Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 1598/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1598/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 1071/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 26 Iunie 2014
Președinte - C. B.
Grefier M. B.
SENTINȚA Nr. 1598/2014
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant DIRECȚIA R. PT. ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE IAȘI, reclamant A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR și pe pârât B. G. D., pârât B. D., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) DECLINAT.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Dezbaterile asupra excepțiilor invocate și a fondului au avut loc în ședința publică din data de 17.06.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 24.06.2014, când, instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 26.06.2014, când:
TRIBUNALUL
Asupra actiunii in contencios administrativ de fata constata următoarele:
Prin cererea înregistrata inițial la Judecătoria Iași sub nr._/245/2013 Direcția Regionala pentru Accize si Operațiuni Vamale Iași, in nume propriu si pentru A. Naționala a Vămilor, a solicitat ca in contradictoriu cu Beșhea G. D. si B. D. sa se dispună angajarea răspunderii civile a acestora in sensul obligării lor in solidar la plata sumei de 56.208 lei reprezentând prejudiciul produs Autorității Naționale a Vămilor cauzat prin prescrierea dosarelor de executare nr.1847/2003, 1887/2003 si 1892/2003.
Se invoca incalcarea cu vinovăție de catre parați a atribuțiilor de serviciu înscrise in fisa postului in ceea ce privește activitatea de urmărire si executare silita a creanțelor bugetare, producerea unui prejudiciu in patrimonial autorității publice cuantificat la 56.208 lei.
In drept se invoca art 1357, 1349 si urm din C. civil coroborate cu prevederile art 84 din Legea 188/1999.
Se depun la dosar acte in susținerea actiunii.
Paratul B. D., legal citat, depune la dosar întâmpinare invocând exceptia nulității actiunii întrucât nu se precizează corect nici obiectul actiunii si nici temeiurile de drept, excepție inadmisibilității actiunii, având in vedere nerespectarea procedurii prevazute de art 84 din Legea 188/1999, respectiv a art 85, exceptia prescripției dreptului material la actiune, întrucât in relațiile dintre angajator si angajat, termenul de prescripție de 3 ani al actiunii in regres exercitate se prescrie in 3 ani de la data nașterii dreptului la actiune, respectiv data proceducerii pagubei, termen care este cu mult depășit.
De asemenea, se invoca exceptia necompetentei materiale a Judecătoriei in soluționarea cauzei de fata.
Pe fondul cauzei se arata ca i se imputa incalcarea obligațiilor de servicii in trei cazuri. In primul, actul constatator a fost întocmit sub nr.457/05.12.2001, a fost comunicat la executare si s-a întocmit dosarul de executare dupa 2 ani sub nr.1847/2003, acesta a fost repartizat executorului vamal B. G.,k iar in arhiva DRAOV s-a descoperit un act de predare-primire cu câteva luni înainte de prescripție încheiat la 19.05.2006, prescripția împlinindu-se la 05.12.2006. In al doilea caz actul constatator a fost întocmit sub nr.242/28.09.2001 ca catre Biroul Vamal B., a fost trimis la executare dupa 2 ani si a fost repartizat executorului B. G., fiind predate in baza aceluiași act de predare-primire invocat mai sus, înainte cu doar 4 luni de împlinirea termenului de prescripție. Aceeași este si situatia in cel de-al treilea caz, de data aceasta termenul de prescripție împlinindu-se la 3 luni dupa predare.
Se invoca timpul îndelungat scurs anterior repartizării dosarului, faptul ca evidenta dosarelor nu a fost organizata corect, ca potrivit art 2 din OMF 1566/1995 răspunderea aparține sefului unitatii vamale, responsabilului cu operațiunile financiare si lucrătorului vamal desemnat sa răspundă in cadrul unitatii de aceasta activitate.
La 17.07.2013 se depune întâmpinare si de catre cel de-al doilea parat B. G. invocându-se aceleași excepții si aceleași aparari de fond.
Prin sentința_/2013 a Judecătoriei Iași s-a declinat spre competenta soluționare cauza in favoarea Tribunalului Iasi reținându-se ca in baza aret 109 din legea 188/1999 competenta de soluționare a cauzei ii aparține.
Cauza se înregistrează pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ .
Nu se administrează alte probe in fata acestei instanțe.
La termenul din 17.06.2014 s-a respins exceptia nulității invocate, motivele fiind expuse pe larg in acea încheiere.
De asemenea, s-a pus in discuția parților exceptia lipsei calității procesuale active a Autorității Naționale a Vămilor si exceptia inadmisibilității actiunii.
Analizând actele si lucrările dosarului cu prioritate prin prisma excepției lipsei calității procesuale active a ANV si inadmisibilității invocate Tribunalul retine următoarele:
Potrivit art 1 din OUG 74/2013 privind unele masuri pentru îmbunătățirea si reorganizarea activitati Agenției Naționale de Administrare Fiscala, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative Agenția Naționala de Administrare Fiscala se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorbție si preluarea activitatii Autorității Naționale a Vămilor.
La 01.08.2013 prin . HG 520/24.07.2013 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala s-a abrogate HG 110/2009.
Potrivit art 11 alin 3 din OUG 74/2013 toate litigiile existente pe rolul instanțelor, indiferent de faza procesuala, Agenția si direcțiile generale se subroga in drepturile si obligațiile Autoritarii Naționale a Vămilor si Direcțiilor generale ale finanțelor publice.
In speța de fata, activitatea reclamantei DRAOV Iași la care funcționează parâții a fost preluata de Direcția regionala a Finanțelor Publice Iași.
In conditiile in care se invoca producerea unui prejudiciu in sarcina acestei instituții, astfel cum a fost preluata, prin activitatea unor persoane care dețineau o funcție publica in cadrul acestei instituții, singura care poate sta in judecata in calitate de reclamanta este DGR a Finanțelor Publice si nu A. Naționala a Vămilor.
Pentru aceasta instanta va admite exceptia lipsei calității procesuale active a acesteia si va respinge actiunea formulata de aceasta pe aceasta exceptie.
In ceea ce privește exceptia inadmisibilității subliniem următoarele:
Parații din cauza de fata B. G. D. si B. D. sunt funcționari publici in cadrul societatii reclamante ( a Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Iași - ce a preluat prin fuziune prin absorbție Direcția Regionala pentru Accize si Operațiuni Vamale Iași), având conform fiselor posturilor anexate atribuții specifice, funcției de inspector vamal, gradul I, respectiv referent principal..
In cauza de fata se invoca de catre reclamanta producerea unor prejudicii in patrimoniul unitatii de catre aceștia, prin incalcarea cu vinovăție a atribuțiilor de serviciu.
Se invoca ca temei al actiunii răspunderea civila delictuala, cu textele specifice din Codul Civil.
În conformitate cu dispozițiile art. 1349 Cod Civil, orice persoană este obligată să respecte regulile de conduită socială și să nu aducă atingere drepturilor și intereselor legitime ale altei persoane, cu obligația pentru aceasta de a repara prejudiciul produs în integralitate (damnum emergens și lucrum cessans) în temeiul articolului 1357 și următoarelor din Cod Civil.
Pe de altă parte, în temeiul articolului 84 din Legea 188/1999 - răspunderea civilă a funcționarului public se angajează pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează, pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit, pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Analizând textele legale mai sus arătate rezultă că legiuitorul a intenționat crearea unui cadru juridic distinct în ceea ce privește funcționarul public, un cadru juridic menit să răspundă cerințelor specifice acestui domeniu.
Astfel, în temeiul principiului conform căruia specialul derogă de la general și fiind vorba despre o lege care se aplică numai în anumite cazuri special prevăzute, rezultă că nu există posibilitatea de opțiune între legea specială și cea generală și nici posibilitatea de a cumula aceste dispoziții. Întrucât legea specială reglementează în detaliu condițiile răspunderii civile și modalitatea în care se atrage această răspundere, nu se poate face aplicabilitatea dispozițiilor Codului Civil.
În acest sens, în conformitate cu dispozițiile articolului 85 din Legea 188/1999, pentru atragerea răspunderii civile a funcționarului public și, implicit, repararea pagubelor, conducătorul instituției sau autorității publice din care face parte funcționarul în cauză trebuie să emită un ordin sau o dispoziție de imputare. Ordinul/dispoziția de imputare emisă poate fi atacată de funcționarul public la instanța de contencios administrativ, aspect ce se prezintă ca latură a dreptului la apărare al funcționarului public aflat într-o astfel de situație.
În lipsa emiterii ordinului sau dispoziției de imputare, formularea unei acțiuni în răspundere civilă în contradictoriu cu funcționarul public a cărui culpă delictuală se invocă apare ca inadmisibilă, ( Decizia 697/12 februarie 2013, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția contencios administrativ și fiscal.)
De asemenea, în lipsa emiterii ordinului sau dispoziției de imputare în conformitate cu dispozițiile articolului 85 din Legea 188/1999, instituția sau autoritatea publică nu se poate prevala de dispozițiile Codului civil privitoare la răspunderea civilă delictuală.
Prin urmare, răspunderea civilă a funcționarului public în raport cu unitatea din care face parte se stabilește doar prin raportare la dispozițiile legale cu caracter special și se aplică doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege. Așadar, în condițiile în care nu s-a emis un ordin sau o dispoziție de imputare în sarcina funcționarului public de către conducătorul autorității sau a instituției publice în care funcționarul își desfășoară activitatea, cum este cazul de fata, angajarea răspunderii acestuia pe calea actiunii civile delictuale în temeiul art. 1349, 1357 și următoarelor din Codul Civil este inadmisibila.
De asemenea, si raportat la dispozițiile art 1 si 18 din legea 554/2004 potrivit cărora se poate introduce actiune la instanta de contencios administrative numai in ceea ce privește acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile create prin emiterea unor acte administrative nelegale, situație care nu se regăsește in speța, Tribunalul apreciază ca prezenta actiune in răspundere civila delictuala este inadmisibila.
Prin urmare, va fi admisa exceptia inadmisibilității cu consecința respingerii actiunii ca inadmisibila.
Admiterea acestei excepții prioritara raportat la exceptia prescripției dreptului la actiune face ca analiza acesteia sa nu mai fie necesara.
Văzând si dispozițiile art 453 NCPC oblige reclamanta la plata cheltuielilor de judecata efectuate de parat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite exceptia lipsei calității procesuale active a Autorității Naționale a Vămilor si, in consecința:
Respinge actiunea formulata de A. Naționala a Vămilor, astfel cum a fost preluata de ANAF, in contradictoriu cu B. G. D. si B. D. ca fiind formulata de o persoana lipsita de calitate procesuala activa.
Admite exceptia inadmisibilității actiunii, invocata de parați prin întâmpinare.
Respinge ca inadmisibila actiunea formulata de Direcția Regionala pentru Accize si Operațiuni Vamale Iași astfel cum a fost preluata de Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Iași cu sediul in Iași, ..23 in contradictoriu cu B. G. D. domiciliat in Iași, ..46, jud. Iași, CNP_ si B. D. domiciliat in Iași, ., ., ., CNP_.
Obliga reclamanta Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Iași la plata catre B. D. a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecata reprezentând onorariu avocat si catre B. G. a sumei de 700 lei cheltuieli de judecata reprezentând onorariu avocat
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica din 26.06.2014.
Președinte, C. B. | ||
Grefier, M. B. |
Red./tehred. C.B.
18.07.2014/6 ex.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1573/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
