Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 474/2014. Tribunalul ILFOV

Tribunalul ILFOV - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 474/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 5783/1748/2012

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 474 R

Ședința publică de la 13 Februarie 2014

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE: C. C. M.

Judecător: C. G.

Judecător: M. R. R.

Grefier: E. L. C.

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta – petentă ., împotriva Sentinței civile nr. 5959/17.09.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 06.02.2014, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260 alin. 1 C.pr.civ., a amânat pronunțarea pentru data de 13.02.2014, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 5959 pronunțată la data de 17.09.2013 în cadrul dosarului nr._, Judecătoria Cornetu a respins plangerea privind pe petent ., ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că prin procesul-verbal . nr._/2012 petenta a fost sancționata cu amenda în cuantum de 8000 lei pentru fapta de a conduce pe drum public auto_, care efectua transport rutier, fara a putea justifica activitatea conducatorului auto pe ultimele 28 de zile. In drept fapta a fost incadrata in prevederile art. 9 alin. 1 lit. c din OG nr. 37/2007 si sanctionata cf. art. 9 alin. 1 lit. c din aceeasi ordonanta.

Instanța este obligată, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001, să verifice dacă procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului. Or, toate aceste mențiuni se găsesc în cuprinsul actului contestat.

In legatura cu motivul de nelegalitate indicat de petent acesta este neîntemeiat:

Astfel, pentru a observa daca agentul intimatei avea sau nu calitatea ceruta de lege pentru a constata si sanctiona fapta trebuie observate textele mentionate de aceasta din urma in intampinare.

Art. 12 alin. 1 din OG nr. 26/2011 spune ca personalul I.S.C.T.R. va exercita atribuțiile de inspecție și control care revin, potrivit actelor normative în vigoare, personalului cu atribuții de inspecție și control din cadrul A.R.R., R.A.R. și C.N.A.D.N.R. - S.A., precum și personalului împuternicit de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii în acest scop, stabilite conform art. 11 alin. (1).

Art. 7 lit. g din Regulamentul aprobat prin HG nr. 1088/2011 arata ca I.S.C.T.R. îndeplinește următoarele atribuții: exercită controlul respectării regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora.

Art. 10 lit. a din acelasi regulament spune ca inspectorul are următoarele atribuții: să controleze, să constate și să aplice sancțiuni contravenționale, tarife de despăgubire, sancțiuni complementare și/sau măsuri administrative, după caz, conform reglementărilor în vigoare.

Din coroborarea acestor texte decurge ca agentul intimatei avea calitatea necesara pentru a constata si sanctiona fapta imputata petentei.

Apoi, cu privire la motivul de netemeinicie indicat de contestator, acesta este neîntemeiat.

În primul rând trebuie să se pornească de la cele trei prezumții de care se bucură actele administrative, anume legalitatea, veridicitatea și autenticitatea acestora. De aici reiese că este în sarcina petentului să facă dovada contrară. De altfel, conform regulilor generale (art. 1169 din vechiul cod civil), acela care face o propunere în fața judecății este dator să o și probeze.

Mai trebuie menționat că în această materie, față de caracterul represiv al sancțiunii, trebuie să se admită că suntem în prezența unei acuzații în materie penală, conform înțelesului pe care această noțiune o poartă în jurisprudența instanței de la Strasbourg (§ 26 din cauza N. G. c. României). Însă chiar și așa, Curtea a statuat în sensul că și în această situație se poate opera cu prezumții, atâta vreme cât acestea sunt relative. Trebuie să se ia în calcul gravitatea mizei și să se păstreze dreptul la apărare (§ 60 din cauza A. c. României și § 30 din cauza citată anterior).

Având in vedere acestea, reiese că nu sunt contrare prezumției de nevinovăție, specifică materiei penale, calitățile actelor administrative de a se bucura de prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate. Aceasta deoarece sancțiunea prevăzută pentru fapta despre care este vorba nu poate fi înlocuită cu închisoarea contravențională, iar petentului i se asigură posibilitatea de a administra probe în apărare (câtă vreme petentul are această posibilitate nu are importanță dacă se folosește sau nu de ea, drepturile prevăzute de art. 6 din C.E.D.O. fiind relative - §§ 33 si 35 din decizia de inadmisibilitate în cauza I. P. c. României).

Având în vedere cele arătate, cum la dosar nu există dovezi care să răstoarne prezumțiile de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, reiese că cererea este neîntemeiată, motiv pentru care va fi respinsă.

Nu se poate retine ca prezentarea ulterioara controlului a certificatului de desfasurare activitati poate rasturna aceste prezumtii, cata vreme neprezentarea la timp naste prezumtia ca acesta nu exista la acel moment, fiind intocmit ulterior pro causa.

Rămâne de observat dacă în cauză se poate dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.

Într-adevăr, art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 spune că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (similar, art. 21 alin. 3 arată că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal). De asemenea, art. 7 alin. 2 și 3 din aceeași ordonanță spun că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, putându-se aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

În cauză însă faptele prezintă un pericol social ridicat, dat fiind că se pune în pericol circulatia pe drumurile publice. Astfel, este de notorietate in prezent faptul ca s-au produs numeroase accidente soldate cu victime pe fondul oboselii unos soferi de autovehicule mari, care efectua transport rutier. De aceea nu se poate sustine ca avertismentul ar fi o sanctiune proportionala. Amenda in cuantum de 8000 lei este insa de natura sa duca la indeplinirea scopului normei contraventionale.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petenta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în principal modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii în totalitate a contestatiei, iar în subsidiar, constatând că fapta nu are un grad ridicat de pericol social înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

În susținerea cererii de recurs a arătat că instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală deoarece completul de judecată nu a luat în considerare adresa de completare a plângerii contravenționale pe care societatea recurentă a transmis-o la data de 02.09.2013, pana la primul termen cu procedura legal îndeplinită. După primirea întâmpinării, formulată de către ISCTR care a fost transmisă prin poștă împreună cu citația în care se indica termenul de judecată, recurenta a completat plângerea contravențională până la termenul acordat de instanța cu argumente diferite edificatoare în sensul soluționării cauzei cu admiterea contestației.

A mai învederat că instanța de judecată nu a luat în considerare argumentele expuse în adresa transmisă de recurentă presupusă contravenientă fapt ce rezultă din considerentele sentinței civile prin care s-a soluționat cauza, în sentință nefăcându-se referire la ceea ce s-a completat.

De asemenea argumentele prin care respinge contestația sunt extrem de sumare și se referă numai la situația expusă inițial în plângerea contravențională, motiv pentru cara a solicitat casarea sentinței și rejudecarea cauzei pe fond în temeiul art. 304 pct. 7 din codul de procedură civilă, referitor la motivarea hotărârii care cuprinde împrejurări străine de natura pricinii, aspect care se regăsește în speță. Sentința civilă atacată este motivată în raport de motivele evocate în plângerea contravențională transmisă inițial, însă prima instanță nu a ținut cont de completările transmise care modificau și aduceau lămuri suplimentarea argumentelor expuse inițial.

De asemenea, a precizat că sentința pronunțată este criticabilă, fiind pronunțată cu încălcare și aplicarea greșită a legii.

Deși prin completarea plângerii contravenționale s-a motivat suplimentar nerespectarea art. 16 alin (1) din OG 2/2001 de către agentul constatator-inspector ISCTR la momentul încheierii procesului verbal de contravenție . nr._/ 02.04.2012, procesul verbal de contravenție nefiind întocmit conform prevederilor legale, instanța de judecată nu s-a pronunțat deloc asupra acestor argumente prin sentința nr. 5959/17.09.2013.

Instanța de fond nu a analizat motivele de drept indicate de recurenta prin completarea plângerii contravenționale prin care a arătat faptul că la încheierea procesului verbal de contravenție nu s-a respectat una dintre condițiile prevăzute de art. 16 din OG 2/2001 care impune ca procesul verbal de contravenție să cuprindă "descrierea faptei, cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite ".

Această mențiune obligatorie constituie una dintre formalitățile ce garantează dreptul la apărare al contravenientului, pentru ca instanța să poată verifica în primul rând realitatea împrejurărilor de fapt consemnate de către agentul constatator dar și încadrarea contravenției și individualizarea sancțiunii.

Modalitatea în care a fost descrisă fapta contravențională în procesul verbal de contravenție, este realizată confuz cu redarea formală a unor fapte generale, prea ambiguă pentru a se considera că reprezintă o descriere a faptei, care să respecte exigentele unui proces verbal corect întocmit. Astfel agentul constatator a reținut că " Nu a putut prezenta numărul necesar de diagrame tahograf din care să reiasă activitatea acestuia și nici alte docurnente justificative reprezentând timpii de odihnă"

Constatările din actul sanctionator analizat în cauză nu răspund acestei cerinte întrucât reproduc prevederile textului de lege, fără a arăta în ce a constat conduita petentei de natură a atrage sanctionarea sa contraventională, încălcarea acestei cerințe atrage nulitatea absolută a procesului verbal, potrivit art. 17 din OG 2/2001, întrucât prin lipsa mențiunilor privind "fapta săvârșită" se înțelege nu doar omisiunea de a se completata rubrica specială din formularul procesului verbal, ci, mai ales, o redare insuficientă a faptei care nu permite verificarea aspectelor de legalitate și de temeinicie supuse controlului judecătoresc.

În raport cu conținutul procesului verbal de contravenție se poate constata faptul că fapta presupus contravențională este redactată în modalitatea redării integrale a dispozițiilor, care prin conținutul lor cuprind fapte distincte. Mai mult decât atât nu se precizează descrierea împrejurărilor concrete în care a fost săvârșită fapta, astfel cum prevede art. 1 alin (1) din OG 2/2001, aceste lipsuri fiind evidente și vătămătoare deoarece faptele constatate sunt netemeinice.

În Sentința civilă, instanța de fond nu a reținut analizarea și interpretarea legală a faptelor constatate de către agentul constatator inspector ISCTR, domnul L. M., care după cum se poate observa nu respectă prevederile legale imperative necesare încheierii unui proces verbal de contravenție.

Totodată a menționat că prima instanță nu s-a pronunțat asupra acurateții înscrierilor din procesul verbal de contravenție care reprezintă o condiție indispensabilă pentru verificarea legalității și temeiniciei actului constatator al contravenției, solicitând, în consecință aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză, iar în acest sens modificarea sentinței civilă pronunțată de către instanța de fond și constatarea nelegalității și netemeiniciei procesului verbal de contravenție prin care recurenta a fost sancționată abuziv.

De asemenea a solicitat respingerea cererii în probațiune invocate de ISCTR și neluarea în considerare a actelor legislative și a declarației conducătorului auto invocate de către ISCTR întrucât prin exercitarea plângerii contravenționale împotriva procesului verbal de contravenție, instanța îl verifică sub toate aspectele, fără ca prin probele administrate să poată fi completate mențiunile pe care le cuprinde.

Față de modul cum a fost descrisă fapta fără indicarea datei calendaristice, a orei și zilelor și practic a faptei considerată contravenție raportat la descrierea prea ambiguă și generală a faptei constate față de prevederile art. 16 alin (1) din OG 2/2001, este imposibilă determinarea elementelor constitutive ale contraventiei constatată prin procesul verbal de contraventie . nr._, fapt ce impune modificarea sentintei pronuntate de instanta de fond si constatarea nulitătii procesului verbal de contraventie.

Mai mult a arătat că prima instanță a reținut nelegal și netemeinic la pagina 2 alin 13 faptul că " Nu se poate retine ca prezentarea ulterioara controlului a certificatului de desfășurare a activității poate răsturna aceste prezumții, câtă vreme neprezentarea la timp naște prezumția că acesta nu există la acel moment, fiind întocmit ulterior pro causa. "

În realitate instanța de fond a produs o afirmație care nu are acoperire legală și nici măcar de fapt prin procesul verbal încheiat, producând un prejudiciu subscrisei societăți . Prima instanță a dat o interpretare nereală bazată pe considerente de ordin subiectiv, nerespectând dispozițiile legale iar instrumentarea în mod eronat a probelor nu justifică pronunțarea unei hotărâri arbitrare.

În primul rând agentul constatator - inspector ISCTR nu a precizat în procesul verbal de contravenție faptul că conducătorul auto G. T. nu avea asupra sa Certificat constatator de desfășurare a activității, deoarece în procesul verbal de contraventie au fost retinute urmatoarele fapte :: "nu a prezentat (. .. ) și nici alte documente justificative reprezentând timpii de odihna ". Probabil agentul se referea la cardul electronic pe care se înregistrează datele aparatului tahograf DIGITAL, aparatul tahograf analog înregistrând numai pe diagrame. Agentul constatator nu s-a referit la lipsa la momentul controlului a certificatului AETR de desfasurare a activitătii, fapt care, coroborat cu certificatul AETR depus la instanță prin care se certifica întreaga perioadă de activitate a conducatorului auto pentru cele 28 de zile anterioare controlului, emis la data de 06.03.2012, in aceeasi zi cu controlul, dar inainte de plecarea in cursa, naste prezumtia ca conducatorul auto a prezentat inspectorului ISCTR la momentul controlului, certificatul AETR emis de societate, prin care a demonstrat intreaga activitate pentru 28 de zile astfel cum prevede legislatia in vigoare, instanta de fond retinand nelegal întocmirea acestuia ulterior pro causa.

Dacă certificatul de desfășurare a activității nu se afla la momentul controlului în trafic, astfel cum instanța de fond reține în sentința civilă, agentul constatator trebuia să specifice acest lucru în cuprinsul procesului verbal de contravenție și eventual să certifice informația prin cooptarea unui martor. Această mențiune lipsește însă din procesul verbal de contravenție, nespecificându-se de către agentul constatator perioada pentru care indică neprezentarea altor documente justificative de desfășurare a activității, fapt ce prezumă existenta certificatului constatator la momentul controlului care este depus ca probă în instanță.

Vătămarea creată este cu atât mai evidentă cu cât certificatul constatator emis de societate a fost în posesia conducătorului auto la momentul opririi în trafic prezentându-i inspectorului ISCTR. Acesta nu a ținut cont de explicațiile conducătorului auto nepermițându-i acestuia să depună obiecțiuni, iar un argument în plus pentru dovada că acesta se afla în posesia acestuia la momentul opririi în trafic este data emiterii trecută lângă ștampilă. Stampila si data de pe formular susțin prezumția deținerii si confirmă faptul că șoferul avea la momentul controlului în trafic certificatul AETR iar inspectorul ISCTR cu rea - credință a încălcat legislația în vigoare din domeniu si nu l-a luat în considerare, constatând netemeinic lipsa activităților conducătorului auto.

Certificatul de desfășurare a activității conducătorului auto este necesar pentru perioadele în care nu sunt efectuate înregistrării de către aparatul tahograf. Prima sursă de informații în cadrul controalelor rutiere este reprezentată de înregistrările efectuate de tahograf, iar absența înregistrări lor este justificată printr-o atestare prin certificatul AETR numai dacă înregistrările făcute de tahograf, inclusiv intrările efectuate manual, nu s-au putut realiza din motive obiective, precum concediul sau repausul. Indiferent de circumstanțe, setul integral de înregistrări efectuate de tahograf, însoțit de formularul - certificat AETR, dacă este cazul, se acceptă ca probă suficientă a conformității cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006 sau cu AETR.

Certificatul AETR depus la dosar este valabil iar datele cuprinse în acesta care atestă că de la ora 06:45 data de 10.02.2012 și până la ora 06:45 data de 06.03.2013 conducătorul auto G. T. desfășura o altă activitate decât condusul trebuie luate în considerare de către instanța de judecată, având forța probantă suficientă pentru a demonta afirmațiile agentului constatator - inspector ISCTR care declară necorespunzător că nu există date înregistrate privind activitățile conducătorului auto. Mai mult decât atât, în procesul verbal de contravenție nu se specifică faptul că conducătorul auto nu ar fi deținut certificat AETR de desfășurare a activităților pentru această perioadă!!!

Condițiile pentru valabilitatea certificatului AETR sunt prevăzute în Decizia 2009/959/UE din 14 decembrie 2009 iar acestea prevăd ca unică condiție completarea corespunzătoare a formularului cu modificările ulterioare survenite față de veche reglementare Decizia 2007/230/CE, predarea acestuia conducătorului auto, condiții îndeplinite de subscrisa societate și prezentarea acestuia agentului constatator, condiție îndeplinite de conducătorul auto. În niciun caz nu se specifică condiția dării de dată certă la momentul întocmirii certificatului AETR motiv pentru care orice afirmație din partea instanței de fond sau a intimatei cu privire la respingerea probei cu certificatul de desfășurare a activităților depus la dosar pentru că ar putea fi constituit ulterior pro causa, este lipsită de fundament juridic și nu poate fi luată în considerare de către instanța de judecată de control, mai ales pentru că în procesul verbal de contravenție inspectorul ISCTR nu precizează lipsa certificatului AETR pentru la momentul controlului din data de 06.03.2013, referirea la nici orice alte documente justificative reprezentând timpii de odihnă" fiind în legătura probabil cu cartela eletronică tahografică (pentru cazul existentei unui aparat de înregistrare tahograf digital si nu analog, dar pe care nu îl specifica. Constatările agentului constatator sunt netemeinice, acesta neluând în considerare Certificatul AETR pentru perioada menționată.

Instanța de fond a interpretat abuziv prezumtia de nevinovatie de care recurenta se bucură conform jurisprudenței CEDO. Faptul că a depus la dosar un certificat AETR care acopera toata perioada de activitate coroborat cu faptul ca agentul constatator nu a retinut prin procesul verbal lipsa acestuia de la momentul controlului, este suficient pentru a răsturna prezumția relativa a procesului verbal de contravenție.

Chiar dacă beneficiind de prezumția de nevinovăție, rezultă că societatea recurentă, deși are această facultate, nu este obligată să dovedească nevinovăția, sarcina probei revenind intimatului, acesta fiind partea în litigiu care trebuie să facă dovada că aspectele consemnate în procesele-verbale de contravenție sunt întemeiate și corespund realității.

Chiar si in acest caz trebuia sa se faca aplicarea principiului in dubio pro reo, fiind în favoarea contestatorului, principiu pe care însă instanța de judecată nu a înteles din nou sa îl aplice, pronunțând o sentință nelegală.

De asemenea a arătat că instanța de fond a reținut netemeinic la pagina 2 ultimul aliniat faptul că " În cauză însă faptele prezintă un pericol social ridicat, dat fiind că pune în pericol circulația pe drumurile publice"

Această afirmație nu este în concordanță cu situația de fapt reală a conducătorului auto al subscrisei societăți. Datorită condițiilor meteo nefavorabile, în perioada februarie 2012 nu s-a circulat prin țară sau s-a circulat la minim luându-se toate protecțiile, perioada de iarnă grea fiind o perioadă extrem de anevoioasă pentru domeniul transporturilor. În primul rând inspectorul ISCTR a acordat amenda maximă de 8.000 lei fără a preciza situația de fapt concretă, deoarece nu a făcut decât să redea dispozițiile legale iar nu să descrie o faptă constatată la fața locului. Amenda maximă de 8.000 de lei nu a putut fi plătită în 48 de ore la jumătate din minim adică să fi plătit doar 2.000 de lei deoarece lipsa disponibilităților bănești ca urmare a lipsei activității de transport și motivele de netemeinicie ale contravenției ne-au îndrumat spre calea plângerii contravenționale.

Accidentele soldate cu victime nu sunt urmări numai ale stării de oboseală ci ale lipsei de educație și cizelare a comportamentului unor conducători auto lipsiți de spiritul civic. În cazul de față, procesul verbal este clar un abuz al inspectori lor ISCTR care nu trebuie să motiveze decizia instanței de a reține întreaga sumă de 8.000 de lei drept sancțiune, când pragul de la care se sancționează fapta este de 4.000 de lei, oricum o amendă care lipsește de profit orice cursă de transport! ! !

Pentru toate cele de mai sus înțelegem să ne menținem în continuare cererea pentru anularea procesului verbal de constatare a contraventiilor . nr._ întocmit la data de 02.04.2012 pentru nelegalitate și netemeinicie și exonerarea subscrisei de plata amenzii contravenționale,

Actul de sancționare-procesul verbal de constatare a contravențiilor - sub aspectul legalității sale, nu întrunește cerințele prevăzute de art. 16 si 17 din OG 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.

Art. 16 alin (1) care prevede faptul că: "Procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: ( ... ) descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite" nu a fost respectat în mod flagrant de către agentul constatator L. M.. Sancțiunea pentru această neregularitate a procesului-verbal este cuprinsă în art. 17 din O.G. 2/2001, conform căruia "Lipsa mențiunilor privind ( ... ) a faptei săvârșite și a ( ... ) atrage nulitatea procesului -verbal. Nulitatea se constată și din oficiu".

Dreptul la un proces echitabil nu poate fi privit ca o noțiune abstractă și pur formală, ci prin prisma aspectului că acesta materializează, printre altele, și posibilitatea efectivă a instanței de a aprecia asupra legalității unei măsuri, prin analiza aspectelor relevante. pentru fiecare materie în parte, inclusiv descrierea faptei presupus contravenționale, precum și dreptul și posibilitatea pe care legiuitorul o asigură petentului de a aduce dovezi în combaterea acuzațiilor contravenționale aduse de agentul constatator.

Agentul constatator nu a menționat în procesul verbal de constatare a contravențiilor nicio împrejurare care să permită instanței de judecată să analizeze justețea sancțiunii aplicate de acesta, singura în măsură să analizeze un control obiectiv și imparțial al procesului-verbal criticat ceea ce limitează și exercitarea dreptului subsemnatului la apărare.

Descrierea faptei prin modalitatea copierii textului de lege care sancționează o presupusă faptă contravențională nu este relevant și nu întrunește cerințele de formă ale unui proces verbal de contravenție. Agentul constatator nu a arătat în procesul verbal de contravenție împrejurarea care l-a determinat să nu ia în considerare certificatul AETR avut de conducătorul auto asupra la momentul controlului in trafic si prezentat agentului constatator - inspector ISCTR in timpul completării formularului de control certificatul AETR se afla la bordul autovehiculului dar agentul constatator în mod abuziv s-a prevalat de funcția sa prin care a fost investit cu putere statală și nu a permis prepusului societății să ii arate certificatul AETR deși acest conducător auto i-a adus la cunoștință faptul că nu a condus autovehiculul.

A mai învederat că fapta reținută " nu a prezentat numărul necesar de diagrame din care să reiasă activității acestuia" nu realizează o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter nu oferă suficiente garanții si constată împrejurări contradictorii agentul constatator a reținut nelegal că "nu a prezentat nici alte documente justificative " desi din continutul Certificatului AETR se poate constata că acesta a fost emis la data controlului iar conducătorul auto îl avea la el. Cerința prevăzută de art. 16 (1) coroborată cu art. 17 din OG 2/2001 este imperativă, întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței de judecată cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și justețea sancțiunii aplicate.

Față de modul cum a reținut agentul constatator situația de fapt, instanța de judecată nu poate reține o stare de fapt reală, iar în acest context, completarea strict formală echivalează cu o lipsă a faptei săvârșite și nu cu o completare corespunzătoare a procesului verbal, fapt ce atrage nulitatea procesului-verbal în condițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001

Pentru probarea atitudinii rău voitoare a agentului constatator a învederat instanței de judecată că șoferul G. T. a fost intimidat de către agentul constatator L. M. - inspector ISCTR, astfel încât conducătorul auto s-a văzut nevoit să scrie o declarație. Contrar celor menționate, acesta nu a dat de bunăvoie declarația, fiind silit de împrejurări" agentul constatator i-a spus că dacă dă această declarație, el nu pățește nimic", acesta fiind și motivul pentru care la fața locului a fost completat doar formularul de control și nu pProcesul verbal de constatare a contravențiilor.

Declarația dată de domnul G. T. la momentul controlului de către agentul constatator nu este legală, luarea unei declaratii nefiind în atributiile inspectorului ISCTR - L. M. . Procedura prevăzută de OG 2/2001, OMTI 995/2001- norme privind efectuarea inspecțiilor si OG 26/2011 nu prevede o asemenea posibilitate si nici nu dă dreptul agentului constatator să intervină extra regulamentar deoarece orice observatie pentru a fi luată în seamă este necesar a fi trecută în procesul verbal de contravenție.

A învederat că declarația conducătorului auto nici nu este opozabilă societății contestatoare, deoarece conducătorul auto nu este din punct de vedere legal reprezentantul subscrisei si nici nu a primit vreun mandat să își exprime un punct de vedere În numele nostru.

Declarația conducătorului auto nu are valoare absolută în plan probator și cu atât mai puțin nu exclude dreptul de a contesta legalitatea formală și temeinicia procesului verbal de contravenție pe calea plângerii contravenționale prin care se exercită controlul judecătoresc. Regimul procesului verbal de contravenție prevăzut de OG 2/2001 nu poate fi înlăturat printr-o declarație unilaterală de voință, care în primul rând a fost luată abuziv iar în al doilea rând nu-i este opozabilă .

Totodată, declarația conducătorului auto nu constituie un mijloc de probă deoarece, agentul constatator nu a luat această declarație în conformitate cu vreo prevedere legală.

Agentul constatator prin faptul că l-a obligat pe conducătorul auto să declare în afara procesului verbal faptul că nu a arătat diagramele necesare implică o activitate în afara atribuțiilor funcției sale.

Față de lipsa martorilor și a obiecțiunilor reprezentantului legal al contravenientului a precizat că, indiferent dacă art. 19 din OG nr. 2/2001 in mod firesc permite încheierea procesului-verbal in lipsa contravenientului, aceasta norma trebuie interpretata si înteleasa in legatura cu prevederile art. 16 alin. 7 din același act normativ in sensul ca încheierea procesului - verbal in lipsa contravenientului trebuie sa fie urmarea refuzului acestuia expres sau tacit de a se prezenta in fata agentului constatator nu in sensul ingradirii contravenientului de la dreptul de a face obiectiuni. Altfel, ar rezulta în mod absurd ca agentul constatator are alegerea între a-i da dreptul contravenientului să facă obiectiuni sau sa încheie procesul-verbal in lipsa contravenientului si sa-i ingradeasca acest drept.

A mai învederat că considerentele care au condus Curtea Constituționala la emiterea Deciziei nr. 5 din 15 ianuarie 2002 privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 alin. 2 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, preluate de art. 19 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Prin această decizie, Curtea Constituțională, constatând constituționalitatea acestui text a arătat că art. 19 alin 1 din OG nr. 2/2001 prevede suficiente garanții care să împiedice încheierea abuzivă a procesului-verbal fără participarea contravenientului dar că această posibilitate trebuie să intervină numai în situații excepționale când nu există o altă soluție pentru constatarea contravenției săvârșite.

În cazul de față nu a existat nicio situație excepțională care să impună încheierea procesului verbal de contravenție în felul acesta. Agentul constatator avea la dispoziție toate datele necesare completării lui încă de la fața locului, dar acesta nu s-a conformat prevederilor legale.

Totodată, ISCTR sustinea prin întâmpinarea depusă la punctul b pagina 3 faptul că neconsemnarea obiecțiunilor este prevăzută sub sancțiunea nulității relative - fiind necesară o vătămare iar această vătămare fiind înlăturată prin posibilitatea exercitată în concret de a formula plângere si de a valorifica toate obiecțiunile în fata instanței. Această afirmație îndreptățește subscrisa societate depunerea în probațiune a Certificatului AETR emis de subscrisa societate la data de 06.03.2013 si care certifică faptul, sub semnătură și ștampilă, că domnul G. T. având CI . nr._, nu a condus autovehiculul din data de 10.02.2012 ora 06.45 pâr~ă la data de 06.03.2012 ora 06.45. Motivul pentru care nu a condus autovehiculul este că a desfășurat o altă activitate decât condusul ( s-a prezentat la muncă dar nu a condus alt autovehiculul din cauza condițiilor meteo nefavorabile).

Chiar dacă ISCTR combate prejudiciul provenind din lipsa obiecțiunilor prin faptul că societatea contestatoare avea posibilitatea de a ne apăra in cadrul plângerii contravenționale, se contrazice în cuprinsul întâmpinării și menționează la pagina 5 paragraful 7 că " Atașarea la dosar a unor documente ulterior sancționării contravenționale și prezentarea lor în fața instanței de judecată, nu are relevanță juridică" cum ar fi avut la momentul controlului în trafic.

Pe cale de consecință, din punctul de vedere al recurentei - intimate, societatea contestatoare nu avea nici posibilitatea de a formula obiecțiuni cu privire la situația de fapt reținută în procesul verbal, deoarece nu a fost de față, si totodată nu avea nici dreptul să depună documente în combaterea susținerilor din procesul verbal, deoarece documentele ar fi trebuit prezentate cu ocazia controlului iar dacă agentul constatator nu le-a menționat si nici nu a ținut cont de ele înseamnă că nici nu au existat, afirmații total absurde, nepertinente, care dovedesc evident reaua credință a intimatei.

Prejudiciul provenind din lipsa obiecțiunilor din PVCC . nr._ este prevăzut în cuantumul amenzii primite. Acest prejudiciu există deoarece chiar dacă conducătorul auto nu este reprezentantul societății, acestuia i-a fost permis să semneze Formularul de control! ( iar ISCTR susține greșit că semnătură certifică și faptele consemnate) și de asemenea a fost supus iară voința sa la completarea unei Declarații.

Dacă printr-un anume raționament I se dă semnăturii prepusului forța de reprezentare ( semnează Formularul de control și Declarația dictată de agentul constatator), prin același raționament trebuie să 1 se permit să depună obiecțiuni la faptele constatate în procesul verbal.

Prin faptul că procesul verbal a fost încheiat la o lună distanță de momentul controlului împietează flagrant dreptul subscrisei la depunerea de obiecțiuni. Procesul verbal a fost încheiat nelegal la sediul ISCTR. ISCTR nu a prezentat în instanță niciun motiv care să permit neîncheierea la fața locului, care este prevăzută de lege doar în anumite situații excepționale.

Art. 21 alin (3) din 00 2/2001 prevede faptul că " Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normative și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite".

A solicitat punerea în vedere ISCTR să prezinte în instanță modul de stabilire a gradului de pericol social concret ce a determinat ca agentul constatator să emită o amendă contravențională în cuantum de 8.000 de lei, cuantumul maxim fată de 4.000 de lei care era cuantumul minim.

Cuantumul maxim al amenzii de 8.000 de lei nu reprezintă deloc o asociere între pericolul social concret al presupusei fapte contravenționale și situația de fapt reală.

A mai învederat că ținând cont de împrejurările care arată că certificatul AETR desi emis la data de 06.03.2012 când a avut loc controlul ISCTR, nu a fost reținut la situația de fapt de către agentul constatator si fată de efectele certificatului AETR care demonstrează că șoferul nu a condus autovehiculul si din acest motiv aparatul tahograf nu a înregistrat activitatea de conducere, suma cu care subscrisa am fost sancționată este nejustificată.

A mai învederat că se poate constatata faptul că aceste lipsuri evidente ale procesului-verbal criticat atrag sancțiunea nulității absolute care nu poate fi acoperită în niciun fel, întrucât afectează serios prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal contestat.

În ceea ce privește motivele de netemeinicie, a învederat că neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame nu constituie ab initio o fapta contravențională.

Conducătorii auto folosesc foi de înregistrare în fiecare zi în care conduc, începând din momentul in care preiau vehiculul. Foaia de înregistrare nu se retrage înainte de sfârșitul zilei de lucru, numai în cazul în care această acțiune este autorizată. Nicio foaie de înregistrare nu se folosește pentru a acoperi o perioadă mai lungă decât cea stabilită. Când nu conduc, desfășurând o altă activitate decât condusul ( nu este vorba de timpul de odihnă dintre perioadele de condus ci de altă activitate), aparatul tahograf nu înregistrează pe diagramă.

De la regula instituită prin art. 1 alin 31 din OG 37/2007 care prevede faptul că " (.) constituie contravenții neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital" există excepții legale care fac inaplicabilă sancțiunea contravențională prevăzută.

Această excepție este prevăzută sub forma Certificatului AETR ( certificatul de desfășurare a activității conform cu prevederile Regulamentului CE 561/2006).

Condițiile de completare și forma certificatului AETR sunt prevăzute prin Decizia (CE) 959/2009 care la alin (1) arată că: " Înregistrarea tahografului este sursa principală de informații în cadrul controalelor în trafic. Lipsa înregistrărilor se poate justifica numai în cazurile în care înregistrarea tahografului, inclusiv introducerea de date manual, nu a fost posibilă din motive obiective. În astfel de cazuri trebuie elaborat un certificat care să confirme respectivele motive." iar alin (4) prevede că: " Formularul de certificat trebuie utilizat numai dacă, din motive tehnice obiective, prin înregistrarea tahografului nu se poate dovedi că s-au respectat dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 561/2006".

Astfel cum se poate observa, Decizia (CE) 959/2009 care prevede forma și condițiile elaborării unui Certificat AETR pentru desfășurarea activităților conducătorului auto nu prevede obligația ca acesta "să fie păstrat împreună cu înregistrările tahograf care trebuie sa se afle în posesia conducătorului auto. "

Prin faptul că ISCTR susține că nu are relevanță juridică prezentarea acestui certificat în fața instanței de judecată, această atitudine relevă reaua credință de care dă dovadă instituția ISCTR care neglijează dreptul la apărare al subscrisei societăți chiar și în procedura instituită în fața instanței de judecată.

Certificatul ISCTR este valabil și probează activitatea legală și respectarea Regulamentului CE 561/2006 și OG 37/2007 atât de către conducătorul auto cât și de societatea contestatoare sancționată pe nedrept.

Prin prezentarea oricărui certificat AETR, astfel cum prevede DECIZIA (CE) 959/2009, se acoperă perioada pentru care aparatul tahograf nu a emis diagrame cu timpii de conducere si timpii de odihnă.

Prevederile legale în vigoare la data formulării plângerii contravenționale și a completării permit înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

A mai învederat că legea specială nu derogă de la art. 7 alin (3) din OG 2/2001 care permite înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. "Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancționare".

Sancțiunea contravențională aplicată nu este proporțională cu faptele săvârșite și gradul de pericol social privit in concreta.

Pericolul social scăzut este relevat de existenta unui certificat AETR emis la data de 06.03.2012, în ziua controlului ISCTR" care demonstrează că societatea contestatoare și-a îndeplinit obligatia de a emite conducătorului auto o dovadă pentru probarea în fata oricărui control faptul că lipsa unor diagrame înregistrate de aparatul tahograf se datorează efectuării de către conducătorul auto a unei alte activităti decât condusul iar nu fraudării de către acesta a înregistrărilor conform Reg. 561/2006 si OG 37/2007.

Mai mult decât atât trebuie avut în vedere faptul că nu există intenție din parte societății sancționată nejustificat cu maximul amenzii, respectiv cu 8.000 de lei pentru neprezentarea diagramelor tahograf care să arate perioadele de conducere și de odihnă ale conducătorului auto. A mai arătat că DECIZIA CE 959/2009 prevede excepția de la prezentarea la control a activitătii de conducere si de odihnă inregistrata de un aparat tahograf prin prezentarea unui certiticat AETR care permite justificarea activității în cazul în care aparatul tahograf nu a înregistrat diagrama.

Sanctiunea contraventionala nu reprezinta un scop in sine, ci dor un mijloc prin care se protejeaza relatiile sociale si se formeaza un spirit de responsabilitate.

A mai arătat că emiterea Certificatului AETR se face sub sancțiunea prevederilor Codului Penal, condițiile de emitere au fost îndeplinite toate conform legislatiei europene, iar emiterea ulterioara pro causa nu este sustinuta prin nicio probă, oricine face o asemenea afirmatie trebuie sa o demonstreze.

Nefiind o contravenție de rezultat ci una de pericol, nu există nicio urmare periculoasă care să justifice că faptele constatate abuziv ar implica probabilitatea producerii unor urmări nefavorabile relațiilor sociale pe care legea le protejează, respectiv siguranța rutieră!

În niciun caz nu este vorba despre punerea în pericol a siguranței circulației rutiere, deoarece desfășurarea activității de conducere pe drumurile publice nu s-a efectuat în condiții de oboseală fizică, fapt susținut prin înscris urile depuse la dosar.

Se mai arată că amenda aplicată nu ar corespunde scopului preventiv al sancțiunii, impunându-se reindividualizarea ei:

Potrivit art. 1 din OG 2/2001, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție stabilită și sancționată prin lege, iar din punct de vedere social aceasta este o faptă prin care se cauzează o vătămare unui subiect de drept sau se pune în pericol ordinea socială.

Presupusa faptă contravențională reținută prin procesul verbal nu a fost săvârșită cu vinovăție iar pe de altă parte nu a fost pusă în pericol în niciun fel ordinea socială și pe cale de consecință nefiind vorba de vinovăție nu există calitatea de contravenient, așa zisul contravenient neprevăzând rezultatul faptelor altuia și neavând reprezentarea acestora.

Potrivit art. 21 alin(3) din OG 2/2001, la individualizarea sancțiunii contravenționale trebuie luat în considerare scopul urmărit, iar în cauza de față presupusa societate contravenientă nu a avut niciun scop în fraudarea legii.

Condiția aplicării avertismentului este prevăzută de art. 7 alin (2) din OG 2/2001 care prevede faptul că " Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.

Instanța de judecată trebuie să aibă în vedere gradul de pericol social scăzut al faptei reținute prin procesul verbal de constatare a contravențiilor contestat prin prezenta și să țină seama de modul si de mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmarit de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita făptuitorului.

A precizat că legea specială nu derogă de la art. 7 alin (3) din OG 2i2001 care permite înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Acestea au fost în esență susținerile recurentei.

Prin Serviciul Registratură, la data de 03.02.2014, intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat cu consecința menținerii sentinței civile 595/2013.

În susținere a arătat că sentinta pronuntata de instanta de fond este temeinica si legala, procesul verbal de constatare a contraventiei făcând dovada deplina asupra situatiei de fapt si a incadrarii in drept a faptei pana la proba contrarie, fiind întocmit cu respectarea normelor legale imperative prev.de O.G. nr. 2/2001. Motivele invocate de recurenta sunt lipsite de temei.

A arătat că anularea acestui proces verbal de constatare si sanctionare a contraventiei creeaza precedentul în transportul rutier, fiind astfel in imposibilitate de a conforma operatorii de transport dispozițiilor legale opozabile.

Procesul verbal de contraventie este întocmit cu respectarea întocmai a prevederilor O.G. nr. 2/2001, art. 17 - si anume nici una dintre mentiunile care ar fi dus la constatarea nulitatii acestuia nu lipseste, adica lipsa mentiunilor privind: numele, prenumele, calitatea agentului constatator, iar in cazul persoanei juridice, lipsa denumirii, a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator.

Procesul verbal de contraventie, in masura in care cuprinde constatarile personale ale agentului constatator, are forta probanta prin el insusi si constituie o dovada suficienta a vinovatiei petentei cat timp aceasta din urma nu este in masura sa prezinte o proba contrara. In aceasta ordine de idei trebuie aratat ca, a conferi forta probanta unui inscris nu echivaleaza cu negarea prezumtiei de nevinovatie ci poate fi considerat o modalitate de "stabilire legala a vinovatiei" in sensul art. 6 alin. 2 din Conventia Europeana a drepturilor omului. Interpretarea contrara ar fi de natura sa perturbe in mod grav functionarea autoritatilor statului facand extrem de dificila sanctionarea unor fapte antisociale, minore ca si gravitate dar extrem de numeroase.

De asemenea, conform codului de procedura civila, recursul este o cale extraordinara de atac, iar conform art. 304 modificarea sau casarea unor hotarari se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate prevazute de prezentul articol, insa petenta recurenta nu a dovedit care ar fi motivele de nelegalitate ale sentintei pronuntate de Judecatoria Cornetu si nu si-a fundamentat in drept cererea de recurs pe nici unul dintre motivele prevazute de legiuitor.

A învederat că instanta de fond a retinut in mod corect faptul ca petenta se face vinovata de savarsirea faptei contraventionale retinute in sarcina sa, procesul verbal de constatare a contraventiei facând dovada deplina a celor inscrise in acesta pana la proba contrarie. Petenta nu a administrat probe care sa infirme situatia de fapt retinuta prin procesul verbal întocmit de catre intimata, respectiv de a dovedi ca la momentul efectuarii controlului a pus la dispozitia organelor de control diagrame tahograf sau documente justificative ale activitatii sale pentru perioada de 28 de zile anterioare zilei controlului.

În fapt, a arătat că în data de 06.03.2012, orele 17:00, la controlul efectuat in trafic pe Autostrada A2, Km. 19 + 800, loc. Branesti, jud. Ilfov, a fost oprita si verificata autospeciala marca IVECO cu numar de inmatriculare_ , detinuta si utilizata de catre S.C. V. DISTRlBUTION S.R.L. si condusa de catre G. T. (C.N.P._) ce efectua transport rutier de marfuri generale, in baza copiei conforme nr._. In urma verificarii timpilor de conducere, a pauzelor si a perioadelor de odihna, s-a constatat faptul ca domnul G. T., în calitate de conducător auto, nu a putut justifica in trafic activitatea sa pentru ultimele 28 de zile anterioare controlului, asa cum prevad imperativ dispozitiile Reg.(CE) 561/2006, in sensul ca nu a prezentat la contrlul in trafic, numarul necesar de diagrame tahografice si nici un alt document justificativ al activitatii sale. La controlul in trafic, conducatorul auto a prezentat doar diagrama aflata in aparatul tahograf. Mai mult decat atat, in prezenta agentului de control, conducatorul auto G. T., a declarat, in scris, faptul ca, odata cu efectuarea controlului acesta nu a putut prezenta nici diagrame si nici alt document justivicativ al activitatii sale, prezentand doar diagrama aflata in acel moment în aparatul tahograf.

Fapta constatata si sanctionata prin procesul verbal de contraventie ., nr._/02.04.20 12, constituie contraventie prevazuta de OG 37/2007 cu modificarile si completarile ulterioare, art. 8, alin 1, pct. 31" neprezentarea in trafic a numarului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listarilor efectuate cu imprimanta tahografului digital"conform reglementarilor Regulamentului CEE 3821 sau a Acordului AETR si Reg.(CE) 561/2006 si se sancționeaza conform OG.37/2007 art.9, lit. c) cu amenda de la 4.000 lei la 8.000 lei, aplicabila operatorului de transport.

Fapta savarsita de petenta prezinta un grad ridicat de pericol social, la data controlului conducatorul auto neprezentând numarul necesar de diagrame tahograf, astfel pentru perioada anterioara de 28 de zile neexistând date inregistrate pe cartela tahograf a conducatorului auto, acesta neprezentand nici alte documente prin care sa-si justifice activitatea in aceasta perioada, neputându-se stabili de către agentul constatator daca conducatorul auto a respectat timpii de conducere si odihna.

A mai învederat că in urma aderarii Romaniei la UE este opozabil Regulamentul CE 561/2006 care amendeaza art. 15 al Regulamentului CE 3821/1985 in sensul ca, incepand cu 1 ianuarie 2008 vor fi prezentate in trafic un numar de 28 de diagrame + diagrama aferenta zilei in curs.

"Neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital" reprezinta contravenția prevazută de art. 8 alin. 1 pct. 31 din O.G. nr. 37/2007 si se sancționează conform art. 9 alin. l lit. c din O.G. 37/2007 cu amenda de la 4.000 lei la 8.000 lei.

Art. 26 alin. (7), lit. (a), pct. (i) din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 3821/1985 modif. si compl. de Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European si al Consiliului stipuleaza: „Atunci când conducatorul auto conduce un vehicul echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa 1, acesta trebuie sa fie in masura sa prezinte la cererea unui inspector de control:

(i) foile de înregistrare din săptămâna in curs si cele pe care le-a utilizat pe parcursul celor 15 zile precedente;

( ... ) Cu toate acestea, după 1 ianuarie 2008, duratele prevăzute la punctele (i) și (iii) se refera la ziua in curs si la o perioada precedenta de douazeci si opt de zile. "

Utilizarea tahografului contribuie la creșterea siguranței rutiere, devenind totodată si un martor sigur în caz de accident, întrucât diagrama de înregistrare furnizează informații pe o perioada de 24 de ore consecutive, precum si a anumitor perioade de lucru ale conducătorilor auto care le conduc.

Ca atare, analizând foile de înregistrare din ziua în curs + 28 de zile precedente si însumând timpii de conducere si odihna, agentul constatator poate stabili daca conducatorul auto a respectat sau nu acesti timpi, ori, in speta de fata, conducatorului auto nu i-a putut fi verificata activitatea de conducere (pentru 28 de zile anterioare controlului) respectiv, respectarea timpilor de odihna, iar astfel de fapte pericliteaza in mod clar siguranta rutiera, fiind cunoscut faptul ca, oboseala este principalul factor al declansarii tragediilor rutiere.

Mai mult decat atat, prin Decizia 959/2009 a Comisiei din 14 decembrie 2009 de modificare a Deciziei 2007/230/CE privind formularul referitor la legislatia sociala in domeniul transporturilor rutiere, s-a statuat ca, conducatorul auto care nu poate prezenta înregistrarile tahograf cerute prin Regulamentul (CE) nr. 561/ 2006 sau, dupa caz, Acordul AETR si care a fost in concediu medical, concediu de odihna sau a condus un vehicul care nu intra sub incidenta prevederilor Regulamentului (CEE) nr. 561/2()()6 sau Acordul AETR, reprezentantul legal al societatii sau persoana desemnata sa conduca permanent si efectiv activitatea de transport rutier, va completa formularul stabilit prin Decizia (CE) 959/2009 prin dactilografiere, care se semneaza înaintea fiecarei curse și se pastreaza împreună cu inregistrarile tehogra care trebuie sa se afle in posesia conducatorului auto.

A mai învederat ca nu pot fi retinute sustinerile recurentei referitoare la faptul ca în Decizia (CE) 059/2009 nu este specificat faptul ca certificatul de desfasurare a activitatii trebuie sa se afle in posesia conducatorului auto. A precizat că sub titlu, certificatul are inserate urmatoarele averizari:

A se completa prin dactilografiere si a se semna inainte de calatorie

A se pastra impreuna cu inregistrarea originala a aparaturii de control, in cazul in care este necesarar pastrarea inregistrarii

FALSIFICAREA CERTIFICATELOR CONSTITUIE INFRACTIUNE

De asemenea, dispozitiilor art.26 din Reg. 561/2006,

,,( c) Un inspector de control autorizat poate verifica respectarea Regulamentului (CE) nr. 561/2006 prin analizarea foilor de înregistrare, a datelor afișate sau imprimate care au fost înregistrate de aparatul de înregistrare sau de cardul conducătorului sau, în lipsa acestora, prin analizarea oricărui document justificativ care dovedește nerespectarea dispozițiilor, precum cele prevăzute la articolul 16 alineatele (2) și (3)."

Analizand atat specificatiile inserate in certificatul de desfasurare a activitatii cat si textul legal citat, reiese fara putinta de tagada ca acest certificat trebuie sa se afle in posesia conducatorului auto, pentru a putea fi prezentat unui inspector de control autorizat, in cazul in care nu-si poate justifica activitatea prin diagrame tahograf.

Asadar, daca respectivul conducator auto nu a condus autovehiculul in zilele precedente, el trebuia sa prezinte agentului constatator formularul stabilit prin Decizia CE nr. 959/2009, la data controlului, dar acesta nu a putut prezenta nici un document justificativ al activitații sale, deci nu a putut proba exceptia.

De asemenea, a arătat ca atașarea la dosar, de catre contravenienta a unor documente, ulterior sanctionarii contraventionale si prezentarea lor in fata instantei de judecata, nu are relevanta juridica intrucat elementul constitutiv al contraventiei, sub aspectul laturii obiective, se realizeaza la momentul controlului in trafic. Nu se poate retine ca prezentarea ulterioara controlului a certificatului de desfasurarea activitatii poate rasturna aceste rezumtii de care se bucura procesul verbal cata vreme neprezentarea la timp naste prezumtia ca acesta nu exista la acel moment momentul controlului in trafic, fiind intocmit ulterior pro causa.

Inspectorul in trafic intocmeste procesul verbal de constatare a contraventiei doar in baza documentelor care ii sunt prezentate de catre conducatorul auto in momentul controlului, asadar daca acest certificat de desfasurare a activitatii s-ar fi aflat la bordul vehiculului in momentul controlului, inspectorul de trafic ar fi avut obligatia sa il ia in considerare, dar acest certificate nu s-a aflat la bordul vehiculului in momentul controlului fapt confirmat chiar de conducatorul auto.

A subliniat ca inspectorii care efectueaza control in trafic sunt investiti cu exercitiul autoritatii de stat, fapt ce le confera un plus de probitate morala si profesionala in exercitarea atributiilor de serviciu.

Potrivit art. 10 alin. 3 din Reg. (CE) 561/2006, intreprinderea de transport este responsabila de încălcările comise de conducatorii întreprinderii. In acest sens, conform art. 10 alin. 2 din acelasi regulament, înreprinderile de transport organizeaza activitatea conducatorilor auto astfel incat acestia sa se conformeze Regulamenrulul (CEE) 3821/85 si cap. II din acelasi regulament. Intreprinderile de transport dau instructiuni corespunzatoare conducatorilor si efectueaza controale periodice pentru a se asigura de respectarea Reg. (CEE) 3821/85 si cap. IIdin prezentul regulament.

A mai învederat că sanctiunea contraventională aplicată este justificată, cat si cuantumul maxim al amenzii aplicate avand in vedere natura contraventiei, care priveste transportul de marfa, ce trebuie realizat in conditii de maxima siguranta pentru toti participantii la trafic, pentru evitarea producerii de accidente, precum si gravitatea faptei comise, avand in vedere existenta mai multor zile din aceeasi luna cat si din luna precedenta, pentru care nu s-a putut justifica lipsa diagramelor.

Pe de alta parte, pentru indeplinirea scopului educativ si preventiv al legii de reglementare a activitatii de transport rutier, dar si pentru întarirea disciplinei in acest domeniu de activitate, este necesara aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale

In drept și-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile art. 299 - 316 C.proc.civ., O.G. 2/2001, O.G.37/2007.

În recurs nu au fost administrate probe noi.

Analizând actele dosarului, sentința recurată,

Prin Sentința civilă nr. 5959 pronunțată la data de 17.09.2013 în cadrul dosarului nr._, Judecătoria Cornetu a respins plangerea privind pe petent ., ca neîntemeiată.

În fapt, în data de 06.03.2012, orele 17:00, la controlul efectuat in trafic pe Autostrada A2, Km. 19 + 800, loc. Branesti, jud. Ilfov, a fost oprita si verificata autospeciala marca IVECO cu numar de inmatriculare_ , detinuta si utilizata de catre S.C. V. DISTRlBUTION S.R.L. si condusa de catre G. T. (C.N.P._) ce efectua transport rutier de marfuri generale, in baza copiei conforme nr._. In urma verificarii timpilor de conducere, a pauzelor si a perioadelor de odihna, s-a constatat faptul ca domnul G. T., în calitate de conducător auto, nu a putut justifica in trafic activitatea sa pentru ultimele 28 de zile anterioare controlului, asa cum prevad imperativ dispozitiile Reg.(CE) 561/2006, in sensul ca nu a prezentat la contrlul in trafic, numarul necesar de diagrame tahografice si nici un alt document justificativ al activitatii sale. La controlul in trafic, conducatorul auto a prezentat doar diagrama aflata in aparatul tahograf. Mai mult decat atat, in prezenta agentului de control, conducatorul auto G. T., a declarat, in scris, faptul ca, odata cu efectuarea controlului acesta nu a putut prezenta nici diagrame si nici alt document justificativ al activitatii sale, prezentand doar diagrama aflata in acel moment în aparatul tahograf.

Instanța a procedat, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001, la verificarea legalității procesului verbal, în sensul: dacă procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului. Or, analizând sentința atacată și întregul material probator administrat în cauză, prezentul tribunal reține că mod corect instanța de fond a reținut că toate aceste mențiuni se găsesc în cuprinsul actului contestat.

In legatura cu motivul de nelegalitate indicat de petent, analizând sentința atacată și întregul material probator administrat în cauză, prezentul tribunal reține că mod corect instanța de fond a reținut că acesta este neîntemeiat:

Astfel, pentru a observa daca agentul intimatei avea sau nu calitatea ceruta de lege pentru a constata si sanctiona fapta trebuie observate textele mentionate de aceasta din urma in intampinare.

Din coroborarea acestor texte decurge ca agentul intimatei avea calitatea necesara pentru a constata si sanctiona fapta imputata petentei.

Apoi, cu privire la motivul de netemeinicie indicat de contestator, acesta este neîntemeiat.

Analizând sentința atacată și întregul material probator administrat în cauză, prezentul tribunal reține că mod corect instanța de fond a apreciat că, nu se poate retine ca prezentarea ulterioara controlului a certificatului de desfasurare activitati poate rasturna aceste prezumtii, cata vreme neprezentarea la timp naste prezumtia ca acesta nu exista la acel moment, fiind intocmit ulterior „pro causa”.

Prevederile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 stabilesc că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (similar, art. 21 alin. 3 arată că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal). De asemenea, art. 7 alin. 2 și 3 din aceeași ordonanță spun că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, putându-se aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Prin procesul verbal de contravenție contestat, recurentului-reclamant i-a fost aplicată o sancțiune proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, respectiv cuantumul maxim al amenzii prevăzut de lege pentru contravenția reținută în sarcina sa, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Recurentul a încălcat dispozițiile legale, iar fapta potențial periculoasă putea avea ca urmări pagube materiale și umane. Pe drumurile publice trebuie să circule persoane care cunosc și respectă regulile de circulație pentru protecția integrității fizice a tuturor participanților la trafic, inclusiv a sa.

Prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție nu a fost răsturnată, și față de împrejurarea că nerespectarea regimului legal de pauze și odihnă, constituie o cauză a accidentelor rutiere grave, sanctiunea aplicată corespunde pericolului social al faptei și este în măsură să prevină repetarea acesteia.

În cauză faptele prezintă un pericol social ridicat, dat fiind că se pune în pericol circulatia pe drumurile publice. Astfel, este de notorietate in prezent faptul ca s-au produs numeroase accidente soldate cu victime pe fondul oboselii unor soferi de autovehicule mari, care efectua transport rutier. De aceea nu se poate sustine ca avertismentul ar fi o sanctiune proportionala. Amenda in cuantum de 8000 lei este insa de natura sa duca la indeplinirea scopului normei contraventionale.

Tribunalul reține că sentinta pronuntata de instanta de fond este temeinica si legala, procesul verbal de constatare a contraventiei făcând dovada deplina asupra situatiei de fapt si a incadrarii in drept a faptei pana la proba contrarie, fiind întocmit cu respectarea normelor legale imperative prev.de O.G. nr. 2/2001. Motivele invocate de recurenta sunt lipsite de temei.

Analizând sentința atacată și întregul material probator administrat în cauză, prezentul tribunal reține că mod corect instanța de fond a reținut că procesul verbal de contraventie este întocmit cu respectarea întocmai a prevederilor O.G. nr. 2/2001, art. 17 - si anume nici una dintre mentiunile care ar fi dus la constatarea nulitatii acestuia nu lipseste, adica lipsa mentiunilor privind: numele, prenumele, calitatea agentului constatator, iar in cazul persoanei juridice, lipsa denumirii, a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator.

Analizând sentința atacată și întregul material probator administrat în cauză, prezentul tribunal reține că mod corect instanța de fond a reținut că petenta se face vinovata de savarsirea faptei contraventionale retinute in sarcina sa, procesul verbal de constatare a contraventiei facând dovada deplina a celor inscrise in acesta pana la proba contrarie. Petenta nu a administrat probe care sa infirme situatia de fapt retinuta prin procesul verbal întocmit de catre intimata, respectiv de a dovedi ca la momentul efectuarii controlului a pus la dispozitia organelor de control diagrame tahograf sau documente justificative ale activitatii sale pentru perioada de 28 de zile anterioare zilei controlului.

În urma aderarii Romaniei la UE este opozabil Regulamentul CE 561/2006 care amendeaza art. 15 al Regulamentului CE 3821/1985 in sensul ca, incepand cu 1 ianuarie 2008 vor fi prezentate in trafic un numar de 28 de diagrame + diagrama aferenta zilei in curs.

(i) foile de înregistrare din săptămâna in curs si cele pe care le-a utilizat pe parcursul celor 15 zile precedente;

( ... ) Cu toate acestea, după 1 ianuarie 2008, duratele prevăzute la punctele (i) și (iii) se refera la ziua in curs si la o perioada precedenta de douazeci si opt de zile. "

Nu pot fi retinute sustinerile recurentei referitoare la faptul ca în Decizia (CE) 059/2009 nu este specificat faptul ca certificatul de desfasurare a activitatii trebuie sa se afle in posesia conducatorului auto. A precizat că sub titlu, certificatul are inserate urmatoarele averizari:

A se completa prin dactilografiere si a se semna inainte de calatorie

A se pastra impreuna cu inregistrarea originala a aparaturii de control, in cazul in care este necesara pastrarea inregistrarii

Falsificarea certificatelor constituie infractiune

De asemenea, dispozitiile art.26 din Reg. 561/2006,

De asemenea, a arătat ca atașarea la dosar, de catre contravenienta a unor documente, ulterior sanctionarii contraventionale si prezentarea lor in fata instantei de judecata, nu are relevanta juridica intrucat elementul constitutiv al contraventiei, sub aspectul laturii obiective, se realizeaza la momentul controlului in trafic. Nu se poate retine ca prezentarea ulterioara controlului a certificatului de desfasurarea activitatii poate rasturna aceste prezumtii de care se bucura procesul verbal cata vreme neprezentarea la timp naste prezumtia ca acesta nu exista la acel moment momentul controlului in trafic, fiind intocmit ulterior pro causa.

Inspectorii care efectueaza control in trafic sunt investiti cu exercitiul autoritatii de stat, fapt ce le confera un plus de probitate morala si profesionala in exercitarea atributiilor de serviciu.

Sanctiunea contraventională aplicată este justificată, cat si cuantumul maxim al amenzii aplicate avand in vedere natura contraventiei, care priveste transportul de marfa, ce trebuie realizat in conditii de maxima siguranta pentru toti participantii la trafic, pentru evitarea producerii de accidente, precum si gravitatea faptei comise, avand in vedere existenta mai multor zile din aceeasi luna cat si din luna precedenta, pentru care nu s-a putut justifica lipsa diagramelor.

Față de cele anterior reținute se impune a fi înlăturate motivele de recurs invocate de recurentă, legate de modul de aplicare a legii, având în vedere conotația pe care instanța a dat-o probelor ce au fost administrate, aceasta instanța nedepășindu-și limitele investirii sale prin cererea introductivă.

F. de cele sus arătate, in temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., reținând legala și temeinica soluție pronunțată prin sentința civilă recurată, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurenta – petentă ., cu sediul în G. L., nr. 295, J. IALOMIȚA în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, cu sediul în sector 1, București, .. 38, ca nefondat .

Irevocabila.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.02.2014

PREȘEDINTE: Judecător: Judecător:

C. C. M. C. G. M. R. R.

Grefier:

E. L. C.

Red./Dact. M.C.C./E.LC.– 2ex./ 24.03.2014

Jud. fond C. A. C.

← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din...		Contestaţie la executare. Decizia nr. 1104/2014. Tribunalul ILFOV →

Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 474/2014. Tribunalul ILFOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 474/2014. Tribunalul ILFOV