Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3265/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3265/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 28-10-2014 în dosarul nr. 7085/1748/2013
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
INCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 21 OCTOMBRIE 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - N. P. G.
JUDECĂTOR - M. E.
GREFIER - M. R.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul T. I. împotriva sentinței civile nr.3265/30.04.2014, pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca dosarul se află la primul termen de judecata, stadiu procesual apel, precum și faptul ca intimata a solicitat judecarea cauzei in lipsă, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza in stare de judecata si reține cauza in vederea soluționării.
TRIBUNALUL,
Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează a amâna pronunțarea, motiv pentru care,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Amâna pronunțarea la data de 28.10.2014.
Pronunțata in ședința publică, azi, 21.10.2014.
Președinte, N. P. G. | Judecător, M. E. | |
Grefier, M. R. |
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR.699A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 28 OCTOMBRIE 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - N. P. G.
JUDECĂTOR - M. E.
GREFIER - M. R.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul T. I. împotriva sentinței civile nr.3265/30.04.2014, pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 21.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, fiind parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 28.10.2014, pentru când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 14.11.2013 sub nr._, petentul T. I. a solicitat în contradictoriu cu intimata ISCTR, anularea procesului-verbal . nr._/4.11.2013. In subsidiar a solicitat inlocuirea amenzii aplicate cu avertisment.
În fapt s-a arătat că petentul a refuzat cantarirea autovehiculului intrucat a crezut ca agentul de politie asteapta „atentii” si ca locul unde a fost oprit nu permite cantarirea, fiind denivelat. A mai aratat ca situatia sa financiara nu ii permite sa achite amenda.
În drept a invocat prev. OG 2/2001 si OG 37/2007.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunand la dosar certificatele de nastere ale copiilor sai si procesul-verbal contestat.
Cererea a fost legal timbrata.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, arătând că procesul-verbal este legal și temeinic, petentul fiind direct raspunzator pentru fapta sa de a refuza cantarirea autovehiculului.
Petentul a depus raspuns la întâmpinare prin care a aratat ca a refuzat cantarire pentru ca locul i-a parut impropriu pentru efectuarea acestei operatiuni.
În cauză s-a administrat proba cu procesul-verbal . nr._/4.11.2013.
Prin sentința civila nr.3265/30.04.2014, pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._ a fost respinsă cererea formulata de petentul T. I..
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal contestat petentul a fost sancționat pentru aceea că a refuzat cantarirea vehiculului cu nr._, faptă prev. de art. 61 alin. 1 lit. o) din O.G. nr. 43/1997.
Înainte de a analiza motivele invocate de către petent, instanța este obligată, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001, să verifice dacă procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constator, numele și prenumele contravenientului, fapta savârșita și data comiterii acesteia, semnătura agentului. Or toate aceste mențiuni se găsesc în cuprinsul actului contestat.
Apoi, cu privire la motivul de netemeinicie indicat de petent, acesta este neîntemeiat.
În primul rând trebuie să se pornească de la cele trei prezumții de care se bucură actele administrative, anume legalitatea, veridicitatea și autenticitatea acestora. De aici reiese că este în sarcina petentului să facă dovada contrară. De altfel, conform regulilor generale (art. 249 C.), acela care face o propunere în fața judecății este dator să o și probeze.
Mai trebuie menționat că în această materie, față de caracterul represiv al sancțiunii, trebuie să se admită că suntem în prezența unei acuzații în materie penală, conform înțelesului pe care această noțiune o poartă în jurisprudența instanței de la Strasbourg (§ 26 din cauza N. G. c. României). Însă chiar și așa, Curtea a statuat în sensul că și în această situație se poate opera cu prezumții, atâta vreme cât acestea sunt relative. Trebuie să se ia în calcul gravitatea mizei și să se păstreze dreptul la apărare (§ 60 din cauza A. c. României și § 30 din cauza citată anterior).
Având in vedere acestea, reiese că nu sunt contrare prezumției de nevinovăție, specifică materiei penale, calitățile actelor administrative de a se bucura de prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate. Aceasta deoarece sancțiunea prevăzută pentru fapta despre care este vorba este amenda, si nu inchisoarea, iar petentului i se asigură posibilitatea de a administra probe în apărare (câtă vreme petentul are această posibilitate nu are importanță dacă se folosește sau nu de ea, drepturile prevăzute de art. 6 din C.E.D.O. fiind relative - §§ 33 si 35 din decizia de inadmisibilitate în cauza I. P. c. României).
De asemenea, instanța a reținut că petentul a semnat procesul-verbal fără obiecțiuni. Semnarea fără rezerve a procesului-verbal are, în principiu, semnificația acordului cu privire la mențiunile consemnate și la sancțiunea aplicată. Deși aceasta nu echivalează cu prezumția irefragabilă de recunoaștere a faptei, cel sancționat are obligația de a-și justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară a procesului-verbal, în condițiile în care nu a avut nimic de obiectat cu prilejul întocmirii acestuia. În lipsa dovedirii unor împrejurări care să ateste ca persoana sancționată s-a aflat în eroare sau a fost constrânsă să semneze actul fără obiecțiuni, simpla negare a situației de fapt în astfel de condiții nu poate conduce la înlăturarea prezumției de veridicitate a celor expuse în procesul-verbal contestat.
Cu privire la motivul invocat de catre petent pentru refuzarea cantaririi, respectiv aceea ca agentul constatator din cadrul intimatei ar fi asteptat „atentii”, instanta constata ca in cazul unor astfel de solicitari ar fi incidente prevederile dreptului penal si nicidecum posibilitatea participantilor la trafic de a refuza sa se supuna operatiunilor (masuratori, cantariri, etc) prin care sa se stabileasca daca acestia respecta sau nu conditiile legale pentru a circula pe drumurile publice.
In ceea ce priveste aprecierea petentului cum ca locul cantaririi ar fi nepotrivit pentru aceasta operatiune, instanta constata ca art. 60 din O.G. 43/1997 (la care petentul s-a referit in plangere) nu ii confera acestuia, ci agentului constatator indrituirea legala de a aprecia daca un loc este sau nu potrivit pentru cantarire, petentul avand doar posibilitatea de a contesta rezultatul cantaririi (si eventuala sanctiune contraventionala aplicata pentru depasirea greutatii maxime admise) in cazul in care il apreciaza ca fiind nereal.
Cu privire la cererea subsidiara, de inlocuire a amenzii cu avertisment, motivata de situatia financiara a petentului, instanta constata ca fapta acestuia de a nesocoti autoritatea unui agent al statului si de a incerca sa se substituie acestuia in a face aprecieri care nu ii sunt permise de lege este una deosebit de grava, iar situatia financiara dificila a petentului trebuia avuta in vedere de catre acesta inainte de a savarsi fapta contraventionala.
Având în vedere cele arătate, cum la dosar nu există dovezi care să răstoarne prezumțiile de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, reiese că cererea este neîntemeiată, motiv pentru care va fi respinsă.
Constatandu-se ca petentul a formulat prezenta cerere vadit neintemeiata, in sprijinul careia a facut afirmatii prin care isi invoca propria culpa, instanta a retinut reaua-credinta a acestuia, petentul fiind pe deplin constient ca a comis o fapta grava, astfel ca, in baza art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. a C., urmeaza a-i aplica o amenda judiciara in cuantum de 1000 lei, pentru introducerea cu rea-credinta a unei cereri vadit netemeinice.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul T. I. solicitand admiterea apelului, si pe cale de consecinta, in principal, in baza art.480 a1.3, anularea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanta, in subsidiar anularea sentintei de fond si rejudecand, anularea procesului verbal de contraventie contestat sau inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertismentul.
În motivarea cererii, apelantul a arătat ca prima instanta a incalcat prevederile art.6 CEDO prin dreptul la apărare si la un proces echitabil, prin respingerea cererii de amânarea a cauzei formulata de apărătorul sau.
Arata ca prevederile art.187 al. 1, pct.l, lit a) ale NCPC. nu sunt indeplinite in speta, intrucat instnata de fond nu are nici unn fel de elemente care sa evidentieze faptul ca petentul ar fi fost de rea credinta; simplul fapt al formularii plangerii contraventionale, alaturi de puncutl sau de vedere privitor la lipsa vinovatiei si neintrunirea conditiilor raspunderii contraventionale nu pot echivala cu reaua credinta.
Mai mult, faptul ca petentul, un simplu conducător auto, neinstruit nu a formulat obiectiuni la procesul verbal contestat nu echivalează cu recunoașterea faptei sale.
Refuzul petentului de a se supune cântăririi datorat condițiilor neprielnice acestei operatiuni, este o constatare si redare a unui fapt personal, petrecut la momentul încheierii procesului verbal, pe care petentul l-a evidentiat astfel cum s-a petrecut.
Asadar, instanta de fond in mod gresit a apreciat ca aceasta imprejurare nu ar putea constitui motivul refuzului de a se supune cantaririi, intrucat existenta sa creeaza dubii cu privire la realitatea situatiei de fapt consemnata in cuprinsul procesului verbal.
Recunoasterea existentei unei fapte . decat cea consemnata in cuprinsul procesului verbal nu echivaleaza si cu recunoasterea vinovatiei, intrucat pot exista motive care conduc la lipsa vinovatiei, chiar in cazul in care fapta exista, raspunderea contraventionala fiind compusa in mod cumulativ din cele trei elemente: fapta, vinovatie si vatamarea relatiilor sociale ocrotite de lege.
De asemenea, luand in considerare circumstantele reale ale savarsirii faptei si mai ales, circumstantele personale ale apelantului, ce nu a mai incalcat anterior legea, dar si faptul ca amenda aplicata, in suma de 15.000 lei, depaseste cu mult posibilitatile lui financiare, apreciaza ca instanta, potrivit legii, tinand seama si de pericolul social redus al faptei, putea dispune inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertismentul.
Precizează ca apelantul are un salariu tarifar net in suma de 850 lei si este nevoit ca din aceasta suma, sa achite atat întreținerea si cheltuielile de administrare ale locuintei, ratele la banci, cat si cheltuielile pentru cresterea unui copil minor, potrivit dovezilor existente la dosar.
In mod surprinzător, aceste aprecieri întemeiate ale petentului cu privire la nelegalitatea in efectuarea operatiunii de cantarire, dar si privitoare la posibilitatile sale financiare sunt sanctionate de catre instanta cu amenda, intrucat aceasta considera ca aprcierile de aceata natura echivaleaza cu "nesocotirea autoritatii unui agent" si reprezinta o "fapta deosebit de grava", situatia financiara a petentului neavand nici un fel de relevanta, acesta nevand reprezentarea faptului ca a comis o fapta atat de grava, astfel cum sustine fara temei prima instanta.
Așadar, aplicarea amenzii in suma de 1000 lei este vădit nelegala si abuziva, cu atat mai mult cu cat nu putem admite sancționarea liberului acces la justitie, consacrat si prin Constituție, cu atat mai mult cu cat nu a fost demonstrata si reliefata de catre instanța existenta relei credința ce nu reiese nicidecum din modul de formulare al plângerii sau din motivarea acesteia, asa cum se insinuează in motivarea instanței.
Mai mult, instanța a apreciat ca cererea este vădit neîntemeiata, deși nu a ascultat punctul de vedere al petentului, acesta neputând sa se apere, prin reprezentantul sau convențional, lipsa fiind atât avocatul cat si petentul, iar cererea de amânare fusese formulata in conditile legii si era pe deplin întemeiata, fiind astfel incalcata si prezumția de nevinovatei consacrata si in materia răspunderii contravenționale.
In drept, cererea a fost întemeiat pe dispozițiile art.466-480 Noul C.Pr. Civ.
În dovedirea cererii, apelantul a solicitat proba cu înscrisuri, martori.
La data de 18.08.2014, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat.
În motivarea intampinarii, intimata a arătat ca instanta de fond a retinut si mentinut in mod corect procesul verbal de contraventie prin care s-a aplicat sanctiunea in cuantum de 15.000 LEI aplicata in baza art.61, alin.l, lit.o, OG.43/1997 cu modif.si compl.
Instanta de fond ,constatand ca petentul a formulat cerere vadit neintemeiata, in sprijinul careia a facut afirmatii prin care isi invoca propria culpa, a retinut reaua credinta a acestuia, petentul fiind pe deplin constient de comiterea unei fapte grave, astfel ca in baza art.187, alin.l, pct.l a C. a aplicat petentului amenda judiciara in cuantum de 1.000 lei.
F. de solicitarea anularii procesului verbal de contraventie, învedereaza instantei, ca, fapta savarsita de petenta/apelanta prezinta un grad de pericol social, la data controlului 04.11.2013 după ce a fost verificat autovehiculul cu nr. de inmatriculare_, utilizat de . SRL, condus de dl. T. lonut- CNP-_, ce efectua transport rutier de marfa conform avizului de insotire a marfii nr.7859/04.11.2013, conducatorul auto T. lonut a refuzat sa supuna vehiculul verificarii prin cantarire.
Procesul verbal de contraventie este intocmit cu respectarea intocmai a prevederilor OG 2/2001- ART.17-si anume nici una dintre aceste mentiuni care ar fi dus la constatarea n ulita tii acestuia nu lipseste, adica lipsa mentiunilor privind:numele, prenumele, calitatea agentului constatator, iar in cazul persoanei juridice, lipsa denumirii, a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator.
A arătat ca procesul verbal a fost intocmit la fata locului, fiind incheiat cu respectarea art.19 din OG 2/2001,iar contravenientul a mentionat in cuprinsul acestuia faptul ca nu are obiectiuni, semnand procesul verbal si prin aceasta recunoscandu-si fapta.
Cu privire la fapta constatata si sanctionata prin procesul verbal de contraventie ., nr._ din data de 04.11.2013 2013 refuzul de a supune vehiculul verificării prin cântărire ...., refuzul de a însoți vehiculul personalului cu atribuții de control în vederea cântăririi și/sau măsurării dimensiunilor transportului constituie contraventie prevazuta de OG 43/1997 ART.61, alin.l, lit.o si se sanctioneaza cu amenda de la 15.000 lei la 20.000 lei aplicata conducatorului auto.
Referitor la motivul invocat de petent pentru refuza rea cantaririi,respective faptul ca agentul constatator ar fi asteptat "atentii", instanta de fond in mod correct a apreciat ca in cazul unor astfel de solicitari ar fi incidente prevederile dreptului penal si nicidecum posibilitatea participantilor la trafic de a refuza sa se supuna operatiunilor prin care se stabileste daca acestia respecta sau nu conditiile legale pentru a circula pe drumuri publice.
In lipsa dovedirii unor imprejurari care sa ateste ca persoana sanctionata s-a aflat in eroare sau a fost constransa sa semneze actul fara obiectiuni, simpla negare a situatiei de fapt, in astfel de conditii nu poate conduce la inlaturarea prezumtiei de veridicitate a celor expuse in procesul verbal.
Cu privire la cerea subsidiara de inlocuire a amenzii cu avertisment solicita respingerea acesteia, deoarece, asa cum a constatat in mod temeinic instanta de fond, fapta petentului/apelant de a nesocoti autoritatea unui agent al statului si de a incerca sa se substituie acestuia in a face aprecieri ce nu ii sunt premise reprezinta o fapta grava.
A mai arătat faptul ca procesul verbal de contraventie descrie in mod real situatia de fapt în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator avand forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentului cât timp aceasta din urma nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Procesul verbal fiind un act administrativ, se bucura de tripla prezumtie de legalitate, autenticitate, veridicitate, emanand increderea ca agentul constatator consemneaza cu exactitate si in mod obiectiv faptele pe care le constata, fara a denatura realitatea prin consemnarea partinitoare sau neconforma adevarului a unor fapte.
In drept, intampinarea se întemeiază pe dispozitiile art.205 si urmatoarele din N. c.proc.civ.. precum si pe cele invocate in cuprinsul prezentei.
Analizând apelul declarat, tribunalul reține următoarele:
Prin motivele de apel s-a solicitat schimbarea sentinței civile pronunțate de către prima instanță, în sensul admiterii plângerii contravenționale.
În drept, instanța reține că, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Este adevărat că OG 2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de contravenție însă, având în vedere că acesta este un act administrativ, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica judiciară se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția relativă de legalitate, astfel încât, din această perspectivă și în baza art. 1169 C.civ, îi revine petentului obligația de a propune și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute de agentul constatator în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Dincolo de prevederile dreptului național român, instanța reține că, cel puțin după pronunțarea cauzei A. împotriva României (hotărârea CEDO-Secția a III-a din 04.10.2008), este fără putință de tăgadă faptul că materia contravențională română se încadrează în noțiunea de „acuzație în materie penală” prevăzută de art. 6 paragraful 1 CEDO, astfel încât devin incidente toate garanțiile prevăzute de Convenția europeană, inclusiv prezumția de nevinovăție.
Însă, instanța subliniază că, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, rezultă că art. 6 paragraful 2 din CEDO nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (hotărârea Salabiaku împotriva Franței din 7.10.1988).
Mai mult, Curtea europeană a statuat că, prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (hotărârea Janosevic împotriva Suediei, par. 101).
Făcând aplicarea jurisprudenței europene mai sus prezentate la procedura contravențională judiciară reglementată de OG 2/2001, instanța reține că prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 din Convenție și, implicit, nici art. 21 alin. 3 din Constituție privind dreptul la un proces echitabil.
De altfel, astfel cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională în decizia nr. 349/2003, persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta atacă în justiție procesul-verbal de constatare a contravenției, iar instanța respinge plângerea formulată ca neîntemeiată, însă în acest caz nu se poate reține că s-a încălcat principiul prezumției de nevinovăție, căci răspunderea contravenientului a fost stabilită, așa cum prescriu Constituția și Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, prin hotărâre judecătorească definitivă.
A. Examinând modul de încheiere a procesului-verbal contestat, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident niciunul dintre cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 17 din OG 2/2001, care să poată fi invocate din oficiu de către instanța de judecată.
B. Constatând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța apreciază că acesta se bucură și de o prezumție de temeinicie, astfel cum reiese din economia dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, prezumție relativă care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Această probă trebuie să fie făcută de către contestator, în calitate de titular al plângerii contravenționale.
În cauza de față, însă, instanța constată că petentul nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta nefiind, așadar, răsturnată.
Având în vedere că petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în procesul-verbal, tribunalul reține că acesta se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește soluția de aplicare a amenzii judiciare, tribunalul reține că în mod corect prima instanță a dispus a făcut aplicarea prevederilor art. 187 alin. 1 pct. 1 c. pr. civ., întrucât la data constatării contravenției petentul a recunoscut săvârșirea faptei contravenționale reținute în sarcina sa, prin faptul că a semnat procesul – verbal fără a formula obiecțiuni.
Tribunalul apreciază că gradul de pericol social al faptei săvârșite de recurentul - petent este ridicat, iar aplicarea pentru această faptă a unei amenzi contravenționale nu reprezintă o sancțiunea prea aspră în raport cu gravitatea faptei săvârșite. De asemenea, tribunalul va avea în vedere că sancțiunea contravențională trebuie dozată în așa fel încât să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ. Or, în speța de față, se apreciază că sancțiunea amenzii este adecvată în raport cu împrejurările săvârșirii faptei și suficientă pentru a atrage atenția recurentului - petent asupra obligațiilor care îi revin.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 480 C. pr. civ., va fi respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul T. I. împotriva sentinței civile nr.3265/30.04.2014, pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER ca nefondat.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.10.2014.
Președinte, N. P. G. Pt. judecator transferat Semneaza Președintele Secției Civile | Judecător, M. E. | |
Grefier, M. R. |
Concept red. gref. M.R.
Red. Jud: M.E/ 2 exemplare
Jud.fond: C. D. - Jud.Cornetu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1161/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 403/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
