Obligaţia de a face. Sentința nr. 2061/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2061/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 04-11-2014 în dosarul nr. 275/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 04 Noiembrie 2014
Președinte - Mițică A.
Grefier I.-P. V.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2061 C.A.
Pe rol fiind judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant B. P.-C. și pe pârât ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR A MUNICIPIULUI P., chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect anulare act administrativ RESTITUIRE TAXĂ AUTO.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 21.10.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Deliberînd asupra cauzei de contencios administrativ de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la numărul de mai sus, reclamantul B. P.-C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Județului Iași -Serviciul Fiscal Municipal P., anularea deciziei de calcul a taxei pentru emisii poluante, restituirea taxei pentru emisii poluante achitată în cuantum de 5380 lei, plata dobanzii aferente acestei sume si a cheltuielilor de judecata .
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism second hand ,iar, pentru a-l înmatricula în România, a fost obligat să achite taxa pentru emisiile poluante prevăzută de Lg.9/2012.
Ori, acest autovehicul a mai fost înmatriculat într-o țară ce aparține Uniunii Europene. În aceste condiții, îngrădirea dreptului său de a înmatricula autoturismul în România, prin achitarea taxei pentru emisiile poluante, reprezintă o gravă încălcare a dreptului comunitar, taxa fiind edictată în așa fel încât se descurajează importul, fiind favorizate produsele naționale. Sunt încălcate disp. art. 90 din Tratatul CE (art. 110 din TFUE).
În drept, au fost invocate dispozițiile art. art. 90 din Tratatul CE (art. 110 din TFUE), art.124 alin. 2, 120 alin. 6 C. proc. fiscală, L. nr. 554/2004.
În apărare, pîrîta a solicitat respingerea acțiunii, susținînd, în esență, că Lg.9/2012 nu contravine dreptului comunitar, fiind emisă în vederea asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte de îmbunătățire a calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu.Prevederile Lg.9/2012 sînt conforme cu normele comunitare, fiind concepută tocmai pentru a elimina prezumtivele discriminări pe care le-au ridicat cei ce s-au considerat lezați de reglementarea anterioară, respectiv OUG 50/2008.
Parata a formulat si cerere de chemare in garantie, in contradictor cu Administratia F. pentru Mediu.
Chematul in garantie Administratia F. pentru Mediu nu a formulat intampinare.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri, în raport de care se constată că cererea acestuia este întemeiată, urmînd a fi admisă pentru următoarele considerente:
Cu chitanta . nr._/02.10.2012, reclamantul a achitat taxa pentru emisiile poluante în sumă de 5380 lei, pentru autoturismul marca Opel Zafira, achiziționat din spațiul comunitar al UE.
Instanța reține că în sarcina reclamantului a fost impusă obligația legală de achitare a taxei pentru emisiile poluante pentru autovehicule, cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculului în România, conform Lg.9/2012.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din Lg. 9/2012,
obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Invocîndu-se dificultăți de ordin tehnic, prin OUG nr.1/2012 legiuitorul a suspendat, pentru perioada 31.01._13, aplicarea dispozițiilor art. 2 lit.i, ale art.4 alin.2, și ale art.5 alin.1 din Lg.9/2012.
Astfel, deși legiuitorul român a invocat principiul potrivit căruia „poluatorul plătește”, în realitate nu reglementează unitar reguli care să se aplice tuturor „poluatorilor”, indiferent de momentul și forma de dobândire a autovehiculelor poluante, ci exclude de la aplicarea taxei, prin modificarile intervenite la Legea nr. 9/2012 prin OGU nr. 1 din 30 ianuarie 2012, autovehiculele deja înmatriculate în România. În acest mod consumatorii sunt direcționați înspre autoturismele second-hand deja înmatriculate în țara noastră.
Instanța constată că, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național pentru următoarele argumente:
De la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art. 148 din constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2(alin. 4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Articolul art. 110 din TFUE stabilește că nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplica produselor altor state membre impozite interne de natura sa protejeze indirect alte sectoare de producție.
Potrivit jurisprudenței CJUE(Cauza T. c. statului român), art. 110 al TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încît descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie avînd aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Analizând însă prevederile Legii nr. 9/2012 în vigoare la data plății taxei, se observă că acestea impun obligativitatea taxei pentru emisiile poluante numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale U.E. și reînmatriculate în România, nu și pentru cele deja înmatriculate în România.
Prin urmare, instanța apreciază că Legea nr. 9/2012, așa cum era în vigoare la data cererii reclamantului privind înmatricularea autovehiculului, este contrară art. 110 al TFUE( fost 90 CE)., întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE.
Asupra încălcării art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F.G. Roders BV s.a. c. Inspecteur der Invoerrechten en. Accijnzen (discriminare între vinurile din Luxemburg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c.Italia (bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia).
Este unanim admis atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară și cea a CJCE că art. 90 din Tratat( art. 110 al TFUE) produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prin judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat( art. 110 al TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Prin urmare, reclamantul a invocat și dovedit în cauză încălcarea normelor comunitare, ori obligația aplicării integrale a dreptului comunitar și de a proteja drepturile pe care acesta le conferă particularilor este prioritară și nu revine numai instanțelor naționale, ci și autorităților administrative. Pentru a se supune acestei obligații, autoritățile administrative locale trebuie să se abțină, din proprie inițiativă, de la aplicarea prevederilor naționale adoptate de autorități centrale, dacă încalcă dreptul comunitar (cauza Fratelli Costanzo Spa c.Comune di Milano).
Pentru considerentele expuse, fiind întrunite condițiile art. 117 lit. d din OG nr. 92/2003, taxa fiind achitată ca urmare a aplicării eronate de către organele fiscale a dispozițiilor legale, instanța va admite acțiunea, va anula decizia de calcul a taxei pentru emisiile poluante si va obliga parata la restituirea către reclamant a sumei achitată cu acest titlu .
Referitor la dobândă, pentru sumele de restituit de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda fiscală, instanța constatând că jurisprudența CJUE, prin cauza C-565/11, a stabilit că Dreptul Uniunii trebuie interpretat in sensul ca se opune unui regim național, precum cel in discuție in litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
CJUE a reținut în ceea ce privește principiul efectivității, că acesta impune, . restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc in special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvata pentru pierderea suferita prin plata nedatorata a taxei.
În consecință, va fi acordată dobânda fiscală calculată de la data încasării taxei de către organul fiscal .
În privința cererii de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu Administrația F. pentru Mediu, instanța constată că taxa se calculează și se colectează, de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, acesta fiind motivul pentru care doar această autoritate are calitate procesuală pasivă în cauzele de acest tip.
Este adevărat că taxa astfel colectată se constituie venit la Fondul pentru Mediu, dar aceasta nu înseamnă că între pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. Iași și chematul în garanție Administrația F. pentru Mediu există vreun raport juridic distinct. Instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubire și revine în principiu, tuturor acelora care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune se face cu titlu oneros. Așadar, în speță nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale unei astfel de cereri de chemare în garanție, atât pârâta, cât și chematul în garanție nefiind altceva decât verigi ale aceluiași sistem, între ele neexistând nici o transmisiune de drepturi ori obligații, cu atât mai puțin una cu titlu oneros.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a respinge cererea de chemare în garanție.
Văzând și disp. art. 453 NCPC,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul B. P.-C., cu domiciliul indicat in P., .. AV. M. A., nr. 2, .. MEZANIN, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Județului Iași -Serviciul Fiscal Municipal P., cu sediul în P., ..
Anulează decizia de calcul a taxei emisă de pîrîtă nr._/2012.
Obligă pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 5308 lei, achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante, și la plata dobânzii fiscale prevăzută de art. 124 alin. 2 din OG nr. 92/2003, dobîndă calculată începând cu data achitării taxei și până la momentul plății debitului.
Respinge cererea de chemare in garantie formulata de parată in contradictor cu Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, sect. 6, Splaiul Independenței, nr.294, Corp A.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 920 lei, cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în condițiile art.396 alin.2 NCPC, azi 04.11.2014.
Președinte, Mițică A. | ||
Grefier, I.-P. V. |
RED/TEHNORED.A.M.
5 EX-22.01.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 760/2014.... | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 2060/2014.... → |
|---|
