Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 322/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 322/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 7681/1748/2011
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 322R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 04 FEBRUARIE 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
JUDECĂTOR - M. E.
JUDECĂTOR - C. D.
GREFIER - M. R.
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanta RA R. împotriva sentinței civile nr.4299/20.09.2012 pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimata C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca dosarul se află la primul termen de judecată, stadiu procesual recurs, precum și faptul ca recurenta a solicitat judecarea cauzei in lipsă, iar intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, după care:
Față de actele și lucrările dosarului, tribunalul reține cauza in pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 11.08.2011 sub nr._, petenta RA R. a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravenției, . nr._ încheiat la data de 26.07.2011 de C.N.A.D.N.R. S.A. – CESTRIN, solicitând anularea procesului verbal contestat, iar in subsidiar exonerarea petentei de la plata amenzii aplicate si a tarifului de despagubire, intrucat sunt netemeinice si nelegale.
In motivarea plângerii formulate, petenta a arătat că la data 03.02.2011, ora 05:01, vehiculul cu numarul de înmatriculare_ poseda rovinieta. Datorita unei erori de introducere a datelor, pe rovinieta emisa de C. cu seria_, a fost trecut un alt număr de înmatriculare_, in loc de_
In drept, au fost invocate dispozițiile art 31 OG 2/2001 coroborat cu prevederile Codului de procedura civila.
În susținerea plângerii, petenta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Intimata, legal citata nu a formulat întâmpinare.
A depus la dosar planșă foto obținută cu sistemul SIEGMCR. Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.4299/20.09.2012 pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._ a fost respinsă plângerea petentei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului, conform prevederilor art.7 din Legea nr.455/2001.
Art.17 din O.G. nr.2/2001 prevede că lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitatea actului, fără a face distincție între semnătura olografă și cea electronică, astfel că instanța apreciază că procesul-verbal contestat poartă semnătura agentului constatator, conform înscrisului aflat la dosar (certificatul de semnătură electronică), întrucât acolo unde legea nu distinge nici interpretul legii nu trebuie să distingă (ubi lex non distinguit,nic nos distingure debemus).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientei i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a încuviințat petentei proba cu înscrisuri pentru a-i asigura dreptul la un proces echitabil.
Analizând temeinicia procesului-verbal contestat, instanța a avut în vedere că agentul constatator a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.
Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabila constituie contravenție si se sancționează cu amenda.
În conformitate cu art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța a procedat la verificarea legalității și temeiniciei actului atacat, reținând că actul atacat cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute în art. 17 din același act normativ.
În ceea ce privește temeinicia actului, s-a constatat că potrivit art. 8 alin. 1, 2 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, „fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă. Cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2”.
Din înscrisurile depuse de petentă la dosar, instanța a reținut că aceasta nu deținea rovinieta valabilă la data încheierii procesului verbal pentru vehiculul utilizat.
Însă, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 12 alin. 6 din OG nr.15/2002, conform cărora „în cazul lipsei rovinietei din motive justificate, dovada achitării tarifului de utilizare se poate face cu documentul original de plată a acesteia”, or, în speță, petenta nu a făcut dovada că ar fi deținut rovinieta sau documentul original de plată a taxei de drum în momentul efectuării controlului de agentul constatator.
Astfel, instanța a constatat că procesul verbal este temeinic, iar situația de fapt menționată în acesta corespunde realității.
S-a aprecit că au fost avute în vedere criteriile menționate în art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea aplicată fiind corespunzătoare gradului de pericol social al faptei săvârșite, în condițiile în care petenta recunoaște că a circulat fără rovinietă valabilă.
Cu toate acestea, având în vedere modificarea legislativă prevăzută de art.II, din Legea nr. 144/2012 de modificare a O.G. nr. 15/2002, instanța va anula tariful de despăgubire aplicat prin Procesul-verbal de constatare a contravenției, . nr._ încheiat la data de 26.07.2011, de Compania N. de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A, urmând a menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare a contravenției mai sus menționat ca temeinice și legale, astfel că, pentru aceste motive, a admis în parte plângerea contravențională.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta RA R. solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat, casarea sentinței recurate și admiterea în întregime a plângerii contravențională, iar pe cale de consecință anularea procesului-verbal de contravenție contestat . nr._/26.07.2011 și exonerarea recurentei-petente de la plata amenzii de 250 lei și a tarifului de despăgubire de 28 Euro.
Sentința civilă recurată este netemeinică și nelegală. Nu s-a reținut faptul că termenul pescripție a raspunderii contraventionale (30 de zile) eraimplinit. Excepția de ordine publică a aplicării legii mai favorabile, ca urmare a intrării In vigoare a Legii nr.144/2012, invocată din oficiu, în baza căreia s-a menținut pedeapsa principală - amenda - și exonererea recurantei-petente la plata tarifului de despăgubire, s-a făcut cu încălcarea legii contravenționale mai favorabile.
În concluzie, procesul verbal a fost întocmit în termen de 6 luni de la momentul săvârșirii faptei - termenul comun de prescripție a răspunderii contravenționale ., dar nu a fost încheiat În termenul de prescripție nou introdus prin Legea nr.144/2012, acela de 30 de zile, de la momentul săvârșirii faptei, astfel încât la data Încheierii sale contravenientul nu mai răspundea contravențional, fiind împlinit termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
Contraventia nr. 5 este aceeași cu contraventia nr.1, nr.2, nr.3, nr.4, fiind incidente prevederile O.G. 2/2001, precum și prevederile CEDO și ale Codului penal românesc În ceea ce privește reglementarea faptelor săvârșite În formă continuă.
În lumina jurisprudenței CEDO, contravențiile referitoare la circulația pe drumurile publice sunt îîncadrate în sfera "acuzatiilor în materie penală" la care se referă primul paragraf al art. 6 CEDO. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat În jurisprudența sa (Cauza Maszini c. României - hotararea din 21.09.2006, Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei) că normele juridice ce sancționează astfel de fapte au caracter general și că urmăresc un scop preventiv și represiv, aceste criterii (alternative) fiind suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal. Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenție prezentul litigiu trebuie să ofere și garanțiile procesuale recunoscute și garantate de acest articol. Pe cale de consecință trebuie recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 al Convenției, printre care lipsa pericolului social, precum și înlesnirile oferite de Codul penal.
Art. 17 alin. 1 din Codul penal definește infracțiunea ca "fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală". În accepțiunea sa cea mai generală, contravenția, asemenea infracțiunii, conform CEDO, este o fapta a omului, un act de conduita exterioara a acestuia, interzis de lege sub o sancțiune specifică, care este pedeapsa 1. Spre deosebire de infracțiune, care prezintă pericol social mai ridicat, cu consecințe mai grave si dăinuie În timp, la contravenție, acest pericol este mai redus, iar urmările sunt mai reduse;
Conform doctrinei, "infracțiunea continuă se caracterizează prin prelungirea în chip natural a acțiunii sau inacțiunii, ce constituie elementul material al laturii obiective, după consumare, până la intervenția unei forte contrare. Tot doctrina de specialitate ne indică, in mod unitar, modul în care pot fi identificate infracțiunile continue, și anume "după elementul material al laturii obiective ce presupune o acțiune ori o inacțiune ce durează in timp ca: deținerea, rămânerea, purtarea, conducerea unui autovehicul etc. Activitatea infracțională la unele infracțiuni continue este susceptibilă de intreruperi care sunt determinate de natura activității infracționale, spre exemplu portul ilegal de uniforma care poate fi intrerupt noaptea și reluat dimineața. Aceste intreruperi țin de natura infracțiunii și nu afectează unitatea infracțiunii continue"
În cazul de fată, intervenția forței contrare este notificarea de către agentul constatator al contravenției nr 1. insă, prin contravențiile ulterioare (cu referire la contravențiile nr. 2, nr.3, nr.4, nr.5), ni se creează o situație mai grea decât cea prevăzută în
legea penală, fiind ținuți la plata mai multor amenzi pentru aceeași faptă și a mai multor tarife de despăgubire.
A mai arătat că dreptul penal romanesc, nu reglementează cumulul aritmetic al pedepselor decât în cazuri extreme, expres și limitativ prevăzute de lege; astfel, dacă instanța ar alege să aplice cumulul de amenzi contravenționale, ni s-ar crea o situație mult mai dificilă în comparație cu pericolul social generat de fapta săvârșită.
Una dintre trăsăturile esențiale ale contravenției este existența pericolului social. În doctrină, precum și în practică se remarcă obligativitatea organelor judiciare de a analiza in concreto respectiv gradul de pericol social de la caz ca caz. În speța de față, În mod evident, această analiză nu a fost efectuată.
Instanța de fond nu a ținut cont de motivele invocate în sprijinul temeiniciei cererii noastre introductive, respectiv faptul ca Procesul-verbal nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de lege, în sensul că nu conține obiecțiunile petentei-contraveniente, astfel cum prevede art.16 alin.(7) al O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modificată și completată, iar intimata-agent constatator nu și-a îndeplinit obligația de informare a contravenientului privind dreptul acestuia de a face obiectiuni.
Chiar dacă legea încuviințează dreptul agentului constatator de a încheia procesele-verbale în lipsa contravenientului, legea nu derogă, în astfel de situații, de la prevederile art 16 alin.(7) al O.G. nr.2/2001.
Potrivit dispozițiilor art.10 al O.G. nr.15 din 24.01.2002, modificată și completată, contraventiilor prevăzute la art.8 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.2/2001 privind regimul contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările ulterioare", deci, se impune respectarea dreptului contravenientului de a face obiecțiuni în momentul în care este sancționat, chiar dacă acesta nu a fost de față la data încheierii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Faptul că în formularul de proces-verbal, prevăzut în anexa H.G. nr.1391/2006, nu există rubrica "alte mențiuni", nu-l exonerează pe agentul constatator de obligația impusă de art.16 alin.(7) al O.G.nr.2/2001.
Prin îngrădirea dreptului recurentului-petent de a face obiecțiuni, acestuia i s-au adus următoarele vătămări: obligarea la plata unei amenzi pentru circulația pe drumurile publice cu un vehicul care nu deținea o rovinietă valabilă, fapt neadevărat, acest aspect fiind reținut datorită unei erori materiale de înregistrare pe rovinietă a numărului de înmatriculare_, în loc de_, eroare datorată emitentului acesteia, obligarea la plata tarifului de despăgubire la 28 EURO, contravalorea unei roviniete pe 12 luni, deși recurentul-petent a achitat un tarif de utilizare (contravaloarea unei roviniete pe durata de 12 luni), în data de 13.10.2010; obligarea recurentului-petent la plata tarifului de utilizare, pentru a treia oară, avându-se în vedere faptul că pentru același vehicul au fost cumpărate două roviniete, prima la data de 13.10.2010 (pentru perioada 14.10._11) a doua la data de 18.03.2011 (pentru perioada 18.03._11), deci pentru intervalul de timp 18.03._11 s-a achitat de două ori tariful de utilizare pentru vehiculul cu număr de înmatriculare_ ; deși împotriva procesului verbal de constatare a contravenției cu . nr._/26.07.2011 s-a făcut plângere la Judecătoria Cornetu, primul termen de judecată fiind fixat la 20.09.2012, intimata a transmis la Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a Municipiului Bucureștia procesul verbal contestat, deși acesta nu constituia titlu executoriu, astfel că în fișa sintetică totală a acestei insituții fiscale figuram cu un debit de 250 lei, amenda aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției contestat. Datorită acestui abuz al intimatei, recurentul-petent a fost pus în situația de a nu îndeplini cerințele de calificare la procedurile de atribuire a contractelor de achiziție publică, conform O.U.G. nr.34/2006, modificată și completată, întrucât figuram cu obligații de plată neachitate la bugetul de stat.
Și din aceste motive, apreciaza recurenta că actul constatator (procesul-verbal) este nul, conform art.11 alin.(1) din O.G. nr.2/2001. În sprijinul acestei teze invocăm Decizia nr.22/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a României, publicată în Monitorul Oficial nr.833 din 05.12.2007.
Fapta reținută în sarcina recurentei-petente nu este o faptă contravențională, caracterul contravențional al faptei fiind înlăturat datorită erorii de fapt, invocată în cererea principală, drept principal motiv de anulare a procesului-verbal
Potrivit dispozițiilor art.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modificată și completată, "constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului ( ... )". Conform art.8 alin.(1) al O.G. nr.51/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale "fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă".
Recurenta - petentă nu a circulat pe drumurile naționale fără rovinietă valabilă. Valabilitatea acesteia este demonstrată prin documentele fiscale care demonstrează achiziționarea sa de către utilizatorul vehiculului, achitarea tarifului de utilizare pentru 12 luni.
Fapta reținută în sarcina recurentei-petente nu poate fi incriminată drept contravenție întrucât caracterul contravențional este înlăturat în cazul erorii de fapt. Recurenta - petentă nu a fost în situația de a circula fără rovinietă valabilă, rovinieta achiziționată, în mod eronat a fost emisă pentru un alt vehicul, dintr-o eroare de introducere a numărului de înmatriculare - a fost introdus numărul de înmatriculare 8 40 PTH, în loc de 8 60 PTH.
Recurenta - petentă nu a prejudiciat intimata, motiv pentru care nu poate fi obligată la plata tarifului de despăgubire pretins, întrucât ar însemna că pentru aceeași perioadă 14.10._11 s-ar achita de trei ori tariful de utilizare de către recurenta-petentă pentru vehiculul cu numărul de înmatriculare_, ținând cont că pentru intervalul de timp între 18.03._11 -, aproximativ 6 luni, acest tarif este plătit de două ori pentru același vehicul.
Dovada achitării tarifului se face cu documentul fiscal (bonul fiscal, factura fiscală), conform art.5 alin.(5) lit.a) al Ordinului MTI nr.769 din 01.10.2010 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, respectiv bonul fiscal fiscal nr.11/13.10.2010, emis la ora 10:17:08 și factura fiscală . nr.500_ din 13.10.2010. Faptul că acest document fiscal nu conține nicio referire la vreo rovinietă, se prezumă, fiind în posesia petentei, că a fost emisă pentru vehiculul său. Eroarea de înscriere corectă a numărului de înmatriculare este demonstrată și de faptul că pentru aceeași perioadă 14.10._11, utilizatorul vehiculului înmatriculat cu numărul_ avea achitat tariful de utilizare, urmând ca acest aspect să fie dovedit de informațiile deținute de intimată, în baza sa de date SIEGMCR, aflată în posesia sa. Informațiile privind identitatea utilizatorului (proprietarului) vehiculului_, pot fi obținute și înfățișate instanței de judecată de către intimată, conform art.11 alin.(4) al Ordinului MTI nr.769 din 01.10.2010, de la Ministerul Administrației și Internelor - Direcția regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor.
Recurenta - petentă a fost de bună-credință la data achitării tarifului de utilizare din 13.10.2010, cât și ulterior datei comunicării actelor constatatoare contestate.
Recurenta - petentă și-a îndeplinit obligația de plată a tarifului de utilizare pe drumurile naționale din România, pentru vehiculul înmatriculat cu numărul_, la data de 13.10.2010, cu valabilitate pentru perioada 14.10._11, dar distribuitorul rovinietei, în mod eronat a introdus cifra ,,4" în loc de ,,6", astfel că în baza de date a SIEGMCR figurează că recurenta - petente a achitat tariful pentru un alt vehicul, înmatriculat cu numărul_ . Faptul că vehiculul înmatriculat cu numărul_ nu aparține recurentei-petente, cât și cel ce demonstrează că utilizatorul acestuia (proprietarul) figurează că a achitat pentru aceeași perioadă de timp tariful, probează buna-credință a recurentei-petente atât la data achiziționării rovinietei (13.10.2010), cât și în momentul în care a constatat eroarea.
Recurenta - petentă a cumpărat o altă rovinietă, la data de 18.03.2011, valabilă 12 luni (18.03._12) și a învederat agentului constatator faptul că din eroare figurează în baza de date a acestuia ca neplătitor al tarifului de utilizare pentru vehiculul_, precum și faptul că nu este proprietarul (utilizatorul) vehiculului înmatriculat sub numărul_ .
Recurenta - petentă nu a fost și nu este proprietara autovehiculului înmatriculat cu nr._, ci al vehiculului înmatriculat cu nr._, conform adresei Direcției Venituri Buget Local Sector 2 București, înregistrată cu nr._/08.02.2012.
În probațiune, recurenta a anexat următoarele înscrisuri: decizia nr.1171 din 15.10.2012, pronunțată în dosarul nr._/281/2011 de Tribunalul Prahova, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art.27 din Noul Cod procedură civilă (Legea nr.134/201 O), raportat la art.299 și urm. din Vechiul Cod de procedură civilă.
La data de 31.01.2014, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea cererii, intimata a arătat ca instanța de fond in mod corect a reținut că procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de O.G. 2/2001, reținând că nu exista vreo cauza de nulitate absoluta prevazuta de OG. 2/2001.
Mai mult, recurentul interpretează greșit art. 9 alin. 3 din O.G. 15/2002, considerand ca raspunderea contraventionala este prescrisa.
Astfel, art. 9 alin. 3 paragraful ultim prevede "Procesul-verbal se intocmeste si se va comunica contravenientului in termen de 30 de zile de la data constatarii contraventiei, interval in care nu se pot incheia alte procese verbale de constatare a contraventiei pentru incalcarea prevederilor art. 8 alin (1)".
Potrivit art. 13 alin. 1 din OG 2/2001 "Aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei."
Astfel, in prezenta speta, fapta a fost savarsita in data de 03.02.2011, fiind inregistrata prin mijloace tehnice, si constatata la data de 26.07.201t, de catre agentul constatator, data la care s-a intocmit si procesul verbal . 11 nr._, adica in interiorul termenului de prescriptie de 6 luni de la savarsirea faptei, asa cum prevede art. 13 alin. 1 din OG 2/2001, si comunicat în data de 05.08.2011, respectându-se dispozițiile legale.
Din interpretarea logico-sistematica a textelor legale, rezulta fara echivoc faptul ca, prin aparitia Legii 144/_ pentru modificarea OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, intentia legiuitorului a fost aceea ca, in intervalul de 30 de zile de la data constatarii contraventiei (dată care in situatia de fata coincide cu data incheierii procesului-verbal) sa nu se poate incheia alte procese verbale, limitand astfel caracterul continuu al contraventiei la perioada de 30 de zile - si in niciun caz, art. 9 alin. 3 nu prevede un termen de prescriptie a raspunderii contraventionalale mai scurt decat termenul general de 6 luni.
Potrivit art. 8 alin. 1 din 0.0. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă, cuantumul amenzii contravenționale fiind prevăzut în anexa nr. 2 OG 15/2002.
A mai arătat intimata si ca, in prezenta speță, cuantumul amenzii contravenționale pentru categoria respectivă este minim 250 lei și maxim 500 lei, iar contravenientului i s-a aplicat minimul amenzii contravenționale de 250 lei, sancțiunea aplicată fiind corect individualizată, având în vedere că fapta săvârșită este de natură a aduce prejudicii atât patrimoniale, față de intimată, cât și materiale, asupra structurii drumurilor.
Deasemenea nu se poate reține culpa procesuală a C.N.A.D.N.R. S.A. - CESTRIN, deoarece autovehiculul petentului fiind identificat în trafic, s-a verificat baza de date cu roviniete valabile și s-a constatat în mod corect că pentru autoturismul acestuia nu există înregistrată rovinieta.
În drept, întâmpinarea se întemeiază pe dispozițiile art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă, OG 15/2002, OG 2/2001.
Analizând sentința civilă recurată prin raportare la motivele de recurs invocate, tribunalul constată următoarele:
Tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a procedat la verificarea legalității si temeiniciei actului administrativ contestat, în temeiul dispozițiilor art. 34 și art. 16-19 din O.G. nr. 2/2001, constatând ca nu sunt motive de nulitate ale actului contestat.
Astfel, s-a apreciat ca procesul-verbal întocmit întrunește cerințele de legalitate in privința condițiilor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute si relative.
Susținerile recurentei privitoare la prescriptia raspunderii contraventionale urmează a fi înlăturate de tribunal, avand in vedere ca, prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, a fost modificat art. 9 alin 3 din O.G. nr. 15/2002, stabilindu-se ca ,,procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)".
Din interpretarea textului de lege astfel cum a fost modificat rezulta dezincriminarea contravențiilor pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 săvârșite de același contravenient in termenul de maxim 30 de zile socotit de la data încheierii primului proces-verbal de constatare si sancționare a contravenției si pana la momentul comunicării acestui proces-verbal.
Abrogarea reglementarii unei contravenții după constatarea și sancționarea respectivei fapte contravenționale, poate fi invocata în timpul procesului (atât în primă instanță, cât și în recurs) prin care se soluționează plângerea împotriva acelui proces-verbal de contravenție, cu consecința lipsirii procesului-verbal de contravenție de efecte juridice.
Din acest punct de vedere art. 12 din O.G. nr. 2/2001 instituie principiul aplicării legii contravenționale mai favorabile, prevăzând ca: „(1) Daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar daca a fost savarsită înainte de data intrării in vigoare a noului act normativ. (2) Daca sancțiunea prevăzuta in noul act normativ este mai ușoara se va aplica aceasta. In cazul in care noul act normativ prevede o sancțiune mai grava, contravenția savarsită anterior va fi sancționata conform dispozițiilor actului normativ in vigoare la data savarsirii acesteia”.
Prin urmare, abrogarea contravenției chiar survenită după soluționarea procesului de către instanța de fond își întinde retroactiv aplicabilitatea în timp. Grăitoare in acest sens sunt dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția a României (prin Deciziile nr. 228/13.03.2007, nr. 318/09.09.2003) care a armonizat, astfel, . măsura instituția retroactivității legii contravenționale cu dispozițiile art. 6 din CEDO.
Retroactivitatea merge în trecut, fără limită, acoperind în aria sa de reglementare toate sancțiunile aplicate și neexecutate prevăzute de legea mai favorabilă.
În cauză, însă, tribunalul reține că recurenta nu a invocat si nu a dovedit faptul că au fost sancționate mai multe contravenții pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 săvârșite în intervalul de timp necesar pentru comunicarea primului proces-verbal de contravenție de pana la 30 de zile, interpretând în mod greșit natura legală a acestui termen, acesta neavând caracterul unui termen de prescripție. Cea de-a patra contravenție reținută în sarcina recurentei a fost constată la data de 24.06.2011 iar cea de-a cincea pentru care s-a întocmit procesul verbal contestat în prezenta cauza a fost constată la data de 26.07.2011 deci la mai mult de 1 lună de la fapta anterioară.
Susținerile recurentei privitoare la nerespectarea de către agentul constatator a prevederilor art. 16 din O.G. nr. 2/ 2001, instanța reține că nesocotirea acestor prevederi este sancționată cu nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție, nulitate care presupune existența unei vătămări ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului, fapt ce nu s-a întâmplat în cauză. Astfel, petenta nu a făcut dovada vreunei vătămări, sarcina probei incumbându-i. Totodată tribunalul reține că prima instanța, în mod corect, a înlăturat obligația recurentei de a plăti tariful de despăgubire. În rest, recurenta s-a mărginit la a face simple afirmații fără a aduce nicio probă în susținerea și dovedirea aspectelor invocate.
Susținerile recurentei privitoare la existenta unei roviniete valabile urmează a fi înlăturate de tribunal, avand in vedere că dovezile depuse vizează un alt autoturism. Nu pot fi primite apărările conform cărora rovinieta conține date eronate având în vedere că diferă atât numărul de înmatriculare cât și . sasiu, fiind emisă, de fapt, pentru un alt autoturism.
F. de cele sus aratate, in temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., reținând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate și netemeinicia criticilor aduse acesteia, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Referitor la individualizarea sancțiunii amenzii tribunalul constata ca aceasta a fost proporțională cu pericolul social al faptei si consecințele acesteia, fiind corect apreciate de către agentul constatator, in condițiile art. 5 alin. 5 cu raportare la art. 20 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, petentei fiindu-i aplicata amenda contravenționala orientata către minimul legal prevăzut de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta RA R. împotriva sentinței civile nr.4299/20.09.2012 pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimata C. ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2014.
Președinte, A. D. | Judecător, M. E. | Judecător, C. D. |
Grefier, M. R. |
Concept red. gref. M.R.
Red. Jud: C.D/ 2 exemplare/12.03.2014
Jud.fond: V. B. M. - Jud.Cornetu
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3615/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1650/2014.... → |
|---|
