Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 760/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 760/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 29290/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 12 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte – Mițică A.
Judecător – G. F.
Grefier – I.-P. V.
DECIZIA NR. 760 CA
Pe rol fiind judecarea apelului privind pe apelant L. M. și pe intimat I.P.J. IAȘI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 29.10.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de fata se constatata următoarele:
Prin sentinta civila 673/21,01,2014 Judecătoria Iași a dispus: „Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta L. M., cu domiciliul în Iași, . județul Iași, având CNP_, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI, cu sediul în Iași, .. 6, județul Iași, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/01.09.2013.
Menține ca legal și temeinic procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/01.09.2013.”
Pentru a se pronunta astfel, prima instanță a reținut: „Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/01.09.2013, petenta L. M. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1500 lei, reținându-se că la data de 01.09.2013, în timp ce se afla în incinta magazinului Auchan din mun. Iași, . scandal în public și a proferat injurii și cuvinte jignitoare, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică, faptele descrise constituind contravenții conform art. 3 pct. 1 și pct. 24 din Legea nr. 61/1991.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Prima instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/01.09.2013 reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată direct de către agentul constatator, instanța apreciază că faptele reținute de acesta sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Această prezumție este relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Prin urmare, simpla negare în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu sunt aduse probe ori nu se invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută. În acest sens, instanța reține că, în cauza supusă analizei, petenta a recunoscut, atât în cuprinsul cererii și precizărilor depuse, cât și în fața instanței, că este vinovată de săvârșirea faptelor contravenționale reținute în sarcina sa.
Potrivit art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 privind sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată, constituie contravenție săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice, iar potrivit pct. 24 constituie contravenție provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice. Din probele administrate în dosar, instanța apreciază că în mod corect agentul constatator a reținut că petenta a provocat scandal și a proferat injurii la adresa celor prezenți în locul public constituit de magazinul Auchan din mun. Iași, fiind întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 3 pct. 1 și pct. 24 din Legea nr. 61/1991.
Instanța reține că petentul a propus administrarea probei cu înscrisuri, acest probatoriu nefiind apt să conducă la stabilirea netemeiniciei actului sancționator, cu atât mai mult cu cât apărările formulate de către petentă vizează situația materială precară a acesteia și nu o eventuală negare a săvârșirii faptelor reținute în sarcina sa. Astfel, probatoriul administrat de către petentă nu răstoarnă prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal contravențional.
Din considerentele arătate, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/01.09.2013 reprezintă un mijloc de probă și că petenta, deși a contestat situația de fapt reținută de agentul constatator, nu a dovedit netemeinicia observațiilor acestuia sau inexactitatea acestora și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat, totodată, că dispozițiile Legii nr. 61/ 1991 au scop garantarea siguranței publice, apărarea ordinii și prevenirea faptelor ilicite, protejarea sănătății sau a moralei ori protejarea drepturilor și libertăților altora. Totodată, instanța reține faptul că reprezintă obligația cetățenilor respectarea regulilor de conviețuire socială, astfel încât să nu existe neînțelegeri și să găsească mijloace și metode de conviețuire, sancțiunile intervenind în momentul în care aceste reguli sunt grav încălcate, iar cetățenii manifestă dezinteres față de respectarea lor.
Față de individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată în cuantum de 1500 lei este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Împrejurarea potrivit căreia veniturile petentei nu îi permit achitarea amenzii aplicate, nu sunt de natură să influențeze proporționalitatea sancțiunii aplicate cu gravitatea faptei săvârșite, astfel încât să justifice aplicarea unei amenzi reduse ori a sancțiunii avertismentului. Agentul constatator a aplicat sancțiunile pentru cele două fapte contravenționale săvârșite, în considerarea propriei percepții asupra manierei concrete de desfășurare a evenimentelor, în considerarea prezenței acestuia la locul și momentul comiterii faptei, aceste elemente fiind cele care l-au determinat să aplice maximul special al amenzii contravenționale.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/01.09.2013 este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea contravențională în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.».
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel petentua L. M. criticând-o.
Apelanta susține că nu dispune de venituri nici ca să-și asigure hrana și îmbrăcămintea, astfel că îi este imposibil să achite amenda.
Analizând actele si lucrările dosarului,Tribunalul retine următoarele:
Verificând din oficiu procesul verbal de contravenție, instanța apreciază că actul sancționator a fost întocmit cu respectarea cerințelor de formă impuse prin dispozițiile O.G. nr. 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute.
Cu privire la faptele petentei de a fi a provocat scandal în public și de a fi proferat injurii și cuvinte jignitoare, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică, Tribunalul apreciază că instanța fondului a dat o interpretare corectă dispozițiilor legale incidente în cauză, motivarea inlăturării apărărilor petentei fiind pe larg expusă.
Față de împrejurarea că procesul-verbal încheiat în cauză se bucură se prezumția de temeinicie recunoscută actelor administrative, dat fiind că fapta a fost constatată ex propriis sensibus de agentul constatator, prezumție ce poate fi calificată ca prevăzută de lege, în sensul în care CEDO îl dă acestui concept (hotărârea A. c. României din 04.10.207), întrucât este unanim acceptată de doctrina de specialitate și de practică, văzând că apelantul nu a răsturnat această prezumție relativă, tribunalul constată că sentința apelată este legală sub acest aspect.
Referitor la cererea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, tribunalul reține că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art. 5 alin. 5 din O.G. nr.2/2001) iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă ( art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001).
De asemenea, dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001 prevăd că la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul – verbal.
Exercitându-și rolul de control al sancțiunii, conferit de art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, Tribunalul apreciaza că nu se impune reindividualizarea sancțiunii si aplicarea unui avertisment.
F. de cele retinute, si având in vedere motivele de apel invocate, in temeiul art 480 C.pr.civ respinge ca nefondat apelul formulat, menținând sentința instantei de fond ca legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de L. M. împotriva sentinței civile nr. 673/21,01,2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2014.
Președinte, Mițică A. | Judecător, G. F. | |
Grefier, I.-P. V. |
RED/TEHNORED.F.G.
4 EX-26.01.2015
JUDEC.FOND:T. I.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 759/2014.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2061/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
