Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr. 1112/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1112/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 1560/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. A. ȘI FISCAL
Ședința publică din 30 Aprilie 2014
Președinte - P. C. D.
Grefier A. C.
SENTINȚA Nr. 1112/2014
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR ACORD SPRL, reclamant . și pe pârât U. A. TERITORIALĂ A COMUNEI C., pârât C. L. AL COMUNEI C., având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 10.04.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 23.04.2014, când, instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 30.04.2014, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față :
Prin încheierea de ședință din data de 21.01.2014 pronunțată în dosarul nr._/245/2010* al Judecătoriei Iași a fost sesizată instanța de contencios administrativ cu excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului L. C. nr. 51/23.08.1999, apreciind că de actul administrativ depinde soluționarea acțiunii ce face obiectul acestei cauze.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la nr._ .
În motivarea excepției de nelegalitate petenta a arătat că, nelegalitatea Hotărârii Consiliului L. C. nr.51/23.08.1999 consta tocmai în menționarea, in mod abuziv si cu incalcarea oricăror dispoziții legale, la poziția 474 a Inventarului a suprafeței de 16.0000 ha teren intravilan, la rubrica "elemente de identificare" fiind mentionat "Fabrica de cărămidă Ciurca a . la rubrica "Anul dobândirii sau dării in folosința" fiind indicat anul 1975.
Raportându-se prevederilor art. 1, ale rt. 3 alin 4 și pct-lui III al Anexei la Legea nr. 213/1998, . susținut că, printre bunurile menționat e de acest act normativ nu se regăsesc fabricile și terenurile aparținând societăților comerciale de drept privat dar și faptul că, aceasta enumerare este strict și limitativ prevăzută de lege, astfel încât, nu se pot adăuga și alte bunuri.
Se susține de asemenea că, fără a face în vreun fel dovada faptului că este proprietara suprafetei de teren de 16 ha, unitatea administrativ teritoriala a indicat ca facând parte din domeniul public un bun aparținând patrimoniului unei persoane juridice de drept privat ceea ce echivalează cu o naționalizare forțată.
În continuare, reclamanta a expus pe larg modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate auspra imobilului învederând motive ce țin de fondul acțiunii înregistrate sub nr._/245/2010* .
U. A. Teritorială – ., după stabilirea cadrului procesual, C. L. al Comunei C., au formulat întâmpinare prin care au invocat în principal excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate.
După expunerea pe larg a practicii judiciare naționale, a jurisprudenței instanței de contencios al drepturilor omului, pârâții au susținut că hotărârea contestată nu poate fi supusă analizei de legalitate, fiind emisă anterior prevederilor legale ce reglementează excepția de nelegalitate.
În al doilea rând, pârâții au susținut că Hotărârii Consiliului L. C. nr.51/23.08.1999 a fost emisă cu respectarea art. 21 alin. 1 și 2 din Legea nr. 213/1998, Hotărârii Guvernului nr. 546/1999, Circularei C.J. Iași nr. 4169/1999, avizului dat de către Comisia de buget- finanțe, administrarea domeniului public și privat al comunei, art. 20 alin. 2 lit. g și art.28 alin. 1 și 2 din Legea nr. 69/1991.De asemenea, au arătat că, întocmirea inventarului public s-a făcut în temeiul Ordinului nr. 2388/ 1995, în conformitate cu art. 19 alin 1 și art. 21 din Legea nr. 213/1998, fiind aprobat în unanimitate de consiliul local dar trecând și de controlul de legalitate efectuat de Prefectul Județului Iași.
La solicitarea instanței, pârâții au depus la dosar, în copie, documentația ce a stat la baza emiterii Hotărârii Consiliului L. C. nr.51/23.08.1999.
La termenul din 10 aprilie 2014, instanța a pus în discuția contradictorie a părților excepția invocată de pârâți precum și cererea cu care Judecătoria Iași a investit Tribunalul, respectiv cu excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului L. C. nr.51/23.08.1999.
Analizând excepția de nelegalitate, instanța reține următoarele:
Prin Hotărârea Consiliului L. C. nr.51/23.08.1999 a fost însușit inventarul cu bunurile ce aparțin domeniului public al comunei C., la poziția nr. poziția 475 a listei anexe fiinde trecută suprafeța de 16.00 ha teren intravilan, la cu denumirea de "Fabrica de cărămidă Ciurca a . la rubrica "Anul dobândirii sau dării in folosința" fiind indicat anul 1975 ( filele 30 – 32).
Inventarul comunei C. a fost atestat prin Hotărârea Guvernului nr. 1354 din 16 mai 2002 – anexa 17 ( filele 33-34).
În conformitate cu prevederile art. 248 alin 1 Cod procedură civilă, urmează ca instanța să soluționeze cu prioritate excepția inadmisibilității invocată de pârâți prin întâmpinare.
Referitor la inadmisibilitate, literatura de specialitate s-a statuat faptul că, aceasta are caracterul unei excepții peremptorii de fond deoarece, deși prin se apropie de excepțiile de procedură prin obiect, diferă de acestea și se apropie de excepțiile de fond prin rezultatele lor deoarece, duc la respingerea cererii.
În ceea ce privește însă excepția inadmisibilității, aceasta este fondată, urmând a fi admisă, deoarece, pe de o parte, Hotărârea Consiliului L. C. nr.51/23.08.1999 este un act preparator iar pe d ealtă parte întrucât, actul normativ cu caracter individual este emis anterior intrării în vigoare a legii nr. 554/2004.
Așa după cum s-a statuat în practica instanței supreme, hotărârea adoptată de un consiliu local în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, prin care se însușește inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unității administrativ-teritoriale întocmit conform art. 21 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci un act premergător (preparator) emiterii de către Guvern, în temeiul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, a hotărârii prin care se atestă apartenența bunurilor la domeniul public de interes local, ca act administrativ ce produce efecte juridice și care poate forma obiectul excepției de nelegalitate.
În acest sens s-a reținut că: “În cauză nu se impunea sesizarea instanței de contencios administrativ și cu anularea hotărârii Consiliului local al municipiului Timișoara prin care s-a însușit inventarul domeniului public al acestei localități, fiind evident că în litigiile având ca obiect anularea unor poziții din anexele la hotărârile adoptate de Guvern pentru atestarea domeniului public al unităților administrativ-teritoriale actul vătămător este hotărârea de Guvern, iar nu hotărârile emise de autoritățile locale privind însușirea inventarului bunurilor din domeniul public, care sunt acte prealabile, cu caracter preparator și care nu produc efecte juridice proprii, fiind supuse aprobării prin actul de autoritate al Guvernului. Hotărârea Guvernului este actul care schimbă regimul juridic aplicabil bunurilor respective și care, astfel, poate aduce atingere dreptului de proprietate ori interesului legitim al altor persoane, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ” – Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de C. administrativ și fiscal, decizia nr. 5281 din 24 noiembrie 2009.
De asemenea, tot într-o decizie de speță, instanța supremă a arătat că: “Concluzia primei instanțe cu privire la natura juridică a hotărârilor emise de autoritățile locale privind însușirea inventarului bunurilor din domeniul public este greșită, instanța supremă pronunțându-se în mod constant în sensul că acestea sunt doar acte prealabile, cu caracter preparator, care nu produc efecte juridice proprii, fiind supuse aprobării prin actul de autoritate al Guvernului și a căror legalitate se verifică în condițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, hotărârea Guvernului este actul care schimbă regimul juridic aplicabil bunurilor respective și care, astfel, poate aduce atingere dreptului de proprietate ori interesului legitim al altor persoane în sensul Legii contenciosului administrativ.Făcând o greșită aplicare a legii în privința naturii juridice a actelor emise în procedura specială de defalcare și de trecere în patrimoniul unităților administrativ-teritoriale a bunurilor de interes local, reglementată de Legea nr. 213/1998, prima instanță a reținut legalitatea hotărârii de Guvern în discuție numai prin raportare la pretinsele efecte ale hotărârii Consiliului local nr. 27/2005, omițând să procedeze la examinarea temeiniciei excepției invocate prin prisma reperelor specifice procedurii instituite de art. 4 din Legea nr. 554/2004, respectiv să verifice concordanța actului administrativ contestat cu actele normative cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, ceea ce echivalează cu nesoluționarea excepției pe fondul său. ”Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de C. administrativ și fiscal, decizia nr. 3866 din 22 septembrie 2009.
Aceeași este situația și în speța dedusă judecății în prezenta cauză, deoarece, Hotărârea Consiliului L. C. nr.51/23.08.1999 ( filele 30 – 32) nu este altceva decât un act premergător al Hotărârii Guvernului nr. 1354 din 16 mai 2002 – anexa 17 ( filele 33-34), deci nu poate face obiectul excepției de nelegalitate întrucât, având caracter preparator, nu produce efecte juridice proprii, fiind suspusă aprobării prin actul de autoritate al Guvernului, respectiv hotărârea de Guvern care este actul ce schimbă regimul juridic aplicabil bunurilor respective și care poate aduce atingere dreptului de proprietate ori interesului legitim.
În același sens este și majoritatea literaturii de specialitate din care amintim, D. C. D., Legea contenciosului administrativ, comentarii și explicații, Ediția2, editura CH B. 2009, pag.170,G. V. B., B. G., Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, adnotată, ediția 2, ed Hamangiu 2008, pag. 46-55 și „Scurte considerații asupra invocării excepției de nelegalitate cu privire la actele administrative cu caracter individual”Revista de drept Public nr. 2/2006, I. R., Procedura contenciosului administrativ, ed. Hamangiu 2009, pag. 160-163, G. B., Justiția actului administrativ, Ed. Universul juridic 2013, pag. 266-267.
Excepția inadmisibilității este fondată și dintr-un al doilea punct de vedere, respectiv din perspectiva faptului că, hotărârea a cărei nelegalitate se invocă a intrat în circuitul civil înainte de momentul intrarii in vigoare a Legii nr. 554/2004.
Problema conflictului legilor în timp este rezolvată tradițional de dreptul pozitiv la nivel legal, Codul civil român,, aratând în art.6 alin 1 că „Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă". In sistemul nostru juridic actual, regula devine constituțională prin consacrarea ei în art. 15 alin. (2), care arată: „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile". Conflictul legilor în timp, este rezolvat de aceste dispoziții legale prin instituirea a trei principii de soluționare și anume:
1. Principiul efectului imediat al legii noi. Pentru viitor dispune doar legea nouă, ceea ce înseamnă că ea reglementează toate situațiile juridice create din momentul intrării ei în vigoare. Corolarul acestei reguli este că legea veche nu ultraactivează, adică nu-și extinde efectele după ieșirea ei din vigoare ;
2. Principiul neretroactivității legii noi. Neretroactivitatea legii înseamnă inaplicarea ei unor situații juridice ale căror efecte au fosț pe de-a-ntregul consumate sub imperiul legii anterioare.
3. Principiul retroactivității legii penale sau contravenționale mai favorabile.
D. consecință, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de . legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare.
În acest sens, în doctrina de specialitate s-a statuat că, legea nu poateaduce atingere situațiilor juridice create înainte de . sau, potrivit unei alte terminologii și chiar orientări filosofice, nu poate aduce atingere drepturilor câștigate înainte de ..
Or, odată cu . a Legii nr. 554/2004, exceptia de nelegalitate apare ca mijloc procedural codificat, așa încât, mijlocul procedural reglementat ulterior emiterii actului admisnitrativ, nu va putea duce la analiza acestuia deoarece, o astfel de cenzura va insemna afectarea retroactiva a unui regim juridic preexistent al actului administrativ in discutie.
Această problemă a fost reglementată de Plenul Sectiei de C. A. a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a pronunțat o hotărâre de unificare a practicii in data de 20.02.2006, unde s-a aratat ca „este inadmisibila exceptia de nelegalitate invocata cu privire la un act administrativ cu caracter individual adoptat sau emis anterior intrarii în vigoare a Legii nr.554/2004”. Conform literaturii de specialitate, această practică a rămas constantă, fiind confirmată și menținută prin soluțiile de unificare a practicii din data de 26.05.2008, respectiv din data de 16.03.2009 – unde se arata ca “in aplicarea art.20 alin.(2) si art.148 alin.(2) din Constitutie, prin raportare la Conventia europeana a drepturilor omului si la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum si la jurisprudenta CEDO si a Curtii de Justitie de la Luxemburg, se înlatura aplicarea dispozitiilor art.4 alin.(1) din Legea nr.554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.262/2007, si ale art.II alin.(2) teza finala din Legea nr.262/2007, cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrarii în vigoare a Legii nr.554/2004, a carui legalitate se contesta pe calea exceptiei de nelegalitate.”.
De altfel, practica recentă a instanței supreme confirmă această constanță în aprecierea inadmisibilității excepției de nelegalitate a unui act administrativ emis înainte de . Legii nr. 554/2004, sens în care este de reținut decizia nr. 1585 din 23 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție- secția de contencios administrativ și fiscal: „Înalta Curte, constată că prin consecințele juridice pe care le produce admiterea unei excepții de nelegalitate asupra litigiului în cadrul căruia a fost invocată și, mai cu seamă, prin posibilitatea invocării excepției fără limită în timp, chiar cu privire la acte administrative unilaterale individuale emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, art. 4 din acest act normativ intră în coliziune cu principiul securității raporturilor juridice, componentă a preeminentei dreptului, situație ce impune aplicarea cu prioritate a art. 6 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, interpretat în lumina preambulului Convenției”.
În aceste condiții, cum hotărârea Consiliului L. C. nr.51/23.08.1999este emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, excepția de nelegalitate a acesteia este inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, urmează a fi admisă excepția inadmisibilității și să se respingă ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului L. C. nr. 51/23.08.1999 invocată de reclamanta . prin lichidator ACOR SPRL în contradictoriu cu pârâții C. L. al Comunei C. și U. A. Teritorială – . sediul în ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de pârâți.
Respinge ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului L. C. nr. 51/23.08.1999 invocată de reclamanta . prin lichidator ACOR SPRL cu sediul în Iași, ., .. A, ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâții C. L. al Comunei C. și U. A. Teritorială – . sediul în ..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recurs ce va fi depus la Tribunalul Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 aprilie 2014.
Președinte, P. C. D. | ||
Grefier, A. C. |
B.M. 04 Mai 2014
Red-. D.P.C.- 28.05.2014
5 ex
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1414/2014.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1217/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
