Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 862/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 862/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 2265/94/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2335R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 14.10.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: E. M. O.
JUDECĂTOR: C. D.
JUDECĂTOR: M. E.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenta P. C. împotriva sentinței civile nr.862/11.03.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta reprezentată de consilier juridic și intimata reprezentată de consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la data de 06.10.2014, intimata a depus întâmpinare în două exemplare, după care,
Tribunalul comunică recurentei un exemplar al întâmpinării depuse de intimată.
Recurenta prin consilier juridic depune al dosar un set de înscrisuri comunicând intimatei un exemplar al acestora.
Tribunalul în temeiul disp. art. 305 raportat la disp. art. 167 C. proc. Civ. încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra motivelor de recurs.
Recurenta prin consilier juridic, solicită admiterea recursului. Arată că cu privire la afirmațiile intimatei din întâmpinare că acestea sunt eronate și că acestea au fost tranșate de organele de cercetare penală. Arată de asemenea că nu se putea ca într-o singură noapte să se demoleze o întreagă clădire.
Intimata prin consilier juridic solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii pronunțate ca fiind legală și temeinică. Cu privire la lipsa calității de subiect activ al contravenției arată că prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria B. s-a stabilit că autor al faptelor de distrugere este numitul Soglu A., angajat al recurentei în funcția de administrator. În ceea ce privește susținerea recurentei potrivit căreia clădirea nu putea fi demolată într-o singură noapte arată că urmare a cercetărilor efectuare organele penale nu au stabilit o perioadă de timp în care această clădire a fost demolată și nici în procesul verbal de contravenție nu se menționează o perioadă. Susține că din înscrisurile depuse la termenul de astăzi la dosar rezultă că numitul Soglu A. este angajatul recurentei deși în recursul formulat recurenta susține că singurele angajate ale Primăriei sunt femeile de serviciu. Susține că s-au depus dovezi din care rezultă că zona respectivă a fost curățată de numitul Soglu A., care avea ordin de serviciu emis de recurentă, acesta fiind motivul pentru care procesul verbal se impunea a fi anulat.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 14.02.2013, sub nr._ /2012 petenta, C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ, în contradictoriu cu intimata, P. C. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție nr.17 din data de 07.01.2013.
În motivarea cererii, petenta C. Naționala Posta R. S.A a arătat că prin procesul verbal contestat a fost sancționată contravențional cu o amenda de 50.000 lei, in conformitate cu prevederile art. 26, alin. 1, lit. a din Legea nr. 50/1991, cu modificările si completările ulterioare, agentul constatator reținând in sarcina C.N. Posta R. S.A. "Executarea lucrărilor de desființare a clădirii parter din . C.."
Arată că subscrisa nu a luat masuri de desființare/demolare a imobilului in cauza. Susține că fapta contravenționala care li se imputa nu exista pentru că nici unul dintre departamentele companiei nu a întreprins vreo măsura in sensul desființării imobilului datorita faptului ca autoritatea competenta sa dispună aceste masuri, in speța Consiliul de Administrație, nu a emis vreo hotărâre in sensul acesta.
Din corespondenta intre subscrisa si P. C., se poate observa intenția celei din urma de a demola imobilul care făcea corp comun cu imobilul proprietatea subscrisei, precum si repetate cereri ale Primăriei C. in ceea ce privește acordul C.N. Posta R. S.A. referitor la demolarea in același timp si a spațiului învecinat, care aparținea subscrisei.
Petenta, in repetate rânduri, a declinat cererea de acordare a concursului in vederea demolării, datorita faptului ca hotărârea pentru asemenea acte de dispoziție asupra bunurilor societății aparține Consiliului de Administrație al C.N. Posta R. S.A., iar acesta nu a manifestat o opțiune in acest sens.
Mai arată petenta că lipsa unui răspuns in vederea desființării/demolării imobilului din .. 1 din . si lipsei de răspuns din partea Primăriei la adresa subscrisei nr. 220/CD/9331/08.06.2010, prin care solicitam acesteia punerea la dispoziția noastră a planului de amenajare zonal avizat de organismele teritoriale interesate si aprobat de Consiliul Local al comunei C. si proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de desființare.
Având in vedere ca, in urma demolării corpului din imobil care aparținea Primăriei, partea de imobil care aparținea subscrisei nu mai putea fi folosita in scopul desfășurării activității, deoarece era . degradare avansata, care punea in pericol integritatea angajaților Oficiului Postai, s-a încheiat contractul de comodat intre Consiliul Local al Comunei C. si C.N. Posta R. S.A. prin care acesta punea la dispoziția subscrisei un spațiu aflat in ., C., județul Ilfov, in vederea desfășurării activității Oficiului Postai C..
Din cauza refuzului de a ne manifesta acordul pentru demolarea imobilului din . Local a considerat ce este îndreptățit sa rezilieze contractul de comodat, legându-se in mod expres de lipsa acordului solicitat in repetate rânduri.
In vederea rezilierii contractului de comodat. Consiliul Local al comunei C. a introdus acțiune in instanța la Judecătoria B., acțiune ce a făcut obiectul dosarului nr._/94/2011, având ca obiect "reziliere contract", acțiune respinsa de instanța Judecătoriei B. si nerecurata pana in prezent.
Petentul și-a întemeiat cererea în drept pe disp. art.31 și urm din OG 2/2001, solicitând administrarea probei cu înscrisuri.
Intimata, legal citată, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal nr. 17/07.01.2013 ca temeinic și legal întocmit. Susținerile petentei sunt nefondate.
Cererea este scutită de taxă de timbru și timbru judiciar
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin procesului verbal de contravenție nr. 17 din data de 07.01.2013., petenta C. Naționala Posta R. S.A. a fost sancționată contravențional cu o amenda de 50.000 lei, in conformitate cu prevederile art. 26, alin. 1, lit. a din Legea nr. 50/1991, cu modificările si completările ulterioare, agentul constatator reținând in sarcina C.N. Posta R. S.A. "Executarea lucrărilor de desființare a clădirii parter din . C.."
Potrivit art 26 alin 1 mai sus invocat Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: a) executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), c), e) și g), de către investitor și executant;
Potrivit Ordonantei Guvernului nr. 2/2001- constituie contraventie fapta savarsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata ca atare prin lege (…).
Aceasta trasatura a contraventiei scoate in evidenta caracterul ilicit al contraventiei, faptul ca ea ataca anumite valori sociale ocrotite de lege.
Legiuitorul a dorit sa sublinieze faptul ca nu poate fi contraventie decat acea incalcare a legii savarsita cu vinovatie. Contraventia ca orice fapta contrara ordinii de drept constituie o manifestare a conduitei umane exteriorizata in societate, adica un ansamblu de acte ale omului sub controlul vointei si ratiunii sale.
In oricare din formele sale, vinovatia exprima o anumita atitudine psihica a faptuitorului fata de fapta si urmarile sale. Contravenientul isi da seama sau si-ar putea da seama ca fapta sa este contrara legii, ca produce urmari socialmente periculoase si cu toate acestea el o comite.
Vinovatia constituie latura subiectiva a contraventiei, ea este un act de constiina care implica in primul rand un factor intelectiv si apoi un factor volitiv, deci un factor de constiinta si apoi unul de vointa
In ceea ce privește subiectul activ al contraventiei (contravenientul) este persoana ce savarseste o fapta prevazuta de legea contraventionala, prin acte de executare, de determinare sau de complicitate.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal de contravenție, instanța a reținut că potrivit rezoluției Parchetului de pe lângă Judecătoria B. din 03 octombrie 2013 s-a stabilit că la data de 21.04.2011 acoperișul Oficiului Poștal C. situat in . ars, iar autor al faptelor de distrugere și furt calificat fiind numitul Șoglu A. angajat al Primăriei C., care la data de 07.02.2013 s decedat (f. 80-81)
În concluzie, instanța a reținut că petenta nu este subiectul activ (autorul) contravenției prevăzute de art 26, alin. 1, lit. a din Legea nr. 50/1991
În ceea ce privește susținerile intimatei că petenta ar fi trebuit să asigure paza bunurilor sale pentru a nu fi distruse de alte persoane, instanța le va respinge ca neîntemeiate, constatând pe de o parte că petenta nu a fost sancționată pentru o faptă prevăzută de Legea nr. 333/2003, ci de Legea nr. 50/1991, iar pe de altă parte ad absurdum și în măsura în care petenta ar fi fost autor al faptei contravenționale sunt incidente dispozițiile art. 11 alin 1 din OG nr. 2 /2001 potrivit cărora caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătură cu fapta săvârșită.
Cazul fortuit consta in interventia unui eveniment sau a unei intamplari ce nu putea fi prevazuta sau inlaturata si care determina producerea rezultatului socialmente periculos. Ne aflam in prezenta unui caz fortuit atunci cand ca urmare a unei imprejurari ce nu putea fi prevazuta, s-a produs un rezultat, o urmare ce se suprapune cu actiunea sau inactiunea unei persoane transformand-o in contraventie. Persoana in cauza nu a urmarit si nu a acceptat rezultatul respectiv, cu atat mai putin cu cat nu putea sa-l prevada.
Din probatoriul administrat, rezultă că imobilul „demolat” a fost practic distrusă în urma incendiului din cursul anului 2011. (f. 52-70).
Pentru toate aceste motive, a fost admisă plângerea contravențională, și anulat procesul verbal de contravenție nr. 17/07.01.2013, emis de intimata.
Împotriva sentinței civile nr. 862/11.03.2014, a formulat recurs intimata solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare recurenta a arătat că susținerea instanței de fond potrivit căreia autorul faptei de distrugere și furt este numitul Soglu A. este greșită întrucât acesta a fost găsit vinovat pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere, în speță, incendiere și furt, deoarece după ce a fost demolată clădirea, se presupune că a furat materiale de construcție, în nici un caz neputându-se trage concluzia că a și demolat clădirea.
În opinia recurentei este absurd să se creadă că o singură persoană a putut demola o clădire, a furat materialele rezultate și a curățat locul într-o singură noapte.
Recurenta a mai susținut că numitul Soglu A. nu este angajatul său, întrucât P. C. nu are în organigramă decât două posturi de muncitori și acelea sunt ocupate de cele două femei de serviciu.
În drept au fost invocate disp. art 304 și urm. C. proc. Civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 06.10.2014, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefodnat.
În motivare s-a arătat că așa cum s-a stabilit prin rezoluția din data de 03.10.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr. 1376/II-2/2013 s-a stabilit ca autor al faptelor de distrugere și furt calificat a fost numitul Soglu A., angajat al Primăriei C. în funcția de administrator la Stadionul Concordia C., care a decedat la data de 07.02.2013, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că reclamanta nu este subiect activ al contravenției și pe cale de consecință a anulat procesul verbal de contravenție.
Cu privire la susținerea instanței de fond în sensul că o singură persoană nu a putut demola o clădire, fura materialele rezultate și curăța locul într-o singură noapte, intimata a arătat că nu se poate concluziona din întregul probatoriu administrat în cauză că ar fi fost în speță definitivată o perioadă în care s-a efectuat demolarea clădirii iar în cuprinsul procesului verbal nu este menționată perioada în care a fost realizată demolarea clădirii acesta fiind un alt motiv de nulitate al procesului verbal.
S-a mai arătat că din referatul nr._/10.05.2013 întocmit de Poliția Orașului Chitila, Postul de Poliție C., reiese faptul că în urma investigațiilor efectuate rezultă că zona unde s-a aflat fostul Oficiu Poștal a fost curățată de numitul Sogu A., angajat al Primăriei C., administrator al Stadionului Concordia C., de lângă clădirea respectivă, ajutat de muncitori ocazionali, iar moluzul l-a dus la groapa de gunoi.
Intimata a mai arătat că recurenta menționează că, în organigrama Primăriei nu sunt decât două posturi de muncitori, acestea fiind ocupate de cele două femei de serviciu, însă nu precizează perioada de valabilitate a organigramei menționate, astfel încât acest aspect nu poate fi luat în considerare ca reprezentând relevanță în soluționarea cauzei.
În drept au fost invocate disp. art. 115 C. proc. Civ, art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției nr. 17/07.01.2013 întocmit de intimat, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 1.000 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991, întrucât, în urma controlului efectuat la data de 07.01.2013, s-a constatat că a desființat clădirea parter din comuna C., .>
În drept, instanța reține că, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Este adevărat că OG 2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de contravenție însă, având în vedere că acesta este un act administrativ, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica judiciară se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția relativă de legalitate, astfel încât, din această perspectivă și în baza art. 1169 C.civ, îi revine petentului obligația de a propune și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute de agentul constatator în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Dincolo de prevederile dreptului național român, instanța reține că, cel puțin după pronunțarea cauzei A. împotriva României (hotărârea CEDO-Secția a III-a din 04.10.2008), este fără putință de tăgadă faptul că materia contravențională română se încadrează în noțiunea de „acuzație în materie penală” prevăzută de art. 6 paragraful 1 CEDO, astfel încât devin incidente toate garanțiile prevăzute de Convenția europeană, inclusiv prezumția de nevinovăție.
Însă, instanța subliniază că, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, rezultă că art. 6 paragraful 2 din CEDO nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (hotărârea Salabiaku împotriva Franței din 7.10.1988).
Mai mult, Curtea europeană a statuat că, prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (hotărârea Janosevic împotriva Suediei, par. 101).
Făcând aplicarea jurisprudenței europene mai sus prezentate la procedura contravențională judiciară reglementată de OG 2/2001, instanța reține că prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 din Convenție și, implicit, nici art. 21 alin. 3 din Constituție privind dreptul la un proces echitabil.
De altfel, astfel cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională în decizia nr. 349/2003, persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta atacă în justiție procesul-verbal de constatare a contravenției, iar instanța respinge plângerea formulată ca neîntemeiată, însă în acest caz nu se poate reține că s-a încălcat principiul prezumției de nevinovăție, căci răspunderea contravenientului a fost stabilită, așa cum prescriu Constituția și Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, prin hotărâre judecătorească definitivă.
A. Examinând modul de încheiere a procesului-verbal contestat, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident niciunul dintre cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 17 din OG 2/2001, care să poată fi invocate din oficiu de către instanța de judecată.
B. Constatând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța apreciază că acesta se bucură și de o prezumție de temeinicie, astfel cum reiese din economia dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, prezumție relativă care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Această probă trebuie să fie făcută de către contestator, în calitate de titular al plângerii contravenționale, astfel cum impune art. 1169 C.civ.
În cauza de față, însă, instanța constată că petenta a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta fiind, așadar, răsturnată. Astfel, din materialul probator administrat în cauză, respectiv rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria B. din data de 03.10.2013 (f. 56), a rezultat faptul că la data de 15.11.2012 s-a constatat că sediul Oficiului Poștal C. situat în . mai exista fizic, iar autor al faptelor de distrugere și furt calificat a fost identificat ca fiind numitul Șoglu A., angajat al Primăriei C., decedat la data de 07.02.2013.
Având în vedere că petenta a reușit să facă dovada contrară celor reținute în procesul-verbal, instanța reține că aceasta nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Având în vedere aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 312 C. pr. Civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta P. C. împotriva sentinței civile nr.862/11.03.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.10.2014
Președinte Judecător Judecător
E. M. O. C. D. M. E.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-.
Red. Jud: ME./2exemplare
Jud.fond :E. – M. I. - Jud.B.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2210/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1492/2014.... → |
|---|
