Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2613/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2613/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 5420/1748/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.574/A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 13.10.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: A. L. G.
JUDECĂTOR: V. E.
GREFIER: S. C. E.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul - petent E. C. împotriva sentinței civile nr.2613/26.03.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul – petent, personal și asistat de avocat care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul procedează la identificarea apelantului – petent care se legitimează cu CI . nr._, CNP_.
Nemaifiind alte cereri prealabile, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Apărătorul apelantului – petent solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței civile apelată, admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție. În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul. Arată că instanța de fond și-a întemeiat soluția pronunțată pe baza unor înscrisuri care nu au fost comunicate petentului și nu au fost puse în discuția contradictorie a părților. Apreciază că prima instanță a analizat în mod sumar aceste înscrisuri, respectiv fotografiile radar, atestatul de operator radar și buletinul de verificare metrologică. Planșele foto depuse la dosar sunt neclare și nu se poate distinge numărul de înmatriculare al autoturismului, prin urmare nu se poate concluziona că ar fi fost vorba de autoturismul petentului. Cu privire la atestatul de operator radar, se arată că, în mod greșit, instanța de fond a reținut faptul că agentul constatator M. C. are calitatea de operator radar. În procesul verbal de contravenție se menționează faptul că acesta a fost întocmit de agentul constatator I. D. pentru care nu s-a depus la dosar nici un atestat de operator radar. Arată că solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
Tribunalul reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față :
Prin sentința civilă nr.2613/26.03.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea formulată de petentul E. C..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
Prin cererea înregistrată la data de 08.08.2013 la Judecătoria Cornetu la data de 23.08.2013, sub nr._, petentul E. C. a solicitat instanței, in contradictoriu cu intimata IPJ Ilfov, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 9.08.2013 întocmit de către intimată. In subsidiar a solicitat inlocuirea amenzii cu avertisment.
În fapt a arătat că a incercat sa depaseasca un tir care a accelerat brusc, ca nu au fost consemnate obiectiunile sale, ca nu avea acea viteza pentru ca nu a pornit dispozitivul sau de avertizare setat la viteza de 99 km/h si ca in imaginea pe care i-a aratat-o agentul de politie apar doua autovehicule.
In drept a invocat prevederile OG 2/2001 si ale OUG 195/2002.
In dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar procesul-verbal contestat.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plangerii, si a depus la dosar două fotografii radar, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar și atestatul de operator radar al agentului constatator.
Petentul a depus raspuns la intampinare prin care a solicitat sa se constate decaderea intimatei din dreptul de a mai propune probe, pentru ca intampinare a fost depusa tardiv.
Instanta de fond a apreciat ca, in primul rand, intampinare si probele au fost depuse la dosar anterior datei de 23.12.2013, iar apoi, chiar daca probele ar fi fost depuse ulterior, acestea au fost solicitate de catre instanta prin adresa, fiind incuviintate din oficiu.
La termenul din 26.03.2013 instanța de fond a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile de la dosar, în administrarea căreia s-au depus următoarele: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 9.08.2013, două fotografii radar, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar și atestatul de operator radar al agentului constatator.
Analizând actele dosarului instanța de fond a constatat următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit de către intimata IPJ Ilfov petentul a fost sancționat, în baza art 102 alin. 3 lit. e) din OUG 195/2002, cu amendă contravențională în cuantum de 720 lei, întrucât a fost depistat în localitatea P., circulând cu viteza de 105 km/h, după cum rezultă din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, coroborat cu fotografiile radar.
Conform art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, iar conform art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 depășirea cu peste 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, constituie contravenție.
Verificând îndeplinirea condițiilor de validitate prevăzute de art 16 si 17 din O.G. nr 2/2001, instanța de fond a constatat că acestea sunt îndeplinite. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ cuprinde data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei contraventionale, textul legal care sancționează fapta și semnatura agentului constatator.
Procesul-verbal de constatare a contraventiei, fiind un act administrativ, se bucura de cele trei prezumții caracteristice actelor administrative, anume legalitatea, veridicitatea și autenticitatea acestora.
S-a apreciat că în această materie, față de caracterul represiv al sancțiunii, trebuie să se admită că se află în prezența unei acuzații în materie penală, conform înțelesului pe care această noțiune o poartă în jurisprudența instanței de la Strasbourg (§ 26 din cauza N. G. c. României). Însă chiar și așa, Curtea a statuat în sensul că și în această situație se poate opera cu prezumții, atâta vreme cât acestea sunt relative. Trebuie să se ia în calcul gravitatea mizei și să se păstreze dreptul la apărare (§ 60 din cauza A. c. României și § 30 din cauza citată anterior).
Având in vedere acestea, a reieșit că nu sunt contrare prezumției de nevinovăție, specifică materiei penale, calitățile actelor administrative de a se bucura de prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate. Aceasta deoarece sancțiunea prevăzută pentru fapta despre care este vorba nu poate depăși dublul salariului minim brut pe economie și suspendarea permisului de conducere pe o durată mai mare de 90 de zile, iar petentului i se asigură posibilitatea de a administra probe în apărare (câtă vreme petentul are această posibilitate nu are importanță dacă se folosește sau nu de ea, drepturile prevăzute de art. 6 din C.E.D.O. fiind relative - §§ 33 si 35 din decizia de inadmisibilitate în cauza I. P. c. României).
Instanța de fond arată că săvârșirea de către petent a faptei reținute prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă prin coroborarea celor reținute în cuprinsul acestuia cu probele obținute prin mijloace tehnice omologate, respectiv fotografiile obținute din înregistrările aparatului radar, în cuprinsul cărora s-a reținut viteza de deplasare de 105 km/h si in care nu mai apar si alte autoturisme in afara de cel al petentului.
Din buletinul de verificare metrologică, valabil la data constatării faptei, a rezultat faptul că aparatul radar cu care a fost înregistrat petentul măsoară atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, iar din atestatul de operator radar depus la dosar rezultă că agentul constatator M. C., care a efectuat înregistrarea și a întocmit și procesul-verbal, are calitatea de operator radar.
Cu privire la neconsemnarea obiectiunilor petentului, instanta de fond a constatat ca, chiar si in cazul in care aceasta sustinere ar fi adevarata, orice posibila vatamare rezultand din aceasta este inlaturata prin analizarea obiectiunilor petentului de catre instanta.
Față de gravitatea faptei savarsite instanța de fond a constatat că atât sancțiunea principală (amenda, in acest caz fiind chiar aplicata de catre intimata in cuantumul minim prevazut de lege) cât și măsura suspendării dreptului de a conduce sunt necesare și proporționale cu pericolul social al faptei, aceasta fiind de natură a provoca grave accidente de circulație, astfel ca nu se justifica inlocuirea acestora cu avertismentul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul E. C. prin care solicită schimbarea în tot a hotărârii sentinței de fond și, în principal, anularea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . nr._/09.08.2013, ca nelegal si netemeinic, si, pe cale de consecinta, anularea sanctiunilor contraventionale principale si complementare aplicate, în subsidiar, inlocuirea sanctiunii contraventionale a amenzii, dispusa prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . nr._/09.08.2013, cu masura avertismentului.
Apreciază ca sentinta civila atacata este nelegala si netemeinica, instanta de judecata rezumandu-se la a efectua un control sumar al motivelor de ne legalitate si netemeinice invocate cu privire la procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . nr._/09.08.2013. Mai mult decat atat, unele dintre aceste motive nici macar nu au fost analizate de catre instanta de judecata, desi ele erau susceptibile de a atrage nulitatea procesului-verbal contestat.
Se arată că la solicitarea instantei de judecata, intimata a depus la dosarul cauzei doua fotografii radar, un buletin de verificare metrologica al unui aparat radar si un atestat de operator radar al unui agent constatator. Aceste inscrisuri au fost depuse la dosarul cauzei ., cu incalcarea prevederilor art. 149 C.proc.civ.
Ca urmare a acestui fapt, inscrisurile respective nu au fost comunicate, desi acestea au stat la baza pronuntarii hotararii atacate. Or, instanta de judecata avea obligatia de a pune aceste inscrisuri in discutia contradictorie a partilor in conformitate cu dispozitiile art. 14, alin. (6) C.proc.civ.
Consideră că, procedand in acest fel, instanta de judecata i-a incalcat dreptul de aparare intrucat a fost lipsit de posibilitatea de a formula un punct de vedere cu privire la inscrisurile depuse de intimata si, totodata, nu a avut posibilitatea de a-și formula o aparare corespunzatoare in raport de acestea.
Cu privire la nelegalitatea procesului vebal se arată că ca in cuprinsul procesului-verbal se mentioneaza ca ora savarsirii contravenției este 10:35, aceasta fiind insa si ora la care a fost intocmita dovada de circulatie. Rezulta astfel in mod cert faptul ca ora savasirii contraventiei retinuta in cuprinsul procesului-verbal contestat nu este cea reala, fiind imposibil din punct de vedere obiectiv ca sa fi savarsit o contraventie si exact in acelasi moment sa fie intocmita si dovada de circulatie de catre agentul constatator.
De asemenea, si cu privire la locul savarsirii contraventiei, se arată că acesta a fost descris in mod generic si abstract de catre agentul constator, fiind mentionat doar "DN3 km 13+400", fara a fi mentionate alte date de identificare sau circumstantele depasirii TIR-ului de catre apelant, configuratia drumului sau dinamica manevrei, desi aceste aspecte au fost aduse la cunostiinta agentului constator.
Invederează faptul ca desi acest motiv de nelegalitate a fost invocat si in fata primei instante, aceasta nu a analizat aceste aspecte. Or, descrierea faptei in acest mod incalca dispozitiile art. 16, alin. (1) din OG nr. 2/2001 si nu permite efectuarea unui control efectiv cu privire la existenta contraventiei retinute in sarcina apelantușui. Mai mult decat atat, nedescrierea exacta a locului savarsiii contraventiei echivaleaza cu lispa descrierii faptei contraventionale in actul de constatare a contraventiei, iar absenta acesteia este sanctionata de art. 17 din OG nr. 2/2001 cu nulitatea absoluta si expresa a procesului-verbal, nulitate care nu este conditionata de dovedirea unei vatamari.
Consideră că în mod gresit, prima instanta a trecut peste motivul de nulitate referitor la lipsa inserarii in cuprinsul procesului-verbal de contraventie a obiectiunilor întrucât agentul constator a refuzat sa consemneze in cuprinsul procesului-verbal de contraventie obiectiunile pe care doream sa le formulez cu privire la presupusa contraventie retinuta in sarcina sa.
Mai arată că agentul constatator care a efectuat inregistrarea si a intocmit procesul-verbal nu avea calitatea de operator radar și că iIntimata a depus la dosarul cauzei un proces-verbal care relateaza doar faptul ca un anume agent M. C. a dobandit calitatea de "operator radar" in anul 2009, luna mai, fara sa specifice insa valabilitatea acestui act. Maimult decat atat, intimata nu facut dovada legaturii acestui agent cu prezenta cauza, neexistand niciun inscris la dosarul cauzei care sa ateste faptul ca acesta este agentul care a efectuat inregistrarea.
Se mai arată că autoturismul in care se afla operatorul radar era de culoare alba, neinscriptionat si se afla plasat pe un domeniu privat, respectiv in cadrul unei benzinarii Petrom, intre alte autoturisme parcate in acel loc. Este de părere că agentii constatori nu aveau acte pentru a efectua o astfel de operatiune pe spatiu privat, desfasurarea operatiunii de catre acestia realizandu-se fara respectarea dispozitiilor legale. In acest sens mentionează ca desi a solicitat agentilor constatori sa ii prezente o dovada a legalitatii amplasarii autoturismul pe acel sector de drum, la acea ora, in conformitate cu prevederile art. 18, alin. (1) din Ordinul nr. 577/2008 privind programul de lucru al politistilor, acestia au refuzat.
In al doilea rand, normele metodologice si legislatia rutiera in vigoare prevad ca aparatele radar sa nu fie amplasate in apropierea surselor electro-magnetice. Apelantul arată că din pozele pe care le-a anexat se observa clar faptul ca in apropierea locului de amplasare al radarului, respectiv in apropria benzinariei Petrom, se aflau antene si chiar linii de inalta tensiune care in mod cert au afectat acuratetea masuratorilor.
La solicitarea primei instante, intimata a depus la dosarul cauzei o fotografie in care apare ca fiind inregistrata viteza de 105 km/h, retinuta in cuprinsul procesului-verbal contestat ca fiind viteza autoturismului condus de apelant. Apelantul solicită sa se constate insa faptul ca aceasta fotografie este insa neclara si nu se distinge numarul de inmatriculare al autoturismul inregistrat cu aceasta viteza, ea neputand astfel face dovada savarsirii contraventiei imputate subsemnatului.
Nici in cea de-a doua fotografie depusa de intimata nu se poate distinge numarul de inmatriculare al autoturismului inregistrat de aceasta data cu o alta viteza decat cea retinuta in cuprinsul procesului-verbal, respectiv de 106 km/h, astfel incat aceasta fotografie nu face obiectul analizei instantei de judecata si nici nu poate fi retinuta ca proba in dovedirea aspectelor retinute in procesul-verbal contestat.
Mai mult decat atat, in fotografie se obsesrva in coltul din stanga jos litera "T" care arata faptul ca aparatul radar isi facea testarea in acel moment, se calibra de fapt, si aceasta masuratoare nu poate fi considerata una reala, ci una de "test".
Totodata, invederează faptul ca potrivit pct. 4.3. din Norma de metodologie legala NML 021-051 privind cinemometrele "Cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate și sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme și sunt însoțite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate", iar conform pct. 4.4. din aceeasi norma ,,Măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu sunt respectate cerințele 4.1 - 4.3". În prezenta cauza, buletinul de verificare metrologica depus la dosarul cauzei de catre intimata se refera la un alt autoturism decat cel pe care se afla amplasat aparatul radar. Astfel, faptul ca in acest buletin se mentioneaza faptul ca cinemometrul este "montat pe auto Dacia Solenza nr. inm. MAI_", in timp ce, de fapt, masina de politie in cauza era marca VolkswageÎlVento si avea nr. de inamtriculare_, dupa cum se mentioneaza si in cuprinsul procesului-verbal contestat.
Consideră ca in prezenta cauza intimata nu a facut dovada aspectelor retinute in cuprinsul procesului-verbal, nefiind rasturnata .prezumtia de nevinovatie de care beneficiaza orice contravenient.
Pentru aceste motive, apreciază ca in mod gresit plangerea contraventionala a fost respinsa de catre prima instanta, dat fiind ca atat timp cat inscrisurile depuse de intimate nu erau concludente pentru solutionarea prezentei cauze, se impunea admiterea plangerii contraventionale si anularea procesului-verbal de contraventie contestat.
Cu privire la înlocuirea masurii amenzii contraventionale cu masura avertismentului apelantul arată că art. 5, alin. (5) coroborat cu art. 21, alin. (3) din OG nr. 2/2001, sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu ul de pericol social al faptei savarsite.
In drept: art. 34, alin. (2) OG nr. 2/2001, art. 466 si urm. C.proc.civ., art. 16, alin. (1) si (7) din OG nr. 2/2001, art. 17 si art. 7 din OG nr. 2/2001, pct. 4.2, pct. 4.3. si pct. 4.4. din Norma de metodologie legala NML 021-051 privind cinemometrele.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Analizând sentința civilă apelată în raport de motivele invocate, tribunalul reține următoarele:
Referitor la motivele de apel ce vizează neconsemnarea obiecțiunilor, precum si neindicarea locului si timpului savarsirii contraventiei, Tribunalul reține că aspectele învederate de appellant nu ar constitui cauze de nulitate absolută, necondiționată a procesului-verbal.
Astfel cum s-a reținut în cuprinsul Deciziei în interesul legii nr. XXII din 2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din OG 2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cu privire la forma procesului-verbal, nulitatea acestuia să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. Or, din probele administrate în cauză și din susținerile apelantului petent, nu rezultă că acesta ar fi invocat și evident, probat, vreo vătămare cauzată drepturilor sale procesuale prin modul de întocmire a procesului-verbal, câtă vreme aceste pretinse vicii de formă nu au împiedicat accesul său deplin la jurisdicție.
In ceea ce priveste motivul de apel privitor la faptul ca agentul constatator care a efectuat inregistrarea si a intocmit procesul verbal de contraventie nu avea calitatea de operator radar, Tribunalul nu poate retine aceasta critica, intrucat, potrivit art. 15, alin. 1 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevazute în actul normativ care stabilește și sancționează fapta, denumite în mod generic "agenti constatatori".
Din această dispoziție reiese clar că agentul constatator nu este, intotdeauna persoana care percepe fapta contravențională prin propriile simțuri, ci persoana care constată contravenția prin încheierea procesului-verbal – verbul "a constata" având înțelesul de stabilire și descriere a faptei contravenționale în cuprinsul procesului-verbal.
De altfel, art. 21, alin. 1 din O.G. nr. 2 din 2001 instituie regula că agentul constatator decide și asupra sancțiunii, însa, nu condiționează calitatea de agent constatator de perceperea faptei prin propriile simțuri.
O interpretare contrară, ce ar impune identitate între persoana care percepe în mod nemijlocit fapta și persoana care încheie procesul-verbal, ar avea drept consecință imposibilitatea agentului constatator de a proceda la încheierea procesului-verbal în toate acele situații în care nu a fost de față la savârșirea faptei contravenționale.
Dacă ne referim numai la circulația pe drumurile publice, această concluzie ar duce, spre exemplu, la imposibilitatea încheierii procesului-verbal și a sancționarii conducatorului auto vinovat de producerea unui accident rutier, având în vedere că, în regulă generală, polițistul nu este de față la momentul producerii accidentului și deci, nu constată (percepe) prin propriile simțuri faptele contravenționale.
Pe de altă parte, potrivit art. 180, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 (Reg. aplic. OUG 195/2002R), în cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenției. Când însa fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozitiilor art. 181, alin. 1 din același act normativ (Reg. aplic. OUG 195/2002R), polițistul rutier este cel care încheie un proces-verbal de constatare a contraventiei.
Din interpretarea gramaticală și coroborată a celor două texte reiese că, în situatia în care fapta contravențională a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, legiuitorul nu a mai prevăzut expres că procesul-verbal va fi încheiat de agentul constatator, ci de polițistul rutier, deci o persoană care are competența de a proceda potrivit art. 177 din H.G. nr. 1391/2006 (Reg. aplic. OUG 195/2002R), ce precizează că:
"Îndrumarea, supravegherea, controlul respectării normelor privind circulația de drumurile publice și luarea măsurilor legale în cazul în care constată încălcări ale acestora se realizează de către polițiștii rutieri din cadrul Poliției Române. Polițiștii rutieri sunt ofițerii și agenții de poliție specializați și anume desemnați prin dispoziție a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției Române."
Într-o astfel de situație, când polițistul care a efectuat înregistrarea radar este atestat să desfășoare activități cu sistemul de supraveghere a traficului și măsurare a vitezei (atestat ca operator radar), iar procesul-verbal este întocmit de un alt polițist folosit la oprirea autovehicolului, care la rândul său are calitatea de polițist rutier, dupa ce i se comunică prin stație viteza înregistrată, sunt respectate dispozițiile legale amintite mai sus la art. 177 din Reg. aplic. O.U.G. 195/2002 rep.
In ceea ce priveste motivul de apel privind nelegalitatea amplasarii masinii de politie si a apartului radar pe un domeniu privat, tribunalul il apreciaza drept nefondat, apelantul-petent nefacand referire la incalcarea vreunui act normativ in vigoare.
In ceea ce priveste motivul de apel privind netemeinicia hotararii atacate, tribunalul il apreciaza drept nefondat, intimata administrând dovezi la dosarul cauzei în susținerea celor consemnate în procesul-verbal de contravenție, în timp ce recurentul nu a administrat astfel de probe.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale tribunalul constată că apelantul-petent a fost sancționat cu 9 puncte amendă, aceasta fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia și de circumstanțele personale ale contravenientului, neexistand temeiuri care sa exonereze pe petent de sanctiunile aplicate, amendă și sanctiunea complementara a reținerii permisului.
Prin urmare, tribunalul considera ca soluția instanței de fond este legală și temeinică, deci apelul este nefondat și va fi respins conform art. 480 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul - petent E. C. cu domiciliul ales în Branesti – Pasarea, ., Jud. Ilfov împotriva sentinței civile nr.2613/26.03.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV cu sediul în București, ., nr.5-7, sector 2 ca nefondat.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.10.2014.
Președinte Judecător A. L. V. E.
G.
Grefier
S. C. E.
Concept red. gref.C.S.
Red. Jud: AL/4 exemplare
Jud.fond C. D. - Jud.Cornetu
Comunicat 2 exemplare
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 487/2014. Tribunalul ILFOV | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1292/2014.... → |
|---|
