Obligaţia de a face. Sentința nr. 241/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 241/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 31-01-2014 în dosarul nr. 9027/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 31 Ianuarie 2014
Președinte - F. A. A.
Grefier L. Momiță
SENTINȚA Nr. 241/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant P. G. O. și pe pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUD. IAȘI, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 28.01.2014, când instanța, din aceleași considerente, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 31.01.2014, când:
TRIBUNALUL
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași reclamantul P. G. O. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtul IPJ-Iași să dispună:
- anularea actului administrativ prin care s-a dispus sancțiunea complementară de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice în baza art.103 alin.1 lit.c din OUG nr.195/2002;
- obligarea pârâtului la comunicarea actului a cărui anulare se solicită;
- obligarea pârâtului la restituirea permisului de conducere.
În motivarea acțiunii reclamantul susține că la data de 17.02.2013, în jurul orei 18.30, a fost implicat într-un eveniment rutier pe . mun. Iași deoarece o persoană de sex feminin(T. A.-M.) i-a apărut brusc în fața mașinii.
Deși persoana accidentată circula neregulamentar, iar vina evenimentului rutier îi aparține în întregime raportat la obligațiile pietonilor conform art.72 alin.4 din OUG nr.195/2002, reclamantul a fost cercetat penal pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare din culpă, prevăzută de art.184 alin.1 și 3 C.pen.
Prin rezoluția procurorului din 22.07.2013, dată în dosarul nr.2967/P/2013, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de reclamant, iar la data de 06.08.2013,când s-a prezentat la ghișeul poliției rutiere pentru ridicarea permisului de conducere, i-a fost adusă la cunoștință măsura suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile în baza art.103 alin.1 lit.c din OUG nr.195/2002, fără însă ca actul administrativ al suspendării să-i fie comunicat.
Reclamantul consideră sancțiunea nelegală deoarece nu a săvârșit nici o contravenție, iar organul de urmărire penală nu a reținut vinovăția sa în producerea evenimentului rutier, măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice putându-se aplica doar odată cu sancțiunea contravențională principală, prin procesul-verbal de constatare a contravenției, conform art.96 alin.1 și 2 din OUG nr.195/2002.
În dovedirea cererii de chemare în judecată reclamantul a administrat proba cu înscrisuri.
Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care, pe cale de excepție, a invocat inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată întrucât reclamantul nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de art.7 din lg. nr.554/2004, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece sancțiunea aplicată este legală și este urmarea culpei reclamantului în producerea accidentului de circulație deoarece numita T. A. M. traversa regulamentar . a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând probatoriul administrat se constată următoarele:
Excepția inadmisibilității invocată de pârât prin întâmpinare este neîntemeiată deoarece reclamantul a formulat plângere prealabilă, iar pârâtul a soluționat-o prin adresa nr._/24.09.2012 ( nemotivată - fila 45 dosar) și adresa nr._/21.10.2013 (fila 43 dosar). De asemenea, actul administrativ contestat a fost comunicat reclamantului la data de 20.08.2013(fila 47 dosar).
Pe fond, cererea de chemare în judecată formulată este neîntemeiată, sancțiunea suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice fiind legal și temeinic aplicată.
Sancțiunea aplicată reclamantului, prevăzută de art.103 alin.1 lit.c din OUG nr.195/2002, ca natură juridică și domeniu de aplicare, are caracter autonom și nu se confundă cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice prevăzută de art.96 alin.2 lit.b din OUG nr.195/2002, fapt reliefat de situațiile premisă ce impun aplicarea celor 2 tipuri de sancțiuni, de modalitatea de aplicare și de sediul diferit de reglementare.
Astfel, în cazul reclamantului, sancțiunea suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice intervine: „pentru o perioadă de 90 de zile când fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice, precum și în cazul accidentului de circulație din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane și instanța de judecată sau procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, dacă pentru regula de circulație încălcată prezenta ordonanță de urgență prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce.”
La data de 17.02.2013, în jurul orei 18.30, reclamantul, în timp ce conducea auto cu nr._ pe . mun. Iași, la intersecția cu . de pietoni, a accidentat-o pe numita T. A. M., angajată regulamentar în traversarea străzii, din stânga spre dreapta conducătorului auto, fapt confirmat de referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale din dosarul penal nr.2967/P/2013.
Ulterior, prin rezoluția procurorului de caz, datată 22.07.2013 față de reclamant s-a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât victima a necesitat un număr de zile de îngrijire mai mic decât cel prevăzut de lege pentru ca fapta reclamantului să constituie infracțiune.
Cu toate acestea, în referatul polițistului cu propunerea măsurii de neîncepere a urmăririi penale, care a stat la baza soluției procurorului, s-a indicat că victima accidentului de circulație traversa regulamentar . pentru neacordarea priorității de trecere pietonului angajat în traversarea străzii Codul rutier prevede și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce.
Fiind îndeplinite condițiile situației premisă în mod corect, legal și temeinic a fost aplicată sancțiunea suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile, aceasta fiind comunicată reclamantului prin adresa nr._/06.08.2013 (fila 47 dosar), susținerile acestuia privind necomunicarea actului administrativ fiind vădit neîntemeiate.
Pentru înlăturarea situației premisă reclamantul avea calea legală a formulării plângerii împotriva rezoluției procurorului din data de 22.07.2013 astfel încât instanța penală să verifice dacă fapta imputată reclamantului există în materialitatea sa și dacă de producerea accidentului de circulație se face vinovat pietonul sau reclamantul, dreptul de plângere fiind menționat chiar în conținutul adresei de comunicare a rezoluției.
În prezentul cadru procesual instanța nu poate verifica vinovăția în producerea accidentului de circulației, limitele controlului vizând legalitatea măsurii de suspendare a dreptului de a conduce pe drumurile publice. În cazul în care neînceperea urmăririi penale s-ar fi dispus prin raportare la art.10 lit.a C.pr.pen. (fapta nu există) sau art.10 lit.c C.pr.pen (fapta nu a fost săvârșită de reclamant) față de reclamant nu mai putea fi dispusă măsura suspendării dreptului de a conduce în baza art.103 alin.1 lit.c din OUG nr.195/2002.
Întrucât în cauză față de accidentul produs de reclamant a existat o soluție de neîncepere a urmăririi penale pentru o faptă care ar fi putut atrage ca și contravenție suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice, în mod legal și temeinic s-a procedat la aplicarea sancțiunii autonome prevăzute de art.103 alin.1 lit.c din OUG nr.195/2002, aplicarea acesteia neimpunând încheierea unui proces verbal de contravenție astfel încât suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice să aibă caracter complementar.
Față de aspectele anterior expuse se va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității.
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. G. O., domiciliat în Iași, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, cu sediul în Iași, .. 6, județul Iași.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.01.2014.
Președinte, F. A. A. | ||
Grefier, L. Momiță |
red și dact jud AFA/4ex/07.03.2014
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 216/2014.... → |
|---|
