Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 135/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 135/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 5125/866/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 29 Ianuarie 2014
Președinte - M. Hărățu
Judecător C. B.
Judecător Mițică A.
Grefier L. M. P.
DECIZIE Nr. 135
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe recurent I. T. DE MUNCĂ IAȘI și pe intimat ., CU S. ALES LA CABINET AV.O. N., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Față de lipsa părților și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată.
Nemaifiind alte cereri, instanța reține cauza spre competenta soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului in contencios administrativ de fata constata următoarele:
Prin cererea înregistrata la Tribunalul Iași sub nr._ I. T. de munca Iași a formulat recurs impotriva sentinței civile nr.1808/10.06.2013 a Judecătoriei Iași, criticând-o ca nelegala si netemeinica.
In susținerea poziției procesuale se arata ca instanta de fond a apreciat probele in mod greșit; ca fapta contravenționala descrisa la pct. 1 in procesul verbal ., nr._/31.10.2012 aduce atingere drepturilor fundamentale ale salariaților ce au prestat munca in beneficiul angajatorului in perioada 06.09.2012, respectiv 02.10._13, cum ar fi dreptul de a beneficia de protecție sociala; ca fara acest control de rutina cele doua persoane ar fi continuat sa muncească fara contract si dupa data de 20.05.2012, 8 ore pe zi pentru un salariu de 500, respectiv 600 lei/lunar; ca verificându-se baza de date s-a constatat ca aceste persoane fuseseră angajate, dar contractele de munca încetaseră de drept la data de 02.10.2012 si 06.09.2012; ca fapta nu este lipsita de pericol social.
Ca pentru contravenția de la pct. 2 s-a aplicat avertisment, desi pedeapsa legala este de 20.000 lei.
In drept se invoca prevederile Legii 319/2006, Legea 53/2003 si prevederile C.pr.civ.
Intimata, desi legal citata, nu depune la dosar întâmpinare in aceasta faza procesuala.
Prin sentința civila nr.1808/10.06.2013 a Judecătoriei P. s-a dispus admiterea in parte a plângerii formulate de . impotriva procesului verbal de contravenție ., nr._/31.10.2012 emis de ITM, si s-a dispus inlocuirea amenzii cu avertisment, reținându-se ca cele doua persoane lucrau pentru societate, fiind stabilite atat salariile cat si orele de lucru, desi contractele de munca încetaseră de drept.
Instanta retine ca cele doua persoane au fost reangajate, ca in speța de fata raportat la imprejurarile specifice ale cauzei aplicarea sanctiunii avertismentului este suficienta pentru ca sanctiunea sa-si îndeplinească scopul preventive educativ.
Analizând actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate dar si din oficiu raportat la art 304 ind. 1 C. pr. Civ. Tribunalul respinge recursul formulat având in vedere următoarele:
Petenta-intimata in cauza . a fost sancționata contravențional pentru primirea la munca a numiților Hrostea M. M. si Baiceanu V. fara întocmirea contractului individual de munca .
Instanța de fond a procedat, în condițiile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, la o reindividualizarea a sancțiunii aplicate, în raport de conduita contravenientului, precum și în funcție de împrejurările în care s-a comis fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale intimatului.
Din considerentele hotărârii instanței de fond rezultă că atât sub aspectul legalității cât și sub aspectul temeiniciei procesul verbal a fost corect întocmit, raportat la dispozițiile art.16 și următoarele din OG nr.2/2001, însă în urma probatoriului administrat în cauză instanța de fond, raportat la criteriile menționate anterior, a apreciat în mod corect faptul că amenda contravențională aplicată încalcă principiul proporționalității, reglementat de legiuitor în ceea ce privește gradul de pericol social al faptei săvârșite, urmările produse și scopul sancționator al amenzii aplicate, în sensul că acest scop vizează în primul rând reeducarea și prevenirea săvârșirii de noi fapte, astfel că aplicarea sancțiunii contravenționale cu avertisment respectă principiul amintit anterior și realizează în totalitate scopul regimului sancționator.
Nu se poate reține faptul că instanța ar fi favorizat intimatul pe motiv că aceasta s-a bucurat deja de clemența agentului constatator care a aplicat minimul amenzii iar sanctiunea pentru cea de-a doua contravenție a fost tot avertismentul( desi pedeapsa legala era de 20.000 lei) întrucât așa cum agentului constatator legiuitorul a permis acestuia să aplice cuantumul amenzii prin aprecierea gravității faptei și, implicit, a cuantificării sancțiunii, tot astfel legiuitorul a prevăzut în art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 ca instanța să poată aprecia în raport de împrejurările concrete de săvârșire a faptei contravenționale, aplicarea sancțiunii contravenționale care poate fi avertisment sau amendă contravențională, astfel că soluția pronunțată nu poate fi reținută ca fiind netemeinică sau nelegală.
Instanța de fond a motivat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului raportat la atitudinea intimatului, precum și la gradul scăzut de pericol social și în consecință a respectat dispozițiile art.7 din OG nr.2/2001, care menționează că: avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale, că acesta se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă și că se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Este contrar spiritului legii și intenției legiuitorului să se susțină că numai agentul constatator poate aprecia asupra cuantumului unei amenzi contravenționale și că instanța de judecată, in calitate de cenzor al activității agentului constatator, nu ar avea această posibilitate. Articolul 34 alin.1 prevede clar posibilitatea instanței de a hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, iar această prerogativă nu se poate referi numai la alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile, ci și la tot ceea ce presupune legalitate sancțiunii aplicate, inclusiv cuantumul acesteia, care trebuie corelat întotdeauna cu gradul de pericol social al faptei.
În urma probatoriului administrat, instanța de fond a reindividualizat sancțiunea aplicată în condițiile art.7 alin.3 din OG nr.2/2001 având în vedere totodată prevederile art.21 alin.3 din OG nr. 2/2001, în sensul aplicării sancțiunii contravenționale cu avertisment, reținându-se că în conformitate cu principiul proporționalității raportat la gradul redus de pericol social al faptei săvârșite și ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă.
De asemenea, au fost avute în vedere circumstanțele atenuante raportate la conduita intimatei la faptul ca cele doua persoane au avut contract individual de munca care le-a încetat de drept, ca dupa data controlului au fost reangajate, fapte care coroborate conturează buna credința a societatii.
În consecință, instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare corectă a legii raportat la dispozițiile menționate anterior, având în vedere atât rolul sancțiunii juridice, cât și al scopului urmărit prin stabilirea și aplicarea caracterului punitiv al sancțiunii reindividualizate, apreciindu-se în mod corect că și prin sancțiunea contravențională cu avertisment se poate îndeplini scopul și rolul acesteia ce poate determina îndreptarea intimatei- petente a acestei atitudini de neîncheiere a unui contract de muncă sau a altor forme de angajare în condițiile legii.
Situația de fapt prezentată de agentul constatator nu a putut fi infirmată în timpul cercetării judecătorești, însă în raport de aspectele și împrejurările de fapt, instanța de fond a procedat la reindividualizarea sancțiunii în condițiile art.7 din OG nr.2/2001 apreciind că sancțiunea amenzii contravenționale nu corespunde gradului de pericol social al faptei, încălcându-se astfel principiul proporționalității în raport de circumstanțele reale ale contravenției prin prisma cărora se poate aprecia întinderea și intensitatea aduse obiectului juridic al contravenției.
În art.7 se menționează următoarele: „Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. Avertismentul se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.”
Sancțiunea juridică are un dublu rol: rol educativ (se aplică o singură dată) pentru că urmărește îndreptarea celui vinovat și preventiv determină abținerea de la săvârșirea de fapte antisociale și un rol represiv, de pedepsire a celor ce nesocotesc dreptul. Sancțiunea este acel element al normei juridice care precizează urmările, consecințele nerespectării dispoziției normei juridice.
Sancțiunea aplicată prin procesul verbal de contravenție, se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și ea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșirea acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, de circumstanțele personale ale contravenientului, așa cum rezultă și din prevederile art.21 al.3 din OG nr.2/2001.
În consecință, în mod corect instanța de fond a reindividualizat sancțiunea aplicată raportat la gradul de pericol social redus al faptei săvârșite și având în vedere dispozițiile art.7 și 21 din OG nr. 2/2001.
Având în vedere toate aceste considerente, precum și dispozițiile art.304 și urm. C.pr.civ. Tribunalul respinge ca nefondat recursul formulat de ITM Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de ITM Iași împotriva sentinței civile nr. 1808/ 2013 pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2014.
Președinte, M. Hărățu | Judecător, C. B. | Judecător, Mițică A. |
Grefier, L. M. P. |
Red./tehred. C.B.
2 ex./25.02.2014
Jud. fond D. E. M. Grapa
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 154/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 139/2014.... → |
|---|
