Pretentii. Sentința nr. 3877/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3877/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 1256/99/2014*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 25 Noiembrie 2014
Președinte - E.-C. P.
Grefier I. B.
SENTINTA CIVILA Nr. 3877/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant . și pe pârât C. L. IAȘI, pârât P. IAȘI PRIN PRIMAR, având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat V. pentru reclamanta, lipsa fiind pârâții.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, avocat V. depune la dosar delegație de substituire a doamnei avocat P., apărător ales al reclamantei.
Instanța acordă cuvântul părților pe excepția de necompetență materială a tribunalului Iași ,prev. de art. 94,95 C. pr. civila.
Avocat V. pentru reclamantă solicita instanței a aprecia cu privire la această excepției a dispune în consecință. Depune concluzii scrise.
Instanța rămâne în pronunțare pe aceasta excepție.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași – Secția a II-a Civilă –C. Administrativ și Fiscal, la 21.02.2014, reclamanta .. a solicitat instanței obligarea pârâților C. L. Iași și P. mun. Iași la plata sumei de 156.157,06 lei, reprezentând prejudiciul creat prin repetate refuzuri de a le elibera contract de folosință teren și autorizare de funcționare la punctul de lucru – modul stradal din bulevardul A. cel B. – . suma de 50.000 lei, reprezentând prejudiciul moral creat celor doi acționari ai firmei, C. M. și E., cât și lui personal ca administrator (C. M.).
Arată reclamanta că, în fapt, în 2006 s-a pus problema ori a modernizării vechilor tonete la module stradale, ori desființarea acestei forme de comerț. Fiindcă pe atunci practica acest tip de comerț prin 3 puncte de lucru, s-a hotărât să se implice în modernizarea lui pentru a putea funcționa în continuare.
În 2006 s-a încheiat un protocol între Asociație și P. Iași, care prevedea ca ei să modernizeze forma de lucru, iar C. L., prin Primărie, să le prelungească contractele cu 10 ani. Protocolul prevedea păstrarea locațiilor modulelor, dar nu conținea nimic cu referire la reducerea numărului de puncte de lucru, ceea ce ar fi fost și ilegal, conform Legii 31/1991.
Arată că au modernizat punctele de lucru prin înlocuirea vechilor tonete cu module. Pentru aceasta au contractat credite bancare (un modul costa în jur de_ RON). Având trei puncte de lucru, reclamanta .. a comandat 2 module, renunțând la unul.
În urma demersului de a încheia contractele de închiriere, au constatat că acestea n u mai erau pe o perioadă de 10 ani, ci pe 5 ani, conform celor de la secția Privatizare, aveau voie doar cu un singur modul, fapt ce contravine Legii 31/1991, precum și datelor de pe site-ul Primăriei.
Urmare tuturor acestor demersuri, singura posibilitate a fost de a acționa în instanță, unde li s-a dat câștig de cauză în dosarul nr._/99/2011, atât la fond cât și în calea de atac a recursului (sentința civilă nr. 3097/2012 pronunțată de Tribunalul Iași și decizia civilă nr. 3782/2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași).
Arată că în toată această perioadă de 4 ani și 7 luni, nu numai că nu au fost lăsați să își desfășoare activitatea, dar au fost tracasați și discriminați, abuzați și supuși permanent la o adevărată vânătoare de către tot ceea ce înseamnă autoritatea locală, fiind în permanență supuși controlului unor agenți ai Poliției Locale ce îi amenințau cu sancționare, conform H.C.L. 172//2002 și H.C.L. 207/2006. S-a continuat prin amenințare prin diverse modalități, inclusiv întocmirea unor procese-verbale prin care erau sancționați contravențional, pe care le-au contestat în fața instanței de judecată, având în cele din urmă câștig de cauză.
Arată că la data de 13.12.2012, au primit o adresă prin care se cerea să se prezinte pentru a lua autorizație de funcționare și contract de folosință teren, dar doar după ce au depus la P. Iași copii după hotărârile instanței (sentința civilă nr. 3097/2012 pronunțată de Tribunalul Iași și decizia civilă nr. 3782/2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași). S-au prezentat la Primărie la biroul Venituri contacte la data de 18.12.2013 și li s-a adus la cunoștință că trebuie să achite chiria pe 4 ani și 7 luni (timp în care societatea nu a funcționat tocmai datorită opoziției, refuzului dumnealor de a aplica legea), deși există hotărâri judecătorești favorabile și pe care ei refuză să le execute.
Arată reclamanta .. că până în data de 31.10.2013 a avut pierderi în valoare totală de 156.157,06 RON, profit ce l-ar fi avut (în loc de pierderi) dacă ar fi funcționat cu două puncte de lucru și nu cu unul ; aceste pierderi sunt evidente în balanțele și bilanțurile anuale.De asemenea, în cei 4 ani și 7 luni nu au putut angaja nici un om la punctele de lucru, pierzând și alte oportunități de afaceri.Mai mult, în anul 2012, observând datoriile către Statul Român, de_ lei, au achitat inclusiv statului_ lei; după un an aveau cu_ lei mai mult de plătit statului, adică în jur de_ lei; au făcut credit la ProCredit Bank prin contract de credit nr. 70-_/18.09.2013 și au achitat toate datoriile bugetare.
Relativ la daunele morale se arata in motivarea actiunii, ca administratorii societatii au fost supusi la stres, abuz, discriminare, considerand ca prin suma de_ lei vor putea trata bolile cauzate, pentru care invoca existenta de acte medicale .
C. L. Iași și P. Iași au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Mun. Iași, excepția lipsei de interes a reclamantei și excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, considerând ca nefiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale.
Prin încheierea din 10.06.2014 a Tribunalului Iași – Secția a II-a Civilă –C. Administrativ și Fiscal, si-a declinat competența funcțională de soluționare a cauzei în favoarea Secției I Civilă, reținându-se în cuprinsul încheierii faptul că temeiul legal și motivele invocate de reclamant privesc răspunderea civilă delictuală prevăzută de art. 1349 Cod civil.
Analizand cererile deduse judecatii, din perspectiva dispozitiilor legale incidente in vigoare in raport cu data introducerii cererii de chemare in judecată, Tribunalul constată următoarele:
La termenul din 28.10.2014, văzând art. 131, 224, 248, 390 NCPC, din oficiu instanța a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Iași văzând disp. art. 94, 95, 98, 129 alin 2 pct 2 NCPC și obiectul cererilor deduse judecății, excepție de ordine publică ce primează soluționării fondului cauzei, și care a fost supusă dezbaterilor contradictorii, portivit art 14 NCPC.
Tribunalul noteaza ca art . 98 NCPC prevede, ca regulă generală de determinare a competenței :
„ (1) Competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere.
(2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenței, și nici prestațiile periodice ajunse la scadență în cursul judecății.”
In cazul mai multor capete principale de cerere (cum este si situația demersului judiciar dedus judecății in prezenta cauză ) legea prevede ca nu se cumuleaza pretentiile deduse judecatii, nici in situatia in care capetele principale de cerere sunt întemeiate pe fapte ori cauze diferite și nici în ipoteza in care capetele principale de cerere sunt întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură.
Astfel, art. 99 NCPC prevede:
„(1) Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența.
(2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.”
În doctrina și jurisprudența în materie s-a statuat că atunci când este folosit criteriul valoric, chiar dacă pretențiile sunt întemeiate pe aceeași cauză, nu se cumulează cuantumul acestora pentru că art. 99 alin. 2 Cod procedură civilă face trimitere la „acea pretenție” care atrage competența instanței mai mare în grad, deci pretenția formulată . capăt de cerere.
Față de considerentele anterior expuse, Tribunalul urmează, în baza art. 129 – 132 NCPC, a-și declina competența în favoarea Judecătoriei Iași, instanta competenta in raport cu valoarea pretentiilor deduse judecatii in fiecare din cele doua cereri principale si fata de dispozitiile art. 94 pct. lit j.NCPC.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași de soluționare a cauzei.
Declină competența de soluționare a acțiunii formulata de . contradictoriu cu pârâții C. L. IAȘI și P. IAȘI, în favoarea Judecătoriei Iași.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.11.2014.
Președinte, E.-C. P. | ||
Grefier, I. B. |
Red. E.C.P.
Tehnored. M.M.D.
5 ex./02.02.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 2265/2014. Tribunalul IAŞI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2534/2014. Tribunalul... → |
|---|
