Pretentii. Sentința nr. 3460/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3460/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 17-11-2014 în dosarul nr. 1566/93/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.3460
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 17.11.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: A. L. G.
GREFIER: S. C. E.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul P. D. C. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV REPREZENTATĂ DE DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „pretentii restituire timbru mediu”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitate părților să se prezinte.
La a doua strigare a cauzei nu se nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul ia act de faptul că în cauză se solicită judecarea cauzei în lipsă și, față de actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de fata constata următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 30.04.2014 reclamantul P. D. C. a solicitat anularea actului administrativ Decizia de calcul nr. 1388 din data de 23.08.2013, privind stabilirea timbrului de mediu pentru autovehicule; restituirea sumei în cuantum de 3315 lei înscrisă în actul administrativ contestat plus rata dobânzii de la momentul perceperii și până la momentul restituirii ei și obligarea pârâtei potrivit dispozițiilor art. 453 NC. Proc. Civ la plata cheltuielilor de judecată (taxa de timbru, timbru judiciar).
În motivarea cererii reclamantul arată că, în fapt, a fost obligat la plata timbrului de mediu pentru un autoturism marca VOLKSWAGEM, Categ_auto M1, Norme de poluare E4, nr. identificare WVWZZZ3BZ2P305936, An fabricație 2002, data primei înmatriculări fiind 25.02.2002, conform OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.
Reclamantul mai arată faptul că sesizarea instanței de judecată justifică interes, în sensul că la data introducerii cererii de chemare în judecată interesul reclamantului este legitim corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale. Interesul este legitim atunci când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege și potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut.
Interesul este personal și direct, adică folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare să aparțină celui care recurge la acțiune. Si de asemenea interesul este născut și actual, există în momentul în care este formulată cererea. Prin stabilirea acestei taxe pe poluare legea încalcă dreptul de proprietate, apărat atât de Constituția României, cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Dreptul de proprietate, cel mai complet drept real, întrunește în mâinile titularului toate atributele care, conform legii, îl compun: dreptul de folosință, dreptul de a culege fructele și dreptul de dispoziție, iar prin faptul că se impune o taxă care este foarte mare îl determină pe reclamant să nu poată vinde autoturismul achiziționat și dispune de acesta potrivit atributelor conferite.
Potrivit art. 555 "dreptul de proprietate privată este definit ca fiind dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege." Insa prin stabilirea acestei taxe autoturismul este scos din circuitul civil, în mod indirect, având în vedere că proprietarul nu va mai fi capabil să o vândă, stabilindu-se o suma foarte mare reprezentând taxa pe emisiile poluante. Limitele stabilite dreptului de proprietate nu înseamnă că pot să scoată un bun din circuitul civil fără a exista un motiv bine întemeiat, iar poluarea nu poate duce la scoaterea unui autovehicul din circuitul civil, ducându-se pe aceasta cale la statica economică, astfel nerealizându-se interesele de ordin economic atât la nivel particular, dar și la nivel național. Prin stabilirea unei taxe atât de mari pentru mașinile vechi se realizează o discriminare între proprietarii de mașini și societățile comerciale care se ocupă de comercializarea mașinilor noi.
Circuitul civil este liber, iar prin stabilirea acestei limite se încalcă și principiul liberei circulații a mărfurilor, art. 34-36 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Articolul 36 TFUE enumără elementele care pot fi utilizate de statele membre pentru a justifica măsurile naționale care obstrucționează comerțul transfrontalier: "Dispozițiile articolelor 34 și 35 nu se opun interdicțiilor sau restricțiilor la import, la export sau de tranzit, justificate pe motive de morală publică, de ordine publică, de siguranță publică, de protecție a sănătății și a vieții persoanelor și a animalelor sau de conservare a plantelor, de protejare a unor bunuri de patrimoniu național cu valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecție a proprietății industriale și comerciale”.
Având în vedere ca OUG 9/2013, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a fost promulgată și produce efecte directe raportat la Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, Legislația UE se poate constata că OUG 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicule, încalcă principiul poluatorul plătește, nu se poate aplica în forma promulgată fiind discriminatorie, abuziva și confuză.
Apreciază că Legea 9/2013 este în totala contradicție cu legislația UE, dar și cu legislația națională în vigoare.
Apreciază că ne află din nou într-o situație asemănătoare cu cea generata de prevederile OUG nr. 50/2008 republicată, Legii 9/2012, specificul situației din speță fiind determinat de neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută de jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului calificat, se constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne. Însuși art. 4 din OUG nr. 9/2013, instituie reguli de la abaterea ordinii publice prin perceperea acestei taxe pentru categoriile de autovehicule prevăzute la lit. c si d. Odată o taxa plătită, odată dată o sentință prin care se arata faptul ca aceasta a fost nelegal perceputa, fapt atestat de o sentința civila, nu se mai poate solicita încă odată aceasta plata.
Potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzuta de art. 110 TFUE trebuie sa se aplice de fiecare data când un impozit fiscal este de natura sa descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale. Acest lucru rezulta din interpretarea art. 4 lit. a din OUG nr. 9/2013.
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile Constituției României, Noul Cod Civil, Codul de procedură fiscală, Convenția Europeană ale Drepturilor Omului, Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene.
La data de 23.06.2014 pârâta a depus întâmpinare și cerere de chemare în garanție și solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia având in vedere că in conformitate cu dispozițiile art.1 din OUG nr.9/2013, timbrul de mediu încasat se face venit la bugetul Administrației F. pentru Mediu astfel că aceasta este instituția căreia ii revine obligația administrării si gestionarii acestui buget.
Învederează faptul că actul normativ in baza căruia a fost achitat timbrul de mediu de către petent arata si expune pe larg in cadrul art.3 alin.5-8 din HG nr.88/2013 modalitatea in care se transfera suma încasata cu titlu de taxa de poluare de către Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe de poluare - Administrația F. Pentru Mediu.
Pârâta apreciază că nu exista nici un raport juridic fiscal, privind încasarea acestei taxe pentru emisiile poluante, motiv pentru care solicită admiterea excepției și respingerea acțiunii ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive si in subsidiar admiterea cererii de chemare garanție cu consecința obligării chematei in garanție, Administrația F. pentru Mediu la restituirea taxei pentru emisiile poluante.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâta arată că reclamantul nu contesta modalitatea de calcul a sumei reprezentând timbrul de mediu ci temeinicia emiterii actului respectiv a obligației sale de plată a timbrului de mediu în raport cu prevederile art.110 TFUE.
Totodata, precizează faptul ca art. 148 alin. (2) din Constitutia Romaniei instituie suprematia tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
In drept, dispozitiile art. 72 si urm. C., O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, O.M.E.F. nr. 418/2007 pentru aprobarea Procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, Legea nr. 157/2005, Constitutia Romaniei.
La data de 23.07.2014 chemata în garanție a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii.
Pe cale de excepție invocă exceptia inadmisibilitătii prezentei actiuni având în vedere că în susținerea acțiunii introductive, reclamantul face referire la o presupusă afectare a unui interes al său legitim de către prevederile OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, precum și faptul că aceasta ar aduce atingere anumitor prevederi constituționale și ar veni în contradicție cu reglementările UE și jurisprudența CJUE.
Se arată că reclamantul își argumentează demersul printr-o pretinsă neconformitate a prevederilor OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule cu normativele europene și, implicit, printr-o pretinsă neconstitutionalitate a acesteia.
Altfel spus, vătămarea dreptului sau interesului legitim este eminamente datorată stării de neconstituționalitate a OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, ceea ce conduce la concluzia că este vorba despre o vătămare tipică arte 9 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.
În aceste condiții, a analiza conduita organului fiscal impusă de aplicarea prevederilor OUG nr. 9/2013 și constând în încasarea taxei prevăzute pentru timbrul de mediu este o abordare greșită în condițiile în care organul fiscal nu este emitentul OUG NR. 9/2013. Nu are căderea de a examina legalitatea taxei în raport de prevederile dreptului comunitar si nici de a aplica cu prioritate aceste din urmă dispozitii, fără a tine cont de legislatie internă.
Pe fondul cauzei, apreciază că sunt neîntemeiate pretențiile reclamantului constând în obligarea la restituirea sumei înscrise în actul administrativ contestat. Se arată că la data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat hotărâre a preliminară în cauza C-402/09 I. T. c. Statul Român și, răspunzând întrebării adresate de Tribunalul Sibiu, s-a pronunțat astfel: ,,Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională." Aceeași soluție a fost menținută de instanța europeană în răspunsul la întrebarea preliminară adresată de Tribunalul Gorj în cauza C-263/10 N. c. Statul Român.
O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule a fost promovată din necesitatea de a corela dezideratele naționale în ceea ce privește scăderea nivelului de poluare prin aplicarea unei taxe factorilor poluanți, cu cele europene, România fiind sancționată pentru taxarea inechitabilă instituită de vechea reglementare în domeniu.
În acest context, O.U.G. nr. 9/2013 a armonizat cerințele comunitare cu necesitățile interne referitoare la menținerea obligației fiscale, ca instrument de combatere a fenomenului poluării, actul normativ amintit înlăturând discriminarea rezultată din aplicarea vechii reglementări legislative. Prin actuala lege s-a înlăturat taxarea discriminatorie, obligația fiscală având în vedere principiul "poluatorul plateste", fiind taxate primordial emisiile generate de mașina. Timbrul de mediu privește nivelul de emisii si tipul de tehnologie folosit (Euro 1, 2, 3,4,5) și reprezintă cu adevarat o taxă de mediu, întrucât se calculeaza în principal în functie de emisia (de C02, (luata în calcul în întregime pentru timbru, fata de reglementările anterioare), înscrisa în cartea de identitate a masinii sau documentele de omologare.
Subliniază faptul că din sumele colectate cu titlu de timbru de mediu se finanțează programe pentru protecția mediului, în baza OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu.
În drept, art.205 din Legea nr.134/2010 C..
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține în fapt și în drept următoarele:
1. In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei, tribunalul urmeaza sa o respinga ca neintemeiata, retinanad ca parata este parte a raportului juridic de drept material dedus prezentei judecati, fiind autoritatea publica care a emis actele administrative fiscale si a incasat contravaloarea timbrului de mediu.
2 In ceea c priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii, invocata de Administratia F. pentru mediu, tribunalul urmeaza sa o respinga ca neintemeiata, retinand ca, eventuala neconformitate a dispozitiilor interne cu dispozitiile comunitare urmeaza a fi analizate de instanta de judecata, investita cu solutionarea cauzei, neconstituind un motiv de inadmisibilitate a actiunii.
3. Pe fondul cauzei, Tribunalul retine ca, reclamantul este proprietarul unui vehicul marca VOLKSWAGEN PASSAT, înmatriculat prima data in anul 2002 si achiziționat din Anglia, pentru care a plătit suma de 3315 lei cu titlu de timbru de mediu, astfel cum rezulta din decizia de calcul emisa de A.J.F.P. Ilfov nr._/23.08.2013 si chitanta . nr._/30.08.2013 (f.13-14).
Potrivit art.4 din OUG nr.9/2013, act normativ in vigoare începând cu data de 15.03.2013 si aplicabil spetei, „Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule”.
In preambulul actului normativ susmenționat se precizează ca acesta asigura conformitatea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse in comunicarea din 14.12.2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor sa nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice ci pe date de performante obiective, disponibile in mod obișnuit si relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de CO2.
Tribunalul retine ca legea timbrului de mediu nu mai contravine dispozițiilor comunitare, respectiv art. 110 (fost art.90) TFUE, care se opunea ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, dacă regimul acestei masuri este astfel stabilit incât descurajează punerea in circulație a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzură de pe piața naționala. In aceasta a constat caracterul indirect discriminatoriu al legislației interne anterioare fata de cea comunitara.
Se are in vedere faptul că noua reglementare, OUG nr.9/2013 a înlăturat discriminarea conținuta de legislația anterioara deoarece in prezent taxa de mediu se calculează in funcție de emisia de CO2 înscrisa in cartea de identitate a vehiculului, indiferent de proveniența acestuia.
In consecință, constând că dispozițiile OUG nr. 9/2012, in forma actuală nu sunt contrare dreptului comunitar, tribunalul pentru considerentele anterior arătate va respinge ca neîntemeiată acțiunea.
F. de solutia pronuntata asupra cererii principale, Tribunalul va respinge cererea de chemare in garantie ca ramasa fara obiect.
Vazand si dispozitiile art. 453 cod procedura civila va respinge ca neintemeiata cererea de acordare a cheltuielilor de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge exceptia lipsei calitatii proecsuale pasive ca neintemeiata.
Respinge exceptia inadmisibilitatii ca neintemeiata.
Respinge actiunea formulată de reclamantul P. D. C. cu dom. ales in București, Camil R. nr. 23, ., . în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV REPREZENTATĂ DE DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI cu sediul în sector 2, București, Speranței, nr. 40 și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în sector 6, București, Splaiul Independenței, nr. 294, . neintemeiata.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecata ca neintemeiata.
Respinge cererea de chemare in garantie ca lipsita de obiect.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Recursul se depune la Tribunalul Ilfov.
Pronuntata in sedinta publica azi, 17.11.2014.
Președinte Grefier
A. L. G. S. C. E.
Concept red. gref. C.S
Red. Jud: LGA./5 exemplare
Comunicat 3 exemplare
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2070/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2362/2014.... → |
|---|
