Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 652/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 652/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 7111/1748/2011
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 652R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 04 MARTIE 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
JUDECĂTOR - M. E.
JUDECĂTOR - C. D.
GREFIER - M. R.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV împotriva sentinței civile nr.874/05.02.2013, pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimatul P. D. N., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca dosarul se află la primul termen de judecată, stadiu procesual recurs, precum și faptul ca recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Față de actele și lucrările dosarului, tribunalul reține cauza în vederea soluționării.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 28.07.2011 sub nr._, prin declinare de la Judecătoria B. (dosar nr._ ) petentul P. D. N. a formulat plângere împotriva procesului verbal de sancționare contravenționala . nr._/20.02.2011 încheiat de agent constatator din cadrul IPJ ILFOV prin care a solicitat anularea procesului verbal de contravenție.
In motivarea plângerii formulate, petentul a susținut netemeinicia procesului verbal contestat, arătând că în mod gresit a fost sanctionat, cele retinute în procesul-verbal nefiind adevărate.
În susținerea plângerii, petentul a depusprocesul-verbal de contravenție, dovada retinerii permisului de conducere, act de identitate.
Cererea este scutită de taxă de timbru cf. art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și cf. art. 1 al. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare invocând exceptia necompetentei teritoriale a Judecătoriei B., iar pe fondul cauzei respingerea plângerii ca neîntemeiate.
Instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiată martora M. M. a cărei declaratie a fost consemnată si atasată la dosar.
Prin sentința civilă nr.874/05.02.2013, pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._ a fost admisă plângerea formulata de petentul P. D. N..
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 20.02.2011, petentul a fost sancționat cu amenda contravențională în sumă de 268 lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce, agentul constatator reținând în sarcina sa că la data de 20.02.2011, ora 16.50, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DN4 km 8+800, nu a acordat prioritate pietonilor angajați în traversare regulamentară, pe trecerea de pietoni, indicându-se că fapta este prevăzută de art. 135 lit. h din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. 195/2002.
În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța a apreciatcă acesta a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
a arătat că n judiciar și 300 lei onorariu de avocat ul de mers al autoturismului, Sub aspectul temeiniciei instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil.
Instanța a constatat că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Analizând temeinicia procesului verbal contestat, instanța a avut în vedere că potrivit art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului, iar potrivit art. 100 alin.3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare al autovehiculului.
În cauza de față, instanța a constatat că situatia de fapt retinută de agentul constatator nu corespunde realitătii, martora audiată în cauză confirmând faptul că la momentul trecerii petentului prin zona unde era amplasată trecerea de pietoni nu se afla angajat în traversare, pe sensul de mers al petentului, niciun pieton.
Prin urmare, procesul-verbal contestat constată o situație de fapt contrară realitătii motiv pentru care instanta a constatat că este netemeinic petentul răsturnând prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal și, pe cale de consecintă, a admis plângerea, a anulat procesul verbal . nr._/20.02.2011, exonerând petentul de sanctiunile aplicate prin acesta. În baza principiului disponibilitătii instanta a luat act că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata IPJ ILFOV solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea in tot a sentinței civile atacate, urmând a se constata ca legal si temeinic încheiat procesul verbal . nr._/20.02.2011.
În motivarea cererii, recurenta a arătat ca din analiza atentă a procesului verbal de contravenție contestat a reieșit că nu se face referire la niciun martor în momentul constatării contravenției, petentul semnând de luare la cunoștință actul de constatare.
Astfel că fapta pentru care petentul a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu acestă caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumtia că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art.304 pct.8, 9 C.proc.civ.
Analizând sentința civilă recurată prin raportare la motivele de recurs invocate, tribunalul constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 20.02.2011, întocmit de agentul constatator din cadrul recurentului intimat, petentul a fost sancționat contravențional întrucât nu a acordat prioritate de trecere pietonilor care traversau . si semnalizat, in baza art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002.
În conformitate cu prevederile art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, „conducătorul de vehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului”.
Prin urmare din analiza textului legal citat mai sus rezultă că un element esențial în ceea ce privește comiterea faptei și în lipsa căruia nu se poate susține existența unei contravenții este ca pietonii sa fie angajati in traversare pe sensul de deplasare al vehiculului condus de petent. Din descrierea faptei nu reiese insa acest aspect. Ca atare, fapta retinuta in sarcina petentului nu constituia contraventie. F. de aceste aspecte tribunalul va respinge recursul ca nefondat si va menține soluția primei instanțe dar pentru considerentele expuse in prezenta decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV împotriva sentinței civile nr.874/05.02.2013, pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimatul P. D. N. ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, azi, 04.03.2014.
Președinte, A. D. | Judecător, M. E. | Judecător, C. D. |
Grefier, M. R. |
Concept red. gref. M.R.
Red. Jud: D.A/ 2 exemplare
Jud.fond: Budei C. O. - Jud.Cornetu
| ← Pretentii. Sentința nr. 404/2014. Tribunalul ILFOV | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 663/2014.... → |
|---|
