Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1650/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1650/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 24-11-2014 în dosarul nr. 2460/94/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 785/A
Ședința publică de la 24 Noiembrie 2014
Completul compus din:
Președinte: C. D.
Judecător: E. V.
Grefier: A.-M. O.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul V. D. A. împotriva sentinței civile nr. 1650/05.05.2014 pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI ILFOV, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, stadiul procesual - apel și modul de îndeplinire a procedurii de citare, arătându-se totodată că intimatul a solicitat judecata în lipsă în scris conform art.411 al.1 pct.2 teza finală și alin.2.
Tribunalul ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că nu sunt probe noi în calea de atac.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de fața, instanța constata următoarele:
Prin sentința civila nr. 1650/05.05.2014 Judecătoria B. a respins plângerea formulata de petentul V. D. A. în contradictoriu cu intimatul IPJ Ilfov și a menținut procesul - verbal ca legal și temeinic întocmit.
În motivarea în fapt și în drept a acestei soluții prima instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, la data de 20.05.2013, sub nr._/281/2013, petentul V. D. A. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/06.05.2013 întocmit de intimatul IPJ Ilfov.
În motivarea plângerii petentul a arătat ca a fost înregistrat cu aparatul radar conducând cu viteza de 144 km /h, depășind cu 54 km/h limita de viteza legală pe acel sector de drum. Petentul a mai arătat ca nu a depășit viteza legală, iar pe acel sector de drum nu se afla nici un aparat radar, agentul constatator era singur, nu a avut asupra sa un cinemometru cu care să fi putut proba faptul că a depășit viteza legală.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus la dosar, în copie, procesul verbal de contravenție contestat.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr.2/2011 si OUG nr. 195/2002.
Prin sentința civilă nr. 2781 pronunțata la data de 03.03.2014, Judecătoria Ploiești a admis excepția de necompetenta teritorială si a declinat cauza in favoarea Judecătoriei B., dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 14.03.2014, sub nr._ .
Instanța a încuviințat si administrat proba cu înscrisuri.
După analizarea actelor si lucrărilor dosarului, instanța de fond a retinut următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ din data de 06.05.2013 petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 675 lei potrivit art. 102 alin 3 din OUG 195/2005, agentul constatator reținând în sarcina sa că la data de 06.05.2013, orele 14:26 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DNCB km. 2+500 și a fost filmat radar cu viteza de 144 km/h, depășind cu 54 km/h viteza legală.
În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale prima instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul .
În analiza principiului proporționalității, judecătoria a stipulat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Analizând temeinicia procesului-verbal contestat, instanța de fond a constatat că săvârșirea faptelor reținute în sarcina petentului a fost constatată printr-un un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar.
Organul constatator a arătat toate împrejurările în care a fost săvârșită fapta, indicând suficiente date de identificare a mijloacelor tehnice folosite. Astfel, din procesul-verbal (f.21) a reieșit că agentul constatator era atestat să desfășoare activități în calitatea de operator radar pentru aparatura montată pe autovehicule din dotarea unității, iar din buletinul de verificare metrologică nr._/16.08.2012 emis de Biroul Român de Metrologie Legală cu valabilitate de un an se precizează că cinemometrul de control rutier, tip R. Autovision, montat pe Dacia Solenza cu nr. de înmatriculare MAI_ măsoară în regim staționar și în regim de deplasare.
Între procesul-verbal și probele depuse de intimată în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează. Astfel, în planșa fotografică depusă la dosar se poate observa, la timpul 14:26:42 (f.19), cum autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a fost surprins de aparatul radar cu o viteză de 144 km/h.
Cât privește modul de funcționare a aparatului radar, în acest sens petentul invocând dispozițiile NML 021-05 privind erorile tolerate la înregistrare, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 4.3 din Norma de metrologie legala NML 021-05/2005, cinemometrele pot fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate si sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme si sunt însoțite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate.
Potrivit art. 5.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05/2005 atestarea legalității unui cinemometru se realizează numai după demonstrarea conformității acestuia cu cerințele metrologice si tehnice indicate în tabelul 1.
Din analiza art. 5.2 si 5.3 instanța reține că atestarea legalității unui radar se realizează prin eliberarea buletinului de verificare metrologică.
Aparatul radar cu care s-a realizat înregistrarea se afla in termenul de valabilitate a verificării metrologice, conform buletinului depus de intimat, prin care acesta a fost declarat admis pentru o perioadă de 1 an, fiind îndeplinite astfel si condițiile impuse de art. 4.3. din Norma de metrologie.
Cu ocazia verificării legalității radarului si a eliberării buletinului de verificare metrologică, potrivit art. 5 din Norma de metrologie, se analizează si dacă înregistrările radar se încadrează in erorile maxime toleratepentru măsurarea vitezei.
In aceste împrejurări, instanța de fond a reținut că, în măsura în care buletinul de verificare metrologică în ceea ce privește radarul cu care s-a efectuat înregistrarea se afla in termenul de valabilitate, rezulta ca înregistrările radar se încadrează in erorile maxime tolerate.
În conformitate cu art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
În concordanță cu art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV a de sancțiuni și dreptul de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Întrucât din probele administrate nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța de fond a reținut că faptele comise de petent constituie contravențiile prevăzute de articolele mai sus menționate.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța a constatat că amenda aplicată petentului este în cuantumul minim prevăzut de lege, 9 puncte-amendă, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările și de modul de comitere a faptei. Astfel, prima instanța nu a considerat că o sancțiune mai puțin severă, în speță sancțiunea avertismentului, va fi de natură a realiza scopul prevăzut de lege, în condițiile în care petentul a depășit viteza legală cu 54 km/h la oră, fără a recunoaște și a judecătoria a reținut că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, astfel încât a respins plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe civile, a formulat apel apelantul V. D. A., solicitând instanței admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile atacate în sensul admiterii plângerii și a anulării procesului – verbal .
Asupra fondului cauzei, partea a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut faptul că eroarea reglementată de norma de metrologie legală NML 021-05 este solicitată a fi îndeplinită cu ocazia verificărilor metrologice periodice și nu în funcționarea propriu-zisă a acestora, deoarece există o toleranță, iar în aceste condiții este primită atestarea metrologică.
Apelantul mai arată că, în aceste condiții de existență a unei toleranțe, există un dubiu cu privire la viteza cu care a circulat efectiv, iar pe cale de consecință, din moment ce nu se poate stabili cu exactitate viteza, nu se poate face nici o verificare din punct de vedere al legalității și temeiniciei a procesului-verbal.
Partea subliniază că este de notorietate faptul că funcționarea aparatelor radar instalate pe autovehiculele de patrulare este afectată de alte aparate existente la bord, mai exact de stația de emisie recepție, de aparatul radio, de telefoanele mobile ale agenților.
Apelantul arată că, pentru cinemometrele din dotarea Poliției Romane, norma NML 021-05 statuează la art.3.1.1 o tolerență de +/- 3 km /h pentru viteze de până la 100 km/h și de +/- 3 % din valoarea contravențional adevărată pentru viteze egale sau mai mari decât 100 km/h., valori aplicabile în condiții normale de trafic, pentru aparate ce funcționează în regim staționar, cât și în regim de deplasare.
O altă critică a sentinței pronunțată pe fondul cauzei vizează mențiunea instanței cu privire la faptul că procesul - verbal face dovada deplină a situației de fapt, însă apelantul raportându-se la practica și jurisprudența CEDO, învederează tribunalului că orice îndoială cu privire la condițiile de întocmire a unui proces-verbal operează în favoarea presupusului contravenient, contravenția fiind subsumată noțiunii de acuzație în materie penală, astfel impunându-se totodată respectarea garanțiilor specifice recunoscute persoanei acuzate.
Mai subliniază partea și faptul că, în realitate, ar fi fost posibil ca viteza de deplasare să fi fost sub 140 km/h, viteză ce nu ar fi atras măsura suplimentară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule, iar, personal, este sigur că nu a avut viteza menționată de agentul constatator.
Apelantul nu a depus înscrisuri la dosar.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 7,16,21,31 din OG nr 2/2001, art.6 CEDO și art. 466, 480 Cod proc.civ.
S-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare la data de 19.09.2014 prin care a solicitat respingerea apelului, ca netemeinic și menținerea primei hotărâri .
Partea a învederat tribunalului că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală, la dosarul de fond fiind depuse planșe foto, atestatul de operator radar al agentului de poliție, precum și buletinul valabil de verificare metrologică a aparatului radar, toate probele coroborate conducând la convingerea completului de judecată în sensul menținerii procesului – verbal de constatare a contravenției.
Mai arată intimatul că aparatura radar corespunde metrologic, fiind avizată și testată cu valabilitatea de un an de zile între verificările periodice. Agentul constatator este atestat operator radar, iar el nu poate interveni în niciun fel în modul de funcționare a aparaturii folosite la înregistrarea și nu poate avea în vedere la valorile măsurate ale aparaturii aplicarea unor toleranțe, nu poate face un calcul al vitezelor aplicând, în plus sau în minus, valorile maxime ale toleranței, în mers sau în staționare, această competență fiind a specialiștilor birourilor de metrologie legală.
Întâmpinarea a fost motivată în drept pe dispozițiile art.205 alin.2 cod civil .
S-a solicitat prin întâmpinare judecarea în lipsă a cauzei.
Nu au fost depuse înscrisuri la dosar.
Analizând sentința civila apelată in raport de motivele invocate instanța constată următoarele:
Cu privire la motivul de apel ce vizează aparatul radar tribunalul retine că, potrivit art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. În plus, în conformitate cu prevederile Normei de metrologie legala NML 021-05 - „aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre-radare)”, cerințele metrologice și tehnice trebuie să fie îndeplinite de un cinemometru utilizat de poliția rutieră la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice.
Potrivit dispozițiilor din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 din 23.11.2005, aprobată prin Ordinul nr. 301 din 23.11.2005, pentru a putea fi introduse pe piață, puse în funcțiune sau utilizate în măsurările de interes public, cinemometrele trebuie să îndeplinească cerințele metrologice prevăzute prin această Normă.
Iar, prin buletinul de verificare metrologică nr._ eliberat la data de 16.08.2012 de către Institutul Național de Metrologie,certificat care este depus la fila 20 dosar fond contrar criticilor apelantului în urma verificărilor efectuate, aparatul menționat a primit calificativul “ADMIS”, această împrejurare semnificând atât certificarea din partea autorității emitente în sensul că cinemometrul îndeplinește cerințele legale pentru a putea fi folosit la stabilirea vitezelor de deplasare ale autovehiculelor timp de un an de la această dată.
Astfel, tribunalul reține că, în cauză, viteza de deplasare a autoturismului condus de către petent a fost măsurată cu cinemometrul de control rutier, tip Phyton II, montat pe autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare MAI_, aflat în dotarea poliției rutiere. reiese că mijlocul tehnic utilizat de poliție îndeplinește condițiile legale stabilite de Norma de metrologie legala NML 021-05 din 23.11.2005, neputând fi reținute susținerile petentului, urmând a fi respinse ca nefondate.
Potrivit buletinului de verificare metrologica aflat la dosar, cinemometrul functioneaza atât în regim stationat cât si în regim de deplasare.
Masurarile efectuate cu respectivul cinemometru, dupa verificarea metrologica a acestuia, sunt legale si asupra lor nu se poate intervene, operatorul cinemometrului nu face decât sa constate valoarea masurata de cinemometru.
În contextul expus, instanța a reținut că la data efectuării verificării cinemometrului și eliberării buletinului de verificare metrologică, în baza căruia aparatul a fost declarat “admis” s-a avut în vedere eroarea maximă tolerată de +/- 4% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h, prevăzută la punctul 3.1.1. lit. c) din Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005.
Conform solicitării petentului, ar trebui aplicată o nouă scădere a vitezei de deplasare indicate de către aparatul radar la momentul constatării contravenției cu procentul stabilit în Norma Legală menționată, aspect care este atât netemeinic, întrucât acest lucru reprezintă exclusiv atributul verificatorul metrolog la momentul efectuării verificării, cât și nelegal, întrucât ar echivala cu o dublă diminuare a acestei valori.
Tribunalul reține că față de împrejurarea că fapta contraventională a fost constatată cu mijloace tehnice, fotografiile emise după înregistrările aparatului radar sunt mai mult decât suficiente pentru realizarea probatiunii.
Având în vedere ca din fotografiile radar rezulta cu certitudine ca petentul a circulat cu viteza de 144 de km/h pe un sector de drum cu limitare de viteza la 90 km/h, si ca nu sunt motive de nulitate, care pot fi invocate din oficiu, a acestui proces-verbal, instanta constata ca acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale în materie.
F. de considerentele aratate mai sustribunalul urmeaza a respinge recursul formulat de către petentul recurrent V. D. ca nefondat și să mențină hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul V. D. A. împotriva sentinței civile nr. 1650/05.05.2014 pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI ILFOV, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 24.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECATOR,
C. D. E. V.
GREFIER,
A.-M. O.
Concept red. gref. A.O..
Red. Jud: CD./2exemplare
Jud.fond: A. L. F. - Jud. B.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 322/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
