Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 373/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 373/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 5742/1748/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE nr. 373A/2014
Ședința publică de la 24 iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: N. P. G.
Judecător: C. D.
Grefier: O. S.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr.6912/21.10.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata . SRL, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
- cauza se află la primul termen de judecată, stadiul procesual apel, după care:
Tribunalul constată că apelul este formulat în termen, ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că nu sunt probe noi în calea de atac.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului formulat împotriva sentinței civile nr.6912 din 21.10.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu în data de 10.09.2013, sub numărul_, petenta . SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimata CNADNR SA, anularea procesului-verbal . nr._/16.08.2011.
În fapt s-a arătat că procesul-verbal este lovit de nulitate, avand in vedere modificarea termenului de prescriptie a aplicarii sanctiunii, avand in vedere ca de la data intocmirii procesului verbal pana la data comunicarii a trecut mai mult de 1 luna, suma primita de CNADNR drept valoare de despagubire a fost eliminata de noua legislatie, lipsa semnaturii agentului constatator.
În probațiune, petenta a atașat plângerii sale, în copie, procesul-verbal contestat, dovada de comunicare a acestuia.
Plângerea este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 și al art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997.
Intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plangerii ca nefondata si neintemeiata.
În probațiune, intimata a depus înscrisurile care au stat la baza emiterii procesului-verbal.
În temeiul art. 258 C.pr.civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Prin sentința civilă nr.6912/21.10.2013 Judecătoria Cornetu a admis plângerea contravențională formulată și a anulat procesul verbal întocmit.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._/16.08.2011 întocmit de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, în temeiul art. 8 alin. 1 și 2 din OG 15/2002, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 250 lei, iar în temeiul art. 8 alin. 3 din OG 15/2002 a fost obligat să plătească contravaloarea tarifului de despăgubire, în cuantum de 28 euro, reținându-se, în esență, că la data de 20.02.2011 petenta a circulat cu vehiculul cu numărul de înmatriculare_, pe DN 5 Km 28 + 120 m, în dreptul localității Călugăreni, jud. G., fără a deține rovinietă valabilă.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului-verbal contestat, instanța reține următoarele:
Până la adoptarea art. 15 alin. 2 din Constituția României (care prevede că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”), noțiunea de lege contravențională mai favorabilă era utilizată cu un singur sens, respectiv pentru a desemna instituția reglementată de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională).
Odată cu adoptarea noii legi fundamentale, această sintagmă a dobândit însă un sens nou, mai larg decât cel utilizat anterior astfel că, în prezent, prin lege contravențională mai favorabilă se înțelege orice dispoziție cu caracter contravențional cuprinsă în legi sau decrete, intervenită ulterior săvârșirii contravenției și până la judecarea definitivă a plângerii contravenționale și care, prin efectele sale, duce la crearea unei situații mai ușoare pentru făptuitor.
Mai trebuie precizat că excepția de la principiul neretroactivității legii, înscrisă în art. 15 alin. 2 din Constituție, privește numai legi contravenționale de drept material, normele de procedură fiind guvernate de principiul aplicării imediate a legii.
Aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu poate primi cel puțin două justificări. Pe de o parte, legea nouă este expresia politicii de apărare socială actuale, astfel că ea trebuie aplicată, în măsura în care nu este mai gravă și nu contravine astfel principiului neretroactivității legii. Pe de altă parte, statul nu are interes să sancționeze anumite fapte săvârșite sub imperiul legii vechi mai sever decât prevede legea nouă, în vigoare la data judecării lor.
În plus, spre deosebire de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ cu forță juridică inferioară legii fundamentate), care prevede drept criterii de aplicare a legii mai favorabile numai „dezincriminarea faptei” și „sancțiunea mai ușoară”, art. 15 alin. 2 din Constituție nu face nicio distincție în acest sens.
Așadar, trebuie admisă și existența altor criterii de stabilire a caracterului mai favorabil al unei legi contravenționale, precum modificarea modului de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc.
Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.
În cauză, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu, prin raportare la criteriul anterior enunțat,respectiv:
- existența unei succesiuni de legi, intervenită între momentul comiterii contravenției și momentul judecării definitive a plângerii contravenționale, adică O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției și O.G. nr. 15/2002 modificată la data de 27 iulie 2012 prin Legea nr. 144/2012;
- toate legile succesive incriminează fapta comisă – art. 8 din O.G. nr. 15/2002, în ambele forme precitate, reglementează drept contravenție fapta imputată contestatorului;
- legile succesive conțin condiții diferite de angajare a răspunderii contravenționale – dacă O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției, nu prevedea un termen de prescripție al răspunderii contravenționale, fiind aplicabil termenul general de 6 luni, consacrat de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, prin forma actuală a O.G. nr. 15/2002, se consacră la art. 9 alin. 3 un termen special de prescripție de 30 de zile, aplicabil în materia analizată.
Natura juridică a acestui termen rezultă din interpretarea coroborată a art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 cu art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ambele texte legale impunând un anumit termen imperativ înăuntrul căruia trebuie aplicată sancțiunea contravențională, prin întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției. Consecința nerespectării acestui termen este chiar prescripția răspunderii contravenționale, din moment ce sancțiunea contravențională - corolar al răspunderii - nu mai poate fi aplicată.
- textele de lege analizate cuprind norme de drept material, nu de drept procesual – condiție a cărei îndeplinire rezultă din faptul că, așa cum se preciza anterior, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012 consacră un termen special de prescripție, modificând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale, iar nerespectarea acestui termen atrage nelegalitatea procesului verbal astfel întocmit.
Conchizând, instanța a reținut că O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012, care prin art. 9 alin. 3 prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a petentului, constituie o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție, va fi aplicată retroactiv în cauză.
Față de motivele anterior expuse, având în vedere că fapta reținută în sarcina petentei a fost săvârșită în ziua de 20.02.2011, iar procesul-verbal de constatare și sancționare a acesteia a fost întocmit la data de 16.08.2011, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, instanța a reținut că la data întocmirii actului administrativ atacat răspunderea contravențională a petentei era prescrisă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimata solicitând admiterea apelului modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii plângerii și menținerea procesului verbal ca temeinic și legal întocmit.
În motivarea apelului apelanta a arătat că prin plangerea inregistrata pe rolul acestei instante, petenta PPELICANUL G. taxi S.R.L. a formulat plangere contraventionala impotriva procesului verbal de contraventie . nr._/16.08.2011 intocmit de Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica-CESTRIN, prin care aceasta constata ca, la data de 20.02.2011 Locatie: DN5 Km28+ 120m; Localitatea: Calugareni, jud GR, autovehiculul cu numarul de inmatriculare_ circula fara rovinieta valabila.
Apelanta a aratat ca Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica-CESTRIN, a depus la dosarul cauzei plansa foto, fapta savarsita constituind contraventie conform art.8 alin 1 din OG nr. 15/2002, aplicandu-se sanctiunea conform art. 8 alin 2 din acelasi act normativ, procesul verbal fiind intocmit respectand dispozitiile OG nr. 2/2001.
Din interpretarea OG nr. 2/2001, procesul verbal a fost intocmit cu respectarea conditiilor de forma impuse, la data contraventiei, pentru autovehiculul cu nr._ neexistand rovinieta valabila, iar probele au fost gresit interpretate si astfel, instanta a hotarat ca raspunderea contraventionala a petentei este prescrisa.
Astfel, art. 9 alin. 3 paragraful ultim din OG nr. 15/2002 prevede ca "Procesul-verbal se intocmeste si se va comunica contravenientului in termen de 30 de zile de la data constatarii contraventiei, interval in care nu se pot incheia alte procese verbale de constatare a contraventiei pentru incalcarea prevederilor art. 8 alin (1 )".
Potrivit art. 13 alin. 1 din OG 2/2001 "Aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data savârsirii faptei."
Asadar, in speta, fapta a fost savarsita la data de 20.02.2011, iar amenda a fost aplicata la data de 16.08.2011 cand a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/16.08.2011 de catre C. Naționala de Autostrazi si Drumuri Naționale din România S.A. prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica - CESTRIN, adica in termenul legal de prescriptie de 6 luni de la savarsirea faptei, asa cum prevede art. 13 alin. 1 din OG 2/2001.
Procesul Verbal de Constatare a Contravenției R11 nr._/16.08.2011 a fost comunicat contravenientului respectand dispozitiile art 14 alin. (1) din OG 2/2001, care prevede ca "Executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie daca procesul verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii."
Din interpretarea prevederilor articolelor mai sus mentionate, rezulta faptul ca, prin aparitia Legii 144/_ pentru modificarea OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, intentia legiuitorului a fost aceea ca, in intervalul de 30 de zile de la data constatarii contraventiei, sa nu se poate incheia alte procese verbale, limitand astfel caracterul continuu al contraventiei la perioada de 30 de zile - si in nici un caz, art. 9 alin. 3 nu prevede un termen de prescriptie a raspunderii contraventionalale mai scurt decat termenul general de 6 luni.
În drept a invocat dispozitiile art. 466 Cod Procedura Civila, în baza dispozițiilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr.455/2001 privind semnătura electronica.
Intimata petenta a formulat intampinare invocand exceptia de la regula neretroactivitatii, operand legea cea mai favorabila, si anume cea din acest moment. Potrivit art.15 alin.2 din Constitutia Romaniei "legea nu dispune decat pentru viitor cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile". Norma constitutionala a consacrat in mod similar materiei penale retroactivitatea legii contraventionale mai favorabile. Conform criteriului conditiilor de tragere la raspundere penala sau contraventionala, la stabilirea legii mai blande trebuie sa se examineze comparativ toate legile succesive, dispozitiile care inlatura raspunderea contraventionala, dispozitii care inlocuiesc raspunderea contraventionala sau reglementeaza diferite cazuri de nepedepsire.
Intimata a aratat ca a formulat plangere impotriva procesului-verbal solicitand totodata repunerea in termen, deoarece a primit procesul verbal in data de 23.04.2013, impreuna cu toate procesele-verbale intocmite pe numele societatii de catre C.N.A.D.N.R. S.A., urmare a solicitarii sale, intrucat primind comunicare de la ANAF a constatat ca avea multe amenzi de care nu avea cunostinta. A reiterat faptul ca procesul-verbal nu i-a fost comunicat de catre C.N.A.D.N.R. S.A. anterior acestei date - 23.04.2013, contrar afirmatiilor acesteia, modul de comunicare fiind trucat.
Referitor la comunicare, intimata a invocat Decizia nr.10/2013 a ICCJ, aratand ca in cazul sau toate amenzile au fost afisate, insa nu le-a primit decat ca urmare a cererii sale, astfel incat apreciaza ca procesul verbal nu i-a fost comunicat in mod legal.
Potrivit art. 9 alin.3 din OG nr.15/2002 astfel cum a fost modificata prin Legea nr.144/2012, "procesul-verbal se intocmeste si se comunica contravenientului in termen de 30 de zile de la data constatarii contraventiei, interval in care nu se pot incheia alte procese-verbale de constatare a contraventiei pentru incalcarea prevederilor art.8 alin.l". Ori in acceptiunea legii termenul de 30 de zile este un termen obligatoriu pentru comunicare, fiind un termen de prescriptie, cea de-a doua obligatie fiind o interdictie pentru institutie in a sanctiona in acest interval. In conformitate cu prevederile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, «aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei», iar comunicarea procesului verbal se poate face . 30 zile de la intocmire".
In consecinta, intimata a solicitat sa se constate ca dreptul de a aplica sanctiunea contraventionala s-a prescris conform art.14 OUG 2/2001, de la data intocmirii procesului verbal pana la data comunicarii a trecut mai mult de 1 luna, ca suma primita de CNADNR drept valoare de despagubire a fost eliminata de noua legislatie, iar art.II din Legea nr.144/2012 prevede ca tariful de despagubire aplicat si contestat in instanta se anuleaza. Totodata a invocat nulitatea procesului verbal de contravenție pentru lipsa semnăturii agentului constatator.
Analizând sentința civilă apelata prin raportare la motivele de recurs invocate, tribunalul constată următoarele:
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, a fost modificat art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, stabilindu-se ca ,,procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)".
Din interpretarea textului de lege astfel cum a fost modificat rezulta dezincriminarea contravențiilor pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 săvârșite de același contravenient in termenul de maxim 30 de zile socotit de la data încheierii primului proces-verbal de constatare si sancționare a contravenției si pana la momentul comunicării acestui proces-verbal.
Abrogarea reglementarii unei contravenții după constatarea și sancționarea respectivei fapte contravenționale, poate fi invocata în timpul procesului (atât în primă instanță, cât și în recurs) prin care se soluționează plângerea împotriva acelui proces-verbal de contravenție, cu consecința lipsirii procesului-verbal de contravenție de efecte juridice.
Din acest punct de vedere art. 12 din O.G. nr. 2/2001 instituie principiul aplicării legii contravenționale mai favorabile, prevăzând ca: „(1) Daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar daca a fost savarsită înainte de data intrării in vigoare a noului act normativ. (2) Daca sancțiunea prevăzuta in noul act normativ este mai ușoara se va aplica aceasta. In cazul in care noul act normativ prevede o sancțiune mai grava, contravenția savarsită anterior va fi sancționata conform dispozițiilor actului normativ in vigoare la data savarsirii acesteia”.
Prin urmare, abrogarea contravenției chiar survenită după soluționarea procesului de către instanța de fond își întinde retroactiv aplicabilitatea în timp. Relevante in acest sens sunt dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția a României (prin Deciziile nr. 228/13.03.2007, nr. 318/09.09.2003) care a armonizat, astfel, . măsura instituția retroactivității legii contravenționale cu dispozițiile art. 6 din CEDO.
Retroactivitatea merge în trecut, fără limită, acoperind în aria sa de reglementare toate sancțiunile aplicate și neexecutate prevăzute de legea mai favorabilă.
În cauză, însă, tribunalul reține că prima instanță a făcut în mod greșit aplicarea prevederilor legale anterior menționate, intimata neinvocând și nedovedind faptul că au fost sancționate mai multe contravenții pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 săvârșite în intervalul de timp necesar pentru comunicarea primului proces-verbal de contravenție de pana la 30 de zile, interpretând în mod greșit natura legală a acestui termen, acesta neavând caracterul unui termen de prescripție.
Astfel, tribunalul reține că încheierea procesului-verbal a avut la baza informații rezultate din înregistrările obținute si prelucrate de către agentul operator al camerei video, transmise de către acesta agentului care încheie procesul-verbal, iar intimatul nu a contestat autenticitatea înregistrărilor si nici nu a dovedit ca acestea nu ar reflecta realitatea.
Susținerile petentului referitoare la nulitatea procesului verbal de contravenție pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, cu motivarea ca semnătura electronica nu produce efecte in condițiile in care procesul verbal creat in format electronic a fost printat si comunicat prin oficiul poștal, nu sunt pertinente.
In împrejurările in care Uniunea Europeană a adoptat Directiva 1999/93/CE privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice, in scopul stabilirii unui regim juridic în materia încheierii actelor în format electronic, România a adoptat Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, respectiv normele de aplicare a acesteia (H.G. 1259/2001).
Semnătura electronica in sensul Legii nr. 455/2001 reprezintă un pachet de date de integrat in documentele sau mesajele transmise, care, pentru a avea valoare legala, o semnătura electronica trebuie sa îndeplinească anumite condiții stipulate de Legea nr. 455/2001, respectiv sa fie legata in mod unic de un semnatar, sa asigure identificarea acestuia, sa fie creata prin mijloace controlate exclusiv de semnatar (utilizând un dispozitiv criptografic) si sa fie legata de datele in forma electronica la care se raportează astfel incit orice modificare sa fie identificabila.
Semnătura reprezintă un eșantion de date care demonstrează ca o anumita persoana a scris sau a fost de acord cu acel document căruia i s-a atașat semnătura. De fapt, o semnătura digitala furnizează un grad mult mai mare de securizare decât semnătura olografa. Destinatarul mesajului semnat digital poate verifica atât faptul ca mesajul original aparține persoanei a cărei semnătura a fost atașata cat si faptul ca mesajul n-a fost alterat, intenționat sau accidental, de când a fost semnat. Mai mult, semnătura digitala nu poate fi negata; semnatarul documentului nu se poate disculpa mai târziu invocând faptul ca a fost falsificata. Cu alte cuvinte, semnăturile digitale permit autentificarea mesajelor digitale, asigurând destinatarul de identitatea expeditorului si de integritatea mesajului. Documentele semnate electronic beneficiază astfel de garanția autenticitatii, integrității si nerepudierii in instanța a informațiilor digitale.
Documentele semnate electronic pot fi trimise prin posta electronica, dar orice document semnat digital poate fi tipărit la imprimanta, putând conține informația că documentul original e cel electronic si ca acesta poarta semnătura electronica a semnatarului.
Trebuie realizata distincția intre generarea unui înscris in forma electronica si, pe de alta parte, materializarea pe suport de hârtie a datelor si informațiilor create astfel.
Exista mențiune expresa in procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției ca acest document a fost generat si semnat electronic, neputând fi identificat niciun motiv pentru care actul sa nu poate fi calificat drept "înscris in forma electronica" in accepțiunea art. 4, pct.2 din Legea nr.455/2001.
Fără îndoiala procesul verbal cuprinde o informație susceptibila a fi citita nu doar prin intermediul unui program informatic, ci eventual prin intermediul altui procedeu similar, înscrisul in forma electronica poate fi citit tot informatic, sau in mod echivalent pe suport de hârtie, întrucât odată generat si semnat electronic, fără îndoiala înscrisul electronic poate dobândi o existenta fizica, palpabila, pe suport de hârtie.
Faptul ca ulterior generării unui înscris electronic informația pe care aceasta o cuprinde este tipărita pentru a fi comunicata ca atare, nu ii înlătura calitatea de înscris in forma electronica.
Apoi, din interpretarea dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, se desprinde regula constatării personale a contravenției de catre agentul constatator, insa noțiunea de constatare prin propriile simțuri a contravenției de către agentul constatator nu se confunda cu noțiunea de flagranta, care presupune surprinderea contravenientului in timpul desfasurarii activității ilicite.
Expresia “constatarea personala/directa” trebuie interpretata in sensul ca agentul constatator va putea întocmi proces verbal de constatare a contravenției in toate cazurile in care, pe baza probelor administrate, se poate dovedi comiterea unei asemenea fapte.
Legea contravenționala nu impune constatarea contravențiilor in flagrant, iar pe de alta parte, date fiind particularitățile activității de constatare a contravențiilor la regimul taxelor pentru circulația pe drumurile publice, si in cazul in care agentul de politie care încheie actul de constatare nu a surprins in flagrant o contravenție se poate vorbi de o constatare prin propriile simțuri, respectiv de constatarea datorata simțurilor auzului si văzului acestui agent, care ia act de comiterea faptei din relatările unui alt agent de politie aflat in îndeplinirea atribuțiilor de serviciu si care a constatat contravenția in flagrant, dar nu cunoștea identitatea autorului acesteia, respectiv din observarea datelor relevate de mijloacele de proba obținute si prelucrate de către cel din urma agent, cum este cazul înregistrărilor video.
In concluzie, prezumția de nevinovăție a fost răsturnată, in cauza, prin probe certe de vinovăție, iar petenta nu a reușit sa probeze lipsa de temeinicie a acestor probe.
Fapta imputata intimatei, așa cum a fost descrisa in actul de constatare, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002.
Referitor la măsura complementara de obligare a contravenientei la plata tarifului de despăgubire trebuie avute in vedere prevederile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România - rovinieta, potrivit cărora tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările si completările ulterioare, aplicate si contestate in instanța pana la data intrării in vigoare a legii se anulează.
Cu privire la critica petentului vizând necomunicarea de către intimată a procesului-verbal de contravenție în interiorul termenului legal de o lună reglementat de art. 14 din O.G. nr. 2/2011, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 14 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie daca procesul-verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii.
Procesul-verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/16.08.2011 a fost comunicat petentei, la solicitarea acesteia, la data de 23.04.2013, fiind comunicat prin afișare la sediul acesteia la data de 30.06.2011.
Potrivit art. 27 din O.G. nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal si a instiintarii de plata de face prin posta, cu aviz de primire sau prin afisare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operatiunea de afisare se consemneaza . semnat de cel putin un martor.
Din interpretarea dispozițiilor legale anterior menționate, tribunalul apreciază că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară celei de comunicare prin poștă, cu aviz de primire. Este adevărat că din interpretarea gramaticală a normei, utilizarea conjuncției "sau" ar putea conduce la concluzia că legiuitorul nu a instituit o ordine de preferință, astfel încât s-ar putea recurge la oricare dintre cele două modalități, iar procedura de comunicare să fie considerată valabilă. Interpretarea gramaticală nu este însă suficientă, pentru că nu asigură respectarea dreptului la apărare și a garanțiilor instituite de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, cu privire la acuzațiile în materie penală.
În dreptul românesc, deși contravenția a fost scoasă de sub incidența legii penale, întreaga procedură de sancționare și, ulterior, de contestare a procesului-verbal de contravenție trebuie să respecte garanțiile art. 6 paragraful 1 sus-menționat.
În Cauza A. împotriva României, Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 octombrie 2007, s-a remarcat faptul că dreptul românesc nu califică drept "faptă penală" contravenția pentru care reclamantul a fost sancționat cu amendă, legiuitorul român alegând să scoată în afara legii penale unele fapte care, deși aduc atingere ordinii publice, au fost săvârșite în împrejurări care conduc la concluzia că acestea nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni.
Curtea a considerat că, în ciuda naturii pecuniare a sancțiunii aplicate efectiv reclamantului și a naturii civile a legii care sancționează contravenția, procedura în cauză poate fi asimilată unei proceduri penale, deoarece dispoziția a cărei încălcare a fost imputată reclamantului avea un caracter general și nu se adresa unui anumit grup de persoane, ci tuturor cetățenilor.
Din acest motiv, interpretarea și aplicarea dispozițiilor analizate urmează să se realizeze printr-o altă metodă, cea mai adecvată fiind interpretarea logică și sistematică, întrucât permite a se evidenția natura și importanța drepturilor ocrotite.
Numai în ipoteza în care se consideră că îndeplinirea procedurii de comunicare prin afișarea actului se află într-un raport de subsidiaritate față de comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, se poate afirma că sunt respectate garanțiile procedurale.
Contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale).
Astfel, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului trebuie utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.
Prin urmare, constatând că procesul-verbal de contravenție contestat în prezenta cauză nu a fost comunicat în mod legal petentei, tribunalul reține că, în condițiile art. 14 din O.G. nr. 2/2001, a intervenit prescrierea executării sancțiunii contravenționale.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 480 C. proc. civ., tribunalul va admite apelul, va modifica în parte sentința civilă apelata în sensul că admite in parte plangerea contraventionala, va anula tariful de despăgubire aplicat prin procesul – verbal de contravenție . 11 nr._/16.08.2011 și menține în rest dispozițiile din acest proces – verbal, va constata prescrisă executarea sancțiunii contravenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA cu sediul in Bucuresti, .. 401A, sector 6 împotriva sentinței civile nr.6912/21.10.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata . SRL cu sediul ales in Bucuresti, .. 12, sector 3.
Schimbă în parte sentința apelantă, în sensul că:
Admite în parte plângerea.
Anulează tariful de despăgubire aplicat prin procesul verbal de contravenție nr.R11_/16.08.2011 și menține în rest dispozițiile din acest proces - verbal.
Constată prescris dreptul de a executa sancțiunea contravențională a amenzii.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.06.2014.
Președinte, N. P. G. | Judecător, C. D. | |
Grefier, O. S. |
Red.jud.fond D. S.
Red.jud.NG/04.09.2014
Tehno.red.O.S
4ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 5948/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 441/2014.... → |
|---|
