Obligaţia de a face. Sentința nr. 1573/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1573/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 12680/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 26 Iunie 2014
Președinte - P. C. D.
Grefier M. B.
SENTINȚA Nr. 1573/2014
Pe rol judecarea cauzei privind pe contestator G. D. și pe intimat DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI ( SUCCESOAREA ÎN DREPTURI A ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P. ȘI A DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI),, având ca obiect obligația de a face RESTITUIRE TAXĂ AUTO.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 12.06.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 26.06.2014, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față :
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ reclamantul G. D., a chemat în judecată pe pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași ( succesoarea în drepturi a Administrației Finanțelor Publice a municipiului P. și a Direcției Generale a Finanțelor Publice Iași) obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3633 lei reprezentând dobânda aferentă taxei de poluare achitată, în cuantum de 5307 lei.
De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că prin sentința nr. 545/12.02.2013, Tribunalul Iași a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iași la restituirea sumei de 5307 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, sentința rămânând irevocabilă prin decizia nr. 2205 din 07.06.2013 a Curții de Apel Iași.
Reclamantul a învederat că este îndreptățit și la plata dobânzii ferente sumei de 3633 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, pentru perioada cuprinsă între achitării sumei - de 04.06.2009 și cea de-a 45-a zi de la data – de 25 aprilie 2012, data cererii de restituire, sens în care a invocat practica Curții de Justiție a Uniunii Europene precum și dispozițiile art. 1082 Cod civil.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 148 alin 2 din Constituția României, ale art. 25 și art. 110 din Tratatul Comunității Europene, ale Directivei 99/12/CEE din 25.02.1992.
În dovedierea susținerilor, reclamantul a atașat cererii de chemare în judecată, în copii, înscrisuri.
Pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași ( succesoarea în drepturi a Administrației Finanțelor Publice a municipiului P. și a Direcției Generale a Finanțelor Publice Iași), legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii susținând că nu poate fi obligată la plata dobânzii legale ci numai la plata dobânzii fiscale.
Instanța a dispus atașarea doarului nr._ al Tribunalului Iași
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra fondului cauzei, instanța reține următoarele :
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca BMW tip 320d fabricat în 2000, iar prin decizia de calcul nr._ din 3 iunie 2009 emisă de Administrației Finanțelor Publice a municipiului P. i s-a stabilit o taxă de poluare în cuantum de 5307 lei.
Așa după cum a arătat și reclamantul, prin sentința nr. 545/12.02.2013, Tribunalul Iași a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului P. la restituirea sumei de 5307 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, sentința rămânând irevocabilă prin decizia nr. 2205 din 07.06.2013a Curții de Apel Iași.
Prin aceeași sentință, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului și dobânda calculată începând cu cea de-a 46-a zi de la momentul înregistrării cererii de restituire a taxei de poluare și până la momentul plății debitului.
Dispoziții legale incidente:
Art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, cu modificările și completările ulterioare prevede:, "Obligația de plată a taxei intervine:a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și art. 9; c) la introducerea în parcul național a unui autoturism, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul național i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art.8".
Art. 3 alin. (1) lit.a) - f) și 9 din actul normativ precizat enumeră în mod expres și limitativ categoriile de autovehicule exceptate sau scutite de la plata taxei pe poluare, iar art. 8 definește valoarea reziduală a taxei pe poluare.
Din perspectiva legislației interne:
Analizând cererea reclamantului prin prisma dispozițiilor legale interne, incidentă în cauză, așa cum au fost redate mai sus, instanța constată că taxa contestată a fost calculată conform dispozițiilor interne legale.
Din perspectiva reglementărilor internaționale:
Conform art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional”.
De asemenea, art. 20 alin 2 din Constituția României prevede că: „2) Dacă exista neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile” . Declarația Universală a Drepturilor Omului: art. 17: „1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură, cât și în asociație cu alții.; 2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.”
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin 2 din Constituția României, „ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Conform alin 4 al aceluiași articol, „Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2).
De asemenea art. 4 alin 3 teza II-a și a III-a Versiunea Consolidată a Tratatului Privind Uniunea Europeană (publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 83 din 30 martie 2010 ) stipulează că: „Statele membre adoptă orice măsură generală sau specială pentru asigurarea îndeplinirii obligațiilor care decurg din tratate sau care rezultă din actele instituțiilor Uniunii. Statele membre facilitează îndeplinirea de către Uniune a misiunii sale și se abțin de la orice măsură care ar putea pune în pericol realizarea obiectivelor Uniunii. ” .
Potrivit unei jurisprudențe constante a CJUE, există o încălcare a articolului 120 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C‑345/93, R.., p. I‑479, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2005, Gomes Valente, C‑393/98, R.., p. I‑1327, punctul 23, precum și Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies și Siilin, C‑101/00, R.., p. I‑7487, punctul 55). În această privință, Curtea a precizat că, din momentul achitării unei taxe de înmatriculare într‑un stat membru, valoarea acestei taxe se încorporează în valoarea vehiculului. Astfel, atunci când un vehicul înmatriculat în statul membru în cauză este, ulterior, vândut ca vehicul de ocazie în același stat membru, valoarea sa de piață, care include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare, va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa inițială (Hotărârea Nádasdi și Németh, citată anterior, punctul 54). Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat reținută ca bază de impozitare trebuie să reflecte valoarea unui vehicul similar deja înmatriculat pe teritoriul național (Hotărârea Weigel, citată anterior, punctul 71, și Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C‑74/06, Rep., p. I‑7585, punctul 28).
Potrivit jurisprudenței Curții de Justiție, regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului comunitar sunt regulile naționale, însă, aceste reguli trebuie să respecte însă PRINCIPIUL ECHIVALENȚEI (pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și PRINCIPIUL EFECTIVITĂȚII (regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practică imposibilă exercițiul drepturilor conferite de dreptul european) [afacerea C-228/96, Aprile, în Culegere 2005, p. I-7141, par. 18].
Constatând întrunite condițiile art. 117 lit. d din OG nr. 92/2003, Tribunalul Iași, prin sentința nr. 545/12.02.2013, Tribunalul Iași a anulat decizia de calcul a taxei de poluare și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iași la restituirea sumei de 5307 lei achitată cu titlu de taxă de poluare.
Prin sentința anterior menționată, instanța nu s-a pronunțat asupra dobânzii solicitată prin prezenta acțiune astfel că, în speță, nu există autoritate de lucru judecat.
În ceea ce privește capătul de cerere vizând obligarea pârâtei la plata dobânzii pentru această sumă de la data plății, instanța urmează a-l admite, în lumina jurisprudenței CJUE în cauza I. c. României.
CJUE s-a pronuntat, prin Hotararea din 18 aprilie 2013, cu privire la data de la care curg dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii în sensul că „Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe” deoarece „această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia”.
Așadar, urmează ca instanța să oblige pârâta să achite reclamantului suma de 3633lei reprezentând dobânda fiscală la suma de 5307 de lei, pentru perioada cuprinsă între achitării sumei - de 04.06.2009 și cea de-a 45-a zi de la data – de 25 aprilie 2012, data cererii de restituire. În ceea ce privește cuantumul dobânzii solicitate de către reclamant instanța reține pe de o parte că acesta este calculat la un procent stabilit în conformitate cu art. 120 alin 7 Cod procedură fiscală iar pe de altă parte că, pârâta nu a contestat suma solicitată de către reclamant.
Instanța va admite cererea așa cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 3633 lei, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective reinând că, actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești. Acordarea dobânzii nu exclude actualizarea debitului, deoarece acestea au temeiuri de drept și scopuri diferite.
În același sens a statuat și instana supremă, printr-o decizie de speță: “Astfel temeiul de drept în baza căruia dobânda este datorată este dat de art.43 C. . are rațiunea în respectarea principiului reparării integrale a pagubei. De asemenea, prin acordarea dobânzii se urmărește sancționarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligației care îi incumbă, pe când prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și cea a plății efective a sumei datorate” Înalta C. de Casație și Justiție, Secția comercială, Decizia nr.722 din 23 februarie 2010.
Referitor la cheltuielile de judecată instanța reține că, potrivit art. 453 alin 1 Cod procedură civilă, partea care cade in pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Astfel, raportat la soluția adoptată mai sus, de admitere a acțiunii și reținând culpa procesuală a pârâtei, urmează ca instanța să oblige pârâta la plata către reclamant a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru – 300 lei și onorariu apărător – 500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul G. D., CNP_, cu domiciliul în comuna Hălăucești, . și domiciliul procedural ales la sediul Cabinet de Avocat G. Drian, în Iași, . și Sfânt nr. 18-20, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași ( succesoarea în drepturi a Administrației Finanțelor Publice a municipiului P. și a Direcției Generale a Finanțelor Publice Iași), cu sediul în Iași, .. 26, jud. Iași.
Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 3633 lei reprezentând dobânda fiscală la suma 5307 de lei, pentru perioada cuprinsă între achitării sumei - de 04.06.2009 și cea de-a 45-a zi de la data – de 25 aprilie 2012, data cererii de restituire, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru – 300 lei și onorariu apărător – 500 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recurs ce va fi depus la Tribunalul Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 iunie 2014.
Președinte, P. C. D. | ||
Grefier, M. B. |
M.B. 26 Iunie 2014
Red-. D.P.C.- 22.07.2014
4 ex
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Pretentii. Sentința nr. 1586/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
