Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1979/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1979/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 86/1748/2012
DOSAR nr. _ /2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 1979R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.09.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE E. M. O.
JUDECĂTOR C. D.
JUDECĂTOR M. E.
GREFIER L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil formulat de recurenta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr. 3726/20.05.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ /2012 în contradictoriu cu intimatul O. D. E., având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă și faptul că, la data de 11.09.2014, intimatul a depus întâmpinare în două exemplare, după care,
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra motivelor de recurs.
TRIBUNALUL,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 05.01.2012, sub nr._, petentul O. D. E. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de sancționare contravenționala . nr._/12.12.2011 întocmit de intimata CNADNR SA - CESTRIN, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța sa se constate nelegalitatea procesului-verbal de contravenție contestat, să se dispună anularea acestuia ca netemeinic și nelegal întocmit si exonerarea de plata amenzii și a contravalorii tarifului de despăgubire.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că autoturismul Dacia Solenza cu nr. de inmatriculare_ a fost vandut doamnei S. M. la data de 20.03.2010 conform contractului de vanzare-cumparare si a fost declarata radiata la data de 26.03.2010 conform adresei de radiere din data de 29.03.2010.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile O.G. nr. 2/2001.
În dovedirea plângerii formulate petentul a depus la dosarul cauzei copie de pe proces-verbal de contravenție contestat, de pe contractul de vanzare-cumparare a unui vehicul și de pe adresa de radiere a autoturismului.
Intimata a formulat întâmpinare.
A depus la dosar planșă foto neclară obținută cu sistemul SIEGMCR.
Instanța a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a admis plângerea pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție si se sancționează cu amenda. Potrivit alin. 2, cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut in anexa nr. 2.
Conform art. 9 alin. 2 fraza a II-a din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 3 din Legea nr. 144/2012, ”procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)”, astfel că având în vedere principiul constituțional al aplicării legii contravenționale mai favorabile, prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituția României, reluat și în art. 12 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a constatat că în cauza de față procesul-verbal contestat a fost întocmit și comunicat petentului, care nu mai are calitate de contravenient, pentru faptul că nu mai era proprietarul de drept al autoturismului din data de 26.03.2010, de când a fost radiata de pe numele acestuia, motiv pentru care constată intervenită încălcarea articolului mai sus menționat, fapt de natură a produce o vătămare petentului care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea procesului-verbal contestat.
Împotriva sentinței civile nr. 3726/20.05.2014, a formulat recurs intimata, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, recurenta intimată a arătat că sentința civilă este netemeinică și nelegală, întrucât, instanța a interpretat greșit actul dedus judecății și a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, astfel, prin interpretarea greșită a legii, instanța a soluționat procesul, fără a intra în cercetarea fondului.
Astfel, recurenta a arătat că instanța de fond a interpretat greșit art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, apreciind că răspunderea contravențională a petentei este prescrisă, considerând că nu se mai impune analizarea fondului cauzei.
Recurenta a arătat că în prezenta speță fapta a fost săvârșită în data de 24.06.2011, fiind înregistrată prin mijloacele tehnice și constatată la data de 12.12.2011, dată la care s-a întocmit procesul-verbal . 04._, adică în interiorul termenului de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei, așa cum prevede art. 13 alin. 1 din O.G nr. 2/2001 și comunicat respectându-se dispozițiile legale.
În opinia recurentei din interpretarea logico-sistematică a textelor legale, rezultă că prin apariția Legii nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, intenția legiuitorului a fost aceea ca, în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției să nu se poată încheia alte procese-verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile, și în niciun caz, art. 9 alin. 3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni. Recurenta a mai arătat cu privire la susținerea intimatului în sensul că autoturismul a fost vândut că, dacă în urma contractului de vânzare-cumpărare, noul proprietar nu face demersurile necesare transcrierii dreptului de proprietate, acesta nu poate fi imputat CESTRIN .
Astfel, s-a arătat că atâta timp cât intimatul figurează ca și proprietar al autovehiculului în certificatul de înmatriculare, cât și în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări și nici o altă persoană nu este menționată în calitate de utilizator, acesta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional și îi revine obligația de a face dovada valabilității rovinietei.
În opinia recurentei, potrivit Ordinului nr. 1501/2006, art. 24 alin. 2 lit. d) petentul avea obligația să procedeze la efectuarea formalităților privind înstrăinarea autoturismului în sensul radierii acestuia de pe numele său și în baza de date a MAI- Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, tocmai pentru opozabilitate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8, art. 312 alin. 3 C. proc. civ., O.G. nr. 15/2002, O.G. nr. 2/2001.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 11.09.2014, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică.
Intimatul a arătat că în mod corect instanța de fond a apreciat că emiterea procesului-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu depășirea termenului legal de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, întrucât termenul de 30 de zile este un termen de decădere din dreptul de a emite procesul-verbal de contravenție și implicit un termen de prescripție a dreptului de sancționa presupusul contravenient.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 C. proc. civ.
Analizând sentința civilă recurată în raport de motivele invocate tribunalul reține următoarele:
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, a fost modificat art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, stabilindu-se ca ,,procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)".
Din interpretarea textului de lege astfel cum a fost modificat rezulta dezincriminarea contravențiilor pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 săvârșite de același contravenient in termenul de maxim 30 de zile socotit de la data încheierii primului proces-verbal de constatare si sancționare a contravenției si pana la momentul comunicării acestui proces-verbal.
Abrogarea reglementarii unei contravenții după constatarea și sancționarea respectivei fapte contravenționale, poate fi invocata în timpul procesului (atât în primă instanță, cât și în recurs) prin care se soluționează plângerea împotriva acelui proces-verbal de contravenție, cu consecința lipsirii procesului-verbal de contravenție de efecte juridice.
Din acest punct de vedere art. 12 din O.G. nr. 2/2001 instituie principiul aplicării legii contravenționale mai favorabile, prevăzând ca: „(1) Daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar daca a fost savarsită înainte de data intrării in vigoare a noului act normativ. (2) Daca sancțiunea prevăzuta in noul act normativ este mai ușoara se va aplica aceasta. In cazul in care noul act normativ prevede o sancțiune mai grava, contravenția savarsită anterior va fi sancționata conform dispozițiilor actului normativ in vigoare la data savarsirii acesteia”.
Prin urmare, abrogarea contravenției chiar survenită după soluționarea procesului de către instanța de fond își întinde retroactiv aplicabilitatea în timp. Grăitoare in acest sens sunt dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția a României (prin Deciziile nr. 228/13.03.2007, nr. 318/09.09.2003) care a armonizat, astfel, . măsura instituția retroactivității legii contravenționale cu dispozițiile art. 6 din CEDO.
Retroactivitatea merge în trecut, fără limită, acoperind în aria sa de reglementare toate sancțiunile aplicate și neexecutate prevăzute de legea mai favorabilă.
În cauză, însă, tribunalul reține că prima instanță a făcut în mod greșit aplicarea prevederilor legale anterior menționate, interpretând în mod greșit natura legală a acestui termen, acesta neavând caracterul unui termen de prescripție.
Astfel, tribunalul reține că încheierea procesului-verbal a avut la baza informații rezultate din înregistrările obținute si prelucrate de către agentul operator al camerei video, transmise de către acesta agentului care le-a încheiat, iar intimata nu a contestat autenticitatea înregistrărilor si nici nu a dovedit ca acestea nu ar reflecta realitatea. Așadar, din planșele foto înfățișate de intimată rezulta ca autoturismul intimatei a fost surprins la 24.06.2011, pe autostrada A2 km 12+450 m, Glina, jud. Ilfov, fără a avea achitata contravaloarea taxei de rovinietă.
Cu toate acestea, tribunalul urmează a menține în parte sentința primei instanțe pentru considerentele ce succed:
Tribunalul reține că încheierea procesului-verbal a avut la baza informații rezultate din înregistrările obținute si prelucrate de către agentul operator al camerei video, transmise de către acesta agentului care încheie procesul-verbal, iar intimata nu a contestat autenticitatea înregistrărilor si nici nu a dovedit ca acestea nu ar reflecta realitatea. Așadar, din planșele foto înfățișate de intimat rezulta ca autoturismul intimatei a fost surprins la 24.06.2011 pe autostrada A2 km 12+450 m, Glina, jud. Ilfov, fără a avea achitata contravaloarea taxei de rovinietă.
Cu toate acestea, tribunalul reține că autoturismul în litigiu a fost înstrăinat de intimată către numita Ș. M., astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare aflat la fila 4 dosar fond, operațiune urmată de efectuarea de către petentă a formalităților de radiere din evidențele organului fiscal (fila 3 dosar fond).
In concluzie, tribunalul reține că prezumția de nevinovăție a intimatei petente nu a fost răsturnată, in cauza, prin probe certe de vinovăție, prezentele considerente urmând a înlocui motivarea reținută de prima instanță.
Prin urmare, fapta imputata intimatului, așa cum a fost descrisa in actul de constatare, nu întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002.
Pentru aceste motive, in temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr. 3726/20.05.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul O. D. E., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.09.2014.
Președinte Judecător Judecător
E. M. O. C. D. M. E.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I.
Red. Jud.: EMO/2 exemplare
Jud. fond: D. L. - Jud. Cornetu
| ← Anulare act administrativ. Încheierea nr. 650/2014. Tribunalul... | Pretentii. Încheierea nr. 02/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
