Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 679/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 679/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 4174/1748/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 679R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 04 MARTIE 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
JUDECĂTOR - M. E.
JUDECĂTOR - C. D.
GREFIER - M. R.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta C. E. împotriva sentinței civile nr.107/09.01.2013, pronunțata de judecătoria Cornetu, in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimata C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca dosarul se află la primul termen de judecată, stadiu procesual recurs, precum și faptul ca recurenta a solicitat judecarea cauzei in lipsă, iar intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, după care:
Față de actele și lucrările dosarului, tribunalul reține cauza in pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.03.2012, sub numărul de mai sus, petenta C. E. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. S.A., anularea procesului verbal . nr._/22.02.2012 și, pe cale de consecință, exonerarea de la plata amenzii contravenționale și a tarifului de despăgubire, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertisment.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că actul contestat a fost încheiat fără a fi semnat de agentul constatator, fapt sancționat cu nulitatea actului, semnătura electronică nefiind valabilă. De asemenea, a arătat faptul că procesul verbal este lovit de nulitate deoarece, pe de o parte, nu i s-a respectat dreptul de a formula obiecțiuni, iar, pe de altă parte, la încheierea procesului verbal nu se afla de față nicio persoană care să poată semna în calitate de martor.
În drept cererea se întemeiază pe disp. OG nr. 2/2001, OG nr.15/2002, solicitând și judecarea cauzei în lipsă.
În probațiune, petenta a depus, în copie, un set de înscrisuri.(filele 15-16)
Plângerea este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 și al art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997.
Intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă a depus la 06.12.2012, prin Serviciul Registratură, certificat calificat și planșă foto, și a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 C.proc.civ.
Prin sentința civilă nr.107/09.01.2013, pronunțata de judecătoria Cornetu, in dosarul nr._ a fost admisă în parte plângerea formulată de petenta C. E..
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . nr._/22.02.2012 întocmit de un agent din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, în temeiul art. 8 alin 1 și 2 din OG 15/2002, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 250 lei, iar în temeiul art. 8 alin 3 din OG 15/2002, obligată să plătească contravaloarea tarifului de despăgubire, în cuantum de 28 de euro, reținându-se, în esență, că la data de 15.09.2012, la orele 15:35, vehiculul cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentei, a circulat pe Autostrada A2 km 12+450 m, Glina, jud. Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.
În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale, instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator.
Art. 9 alin. 1 lit. a din OG nr. 15/2002 atribuie competența de constatare a contravențiilor și aplicare a sancțiunilor prevăzute de lege personalului împuternicit din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., acestea putând fi constatate, începând cu data de 1 octombrie 2010, și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției (art. 9 alin. 2 din OG nr. 15/2002).
De asemenea, în cazurile prevăzute la alineatul precedent procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini (art. 9 alin. 3 din OG nr. 15/2002).
Instanța a apreciat că în mod eronat petenta a considerat că din cuprinsul procesului-verbal contestat lipsește semnătura agentului constatator întrucât înscrisul a fost generat și semnat electronic de către un agent constatator deținător al unui certificat calificat emis de către un furnizor de servicii certificate acreditat conform dispozițiilor legale, în baza prevederilor Legii nr. 455/2001, privind semnătura electronică.
Astfel, potrivit art. 4 din Legea nr. 455/2001, semnătură electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare, iar semnătură electronică extinsă reprezintă acea semnătură electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) este legată în mod unic de semnatar;
b) asigură identificarea semnatarului;
c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar;
d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă.
Totodată, prin dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice se înțelege acel dispozitiv de creare a semnăturii electronice care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) datele de creare a semnăturii, utilizate pentru generarea acesteia, să poată apărea numai o singură dată și confidențialitatea acestora să poată fi asigurată;
b) datele de creare a semnăturii, utilizate pentru generarea acesteia, să nu poată fi deduse;
c) semnătura să fie protejată împotriva falsificării prin mijloacele tehnice disponibile la momentul generării acesteia;
d) datele de creare a semnăturii să poată fi protejate în mod efectiv de către semnatar împotriva utilizării acestora de către persoane neautorizate;
e) să nu modifice datele în formă electronică, care trebuie să fie semnate, și nici să nu împiedice ca acestea să fie prezentate semnatarului înainte de finalizarea procesului de semnare;
În plus, prin certificat calificat se înțelege un certificat care satisface condițiile prevăzute la art. 18 și care este eliberat de un furnizor de servicii de certificare ce satisface condițiile prevăzute la art. 20;
Potrivit disp. art. 7 din Legea nr. 455/2001, în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Din actele depuse de către intimată, rezultă că CESTSIGN SA este un furnizor de servicii de certificare acreditate conform Legii nr. 455/2001 și HG nr. 1259/2001 privind aprobarea Normelor tehnice și metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, iar procesul-verbal de constatare atacat este semnat, în baza art. 9 alin. 1 lit. a din OG nr. 15/2002 de către un agent cu drept de constatare a contravențiilor din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA(conform autorizației de control), în baza unui certificat calificat ( aflat în perioada de valabilitate și care respectă disp. art. 18 din Legea nr. 455/2001), semnătură generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
De asemenea, instanța a considerat că informația cuprinsă în cadrul procesului verbal poate fi citită atât prin intermediul unui program informatic, cât și prin intermediul altui procedeu similar, sau chiar pe suport de hârtie, întrucât, odată generat și semnat electronic, înscrisul electronic poate dobândi o existenta fizică pe suport de hârtie.
Prin urmare instanța a apreciat că simplul fapt că, ulterior generării unui înscris electronic, informația pe care aceasta o cuprinde este tipărită pe suport de hârtie pentru a fi comunicată ca atare, nu îi înlătură acestuia calitatea de înscris în formă electronică.
Cât privește critica, potrivit căreia agentul constatator nu a respectat petentei dreptul de a face obiecțiuni, instanța a constatat că, potrivit art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Nerespectarea acestor dispoziții este sancționată însă cu nulitatea relativă și nu absolută a procesului verbal, petentul fiind obligat să facă dovada vătămării.
Astfel, potrivit Deciziei nr. XXII din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte De Casație Și Justiție, Secțiile Unite și publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 833 din_, nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din OG nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Instanța a constatat că petenta nu a făcut dovada niciunei vătămări, urmare a încălcării de către intimată a dispozițiilor legale amintite.
De asemenea petenta nu a arătat care anume sunt obiecțiunile pe care nu le mai poate formula ca urmare a neregulilor cuprinse în procesul verbal de contravenție și care este consecința vătămătoare a acestui fapt.
Mai mult decât atât, aceasta a beneficiat de posibilitatea de a face cunoscute obiecțiunile sale și de a fi analizate de o instanță indepedentă și imparțială prin promovarea plângerii contravenționale, astfel încât nu i s-a adus vreo vătămare dreptului sau la apărare care să nu poată fi înlăturată în alt mod.
Pentru aceste motive instanța va respinge susținerea petentei cu privire nulitatea actului pentru lipsa posibilității de a formula obiecțiuni.
Cu privire la lipsa martorului la încheierea procesului-verbal, instanța a constatat următoarele:
Potrivit art. 19 din OG nr. 2/2001:
(1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
(2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.
(3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Instanța nu a reținut o încălcare a dispozițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001, întrucât procesul-verbal atacat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, intimata justificând lipsa martorului la încheierea procesului-verbal.
Din lecturarea conținutului procesului-verbal se constată că agentul constatator a arătat că actul a fost întocmit în lipsa contravenientului constatarea fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei, lipsa martorului fiind astfel motivată.
Chiar și în situația în care am admite contrariul, faptul că procesul verbal nu este semnat de un martor este un motiv de nulitate relativă, petenta nefăcând dovada vreunei vătămări.
În concluzie, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului.
a arătat că n judiciar și 300 lei onorariu de avocat ul de mers al autoturismului, Sub aspectul temeiniciei instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentei dreptul la un proces echitabil.
În speța de față, în ceea ce privește temeinicia procesului verbal instanța a reținut că petenta a fost sancționată potrivit art. 8 alin. 1, 2 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, care prevede că „fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă. Cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2”.
Articolul 7 din același act normativ stabilește că „responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului”.
Termenul de utilizator este explicat chiar în cuprinsul OG 15/2002, la art. 1 alin. 1 lit. b, unde se arată că: “ În înțelesul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini”
Din interpretarea sistematică a acestor texte legale rezultă că are calitatea de contravenient deținătorul menționat în certificatul de înmatriculare care are în proprietate sau poate folosi autovehicului în baza unui drept legal, acesta trebuind să facă dovada achitării taxei de drum. În acest sens, sunt prevederile art. 1 alin. 6 din Regulamentul pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România potrivit OG nr. 15/2002(Ordinul 769/01.10.2010).
Din înscrisurile depuse la dosar de intimată (filele 28-29) rezultă că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției. Prin urmare instanța apreciază că petenta nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare a contravenției contestat, motiv pentru care îl va menține ca fiind legal și temeinic întocmit.
Potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii hotărăște și asupra sancțiunii.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Din procesul verbal contestat instanța a reținut că fapta petentei a fost sancționată cu amendă contravențională în valoare de 250 lei, stabilindu-se în sarcina sa și obligația de a achita tariful de despăgubire în valoare de 28 de euro.
În ceea ce privește amenda contravențională instanța a constatat că petenta a fost sancționată cu amendă în valoare de 250 lei amendă, minimul prevăzut de lege pentru categoria din care face parte vehiculul, aceasta fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia și de scopul urmărit.
În ceea ce privește tariful de despăgubire, potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România „ Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”.
Având în vedere faptul că tariful de despăgubire de 28 de euro la plata căruia a fost obligată petenta, potrivit procesului verbal, a fost contestat de către aceasta la data introducerii plângerii contravențional, respectiv 22.03.2012, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 144 din 23 iulie 2012, instanța constată că sunt incidente prevederile art.II din actul normativ menționat, motiv pentru care va anula tariful de despăgubire.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petenta C. E. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate ți anularea procesului verbal de contravenție contestat ca nelegal.
In motivarea cererii, recurenta a arătat că instanța de fond a apreciat in mod greșit faptul ca procesul - verbal contestat îndeplinește condițiile de legalitate.
Conform art. 17 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: "Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu".
Legea 455/2001 privind semnătura electronica spune, pe scurt, ca "inscrisul in forma electronica este destinat pentru a fi citit prin intermediul unui program informatic".
Ori procesele verbale de contraventie se primesc pe hârtie si nu"printr-un program informatic" .
Existenta art. 17 din Ordonanța 2/2001, privind regimul de aplicare a contravențiilor pe teritoriul României, obligă semnarea acestor procese-verbale. sub sancțiunea nulității absolute.
A mai arătat ca din textul proceselor verbale de constatare și sancționare a contravenției, întocmite de C., se constată că semnătura agentului constatator ce atrage nulitatea procesului verbal lipsește cu desăvârșire, ceea ce antrenează automat sancțiunea nulității absolute.
In raport de speța dedusă judecății, recurenta a arătat că actul constatator al contravenției este întocmit cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic. A mai arătat si ca nu i s-a acordat posibilitatea de a formula obiecțiuni la procesul verbal contestat.
Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, instituie cadrul general de constatare și sancționare a contravențiilor.
Prin dispozițiile specifice pe care le cuprinde, acest act normativ reglementează modul de întocmire a procesului-verbal de constatare a contravențiilor, cu precizarea mențiunilor obligatorii pe care trebuie să le cuprindă, persoanele ce pot avea calitatea de agent constatator, ca reprezentanți ai autorităților publice abilitate prin lege să constate și să sancționeze contravențiile, condițiile în care poate fi contestat procesul-verbal de constatare a contravenției, ca și regimul general al sancțiunilor contravenționale, al aplicării și executării acestora.
In art. 16 alin. (1) din acest act normativ sunt enumerate datele pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu procesul-verbal de constare a contravenției, iar în cadrul alin. (7) al aceluiași articol 16 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 s-a prevăzut că "În momentul Încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare", precizându-se că "obiecțiunile sunt consemnate distinct in procesul verbal la rubrica” alte mențiuni” sub sancțiunea nulității procesului verbal”"":
De aceea, nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, atrage nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției astfel cum s-a dispus prin decizia XXII/J9.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Lipsa oricărui elemente de formă care să confirme nerespectarea obligației legale în discuție, este confirmată și de mențiunea făcută la rubrica "Martori" din care rezultă că la momentul încheierii actului nu se afla de față nici o persoană care să poată semna În calitate de martor.
De aceea, in raport de încălcarea flagrantă a dreptului prin nerespectarea obligației legale de a aduce la cunoștință contravenientului obligația de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, apreciază că sancțiunea directă a acestui fapt este nulitatea absoluta a procesului-verbal de constatare a contravenției.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art.34, alin.2 din O.G.2/2001 coroborat cu art.304 indice 1 C.proc.civ.
La data de 28.02.2014, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea recursului și pe cale de consecință menținerea sentinței atacate ca temeinica si legală.
În motivarea cererii, intimata a arătat ca instanța de fond în mod corect a reținut faptul că procesul verbal a fost întocmit respectând condițiile de formă impuse de art. 16 din OG. 2/2001 și că nu există vreo cauză de nulitate absolută prevăzută de arte 17 din O.G. 2/2001.
În speța dată, susținerile recurentului sunt nefondate.
În conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 1 din O.G. 15/2002 fapta de a circula rară rovignietă valabilă " constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
În baza de date a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, petenta apare menționată ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contravenționala îi revine conform O.G.2/2001 și O.G. 15/2002.
În drept, întâmpinarea se întemeiază pe dispozițiile art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă, OG 15/2002, O.G.2/2001.
Analizând sentința civila recurată in raport de motivele invocate, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin motivele de recurs se invocă faptul că procesul – verbal întocmit nu respectă cerințele art. 17 din OG nr. 2/2001, fiind generat și semnat electronic.
Motivul de recurs este neîntemeiat. Astfel, în împrejurările in care Uniunea Europeană a adoptat Directiva 1999/93/CE privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice, in scopul stabilirii unui regim juridic în materia încheierii actelor în format electronic, România a adoptat Legea 455/2001 privind semnătura electronică, respectiv normele de aplicare a acesteia (H.G. 1259/2001).
Semnătura electronica in sensul legii nr. 455/2001 reprezintă un pachet de date de integrat in documentele sau mesajele transmise, care, pentru a avea valoare legala, o semnătura electronica trebuie sa îndeplinească anumite condiții stipulate de Legea nr. 455/2001, respectiv sa fie legata in mod unic de un semnatar, sa asigure identificarea acestuia, sa fie creata prin mijloace controlate exclusiv de semnatar (utilizând un dispozitiv criptografic) si sa fie legata de datele in forma electronica la care se raportează astfel incit orice modificare sa fie identificabila.
Semnătura reprezintă un eșantion de date care demonstrează ca o anumita persoana a scris sau a fost de acord cu acel document căruia i s-a atașat semnătura . De fapt, o semnătura digitala furnizează un grad mult mai mare de securizare decât semnătura olografa. Destinatarul mesajului semnat digital poate verifica atât faptul ca mesajul original aparține persoanei a cărei semnătura a fost atașata cat si faptul ca mesajul n-a fost alterat, intenționat sau accidental, de când a fost semnat. Mai mult, semnătura digitala nu poate fi negata; semnatarul documentului nu se poate disculpa mai târziu invocând faptul ca a fost falsificata. Cu alte cuvinte, semnăturile digitale permit autentificarea mesajelor digitale, asigurând destinatarul de identitatea expeditorului si de integritatea mesajului. Documentele semnate electronic beneficiază astfel de garanția autenticitatatii, integrității si nerepudierii in instanța a informațiilor digitale.
Documentele semnate electronic pot fi trimise prin posta electronica, dar orice document semnat digital poate fi tipărit la imprimanta, putând conține informația că documentul original e cel electronic si ca acesta poarta semnătura electronica a semnatarului.
Trebuie realizata distincția intre generarea unui înscris in forma electronica si, pe de alta parte materializarea pe suport de hârtie a datelor si informațiilor create astfel.
Exista mențiune expresa in procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției ca acest document a fost generat si semnat electronic, neputând fi identificat nici un motiv pentru care actul sa nu poate fi calificată drept "înscris in forma electronica" in accepțiunea art. 4, pct.2 din Legea nr.455/2001.
Fără îndoiala procesul verbal cuprinde o informație susceptibila a fi citita nu doar prin intermediul unui program informatic, ci eventual prin intermediul altui procedeu similar, înscrisul in forma electronica poate fi citit tot informatic, sau in mod echivalent pe suport de hârtie, întrucât odată generat si semnat electronic, fără îndoiala înscrisul electronic poate dobândi o existenta fizica, palpabila, pe suport de hârtie.
Faptul ca ulterior generării unui înscris electronic informația pe care aceasta o cuprinde este tipărita pentru a fi comunicata ca atare, nu ii înlătura calitatea de înscris in forma electronica.
Apoi, din interpretarea dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, se desprinde regula constatării personale a contravenției de câtre agentul constatator, insa noțiunea de constatare prin propriile simțuri a contravenției de către agentul constatator nu se confunda cu noțiunea de flagranta, care presupune surprinderea contravenientului in timpul desfășurării activității ilicite.
Expresia “constatarea personala/directa” trebuie interpretata in sensul ca agentul constatator va putea întocmi proces verbal de constatare a contravenției in toate cazurile in care, pe baza probelor administrate, se poate dovedi comiterea unei asemenea fapte.
Legea contravenționala nu impune constatarea contravențiilor in flagrant, iar pe de alta parte, date fiind particularitățile activității de constatare a contravențiilor la regimul taxelor pentru circulația pe drumurile publice, si in cazul in care agentul de politie care încheie actul de constatare nu a surprins in flagrant o contravenție se poate vorbi de o constatare prin propriile simțuri, respectiv de constatarea datorata simțurilor auzului si văzului acestui agent, care ia act de comiterea faptei din relatările unui alt agent de politie aflat in îndeplinirea atribuțiilor de serviciu si care a constatat contravenția in flagrant, dar nu cunoștea identitatea autorului acesteia, respectiv din observarea datelor relevate de mijloacele de proba obținute si prelucrate de către cel din urma agent, cum este cazul înregistrărilor video.
Se mai reține că fapta imputată petentului, așa cum a fost descrisă în actul de constatare, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 8 alin 2 din OG nr. 15/2002.
Tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a procedat la verificarea legalității si temeiniciei actului administrativ contestat, în temeiul dispozițiilor art. 34 și art. 16-19 din O.G. nr. 2/2001, constatând ca nu sunt motive de nulitate ale actului contestat.
Astfel, s-a apreciat ca procesul-verbal întocmit întrunește cerințele de legalitate in privința condițiilor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute si relative. Motivele de nulitate absolută ale unui proces-verbal de contravenție sunt prevăzute expres și limitativ de art. 17 din O.G. nr. 2/ 2001.
Potrivit acestui ultim text de lege, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
Ca atare, orice alte încălcări ale prevederilor legale ar putea fi sancționate cu nulitate relativă a procesului-verbal de contravenție, în condițiile 105 alin. 2 C. proc. civ., adică prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului.
Susținerile recurentei privitoare la nerespectarea de către agentul constatator a prevederilor art. 16 din O.G. nr. 2/ 2001 sunt neintemeiate. Tribunalul reține că nesocotirea acestor prevederi este sancționată cu nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție, nulitate care presupune existența unei vătămări ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului, fapt ce nu s-a întâmplat în cauză. Astfel, petenta nu a făcut dovada vreunei vătămări, sarcina probei incumbându-i.
Totodată tribunalul reține că prima instanța, în mod corect, a înlăturat obligația recurentei de a plăti tariful de despăgubire.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 C. pr. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta C. E. împotriva sentinței civile nr.107/09.01.2013, pronunțata de judecătoria Cornetu, in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimata C. ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, azi, 04.03.2014.
Președinte, A. D. | Judecător, M. E. | Judecător, C. D. |
Grefier, M. R. |
Concept red. gref. M.R.
Red. Jud: C.D/ 2 exemplare/11.04.2014
Jud.fond: T. C. - Jud.Cornetu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 663/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 35/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
