Obligaţia de a face. Sentința nr. 2280/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2280/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 5849/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 25 Noiembrie 2014
Președinte - F. A. A.
Grefier L. Momiță
SENTINȚA Nr. 2280/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant R. L. și pe pârât ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI IAȘI, având ca obiect obligația de a face RESTITUIRE TAXĂ AUTO + DOBÂNDĂ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: avocat Zuza A. L., pentru reclamant, lipsă reprezentantul pârâtei.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța din oficiu invocă excepția tardivității formulării capătului de cerere privind anularea deciziei de calcul și acordă cuvântul părții prezente cu privire la această excepție.
Av. Zuza, pentru reclamant, apreciază că acțiunea este formulată în termen.
În ceea ce privește excepția tardivității se constată că este întemeiată având în vedere că decizia a fost emisă la 30.11.2009, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la instanță la data de 19.06.2014, fiind depășit termenul de șase luni reglementat de art. 11 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care admite excepția și respinge ca fiind tardiv formulat acest capăt de cerere.
Instanța acordă cuvântul la probe cu privire la celălalt capăt de cerere.
Av. Zuza, pentru reclamant, solicită proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri pentru reclamant și o constată administrată.
Văzând că nu mai există alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Av. Zuza, pentru reclamant, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, obligarea pârâtei la restituirea taxei și la plata dobânzii legale; cu cheltuieli de judecată.
Declarând închise dezbaterile, instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași reclamatul R. L. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași să dispună:
- obligarea pârâtei la restituirea sumei de 4860 lei achitată cu titlu de taxă de poluare;
- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, calculată până la data restituirii efective a taxei de poluare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul susține în esență că a achiziționat în anul 2011 un autoturism rulat din Germania, iar cu ocazia înmatriculării acestuia în România i-a fost impusă, pentru înmatriculare, obligația de plată a taxei de poluare, aceasta fiind achitată de reclamant la data de 30.11.2009.
Reclamantul consideră că taxa de poluare percepută de statul român autoturismelor rulate, importate din spațiul comunitar, cu ocazia primei înmatriculări în România, încalcă prevederile art.110 TFUE, modificările în timp ale OUG nr.50/2008, precum și lg. nr.9/2012 reliefând intenția legiuitorului de a avantaja din punct de vedere fiscal autoturismele noi, iar autoturismele rulate în România nu sunt supuse taxării în caz de revânzare.
Față de prevederile art.148 alin.2 din Constituția României reclamantul solicită aplicarea cu prioritate a dreptului comunitar și restituirea taxei de poluare.
În drept, lg. nr.554/2004, TFUE și Constituția României.
Pârâta, legal citată, nu a formulat în termen întâmpinare.
În dovedirea acțiunii reclamantul a administrat proba cu înscrisuri, pârâta nesolicitând administrarea de probe.
Analizând probatoriul administrat se constată următoarele:
Reclamantul a cumpărat în anul 2011, un autoturism rulat pe care la importat din Germania, cu ocazia înmatriculării acestuia în România a achitat la 30.11.2009 taxa de poluare în valoare de 4860 lei.
Taxa de poluare percepută de statul român în sistemul OG 50/2008 contravine art.110 din TFUE (vechiul art. 90 din Tratatul CE ). Caracterul discriminatoriul al taxei de poluare a fost reliefat de CJUE în cauza T. (C-402/09), instanța comunitară răspunzând întrebărilor preliminare ridicate de Tribunalul Sibiu a reținut că:
„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”.
„Art. 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE. În ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri. Astfel de aprecieri, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie însă să fie lipsite de efectul descris la punctul precedent (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 martie 2002, Cura Anlagen, C‑451/99, R.., p. I‑3193, par. 40, Hotărârea din 15 septembrie 2005, Comisia/Danemarca, C‑464/02, R.., p. I‑7929, par. 74, și Hotărârea din 1 iunie 2006, De Danske Bilimportører, C‑98/05, R.., p. I‑4945, par. 28).
În această privință, trebuie amintit că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul art. 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente (a se vedea în special Hotărârile citate anterior Comisia/Danemarca, par. 17, precum și Kalinchev, par. 32 și 40).
Din principiile amintite mai sus rezultă că art. 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.”
Față de hotărârea preliminară pronunțată de CJUE în cauza T., în aplicarea art.148 alin.2 din Constituția României, având în vedere și obligația pozitivă ce revine statelor de reparare a prejudiciului cauzat prin neaplicarea în mod direct a dreptului comunitar, având în vedere valoarea taxei de poluare percepută reclamantului în raport cu valoarea autoturismului la data cumpărării acesteia de către reclamant ( taxa fiind disproporționată în raport cu valoarea de revânzare a autoturismului ), având în vedere prevederile art.117 alin.1 lit. d C.pr.fisc., se va admite acțiunea reclamantului și va fi obligată pârâta la restituirea taxei de poluare, precum și la plata dobânzii legale aplicabile, în condițiile art.124 Cpr.fisc., calculată de la data plății acesteia.
În temeiul art.451 și 453 C.pr.civ. va fi obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat și taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul R. L., domiciliat în mun. Iași, ., ., . în contradictoriu cu pârâtul Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în mun. Iași, ..26.
Obligă pârâta să restituie (să plătească ) reclamantului suma de 4860 de lei achitată de acesta cu titlu de taxă de poluare.
Obligă pârâta să plătească reclamantului dobânda legală aplicabilă în condițiile art.124 C.pr.fisc. prin raportare la suma de restituit de la data plății taxei.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.11.2014.
Președinte,Grefier,
Red și dact jud AFA/4ex/25.11.2014
| ← Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 865/2014.... → |
|---|
