Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 119/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 119/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 13-01-2014 în dosarul nr. 9067/1748/2011
DOSAR nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 119/R
Ședința publică din data de 13.01.2014
Tribunalul constituit din:
P. L. G. A.
JUDECĂTOR E. M. O.
JUDECĂTOR R. P.
GREFIER V. F. A.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta - petenta M. CAZANEL impotriva sentintei civile nr.6930 din data de 04.12.2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata CNADNR, având ca obiect anulare proces verbal de contraventie.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au raspuns partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care invedereaza ca intimata a depus intampinare care a fost comunicata recurentei, după care:
Tribunalul, fata de data introducerii cererii de recurs in instanta, invoca, din oficiu, exceptia tardivitatii formularii cererii si ramane in pronuntare asupra exceptiei.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6930/04.12.2012 pronuntata in dosarul nr._, Judecătoria Cornetu a admis in parte plangerea formulata de petenta M. CAZANEL in contradictoriu cu intimata CNADNR si a anulat sanctiunea complementara a tariful de despagubire aplicat prin procesul verbal de constatare a contraventiei . nr._ din 16.08.2011, respingand in rest plangerea contraventionala ca neintemeiata.
Pentru a hotărî astfel, în fapt, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal . nr._/16.08.2011 întocmit de agenți constatatori din cadrul C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, în temeiul art. 8 alin 1 din OG 15/2002, petentul a fost sancționată cu amendă în cuantum de 250,00 lei iar în temeiul art. 8 alin 3 din OG 15/2002,obligat să plătească contravaloarea tarifului de despăgubire, în cuantum de 118,85 lei, reținându-se în esență că, la data de 04.03.2011, a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare _ pe autostrada A2 în localitatea Glina, fără a deține rovinietă valabilă.
În drept, în ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 16 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, potrivit art. 17 din aceeași ordonanță, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Art. 9 alin. 1 lit. a din OG nr. 15/2002 atribuie competența de constatare a contravențiilor și aplicare a sancțiunilor prevăzute de lege personalului împuternicit din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., acestea putând fi constatate, începând cu data de 1 august 2010, și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
De asemenea, în cazurile prevăzute la alineatul precedent procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini.
Analizând procesul-verbal contestat, instanța a apreciat că acesta întrunește toate condițiile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001(aplicabil potrivit art. 10 din OG nr. 15/2002) sub sancțiunea nulității ce poate fi constatată și din oficiu.
Instanța a apreciat că în mod eronat petentul a considerat că, din cuprinsul procesului-verbal contestat lipsește semnătura agentului constatator întrucât înscrisul a fost generat și semnat electronic de către un agent constatator deținător al unui certificat calificat emis de către un furnizor de servicii certificate acreditat conform dispozițiilor legale, în baza prevederilor Legii nr. 455/2001, privind semnătura electronică.
Astfel, potrivit art. 4 din Legea nr. 455/2001, semnătură electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare, iar semnătură electronică extinsă reprezintă acea semnătură electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) este legată în mod unic de semnatar;
b) asigură identificarea semnatarului;
c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar;
d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă.
Totodată, prin dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice se înțelege acel dispozitiv de creare a semnăturii electronice care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) datele de creare a semnăturii, utilizate pentru generarea acesteia, să poată apărea numai o singură dată și confidențialitatea acestora să poată fi asigurată;
b) datele de creare a semnăturii, utilizate pentru generarea acesteia, să nu poată fi deduse;
c) semnătura să fie protejată împotriva falsificării prin mijloacele tehnice disponibile la momentul generării acesteia;
d) datele de creare a semnăturii să poată fi protejate în mod efectiv de către semnatar împotriva utilizării acestora de către persoane neautorizate;
e) să nu modifice datele în formă electronică, care trebuie să fie semnate, și nici să nu împiedice ca acestea să fie prezentate semnatarului înainte de finalizarea procesului de semnare;
În plus, prin certificat calificat se înțelege un certificat care satisface condițiile prevăzute la art. 18 și care este eliberat de un furnizor de servicii de certificare ce satisface condițiile prevăzute la art. 20;
Potrivit disp. art. 7 din Legea nr. 455/2001, în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Din actele depuse de către intimată, a rezultat că CESTSIGN SA este un furnizor de servicii de certificare acreditate conform Legii nr. 455/2001 și HG nr. 1259/2001 privind aprobarea Normelor tehnice și metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, iar procesul-verbal de constatare atacat este semnat, în baza art. 9 alin. 1 lit. a din OG nr. 15/2002 de către un agent cu drept de constatare a contravențiilor din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, semnătură generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Cu privire la lipsa martorului la încheierea procesului-verbal, instanța a constatat următoarele:
Potrivit art. 19 din OG nr. 2/2001:
(1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
(2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.
(3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Instanța nu a reținut o încălcare a dispozițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001, întrucât procesul-verbal atacat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, intimata justificând lipsa martorului la încheierea procesului-verbal.
Din lecturarea continutului procesului-verbal s-a constatat că agentul constatator a arătat că actul a fost întocmit în lipsa contravenientului constatarea fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei, lipsa martorului fiind motivată.
Chiar și în situația în care s-ar fi admis contrariul, faptul că procesul verbal nu este semnat de un martor este un motiv de nulitate relativă, petentul nefăcând dovada vreunei vătămări.
Cu privire la lipsa posibilității de a face obiecțiuni, instanța a constatat că, potrivit art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Nerespectarea acestor dispoziții atrage este sancționată însă cu nulitatea relativă și nu absolută a procesului verbal, petentul fiind obligat să facă dovada vătămării.
Pentru a concluziona astfel, s-a avut în vedere Decizia nr. XXII din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte De Casație Și Justiție, Secțiile Unite și publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 833 din_, prin care s-a stabilit că nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din OG nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Instanta a constatat că petentul nu a făcut dovada niciunei vătămări, urmare a încălcării de către intimată a dispozițiilor legale amintite. Din aceasta perspectivă, petentul a invocat privarea sa de dreptul de a formula obiecțiuni. Or, această pretinsă vătămare este una teoretică, pe când dreptul la obiecțiuni apărat de lege este unul concret, efectiv.
Astfel, petentul nu a arătat care anume sunt obiecțiunile pe care nu le mai poate formula ca urmare a neregulilor cuprinse în procesul verbal de contravenție și care este consecința vătămătoare a acestui fapt.
În plus, aceasta a beneficiat de posibilitatea de a face cunoscute obiecțiunile sale și de a fi analizate de o instanță independentă și imparțială prin promovarea plângerii contravenționale, astfel încât nu i s-a adus vreo vătămare dreptului sau la apărare care să nu poată fi înlăturată în alt mod.
Cu privire la tardivitatea încheierii procesului-verbal contestat, instanța a constatat că această apreciere a petentului este de asemenea eronată.
Potrivit art. 13 din OG nr. 2/2001, “aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei”.
Analizând conținutul procesului-verbal s-a putut lesne observa că procesul verbal a fost întocmit în termenul de 6 luni prevăzut de lege, respectiv la data de 16.08.2011, contravenția fiind constatată la data de 04.03.2011.
Cu privire la omisiunea consemnării în cuprinsul procesului-verbal contestat a calității celui care a întocmit actul, instanța a constatat că această apreciere a petentei este de asemenea eronată.
Analizând conținutul procesului-verbal s-a putut lesne observa că este consemnată atât calitatea semnatarului, respectiv “agent constatator”, apartenența acestuia “CNADR SA- CESTRIN” cât și numărul autorizației de control.
Cu privire la faptul că în procesul-verbal nu sunt arătate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, instanța a constatat că nerespectarea acestor dispoziții este sancționată cu nulitatea relativă și nu absolută a procesului verbal, petentul fiind obligat să facă dovada vătămării.
Instanta a constatat că petentul nu a făcut dovada niciunei vătămări, urmare a încălcării de către intimată a dispozițiilor legale amintite.
În ceea ce a privit temeinicia procesului verbal instanța a reținut că petentul a fost sancționat potrivit art. 8 alin. 1, 2 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, care prevede că „fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă. Cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2”.
Articolul 7 din același act normativ stabilește că „responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului”.
Termenul de utilizator este explicat chiar în cuprinsul OG 15/2002, la art. 1 alin. 1 lit. b, unde se arată că: “ În înțelesul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini”
Din interpretarea sistematică a acestor texte legale a rezultat că are calitatea de contravenient deținătorul menționat în certificatul de înmatriculare care are în proprietate sau poate folosi autovehiculul în baza unui drept legal, acesta trebuind să facă dovada achitării taxei de drum. În acest sens, sunt prevederile art. 1 alin. 6 din Regulamentul pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România potrivit OG nr. 15/2002(Ordinul 769/01.10.2010).
Instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovat și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție s-a bucurat de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil.
Din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției, susținerea acesteia potrivit căreia achitarea rovinietei în perioada 14.03.2010-4.03.2010 presupune deținerea unei roviniete valabile pe întreaga perioadă a lunii martie 2010, inclusiv 4.03.2010 fiind lipsită de temei legal astfel încât nu a putut fi reținută.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, instanța a apreciat drept justificat cuantumul amenzii aplicate.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Instanța a apreciat că este îndeplinită condiția proporționalității sancțiunii.
În ceea ce a privit plata tarifului de despăgubire, conform art. 2 din Legea nr. 144/2012 “tarifele de despăgubire prevăzute de OG 15/2002 aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”.
Instanța a constatat că plângerea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu anterior intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012.
Împotriva acestei sentinte a formulat recurs petenta M. CAZANEL, solicitând admiterea recursului si modificarea in parte a sentintei civile recurate in sensul admiterii plangerii astfel cum aceasta a fost formulata.
La termenul de judecata din data de 13.01.2014, Tribunalul a invocat din oficiu exceptia tardivitatii cererii de recurs, asupra careia urmeaza a se pronunta cu prioritate, in raport de dispozitiile art.137 alin.1 C..
Astfel, Tribunalul retine ca sentinta civila a carei modificare se solicita prin prezenta cale de atac a fost comunicata petentei M. Cazanel la data de 27.02.2013, iar aceasta a declarat recurs abia la data de 18.03.2013, astfel cum rezulta din dovada de predare recomandata la oficiul postal (fila 6 dosar recurs).
Or, potrivit art.301 alin.1 C.p.c., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare hotararii, iar conform art.101 alin.1 C. termenele se inteleg pe zile libere, neintrand in socoteala nici ziua cand a inceput, nici ziua cand s-a sfarsit termenul.
In consecinta, fata de situatia de fapt retinuta si de dispozitiile legale incidente, Tribunalul constata ca recursul a fost formulat cu depasirea vadita a termenului prevazut de lege pentru depunerea sa, motiv pentru care va admite excepția tardivitatii invocata din oficiu si, in consecinta, va respinge cererea de recurs ca tardiv formulata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite exceptia tardivitatii formularii plangerii.
Respinge plangerea formulata de recurenta - petenta M. CAZANEL, cu domiciliul in Constanta, ., nr.11, ., . impotriva sentintei civile nr.6930 din data de 04.12.2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata CNADNR cu sediul in Bucuresti, ..401A, sector 6, ca fiind tardiv formulata.
Irevocabila.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR L. G. A. E. M. O. R. P.
GREFIER
V. F. A.
Concept red. gref. A.V.F. – 13.02.2014
Red. Jud: P.R./2 exemplare/04.03.2014
Jud. fond: T. C.– Jud. Cornetu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 851/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 5866/2014.... → |
|---|
