investirea inutilă a unei instanțe necompetente.
Aspectele expuse nu pot echivala cu noțiunea de cerere temeinică formulată cu bună credință în fața justiției, astfel încât prevederile citate devin aplicabile.
Petenta a abuzat efectiv de dreptul său de a formula acțiuni în justiție, acestea din urmă fiind apreciate ca legitime și temeinice doar atunci când vizează protejarea unui drept subiectiv realmente nerespectat.
Când acțiunea nu este formulată potrivit scopului în vederea căruia a fost recunoscută de lege, dreptul la plângere apare ca exercitat abuziv și astfel îmbracă forma prevăzută de art. 108 ind.1 alin.1 pct.1 lit. a) Cod procedură civilă.
Conform art. 108 ind.1 alin.1 pct.1 lit.a) Cod procedură civilă :” daca legea nu prevede altfel, instanta, potrivit dispozitiilor prezentului articol, va putea sanctiona urmatoarele fapte savarsite in legatura cu procesul, astfel: 1. cu amenda judiciara de la 50 la 700 lei: a) introducerea, cu rea-credinta, a unor cereri vadit netemeinice”.
În baza acestui text de lege instanța a dispus amendarea petentei cu suma de 700 de lei pentru formularea cu rea credință a plângerii sale vădit netemeinice.
Conform art. 108 ind.5 Cod procedură civilă dispoziția de amendare de mai sus poate fi contestată cu cerere de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare.
Sentința a fost recurată în termen legal de către petentă criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs petenta a arătat că a solicitat acordarea unui termen de judecată la instanța de fond pentru a-și angaja apărător, ulterior a uitat de proces, iar cererea nu a formulat-o cu rea credință.
Cu privire la faptă, consideră că nu a circulat cu viteză în localitate, ci eventual în afara localității.
A solicitat reanalizarea probatoriului.
În aceeași zi a avut câteva urgențe medicale ( este medic veterinar), și s-a grăbit să acorde asistență de specialitate.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului de fond, sentința recurată prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, reține următoarele:
Soluția Instanței de fond este legală și temeinică.
Petenta a fost sancționată pentru contravenția prev. de art. 102 alin 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.
În fapt s-a reținut că pe DN 2, km. 368+500 m, în localitatea S. jud. Iași, petenta a condus auto Nissan cu nr._ cu viteza de 106 km/h,
Procesul – verbal a fost semnat iar la rubrica mențiuni s-a consemnat „ nu face obiecțiuni”.
Situația a fost corect încadrată la dispoziția menționată mai sus.
Fapta a fost dovedită cu raportul agentului constatator, CD-ul.
Criticile petentei nu sunt întemeiate, urgențele pe care le invocă petenta nu sunt motive întemeiate de înlăturare a răspunderii contravenționale.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Potrivit primelor trei alineate ale art. 109 din OUG nr. 195/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră. Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.
Conform art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h și art. 102 alin. 3 lit. e arată că, constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a depășirii cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 arată că, în situația in care fapta a fost constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces verbal de constatare a contravenției potrivit modelului prevăzut in anexa nr.1D, după prelucrarea înregistrărilor si stabilirea identității conducătorului de vehicul.
Potrivit art. 121 alin. 2 din același regulament, nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii, se constata de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentului, are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor) și amenda și punctele de penalizare ori suspendarea exercițiului dreptului de a conduce (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petentului i s-a adus la cunoștință, chiar în momentul constatării și sancționării contravenției reținute în sarcina sa de către agentul constatator, acuzația în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a face obiecțiuni și de a-și construi apărarea, astfel cum rezultă din semnarea procesului verbal contestat. De asemenea, petentei i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimată în fața instanței de judecată.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
În urma analizării înscrisurilor din dosar, instanța constată că cele reținute de către agentul constatator se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, după cum urmează:
Conform înregistrării radar, surprinse de cinemometrul de control rutier tip Phython II, omologat și verificat metrologic, instalat pe auto cu nr. de înmatriculare_ , autovehiculul marca BMW cu numărul de înmatriculare_, rula la data de 08.06 2012, ora 16,34 cu viteza de 106 km/h.
Având în vedere că din imaginile video radar se distinge cu claritate nr. de înmatriculare_, instanța constată dovedită existența faptei contravenționale săvârșite de către petentă fără dubiu, fiind astfel răsturnată prezumția de nevinovăție.
Față de probatoriul administrat de către intimat, instanța stabilește că fapta reținută în sarcina petentei a fost constatată de către agenții de poliție cu respectarea dispozițiilor legale în materie, respectiv Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 actualizat privind aprobarea Normei de metrologie legala NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre).
Instanța constată că dispozițiile invocate de către petent referitoare la eroarea tolerată pentru măsurarea vitezei sunt verificate odată cu emiterea buletinului de verificare metrologică, buletin emis în prezenta cauză, fila 22.
Conform art. 1.1 din Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legala NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)" această normă de metrologie legală stabilește cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele utilizate la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, în scopul aplicării prevederilor legislației rutiere.
Este adevărat că în actul normativ amintit mai sus sunt prevăzute o . erori maxime tolerate pentru măsurarea vitezei, însă aceste valori măsurate ale vitezelor trebuie sa se încadreze în erorile maxime tolerate specificate la pct. 3.1.1., respectând și cerințele specificate în cadrul fiecărui paragraf în parte, la funcționarea cinemometrelor sub acțiunea unor factori de influenta. Atât timp cât pentru cinemometrul folosit la constatarea contravenției s-a emis un buletin de verificare metrologică înseamnă că acesta a respectat dispozițiile legale arătate. În acest sens sunt prevăzute erorile tolerate, și nu în sensul că valorile măsurate de către aparatele radar sunt supuse unei erori indiferent de condițiile de funcționare.
Pentru considerentele expuse, constatând că motivele de recurs ale petentei sunt neîntemeiate, tribunalul, în baza art. 312 alin 1, 2 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul formulat împotriva hotărârii primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de petenta L. M. G. împotriva sentinței civile nr. 3498/14.12.2012 a Judecătoriei P., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.03.2014.
Președinte, A. C. | Judecător, S. T. | Judecător, E. P. |
Grefier, M. I. P. |
Red judecător P.E. tehnored. Gref. B.M. 2 ex/12.06.2014.
Judecător la fond. R. P. C..
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 406/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 408/2014.... → |
|---|
