Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1183/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1183/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 7406/1748/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1183 A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 10.12.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
GREFIER: M. A. M.
Pe rol se află soluționarea apelului civil, formulat de apelantul-intimat I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER împotriva sentinței civile nr. 4088/10.06.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-petentă ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 02.12.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când,
TRIBUNALUL,
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 29.11.2013, sub numărul_ petenta . a solicitat, în contradictoriu cu intimata ISCTR, anularea procesului-verbal . nr._/31.08.2013 întocmit de către intimată.
În fapt, s-a arătat că în data de 28.08.2013 a fost aplicată în mod netemeinic petentei o amendă contravențională întrucât buteliile care erau aflate în vehicul nu îndeplineau condițiile obligatorii pentru realizarea activități de transport.
Textul incriminator prevede că reprezintă contravenție transportarea de mărfuri periculoase fără indicarea prezenței acestora prin marcare și etichetare sau prin placardarea și marcarea vehiculului. Cum însă vehiculul utilizat pentru efectuarea transportului era placardat și marcat rezultă că fapta nu există, fiind îndeplinite obligațiile impuse în sarcina reclamantei.
În cuprinsul procesului-verbal s-a dat faptei descrise o altă încadrare juridică.
Normele aplicabile în materie obligă operatorii care transportă și distribuie butelii să le preaia de la populație indiferent de starea în care se află recipientele.
În drept au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În probațiune, petentul a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, atașând plângerii sale, în copie, certificat de inspecție tehnică, proces-verbal contestat, buletin de control, aviz de însoțire a mărfii, carte de identitate a vehiculului, CI, permis de conducere, chitanță, planșe foto,
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimata ISCTR a depus la data de 24.12.2013, prin Serviciul Registratură întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii formulate ca fiind neîntemeiată.
În esență, s-a arătat că în urma controlului efectuat în trafic în data de 29.08.2013 pe DN5, 1 Decembrie, jud. Ilfov, s-a constat că vehiculul utilizat de către petentă era încărcat cu 288 de butelii fără ca robinetele acestora să fie plasate în gâtul recipientului și să fie protejate printr-un capac sau dop filetat și fără să fie existe numărul O. UN 1965 pe fiecare dintre ele și eticheta de pericol clasa 2.
Procesul-verbal a fost legal întocmit, cu respectarea prevederilor art. 16, 17 și 19 din OG nr. 2/2001, nefiind identificate vătămări suferite de către petent care să impună anularea procesului-verbal. De asemenea, actul de constatare și de sancționare este temeinic întocmit, faptele existând, fiind corect individualizate și sancționate.
Datorită modului de definere a faptelor în legislația aplicabilă, internă și comunitară, ca reprezentând contravenții grave, nu se poate dispune înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 C.pr.civ., HG nr. 1175/2007, OG nr. 2/2001.
În probațiune intimata a depus în copii procesul-verbal, dovadă comunicare, împuternicire, buletin de control, planșe foto.
Contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat susținerile prezentate în cuprinsul plângerii contravenționale, arătând că vehiculul folosit era placardat și marcat corespunzător, astfel că fapta nu există, iar o parte din buteliile transportate erau preluate de la populație, fiind goale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 31.08.2013 a fost sancționată contravențional cu o amendă în cuantum de 8.000 de lei petenta . pentru săvârșirea contranveției prevăzute de art. 37 alin. 3 pct. 14 din HG nr. 1175/2007.
În fapt s-a reținut că în ziua de 29.08.2013, ora 16:00, DN 5, 1 Decembrie, jud. Ilfov, la efectuarea unui control în trafic asupra autovehiculului înmatriculat_ utilizat de . s-a constatat transportarea a 288 de butelii fără ca robinetele să fie plasate în interiorul recipientelor și să fie protejate printr-un capac sau dop filetat. De asemenea, buteliile nu erau inscripționate cu marcajul UN 1965 și etichetate cu eticheta de pericol clasa 2.
Potrivit art. 37 alin. 3 pct. 14 din HG nr. 1175/2007 constituie contravenție din clasa I de risc transportul de mărfuri periculoase fără indicarea prezenței acestora prin documente, prin marcare și etichetare a coletelor sau prin placardare și marcare a vehiculului.
În temeiul art. 40 alin. 1 din HG nr. 1177/2007 contravențiile prevăzută de art. 37 se sancționează cu amendă de la 8.000 la 10.000 de lei aplicabilă expeditorului și/sau transportatorului.
Conform dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută, prevăzute în mod expres de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat, instanța a reținut că procesul verbal contestat a fost încheiat în urma constatărilor efectuate cu propriile simțuri de către agentul din cadrul intimatei, astfel încât actul administrativ în discuție se bucură de prezumția de legalitate, însemnând că actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, asociată cu prezumția de autenticitate, respectiv actul emană în mod real de la cine se spune că emană, precum și cu prezumția de veridicitate, adică actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă.
S-a arătat că motivul pentru care actele administrative se bucură de tripla prezumție de legalitate, autenticitate și verdicitate este încrederea că autoritatea statală, recte agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.
Sub aspectul prezumției de nevinovăție și al sarcinii probei în materie contravențională, instanța reține că în legislația româneasca, ca și în cea a altor state europene (spre exemplu, Germania, Slovacia), contravențiile au fost scoase de sub incidenta legii penale și suspuse unui regim administrativ.
În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (citată în continuare CEDO) a statuat că nimic nu împiedică statele să-și îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menținerea unei distincții între diferitele tipuri de infracțiuni.
De asemenea, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (citată în continuare Convenția) nu se opune, în principiu, tendinței de „dezincriminare” existente în statele membre ale Consiliului Europei.
Cu toate acestea, așa cum s-a arătat în hotărârea din 21.02.1994, în cauza Ozturk împotriva Germaniei, faptele contravenționale intră sub incidența art. 6 al Convenției. Pentru a se face această aplicare a prevederilor art. 6 din Convenție, CEDO consideră că este necesar să fie avute în vedere trei criterii, respectiv caracterizarea faptei în dreptul național, natura faptei, natura și gradul de gravitate ale sancțiunii care ar putea fi aplicată persoanei în cauză.
În același sens, CEDO s-a pronunțat, de pilda, în cauzele Garyfallou AEBE împotriva Greciei (Hotărârea din 24 septembrie 1997), Lauko împotriva Slovaciei și Kadubec împotriva Slovaciei (hotărârile din 2 septembrie 1998).
În aprecierea acestor criterii, CEDO a stabilit că modul de definire a faptelor de către dreptul intern nu are decât o valoare relativă, esențială fiind natura faptei și a sancțiunii.
Cu toate acestea, CEDO a considerat drept pozitive masurile din legislațiile naționale referitoare la dezincriminarea unor infracțiuni mai puțin grave în "interesul individului". CEDO a avut în vedere faptul ca sancțiunile administrative nu privesc un grup de persoane, ci se adresează tuturor cetățenilor în vederea realizării scopului preventiv și represiv al sancțiunii, ceea ce conferă faptei natură penală.
În aceste condiții, distincția realizată de statele europene între crime, delicte și contravenții nu este operantă, în sensul art. 6 din Convenție, toate având caracter penal. Tocmai de aceea prevederile acestui articol garantează oricărui acuzat dreptul la un proces echitabil, inclusiv prezumția de nevinovăție, indiferent de calificarea faptei din dreptul intern.
În acest sens, instanța a reținut că potrivit jurisprudenței CEDO în materie penală, jurisprudență care este obligatorie pentru instanțele naționale, conform art. 20 alin. 2 din Constituția României, administrarea probelor trebuie privită în lumina paragrafelor 2 și 3 ale art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție și implică, printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat. Printre altele, trebuie să i se indice celui vizat acuzațiile aduse pentru a i se oferi posibilitatea de a-și pregăti și prezenta apărarea în cunoștință de cauză, și de a-i oferi probe suficiente pentru a susține un verdict de vinovăție.
De asemenea, combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă printre altele statele contractante la măsuri pozitive. Acestea constau în obligația de a informa acuzatul, în cel mai scurt timp, despre natura și cauza acuzației ce îi este adusă, în obligația de a-i acorda timpul și facilitățile necesare pentru a-și pregăti apărarea și de a-i garanta dreptul de a se apăra, el însuși sau cu asistența unui avocat, de a-i permite să pună întrebări personal martorilor acuzării sau să obțină interogarea acestora, dar și de a obține citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării. Acest din urmă drept implică nu doar existența în această materie a unui echilibru între acuzare și apărare dar și ca audierea martorilor să aibă în general un caracter contradictoriu.
Cu toate acestea, în cauza A. împotriva României, CEDO a precizat că nu este interzis sistemelor interne să prevadă și să opereze cu ajutorul prezumțiilor, însă în materie penală statele sunt obligate să nu depășească o limită proporțională și rezonabilă a modalității în care funcționează respectiva prezumție raportată la gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul/petentul. Totodată, în exercitarea atribuțiilor pe care le au, judecătorii trebuie să facă aplicarea prezumției de nevinovăție a petentului și nu trebuie să pornească de la ideea preconcepută că acesta a săvârșit fapta de care este acuzat, sarcina probei incumbând intimatei, orice îndoială trebuind să profite contestatorului.
Considerând că legislația contravențională română este calificată „penală”, în înțelesul european autonom al CEDO și recunoscând prezumția de nevinovăție a petentului, instanța a constatat că aceasta a fost răsturnată prin prezumția de legalitate - asociată cu cele de autenticitate și veridicitate - a cărei aplicare nu este interzisă de CEDO, decât în ipoteza utilizării acesteia în mod nerezonabil.
În cazul de față, având în vedere faptul că din procesul-verbal rezultă că organul constatator a constatat prin propriile simțuri săvârșirea faptei, văzând și natura sancțiunilor aplicate petentei, instanța a apreciat că prezumția de legalitate poate fi aplicată fără a se încălca prin aceasta prezumția de nevinovăție a contestatorului. A considera că inclusiv în ipoteza în care fapta contravențională este constatată prin propriile simțuri de către reprezentanții autorității statele, tripla prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate nu este suficientă pentru a dovedi vinovăția contestatorului - bineînțeles în ipoteza în care acesta nu face dovada contrară respectivei prezumții - ar însemna a crea practic situații de impunitate, ca urmare a imposibilității obiective a administrării altor mijloace de probă de către intimată, aspect ce nu poate fi conceput.
Instanța a apreciat că sarcina probei revine intimatei exclusiv în ipoteza în care fapta reținută în sarcina contravenientului nu a fost percepută prin propriile simțuri de către agentul constatator, ci pe baza altor elemente, cum ar fi de exemplu declarațiile unor martori, de altfel aceasta fiind interpretarea ce rezultă din cauza A. împotriva României.
Fapta de a transporta butelii fără ca acestea să fie asigurate, marcate și etichetate corespunzător constituie contravenția prevăzută de art. 37 pct. 14 din HG nr. 1175/2007 sancționată cu amendă contravențională în baza art. 40 alin. 1 din același act normativ.
La momentul controlului efectuat în trafic în data de 29.08.2013 agenții constatatori au descoperit că buteliile aflate în vehiculul înmatriculat_ nu erau asigurate (robinetele nu erau amplasate în interiorul gâtului recipientului și nu aveau montate dopuri) și nici nu erau marcate ( etichetate pentru clasa 2 de pericol și marcate UN 1965).
În dovedire agenții au realizat o . planșe foto (f. 35 – 38) de unde reiese lipsa etichetelor, a marcajelor, a dopurilor, precum și neamplasarea robinetelor în interiorul gâtului recipientului.
Însă, din aceleași planșe foto mai rezultă că autovehiculul care efectua transportul înmatriculat_ era placardat și marcat, lucru confirmat și de către certificatul de inspecție tehnică (f. 7) și de către buletinul de control pct. 24, 26 (f. 34).
Art. 37 alin. 3 pct. 14 din HG nr. 1175/2007 dispune că reprezintă contravenție din clasa I de risc transportul de mărfuri periculoase fără indicarea prezenței acestora prin documente, prin marcare și etichetare a coletelor sau prin placardare și marcare a vehiculului.
Instanța a constatat că într-adevăr bunurile transportate erau bunuri periculoase (recipiente sub presiune pentru transportul de gaz petrolier lichefiat) fără să fi fost marcate și etichetate corespunzător. Însă vehiculul care realiza transportul era placardat și marcat conform prevederilor legale, astfel că era îndeplinită varianta alternativă de la art. 37 alin. 3 pct. 14 din HG nr. 1175/2007 care permitea realizarea activități de transport în condiții legale.
Față de aceste considerente, instanța a reținut că în mod eronat agenții constatatori au stabilit existența faptei, în realitate petenta respectând prevederile art. 37 alin. 3 pct. 14 din HG nr. 1175/2007, vehiculul_ utilizat pentru transportul celor 288 de butelii având marcajele impuse de către lege.
D. urmare, în temeiul art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001 instanța a admis plângerea contravențională formulată și a dispus anularea procesului-verbal . nr._/31.08.2013.
Împotriva sentinței civile nr. 4088/10.06.2014 a formulat apel intimatul solicitând admiteterea apelului, casarea sentinței pronunțate de Judecătoria Cornetu in dosarul nr._, iar pe fondul cauzei sa respingerea contestației formulate de către . cu consecința menținerii procesului verbal de contravenție ., nr._/31.08.2014 ca temeinic si legal intocmit si dispunerea executarii intregului cuantum al amenzii de 8.000 lei asa cum aceasta a fost stabilita in actul de control..
În motivare apelantul-intimat susține că instanța de fond da o interpretare bazata pe considerente de ordin subiectiv, nerespectand dispozițiile legale, iar fata de acest aspect considera ca nu se justifica pronunțarea unei sentințe arbitrare care favorizează o activitate ilegala.Ori tocmai art. 1 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor prevede ca " Legea contravenționala apara valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penala.Constituie contravenție, fapta savarsita cu vinovăție, stabilita si sanctionata prin lege, ordonanța sau hotarare a Guvernului sau ,dupa caz, prin hotarare a consiliului local,al orașului,municipiului, consiliului județean ".
Apelantul-intimat arată că procesul verbal de contravenție este întocmit cu respectarea întocmai a prevederilor OG 2/2001- ART.17-si anume nici una dintre aceste mențiuni care ar fi dus la constatarea nulității acestuia nu lipsește, adica lipsa mențiunilor privind:numele, prenumele, calitatea agentului constatator, iar in cazul persoanei juridice, lipsa denumirii, a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
Pe fondul cauzei apelantul intimat arată că fapta pentru care a fost sanctionata petenta este individualizata in mod clar de art.37, alin.3, pct.14 din HG 1175/2007” transportul de mărfuri periculoase fara indicarea prezentei acestora prin documente, prin marcare si etichetare a coletelor si se sancționează conform art.40, alin.l din același act normativ cu amenda de la 8.000lei la 10.000 aplicabila expeditorului și/sau transportatorului, precizând ca in ADR sunt precizate foarte clar exigentele pentru ambalajele in care se transporta mărfuri periculoase.
Apelantul-intimat mai susține că prima instanța a pronunțat hotararea cu incalcarea art.22 alin.2 IM.C.P.C. articol potrivit caruia instanța avea obligația sa stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeala privind aflarea adevărului in cauza, pe baza faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul unei hotarari temeinice si legale. Cuantumul sancțiunii aplicate este la nivelul minim stabilit de legiutor în legătură cu gravitatea faptei, care, în cazul unui eveniment rutier, ar fi putut agrava situația deoarece prin lipsa etichetelor deci prin necunoaștere naturii pericolului s-ar fi îngreunat intervenția, exemple, în acest sens, fiind numeroase inclusiv evenimentul de la Mihăilești, considerând că prevederile legale trebuie respectate în totalitate pentru micșorarea probabilității producerii unor evenimente periculoase, deci nu trebuie așteptat să se producă în realitate ceva pentru a aplica măsuri pentru nerespectarea legii. Recipientele sub presiune reincarcabile trebuie marcate cu claritate si lizibil cu marca de certificare, precum si cu mărcile specificate ale gazelor si recipientelor sub presiune.Aceste mărci trebuie aplicate de o maniera permanenta (prin poansonare grave sau grave chimicaj pe recipientul sub presiune. In speța de fata,pentru ca transportul sa fie efectuat in conformitate cu prevedrile legale,buteliile ar fi trebuit sa aiba inscripționat numărul O. adica UN 1965 pe fiecare din ele si de asemenea eticheta de pericol clasa 2.De asemenea robinetele nu erau plasate in interiorul gatului recipientului si nici nu erau protejate printr-un capac sau dop filetat. Cei implicați în transportul mărfurilor periculoase trebuie să ia măsurile adecvate, conform naturii și importanței riscurilor previzibile, pentru a evita producerea de daune sau prejudicii și, dacă este cazul, a reduce la minimum efectele acestora. Ei trebuie, în orice caz, să respecte prescripțiile ADR în ceea care îi privește.
Apelantul-intimat mai precizează că sentința civila pronunțata de Judecătoria Cornetu in lucrările acestui dosar este netemeinica si nelegala, iar argumentele de respingere sunt superficiale, astfel incat, analizand cauza sub toate aspectele, solicită instanței sa o cenzureze prin schimbarea sa in tot, precizând faptul că inspectorii care efectuează control in trafic sunt investiți cu exercițiul autoritatii de stat, fapt ce apreciem ca le conferă un plus de probitate morala si profesionala in exercitarea atribuțiilor de serviciu. Fapta contravenționala a fost constatata si sanctionata in mod corect,procesul verbal de contravenție reprezintă o stare de fapt la momentul controlului si deci petentul nu poate fi exonerat de răspundere deoarece fapta pentru care a fost sancționat este individualizata in mod clar, procesul verbal de constatare a contravenției fiind intocmit cu respectarea dispozițiilor Ordonanței nr.2/2001.
În drept, cererea de apel a fost întemeiată pe dispozițiile art.466 si următoarele din N. C.proc.civ., precum si pe cele invocate in cuprinsul apelului.
Intimata-petentă legal citată nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința civilă apelată în raport de criticile invocate si probatoriul administrat tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat si il va respinge in consecința întrucât in mod legal si temeinic a reținut prima instanța ca fapta reținuta in sarcina petentei nu constituie contravenția prevăzuta de art. 37 alin. 3 pct. 14 din HG nr. 1175/2007 conform caruia: constituie contravenție din clasa I de risc transportul de mărfuri periculoase fără indicarea prezentei acestora prin documente, prin marcare si etichetare a coletelor sau prin placardare si marcare a vehiculului. Cum s-a reținut si de prima instanța societatea petenta transporta la data controlului (29.08.2013 ora 16,00) 288 butelii, pentru care șoferul a prezentat avizul de însoțire depus la fila 11 (aviz care menționează ca expedierea se face in 23.08.2013 la ora 7,40), iar vehiculul ce le transporta era marcat si placardat corespunzător (planșe foto).
In buletinul de control s-a reținut ca buteliile UN1965 nu erau marcate, dar nu se face precizarea daca erau pline, adică destinate livrării catre centrele de distribuție ori erau goale si colectate de la populație, situație ultima când societatea avea obligația sa ridice buteliile indiferent de starea in care se aflau conform art.3.2.14 din Prescriptia Tehnica C 3-2003 emisa de ICCIR (agentii economici au obligatia de a primi buteliile cu orice grad de uzura, coroziune sau deformatii, chiar daca vor trebui sa fie casate. Nerespectarea acestei obligatii este un motiv de retragere a autorizatiei de functionare). Cum orice dubiu profita contravenientului, tribunalul apreciază ca sentința de fond este legala si temeinica iar criticile apelantei vor fi respinse.
Pentru motivele expuse, in baza art.480 alin.1 NCPC va fi respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-intimat I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER cu sediul în București, Piata Presei Libere, Corp D, nr. 1, ., împotriva sentinței civile nr. 4088/10.06.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-petentă . G., cu sediul în J. G., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.12.2014.
Președinte Judecător Grefier
M. E. A. D. M. A. M.
Concept red. gref. M.A.M-
Red. Jud: DA./4ex/Jud.fond :–D. S. - Jud.Cornetu/Comunicat 2 ex/
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02.12.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
GREFIER: M. A. M.
Pe rol se află soluționarea apelului civil, formulat de apelantul-intimat I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER împotriva sentinței civile nr. 4088/10.06.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-petentă ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu intimata a fost restituită cu mențiunea adresă incompletă, deși aceasta a fost citată la adresa indicată în plângerea contravențională, că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Tribunalul constată că procedura de citare este legal îndeplinită.
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra motivelor de apel.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise va amâna pronunțarea pentru data de 10.12.2014
DISPUNE
Amâna pronunțarea pentru data de 10.12.2014
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.12.2014
Președinte Judecător Grefier
M. E. A. D. M. A. M.
| ← Pretentii. Sentința nr. 1032/2014. Tribunalul ILFOV | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
