Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 668/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 668/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 484/1748/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 668R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 04 MARTIE 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
JUDECĂTOR - M. E.
JUDECĂTOR - C. D.
GREFIER - M. R.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta UM 0596 B., împotriva sentinței civile nr.2204/03.04.2013, pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimatul M. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție înlocuire amenda.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca dosarul se află la primul termen de judecată, stadiu procesual recurs, precum și faptul ca recurenta a solicitat judecarea cauzei in lipsă, după care:
Față de actele și lucrările dosarului, tribunalul reține cauza in pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei B. la data de 01.04.2011 sub nr._, petenta UM 0596 B. a solicitat in contradictoriu cu intimatul M. C. ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna inlocuirea amenzii aplicate acestuia prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor . nr._ cu sanctiunea obligarii la munca in folosul comunitatii.
In fapt se arata ca intimatul a fost sanctionat cu amenda in cuantum de 200 lei, dar care a ramasneachitata. Totodata, cf. adresei nr. 2/4122/7.12.2010emisa de Primaria comunei Obrejița se arata ca acesta nu obtine niciun venit si nu detine nici un bun. In consecinta urmarirea silita ar fi lipsita de sanse de izbanda. Reiese ca in speta singura modalitate de tragere la raspundere contraventionala este prin transformarea amenzii in munca in folosul comunitatii.
In drept se invoca prevederile OG nr.2/2001 si OG nr.55/2002.
In dovedirea cererii au fost depuse la dosar urmatoarele inscrisuri: adresa nr.2/4122/7.12.2010 emisa de Primaria comunei Obrejița, proces-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, somatie de plată.
Intimatul nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
La termenul din data de 8.12.2011 Judecatoria B. si-a declinat competenta in favoarea Judecatoriei Cornetu. Cererea a fost inregistrata pe rolul acestei instante la data de 05.10.2011 sub nr._ .
In cauza s-a administratproba cu inscrisuriledepuse de petenta.
Prin sentința civilă nr.2204/03.04.2013, pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._ a fost respinsă ca neîntemeiata cererea formulata de petenta UM 0596 B..
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ intimatului i-a fost aplicată o amendă contravențională în valoare de 200 lei.
Conform adresei nr. 2/4122/7.12.2010emisa de Primaria comunei Obrejița, s-a constatat că intimatul nu deține bunuri mobile și imobile care să facă obiectul executării.
Conform art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 „în cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanța de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată.”
Prin decizia nr. 1354/2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma "cu acordul acestuia" din art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, precum si sintagmele "numai daca exista consimțământul contravenientului", "cu consimțământul contravenientului" și "după luarea consimțământului contravenientului" din art. 1 alin. (3), art. 8 alin. (5) lit. b) și, respectiv, art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancțiunii prestării unei activități in folosul comunității, așa cum a fost modificata prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 108/2003 privind desființarea închisorii contravenționale, sunt neconstituționale
Conform sus-menționatei decizii condiționarea de acordul contravenientului a aplicării sancțiunii obligării la prestarea unei activități in folosul comunității lipsește de eficienta sancțiunea aplicată pentru comiterea unei fapte antisociale, cu consecința încălcării dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituția României, în conformitate cu care "în România, respectarea Constituției, a supremației sale si a legilor este obligatorie".
Numai că această decizie trebuie interpretată conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea art. 4 din Convenția Europeană privind Drepturile Fundamentale ale Omului, aplicarea acesteia fiind prioritara fata de dreptul intern, conform art. 20 din Constituție. Numai în patru categorii de situații se poate spune că munca forțată este permisă de C.E.D.O.: munca persoanelor aflate în detenție; serviciul militar sau serviciul militar alternativ; serviciul impus în caz de calamități și munca impusă de obligații civile normale (aici în urmă se are în vedere obligația de a acorda ajutor unei persoane aflate în pericol sau de a proteja un interes public, precum obligația de luptă contra incendiului).
Or starea de fapt din speță nu se încadrează în niciuna dintre situațiile de excepția ce decurg din art. 4 C.E.D.O.
Pentru acestea trebuie interpretată decizia Curții Constituționale în sensul că textele respective sunt neconstituționale, însă ulterior, prin aplicarea art. 20 din Constituție raportat la art. 4 C.E.D.O. este obligatorie obținerea consimțământului intimatului pentru a se desfășura o asemenea activitate. Or, intimatul din speta nu și-a dat acordul, iar prin faptul că nu s-a prezentat la judecarea procesului nu se poate impune ideea că și-a manifestat tacit acest acord.
Nu se poate reține nici jurisprudența De Wilde, Ooms și Versyp contra Belgiei, deoarece situația acolo era alta, anume munca impusă persoanelor aflate în detenție, caz când într-adevăr se poate impune efectuarea unor anumite activități.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petenta UM 0596 B. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate și mentinerea ca valabil a procesului verbal de sancționare ., nr._, in cuantumul prevazut de acesta.
În motivarea cererii, recurenta a arătat ca prin Decizia nr. 7/2010 a Secțiilor Unite ale î:C.C.J., privind recursul în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea art. 9 alin. (3)-(5) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozitiile art. 9 alin. (l) si (2) din acelasi act normativ si la art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sanctiunii prestarii unei activitati in folosul comunitatii, aprobata prin Legea nr. 641/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, asupra posibilitatii de a se dispune inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii, atunci cand aceasta din urma sanctiune nu este prevăzută prin lege alternativ cu amenda.
Prin art. 9 alin. (3)-(5) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, legiuitorul a înțeles să reglementeze o altă ipoteză juridică, și anume aceea a contravenientului care a fost sancționat cu amendă, pe care însă nu a achitat-o și nici nu poate fi executat silit. Pentru o astfel de situație, considerând că starea de insolvabilitate a contravenientului nu trebuie să conducă la lipsirea de eficiență. a sancțiunii aplicate, legiuitorul a instituit modalitatea alternativă de executare a sancțiunii amenzii, prin posibilitatea înlocuirii acesteia cu obligația de prestare a unei activități în folosul comunității.
Operațiunea juridică de înlocuire a sancțiunii are loc în faza de executare și vizează exclusiv stabilirea altei modalități de executare a sancțiunii cu amenda deja aplicată, schimbarea modalității de executare fiind determinată de faptul că amenda nu a fost achitată în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și nici nu există posibilitatea executării silite. Deci nu se poate considera, sub acest aspect, că ar fi nesocotit principiul de drept al legalității incriminării și sancțiunii ("nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege"") înscris și în prevederile art.7 din C.E.D.O.
Aceasta întrucât, în litigiul având ca obiect cererea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității, instanța nu este învestită cu aplicarea unei sancțiuni care nu ar fi prevăzută de actul prin care este reglementată contravenția, ci, în ipoteza unui contravenient debitor insolvabil, este chemată să se pronunțe cu privire la modalitatea de executare a sancțiunii amenzii prevăzute de lege și deja aplicate contravenientului.
Condițiile stabilite de legiuitor pentru a se putea dispune înlocuirea sancțiunii sunt înscrise la art. 9 alin. (3) și art. 39 l alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, și vizează numai depășirea termenului de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii amenzii și starea de insolvabilitate a contravenientului, iar îndeplinirea lor se verifică în urma sesizării adresate instanței de către organul din care face parte agentul constatator sau de către contravenient.
În atare situație, a aprecia că operațiunea de înlocuire a sancțiunii nu poate avea loc decât în baza unui text conținut de o lege sau o ordonanță, prin care sunt prevăzute ca sancțiuni alternative amenda și prestarea unei activități în folosul comunității, ar însemna să se nesocotească voința legiuitorului prin adăugarea unor condiții pe care acesta nu a înțeles să le stabilească.
În același timp, printr-o astfel de interpretare, se ajunge la lipsirea de eficiență juridică a reglementării conținute de art. 9 alin. (3)-(5) și de art. 39A 1 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, iar numeroase norme juridice în temeiul cărora a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale rămân rară finalitate, deoarece sancțiunea nu poate fi executată pe nici o cale.
Altfel spus, deși se face vinovat de săvârșirea unei contravenții, pentru care a și fost sancționat, contravenientul insolvabil nu suportă în mod real nicio consecință a faptei sale.
În materie contravențională, Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, reprezintă legea generală, astfel că dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor contravențiilor indiferent dacă acestea sunt reglementate prin legi, prin ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului ori prin acte ale autorităților administrației publice locale sau județene, conform competențelor stabilite prin art. 2 al acestui act normativ.
Așa cum s-a arătat, nici dispozițiile art. 9 alin. (3)-(5) și nici cele ale art. 39 1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, nu fac nicio distincție, în vederea aplicării lor, în funcție de categoria actului prin care este stabilită contravenția și nu cer ca norma juridică în temeiul căreia a fost aplicată amenda să prevadă și sancțiunea alternativă a prestării unei activități în folosul comunitătii.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 329 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se stabili că dispozitiile art. 9 alin. 1 i 2 din aceea și ordonanță și ale art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 55/2002 aprobată prin Legea nr. 641/2002 cu modificările și completările ulterioare se interpretează în sensul admisibilității cererilor de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității indiferent dacă contravențiile săvârșite sunt prevăzute și sancționate prin legi, ordonanțe ale Guvernului sau alte acte cu caracter normativ și chiar dacă actul care stabilește și sancționează contravențiile nu prevede alternativ cu sancțiunea amenzii, sancțiunea prestării unei activității in folosul comunitătii.
In drept, cererea se întemeiază pe prevederile O.G.nr.2/2001, ale art.299 Cod proc.civ. și Decizia nr. 7/2010 privind recursul în interesul legii.
Analizând sentința civila recurata in raport de motivele invocate instanța constata urmatoarele:
Potrivit art. 9 alin. 3 și alin.5 din OG 2/2001, actualizată la 25.09.2012, în cazul în care contravenientul nu achită amenda în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, la cererea organului constatator, instanța poate înlocui amenda cu sancțiunea obligării contravenientului.
Prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 1354/2008 s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin.5 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, precum si art. 1 alin.3, art. 8 alin.5 lit. b) si art. 13 din Ordonanta Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sanctiunii prestarii unei activitati in folosul comunitatii, asa cum a fost modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 108/2003 privind desfiintarea inchisorii contraventionale. In motivarea acestei decizii, Curtea Constitutionala a aratat ca prin dispozitiile art. 9 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aplicarea sanctiunii obligarii la prestarea unei activitati in folosul comunitatii este conditionata de acordul contravenientului. Acest fapt este de natura a lipsi de eficienta sanctiunea aplicata pentru comiterea unei fapte antisociale, cu consecinta incalcarii dispozitiilor art. 1 alin.5 din Constitutia Romaniei, in conformitate cu care "In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie".
In consecinta, Curtea a constatat ca sintagma "cu acordul acestuia", folosita in cuprinsul textului analizat, este neconstitutionala.
De asemenea prin Decizia în interesul legii nr. 7/20.09.2010 Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casație și Justiție au stabilit că dispozițiile art. 9 alin. 3 – 5 din O.G. nr. 2/2001, prin raportare la dispozițiile art. 9 alin. 1 și 2 din aceeași ordonanță și la dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 55/2002, se interpretează în sensul admisibilității cererilor de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității indiferent dacă contravențiile săvârșite sunt prevăzute și sancționate prin legi, ordonanțe ale Guvernului sau alte acte cu caracter normativ și chiar dacă actul care stabilește și sancționează contravențiile nu prevede, alternativ cu sancțiunea amenzii, sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității
Tribunalul constată faptul că, în speță, sunt întrunite condițiile cumulativ prevăzute de textul de lege enunțat, pentru a putea aplica contravenientului sancțiunea solicitată de agentul constatator.
Astfel, din probele depuse la dosarul cauzei reiese că intimatul nu a făcut dovada achitării amenzii aplicată prin procesul-verbal . nr._ și nici nu a dovedit faptul că ar fi contestat în justiție procesul verbal, obținând eventual anularea acestuia. De asemenea, având în vedere înscrisurile depuse la dosar, care atestă imposibilitatea executării silite a contravenientului pentru recuperarea creanței fiscale reprezentate de amenda contravențională aplicată, tribunalul reține faptul că, organul constatator care învestește instanța cu solicitarea de înlocuire a sancțiunii amenzii, și-a îndeplinit obligația procesuală de a-și dovedi susținerile. În acest sens, a fost depusă la dosarul cauzei și o adeverință care să acrediteze această stare de insolvabilitate a contravenientului, de natură să constituie un impediment în cadrul procedurii execuționale asupra patrimoniului acestuia.
Pentru aceste motive, in temeiul art. 312 C. proc. civ., va fi admis recursul declarat, va fi modificata in tot sentința recurata, se va admite cererea si se va dispune înlocuirea amenzii in cuantum de 200 lei cu 4 de ore de munca in folosul comunității.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta UM 0596 B., împotriva sentinței civile nr.2204/03.04.2013, pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimatul M. C..
Modifica in tot sentința civilă recurată in sensul ca:
Admite cererea.
Dispune înlocuirea amenzii in cuantum de 200 lei cu 4 de ore de munca in folosul comunității.
Irevocabilă.
Pronunțata in ședința publică, azi, 04.03.2014.
Președinte, A. D. | Judecător, M. E. | Judecător, C. D. |
Grefier, M. R. |
Concept red. gref. M.R.
Red. Jud: C.D/ 2 exemplare
Jud.fond: D. H. - Jud.Cornetu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 651/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 1032/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
