Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 5948/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5948/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 6996/1748/2011
DOSAR NR._ /2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2151 R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 07.10.2014
P.: E. M.
JUDECĂTOR: D. A.
JUDECĂTOR: N. G.
GREFIER: M. M. A.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurentul-petent M. M. împotriva sentinței civile nr. 5948/08.11.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ /2011 în contradictoriu cu intimatul C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, că la data de 11.08.2014 recurentul a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei, atașând copie de pe motivele de recurs care au fost comunicate, că intimata a depus întâmpinare în 2 exemplare care a fost comunicată,după care,
Tribunalul deliberând asupra cererii de repunere pe rol, constatând că au fost îndeplinite obligațiile stabilite de către instanță, și anume faptul că recurentul a depus un exemplar de pe cererea de recurs, în temeiul disp. art. 245 C.p.c. încuviințează cererea și repune cauza pe rol.
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra motivelor de recurs.
TRIBUNALUL,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 26.07.2011 sub nr._ petentul M. M. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de sancționare contravenționala . nr._/06.07.2011 întocmit de intimata CNADNR SA - CESTRIN, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța sa se constate nelegalitatea procesului verbal de contravenție contestat, să se dispună anularea acestuia ca netemeinic și nelegal întocmit si a contravalorii tarifului de despăgubire.
În motivarea plângerii petentul arată că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate întrucât nu a fost întocmit cu respectarea prevederilor art.16 din OG nr.2/2001, fiind abuziv încheiat.
In drept cererea a fost întemeiată pe prevederile O.G nr.2/2001.
În susținerea plângerii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri si a depus la dosarul cauzei copie de pe procesul-verbal contestat.
Cererea a fost scutită de taxă de timbru cf. art. 15 lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și cf. art. 1 al. 2 din OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
A depus la proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR.
Instanța a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri.
Analizând înscrisurile dosarului, instanța a admis în parte plângerea petentului pentru următoarele considerente:
Procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului, conform prevederilor art.7 din Legea nr.455/2001.
Art.17 din O.G. nr.2/2001 prevede că lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitatea actului, fără a face distincție între semnătura olografă și cea electronică, astfel că instanța apreciază că procesul-verbal contestat poartă semnătura agentului constatator, conform înscrisului aflat la dosar (certificatul de semnătură electronică), întrucât acolo unde legea nu distinge nici interpretul legii nu trebuie să distingă (ubi lex non distinguit,nic nos distingure debemus).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientei i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a încuviințat petentului proba cu înscrisuri pentru a-i asigura dreptul la un proces echitabil.
Analizând temeinicia procesului-verbal contestat, instanța a avut în vedere că agentul constatator a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.
Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabila constituie contravenție si se sancționează cu amenda.
În conformitate cu art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța a procedat la verificarea legalității și temeiniciei actului atacat, reținând că actul atacat cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute în art. 17 din același act normativ.
În ceea ce privește temeinicia actului, s-a constată că potrivit art. 8 alin. 1, 2 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, „fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă. Cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2”.
Din înscrisurile depuse de petent la dosar, instanța a reținut că acesta nu deținea rovinieta valabilă la data încheierii procesului verbal pentru vehiculul utilizat.
Însă, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 12 alin. 6 din OG nr.15/2002, conform cărora „în cazul lipsei rovinietei din motive justificate, dovada achitării tarifului de utilizare se poate face cu documentul original de plată a acesteia”, or, în speță, petentul nu a făcut dovada că ar fi deținut rovinieta sau documentul original de plată a taxei de drum în momentul efectuării controlului de agentul constatator.
Astfel, instanța a constatat că procesul verbal este temeinic, iar situația de fapt menționată în acesta corespunde realității.
S-a apreciat că au fost avute în vedere criteriile menționate în art. 21 alin.3 din OG nr.2/2001, sancțiunea aplicată fiind corespunzătoare gradului de pericol social al faptei săvârșite.
Cu toate acestea, având în vedere modificarea legislativă prevăzută de art.II, din Legea nr.144/2012 de modificare a O.G. nr.15/2002, instanța a anulat tariful de despăgubire aplicat prin Procesul-verbal de constatare a contravenției, . nr._/06.07.2011 încheiat de C.N.A.D.N.R. S.A. – CESTRIN, și a menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare a contravenției mai sus menționat ca temeinice și legale, astfel că, pentru aceste motive, a admis în parte plângerea contravențională.
Împotriva sentinței civile nr. 5948/08.11.2014 a formulat recurs petentul solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii plângerii, anularea în totalitate a procesului verbal . nr._/06.07.2011.
În motivare recurentul-petent susține că instanța de fond nu a reținut ca motiv de nulitate a procesului verbal susținerea recurentului vizând incălcarea dispozițiilor art.17 din OG 2/2001, care prevăd: ,,Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar În cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
F. de susținerile instanței de fond in sensul ca procesul verbal a fost întocmit cu respectarea disp. art.17 din OG nr.2/2001 si a apreciat ca procesul verbal contestat poarta semnătura agentului constatator (certificatul de semnătura electronica), recurentul-petent arată că prevederile de strictă interpretare ale art.17 din OG 2/2001, respectiv: lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constata tor, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal și invocă pe această cale obligativitatea respectării, la modul imperativ, a normelor art.17 din OG 2/2001, care condiționează semnarea (adică aplicarea semnăturii olografe, așa cum a impus practica instanțelor de judecată) procesului verbal de către agentul constatator și nu semnătură electronică, aceasta putând fi aplicata doar pe un act În formă electronică, adică actul nu trebuia emis și transmis pe suport de hârtie, ci în formă electronică.
De asemenea, recurentul- petent susține că nu au fost respectate nici prevederile art.15 alin.1 din OG2/2001, potrivit carora "contraventia se constata printr-un proces-verbal incheiat de persoanele anume prevazute in actul normative care stabileste si sactioneaza contraventia, denumite in mod generic agenti constatatori", iar din cuprinsul acestui acestui text de lege, constatarea comiterii contraventiei si incheierea procesului verbal de constatare trebuie sa aiba loc concomitent, aceasta procedura contraventionala fiind menita sa dea eficienta scopului preventiv al contraventiilor precum si prevederilor art.26 alin.3 din OG2/2001, iar în cazul in care contravenientul nu este prezent, sau, desi prezent, refuza sa semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum si a instiintarii de plata se face de catre agentul constatator in termen de cel mult o luna de la data incheierii" cu consecinta prevazuta de art.14-"executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie daca procesul verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii". In procedura constatarii si sanctionarii contraventiilor, agentul constatator prin lege nu are posibilitatea de a aprecia momentul (data) incheierii procesului verbal pentru fapta constatata anterior, deoarece in acest caz ar putea fi eludate prevederile art.13 alin.1 din OG 2/2001 "aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei", iar prevederile art.11 alin.1o din Normele de aplicare a OG15/2002 trebuie respectate intocmai.
Recurentul-petent precizează că încheierea procesului verbal la un moment diferit si îndepărtat in timp de momentul constatarii comiterii contraventiei are drept consecința afectarea dreptului de aparare si la un proces echitabil al persoanei sancționate in plângerea pe care o formulează, drept consfintit si de art.6 paragraful 1 din Convenție si împiedica instanța sa constate temeinicia acestuia, prin administrarea unor probe concludente asupra faptei si a împrejurărilor comiterii.
A mai arătat că la momentul constatarii contraventiei recurentul efectua transport public autorizat de persoane prin servicii regulate pe raza teritorial administrativa, conform Contractului de Inchiriere nr.1430 din data de 11.09._ modificat conform Actului Aditional 1705/14.08.2009 incheiat cu . SRL si conform Licentei de Transport nr. l011970 conform copiei . nr._ eliberata la data de 28.10.2010 de Autoritatea Rutiera R. pentru transportul rutier public de persoane, și solicită instanței să aibă în vedere dispozițiile art.3 alin.l lit.b din OG 15/2002 in care se menționează ca "sunt exceptate de la plata tarifului de utilizare vehiculele folosite exclusiv in transportul public local de persoane prin servicii regulate pe raza teritorial administrativa a unei localități", disp. art.3 punctul 40 din OUG 109/2005 .
În cazul Ordonanței Guvernului nr.15/2002, recurentul-petent arată că deși justificată de ocrotirea unui interes public, sancțiunea contravențională aplicată, constând din perceperea amenzii și perceperea unui tarif de despăgubire pentru fiecare contravenție Înregistrată de mijloacele tehnice omologate pentru fapta de a circula fără rovinietă valabilă este disproporțională față de gradul de pericol social al faptei săvârșite.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.299 si următoarele Cod proc.civ. si art.312 alin.1 indice 1, alin.2 si alin.3 indice 2 raportat la art.304 pct.9 Cod proc.civ.
Prin întâmpinarea depusă la data de 09.09.2014 intimata a solicitat respingerea recursului, menținerea soluției instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
În motivare intimata a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 1 din O.G. 15/2002 fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționeaza cu amendă, iar conform art. 8 alin. 3 din O.G. 15/2002 "contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovignietă valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr 4." De asemenea, din prevederile art. 7 și art. 1 al. 1 lit. b) din O.G. 15/2002 rezultă că obligatia de plată a rovinietei ii revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este mentionat in certificatul de Înmatriculare și că utilizator este persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal. În urma interogării bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, M. M. apare menționat ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contravenționala îi revine conform O.G. 2/2001 și O.G. 15/2002.
A mai arătat că Procesul verbal de constatare a contravenției a fost generat și tipărit cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR și, conform prevederilor art.7 al Legii nr.455/2001 privind semnătura electronică, are asociată semnatura electronică extinsă a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare de semnături electronice. Astfel, art. 7 din Legea 455/2001 prevede: "în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii" . Referitor la motivul de nulitate absoluta a procesiilnl verbal constand in lipsa semnaturii agentului constatator, instanta trebuie sa aiba in vedere dispozitiile art. 4 din Legea 455/2001 potrivit carora in intelesul legii " 2. inscris in formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar; 3. semnătură electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare;"
Intimata a mai învederat că, prin art. 5 din același act normativ se dispune ca "Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată" iar in art. 7 se arata ca În cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii" Din interpretarea acestor dispozitii legale, rezulta ca un inscris care are asociata o semnatura electronica extinsa, cum este si procesul-verbal contestat, nu-si pierde valabilitatea prin imprimare pe suport de hartie, deoarece intotdeauna un asemenea act va fi disponibil si accesibil sa fie citit in format electronic, unde se va putea vizualiza si semnatura electronica. Prin urmare, nu este necesar ca pe forma scrisa a procesului-verbal de constatare a contraventiei, care in forma electronica are atasata semnatura electronica a agentului constata tor, sa existe si semnatura olografa a acestuia. Mai mult, potrivit art. 9 alin. 2 din OG 15/2002 incepand cu data de 1 august 2010, constatarea contraventiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe reteaua de drumuri nationale din România, consemnându-se aceasta in procesul verbal de constatare a contraventiei. Aceasta consemnare, de care legea face vorbire, se regaseste in cuprinsul procesului verbal
ÎN D., întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă, O.G. 15/2002, O.G. 2/2001.
Analizând sentința civilă recurată în raport de motivele invocate tribunalul reține următoarele:
Este neintemeiata sustinerea recurentului privind nulitatea procesului verbal de contraventie datorita lipsei semnaturii agentului constatator intrucat în împrejurările in care Uniunea Europeană a adoptat Directiva 1999/93/CE privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice, in scopul stabilirii unui regim juridic în materia încheierii actelor în format electronic, România a adoptat Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, respectiv normele de aplicare a acesteia (H.G. nr. 1259/2001).
Semnătura electronica in sensul Legii nr. 455/2001 reprezintă un pachet de date de integrat in documentele sau mesajele transmise, care, pentru a avea valoare legala, o semnătura electronica trebuie sa îndeplinească anumite condiții stipulate de Legea nr. 455/2001, respectiv sa fie legata in mod unic de un semnatar, sa asigure identificarea acestuia, sa fie creata prin mijloace controlate exclusiv de semnatar (utilizând un dispozitiv criptografic) si sa fie legata de datele in forma electronica la care se raportează astfel încât orice modificare sa fie identificabila.
Semnătura reprezintă un eșantion de date care demonstrează ca o anumita persoana a scris sau a fost de acord cu acel document căruia i s-a atașat semnătura. De fapt, o semnătura digitala furnizează un grad mult mai mare de securizare decât semnătura olografa. Destinatarul mesajului semnat digital poate verifica atât faptul ca mesajul original aparține persoanei a cărei semnătura a fost atașata, cat si faptul ca mesajul n-a fost alterat, intenționat sau accidental, de când a fost semnat. Mai mult, semnătura digitala nu poate fi negata; semnatarul documentului nu se poate disculpa mai târziu invocând faptul ca a fost falsificata. Cu alte cuvinte, semnăturile digitale permit autentificarea mesajelor digitale, asigurând destinatarul de identitatea expeditorului si de integritatea mesajului. Documentele semnate electronic beneficiază astfel de garanția autenticității, integrității si nerepudierii in instanța a informațiilor digitale.
Documentele semnate electronic pot fi trimise prin posta electronica, dar orice document semnat digital poate fi tipărit la imprimanta, putând conține informația că documentul original e cel electronic si ca acesta poarta semnătura electronica a semnatarului.
Mai reține tribunalul că trebuie realizata distincția intre generarea unui înscris in forma electronica si, pe de alta parte, materializarea pe suport de hârtie a datelor si informațiilor create astfel.
Exista mențiune expresa in procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției ca acest document a fost generat si semnat electronic, neputând fi identificat niciun motiv pentru care actul sa nu poate fi calificată drept "înscris in forma electronica" in accepțiunea art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001.
Fără îndoiala procesul-verbal cuprinde o informație susceptibila a fi citita nu doar prin intermediul unui program informatic, ci eventual prin intermediul altui procedeu similar, înscrisul în forma electronica poate fi citit tot informatic, sau in mod echivalent pe suport de hârtie, întrucât odată generat si semnat electronic, fără îndoiala înscrisul electronic poate dobândi o existenta fizica, palpabila, pe suport de hârtie.
Faptul ca ulterior generării unui înscris electronic informația pe care aceasta o cuprinde este tipărita pentru a fi comunicata ca atare, nu ii înlătura calitatea de înscris in forma electronica.
Apoi, din interpretarea dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, se desprinde regula constatării personale a contravenției de către agentul constatator, insa noțiunea de constatare prin propriile simțuri a contravenției de către agentul constatator nu se confunda cu noțiunea de „flagrant”, care presupune surprinderea contravenientului in timpul desfășurării activității ilicite.
Expresia “constatarea personala/directa” trebuie interpretata in sensul ca agentul constatator va putea întocmi proces-verbal de constatare a contravenției in toate cazurile in care, pe baza probelor administrate, se poate dovedi comiterea unei asemenea fapte.
Legea contravenționala nu impune constatarea contravențiilor in flagrant, iar, pe de alta parte, date fiind particularitățile activității de constatare a contravențiilor la regimul taxelor pentru circulația pe drumurile publice si in cazul in care agentul de politie care încheie actul de constatare nu a surprins in flagrant o contravenție se poate vorbi de o constatare prin propriile simțuri, respectiv de constatarea datorata simțurilor auzului si văzului acestui agent, care ia act de comiterea faptei din relatările unui alt agent de politie aflat in îndeplinirea atribuțiilor de serviciu si care a constatat contravenția in flagrant, dar nu cunoștea identitatea autorului acesteia, respectiv din observarea datelor relevate de mijloacele de proba obținute si prelucrate de către cel din urma agent, cum este cazul înregistrărilor video.
Este neîntemeiată si susținerea recurentului in sensul că vehiculul pe care îl conducea se încadra la excepțiile reglementate de art.3 alin.1 din OG nr.15/2002 întrucât pentru a fi valabila exceptarea, partea trebuia sa faca dovada inregistrarii in acest sens conform alineatelor 2, 3 si 4 din respectivul articol care prevad in mod expres ca incepand cu 1 octombrie 2010, vehiculele prevăzute la alin. (1) sunt exceptate de la plata tarifului de utilizare numai dacă sunt înregistrate ca vehicule exceptate în baza de date. Obligația de a solicita înscrierea/eliminarea vehiculelor prevăzute la alin. (1) în/din baza de date revine utilizatorilor acestora. Documentele necesare și condițiile de înscriere a vehiculelor prevăzute la alin. (1) în/din baza de date se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin ordin al ministrului transporturilor și infrastructurii.
Din actele dosarului de fond, reiese ca încheierea procesului verbal a avut la baza informații rezultate din înregistrările obținute si prelucrate de către agentul operator al camerei video, transmise de către acesta agentului care încheie procesul-verbal, iar petentul nu a dovedit ca acestea nu ar reflecta realitatea, in sensul ca ar fi avut achitata contravaloarea taxei de drum la data de savarsirii faptei. De altfel, petentul nu a administrat nicio proba în sensul dovedirii contrariului situatiei de fapt constatate de agent cu inscrisurile depuse la dosar.
Pentru considerentele expuse, in baza art.312 C.p.c. tribunalul va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-petent M. M. împotriva sentinței civile nr. 5948/08.11.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ /2011 în contradictoriu cu intimatul C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.10.2014.
Președinte Judecător Judecător
E. M. D. A. N. G.
Grefier
M. M. A.
Concept red. gref. M.M.A.
Red. Jud:D.A./2exemplare
Jud.fond :– V. B. M. - Jud./Cornetu
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 14/2014. Tribunalul ILFOV | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 373/2014.... → |
|---|
