Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2216/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2216/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 7646/1748/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 495 A
Ședința publică de la 16 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E.
Judecător A. D.
Grefier O. S.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta UM 0596 BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 2216/12.03.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul V. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 09.09.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta când tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 16.09.2014 când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului pronunțat împotriva sentinței civile nr. 2216/12.03.2014 constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2216/12.03.2014 Judecătoria Cornetu a respins cererea formulată de apelanta petentă UM 0596 BUCUREȘTI în contradictoriu cu intimatul V. C., ca neintemeiata.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/15.07.2004 intimatului i-a fost aplicată o amendă contravențională în valoare de 1.500.000 lei vechi (150 lei noi).
Conform procesului-verbal de constatare a insolvabilitatii, s-a constatat că intimatul nu realizează venituri care să poată fi executate silit prin poprire.
Conform art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 „în cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanța de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată.”
Prin decizia nr. 1354/2008, Curtea Constituționalăa admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma "cu acordul acestuia" din art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, precum si sintagmele "numai daca exista consimțământul contravenientului", "cu consimțământul contravenientului" și "după luarea consimțământului contravenientului" din art. 1 alin. (3), art. 8 alin. (5) lit. b) și, respectiv, art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancțiunii prestării unei activități in folosul comunității, așa cum a fost modificata prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 108/2003 privind desființarea închisorii contravenționale, sunt neconstituționale
Conform sus-menționatei decizii condiționarea de acordul contravenientului a aplicării sancțiunii obligării la prestarea unei activități in folosul comunității lipsește de eficienta sancțiunea aplicată pentru comiterea unei fapte antisociale, cu consecința încălcării dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituția României, în conformitate cu care "în România, respectarea Constituției, a supremației sale si a legilor este obligatorie".
Numai că această decizie trebuie interpretată conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea art. 4 din Convenția Europeană privind Drepturile Fundamentale ale Omului, aplicarea acesteia fiind prioritara fata de dreptul intern, conform art. 20 din Constituție. Numai în patru categorii de situații se poate spune că munca forțată este permisă de C.E.D.O.: munca persoanelor aflate în detenție; serviciul militar sau serviciul militar alternativ; serviciul impus în caz de calamități și munca impusă de obligații civile normale (aici în urmă se are în vedere obligația de a acorda ajutor unei persoane aflate în pericol sau de a proteja un interes public, precum obligația de luptă contra incendiului).
Or starea de fapt din speță nu se încadrează în niciuna dintre situațiile de excepția ce decurg din art. 4 C.E.D.O.
Pentru acestea trebuie interpretată decizia Curții Constituționale în sensul că textele respective sunt neconstituționale, însă ulterior, prin aplicarea art. 20 din Constituție raportat la art. 4 C.E.D.O. este obligatorie obținerea consimțământului intimatului pentru a se desfășura o asemenea activitate. Or intimatul din speta nu și-a dat acordul, iar prin faptul că nu s-a prezentat la judecarea procesului nu se poate impune ideea că și-a manifestat tacit acest acord.
Nu se poate reține nici jurisprudența De Wilde, Ooms și Versyp contra Belgiei, deoarece situația acolo era alta, anume munca impusă persoanelor aflate în detenție, caz când într-adevăr se poate impune efectuarea unor anumite activități.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petenta U.M. 0596 BUCURESTI, solicitând modificarea sentinței civile nr. 2216 din 12.03.2014, pronunțată de către Judecătoria Cornetu și menținerea ca temeinic și legal a procesului verbal de constatare și sancționare . nr._/15.07.2004. în cuantumul prevăzut de acesta.
În motivarea apelului a arătat că:
Aspectul criticat este: " ( .. .)starea de fapt din speță, nu se încadrează in niciuna dintre situațiile de excepția ce decurg din art. 4 CE.D.O. Pentru acestea, trebuie interpretată Decizia Curții Constituționale, in sensul că textele respective sunt neconstituționale, insă ulterior prin aplicarea art.4 din Constituția României raportat la art. d CE.D.O este obligatorie obținerea consimțământului intimatului pentru a se desfășura o asemenea activitate. 01" intimatul din speță nu și-a dat acordul, iar prin faptul că nu s-a prezentat la judecarea procesului nu se poate impune ideea că și-a manifestat tacit acest acord ( .. .) ".
Prin Decizia nr. 7/2010. a Secțiilor Unite ale Î.C.C.J privind recursul in interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea art. 9 alin. (3)-(5) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. J R012002, cu modificările și completări le ulterioare. raportate la dispozitiile an. 9 alin. (1) si (2) din acelasi act normativ si la art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sanctiunii prestarii unei activitati in folosul comunitatii, aprobata prin Legea nr. 64l/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, asupra posibilitatii Q.~_1L_se . dj~QJ!Jl~J~<;:uirea~i!ncțil:!12ii>zi contraventionale cu sanctiunea prestarii unei activități în folosul comunitatii, atunci cand aceasta di!l.lIfl11a ~
Prin art. 9 alin. (3)-(5) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr._, cu modificările și completările ulterioare, legiuitorul a înțeles să reglementeze o altă ipoteză juridică, și anume aceea a contravenientului care a fost sancționat cu amendă, pe care însă nu a achitat-o și nici nu poate fi executat silit.Pentru o astfel de situație, considerând că starea de insolvabilitate a contravenientului nu trebuie să conducă Ia lipsirea de eficiență a sancțiunii aplicate, legiuitorul a instituit modalitatea alternativă de executare a sancțiunii amenzii, prin posibilitatea înlocuirii acesteia cu obligația de prestare a unei activități în folosul comunității.
Operațiunea juridică de înlocuire a sancțiunii are loc în faza de executare și vizează exclusiv stabilirea altei modalități de executare a sancțiunii cu amenda deja aplicată, schimbarea modalității de executare fiind determinată de faptul că amenda nu a fost achitată in termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și nici nu există posibilitatea executării silite.
Deci nu se poate considera, sub acest aspect, că ar fi nesocotit princinuit de drept al legalități.""incriminării și sancțiunii ("nul/um crimen sine lege. nul/a poena sine lege"") înscris și în prevederile art.7 din C.E.D.O.
Aceasta întrucât, în litigiul având ca obiect cererea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității, instanța nu este investită cu aplicarea unei sancțiuni care nu ar fi prevăzută de actul prin care este reglementată contravenția, ci, în ipoteza unui contravenient debitor insolvabil, este chemată să se pronunțe cu privire la modalitatea de executare a sancțiunii amenzii prevăzute de lege și deja aplicate contravenientului.
Condițiile stabilite de legiuitor pentru a se putea dispune înlocuirea sancțiunii sunt înscrise la art. 9 alin. (3) și art. 39/1 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, și vizează numai depășirea termenului de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii amenzii și starea de insolvabilitate a contravenientului, iar îndeplinirea lor se verifică în urma sesizării adresate instanței de către organul din care face parte agentul constatator sau de către contravenient. "
In atare situație, a aprecia că operațiunea de înlocuire a sancțiunii nu poate avea loc decât în baza unui text conținut de o lege sau o ordonanță, prin care sunt prevăzute ca sancțiuni alternative amenda și prestarea unor activității în folosul comunității, ar insemna să se nesocotească voința legiuitorului prin adăugarea unor condiții pe care acesta nu a înțeles să le stabilească.
În același timp, printr-o astfel de interpretare, se ajunge la lipsirea de eficiență juridică a reglementării conținute de art. 9 alin. (3)-(5) și de art. 39/1 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr._, cu modificările și completările ulterioare, iar numeroase norme juridice în temeiul cărora a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale rărnân fară finalitate, deoarece sancțiunea nu poate fi executată pe nici o cale.
Altfel spus, deși se face vinovat de săvârșirea unei contraventii, pentru care a și fost sancționat, contravenientul insolvabil nu suportă în mod real nicio consecință a faptei sale. În materie contravențională, Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, reprezintă legea generală, astfel că dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor contravențiilor indiferent dacă acestea sunt reglementate prin legi, prin ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului ori prin acte ale autorităților administrației publice locale sau județene. conform competențelor stabilite prin art. 2 al acestui act normativ.
Așa cum s-a arătat, nici dispozițiile art. 9 alin. (3)-(5) și nici cele ale art. 39;1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și cornpletările ulterioare. nu fac nicio distincție. în vederea aplicării lor, în funcție de categoria actului prin care este stabilită contravcnția și nu cer ca norma juridică în temeiul căreia a fost aplicată amenda să prevadă și sancțiunea alternativă a prestării unei activități în folosul comunității.
În consecință. în temeiul dispozițiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată. cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 329 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă. urmează a se admite recursul în interesul legii și a se stabili că dispozitiile art. 9 alin. (1) și (2) din aceeași ordonantă și ale art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 55/2002, aprobată prin Legea nr. 641/2002. cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul admisibilitătii cererilor de înlocuire a sanctiunii amenzii cu sanctiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităti în folosul comunitătii, indiferent dacă contraventiile săvârșite sunt prevăzute și sancționate prin legi. ordonante ale Guvernului sau alte acte cu caracter normativ și chiar dacă actul care stabilește și sancționează contraventiile nu prevede, alternativ cu sanctiunea amenzii, sanctiunea prestării unei activităti în folosul comunitătii.
În drept. a invocat disp. art. 466. art. 468 și 470. a Deciziei Î.C.C.J. nr. 7/2010 privind recursul în interesul legii și ale O.G .nr.2/2001.
Legal citat intimatul nu a depus întâmpinare.
Analizând apelul declarat, tribunalul reține următoarele:
Prin procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/15.07.2004, întocmit de către un agent constatator din cadrul UM 0596, intimatul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1.500.000 de lei vechi pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 pct. 15 din Legea nr. 61/1991, republicată.
În cuprinsul procesului–verbal, s-a reținut în sarcina intimatului faptul că la data de 15.07.2004, a fost surprins în interiorul fermei COMAICO SRL încălcând normele legale de acces.
Prin cererea care face obiectul prezentei cauze, petenta solicită înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicată cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității.
În drept, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 391 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 2/2001, “în cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, acesta va sesiza instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității, ținându-se seama, după caz, și de partea din amendă care a fost achitată. În cazul în care contravenientul, citat de instanță, nu a achitat amenda în termenul prevăzut la alin. (1), instanța procedează la înlocuirea amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității pe o durată maximă de 50 de ore, iar pentru minori începând cu vârsta de 16 ani, de 25 de ore.”
Din cuprinsul procesului – verbal din data de 04.04.2012, reiese faptul că în urma verificărilor efectuate, intimatul nu deține bunuri care pot fi valorificate în vederea recuperării debitului.
Față de considerentele prezentate mai sus, tribunalul, în temeiul prevederilor art. 480 alin. 2 C. pr. civ., va admite apelul declarat, va schimba în tot sentința civilă apelată și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin procesul – verbal menționat mai sus, cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității pe o durată de 10 ore.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelantul UM 0596 BUCUREȘTI cu sediul in sector 6, București, ..P.76, C.P.180, nr. 2-4 împotriva sentinței civile nr. 2216/12.03.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosar nr._ în contradictoriu intimata V. C., cu sediul in sector 4, București, ., ., .>
Schimba in tot sentinta apelata in sensul ca:
Admite cererea.
Dispune înlocuirea amenzilor contravenționale aplicate petentului cu prestarea unei activitati in folosul comunitatii pe o durata de 10 de ore.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi 16.09.2014.
Președinte, M. E. | Judecător, A. D. | |
Grefier, O. S. |
Red.jud.fond C. D.
Red.jud.M.E./14.10.2014- 4 ex.
.>
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 234/2014. Tribunalul ILFOV | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1180/2014.... → |
|---|
