Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 24-06-2014, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 1984/1748/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 357A/2014
Ședința publică de la 24 Iunie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: N. P. G.
Judecător: C. D.
Grefier: O. S.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV împotriva sentinței civile nr.196/14.01.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul B. A., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
- cauza se află la primul termen de judecată, stadiul procesual apel și faptul că intimatul a depus întâmpinare, după care:
Tribunalul constată că apelul este formulat în termen, ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că nu sunt probe noi în calea de atac.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 196 din data de 14.01.2014 reține următoarele:
Prin plangerea inregistrata pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 07.03.2013 sub nr._ petentul Batranu A. a solicitat in contradictoriu cu intimata IPJ Ilfov anularea procesului-verbal . nr._/2013.
In fapt petentul a aratat ca actul contestat este netemeinic, deoarece nu se face vinovat de fapta descrisa.
Plangerea nu a fost intemeiata in drept.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 și art. 36 din O.G. nr. 2/2001.
Intimata a formulat intampinare prin care a aratat ca petentul a fost sanctionat deoarece nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajati regulamentar in traversare. Fapta a fost incadrata in prevederile art. 100 alin. 3 lit. b) din OUG nr. 195/2002 si a fost filmata. S-a solicitat respingerea plangerii ca neintemeiata.
In drept au fost invocate prevederile art. 205 alin. 2 C.proc.civ.
In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri si inregistrarea video.
Prin sentința civilă nr.196 din 14.01.2014 Judecătoria Cornetu a admis plângerea contravențională formulată și a dispus anularea procesului verbal . nr._/2013.
Pentru a pronunța acestă sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/2013 petentul a fost sanctionat cu amenda in cuantum de 300 lei si suspendarea dreptului de a conduce. Fapta a fost incadrata in prevederile art. 100 alin. 3 lit. b) din OUG nr. 195/2002.
Înainte de a analiza motivele de nulitate invocate de către petenta, instanța este obligată, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001, să verifice dacă procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constator, numele și prenumele (denumirea) contravenientului, sediul persoanei juridice, fapta savârșita și data comiterii acesteia, semnătura agentului. Or aceste mentiuni sunt completate in mod corect.
Insa instanta observa ca potrivit art. 21 alin. 1 si 3 din OG nr. 2/2001 prin procesul-verbal de constatare a contraventiei se aplica si sanctiunea, care trebuie sa se afle intre limitele prevazute de lege, fiind vorba despre aplicarea principiului legalitatii pedepsei.
In speta de fata insa sanctiunea complementara a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce este aplicata fara indicarea vreunui termen. Se arata numai ca s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce.
Este drept ca singura sanctiune complementara pe care o permite textul incriminant este suspendarea exercitarii dreptului de a conduce pentru o durata de 30 de zile, dar nu mai putin aceasta sanctiune trebuie stabilita in concret prin actul sanctionator de fiecare data. Trebuie observat apoi ca modul cum a fost aplicata sanctiunea complementara in speta lasa a se intelege ca suspendarea opereaza nelimitat. Pe de alta parte, argumentul dupa care sanctiunea fiind unica nu trebuie indicata expres este neintemeiat, in primul rand fata de litera art. 21 din OG nr. 2/2001. Dar si daca luam exemplul analogiei cu o situatie cand sanctiunea amenzii ar fi una fixa, este evident ca procesul-verbal ar trebui sa indice expres cuantumul acesteia, pentru ca legalitatea ei sa poata fi verificata de judecator.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimatul IPJ Ilfov solicitând admiterea apelului modificarea în tot a sentinței atacate în sensul menținerii procesului verbal de contravenție ca legal și temeinic.
În motivarea apelului a arătat că prin sentința apelată Judecătoria Cornetu a admis plângerea formulată de petentul B. A. în contradictoriu cu instituția sa, dispunând anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/22.02.2013, încheiat de un agent constatator din cadrul IPJ Ilfov. Motivul avut în vedere de instanța de judecată la pronunțarea acestei hotărâri a avut în vedere legalitatea procesului-verbal de contravenție, mai exact, faptul că s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce fără a se menționa în actul de constatare perioada pentru care a fost aplicată sancțiunea complementară. În alte condiții, s-ar putea ajunge la o situație arbitrară, judecătorul neputând aprecia dacă aceasta este una legală.
Din analiza detaliată a procesului verbal de contravenție se poate observa că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, încadrarea juridică a faptei fiind realizată în mod corect neacordare prioritate pietoni, iar precizarea în procesul verbal de contravenție a perioadei pentru care s-a aplicat suspendarea nu este necesară, aceasta reiese din lege, Constituie contraveție și se sancționează cu amendă prevăzută .... și cu aplicarea suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile, săvârșirea de către conducătorul vehiculului…. Mai mult, în cazul de față fapta a fost filmată, contravenția fiind dovedită cu mijloace tehnice certificate.
De asemenea, analizând tipizatul pe care se constată contravenția, se poate observa cu ușurință că nu există rubrică special destinată menționării perioadei pentru care s-a aplicat sancțiunea complementară, în tipizat existând doar rubrică pentru articolul în care se încadrează contravenția.
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii ca netemeinică și nelegală.
Analizând apelul civil de față prin raportare la motivele invocate, Tribunalul constată următoarele:
Privitor la legalitatea procesului verbal, tribunalul retine că, în mod eronat instanța de fond a apreciat că omisiunea de a menționa durata suspendării dreptului de a conduce atrage nulitatea procesului verbal. Suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile este o sancțiune complementară expres prevăzută de art.100 alin.3 OUG 195/2002 și care operează ope legis în cazul aplicării sancțiunii contravenționale principale. Astfel având în vedere indicarea textului de lege incident și a sancțiunii principale implicate în cuprinsul procesului erau previzibile atât aplicarea măsurii complementare cât și durata acesteia, neproducându-se nicio vătămare petentului.
Cu toate acestea, tribunalul urmează a menține sentința primei instanțe pentru considerentele ce succed:
Prin procesul-verbal . nr._/22.02.2013 petentul a fost sanctionat cu amenda in cuantum de 300 lei si suspendarea dreptului de a conduce, reținându-se că a condus autoturismul marca Opel cu nr. de inmatriculare M 0913 VB pe DN 6 km 12+600, oras B., din directia A. catre Bucuresti si nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat in traversarea drumului public regulamentar pe sensul sau de mers, fiind filmat de aparatul radar, fapta prevazuta de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002.
Fiind învestit, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, tribunalul constată următoarele:
Potrivit art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Analizând coroborat înscrisurile si imaginile video depuse la dosar, tribunalul reține că petentul a fost oprit de un echipaj de politie in zona unei treceri de pietoni, mai precis la o trecere de pietoni din orasul B..
Tribunalul constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Aceasta deoarece, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței CEDO (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenție (referitoare la circulația pe drumurile publice) intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO. La această încadrare conduc două argumente: 1. norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor); 2. Amenda și sancțiunea complementară (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea europeană a drepturilor omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, c. Maszni c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție caracter penal.
Tribunalul constată, de asemenea, că lipsa gravității pedepsei aplicate petentului nu poate priva o contravenție de caracterul său inerent penal (în accepțiunea Curții europene a drepturilor omului – Cauza Ozturc c. Germaniei).
În consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Față de cele de mai sus, tribunalul reiterează faptul că textul Convenției Europene a Drepturilor Omului (la fel și jurisprudența Curții) face parte din dreptul intern al României încă din anul 1994, iar, în raport de dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Așadar, indiferent de reglementarea de care beneficiază contravențiile în dreptul intern (ele neaparținând materiei penale în dreptul românesc), în lumina jurisprudenței CEDO ele intră în sfera acuzațiilor în materie penală. De nenumărate ori Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat faptul că s-ar goli de sens, de conținut întregul sistem de protecție a drepturilor omului dacă s-ar recunoaște legiuitorului intern posibilitatea de a scoate de sub incidența convenției anumite cazuri în care ar trebui garantate și protejate drepturile omului.
În acest sens tribunalul constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces-verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.
Beneficiind de prezumția de nevinovăție, petentul nu era obligat să-și dovedească nevinovăția, sarcina administrării probelor revenind agentului constatator, orice îndoială profitând persoanei acuzate de săvârșirea contravenției (in dubio pro reo).
În urma analizării înscrisurilor din dosar si a inregistrarilor depuse de intimat, tribunalul reține că nu a fost dovedită vinovăția petentului, nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție a acestuia. Pentru a ajunge la această concluzie, tribunalul reține faptul că apelantul nu a susținut acuzarea contravențională în prezentul dosar, în sensul că nu a administrat nicio probă din care să reiasă cu certitudine vinovăția contravențională a petentului, deoarece cele doua imagini video depuse la dosar nu pot conduce la concluzia că petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat in traversare, respectiv nu fac dovada neacordarii de prioritate pietonului, intrucat nu se poate identifica daca vreunul dintre autoturismele care nu au acordat prioritate pietonului este cel condus de catre petent. Instanța învestită cu verificarea temeiniciei procesului-verbal, la solicitarea persoanei acuzate care neagă acuzația ce i se aduce, nu poate să constate temeinicia, în lipsa probelor în acuzare pe care doar intimata putea și avea obligația să le administreze. Nu este în puterea celui acuzat să probeze un fapt negativ (nu a săvârșit o faptă contravențională). Sarcina probei revine celui care afirmă un fapt pozitiv determinat (săvârșirea unei fapte contravenționale), respectiv intimatului, acuzator contravențional.
Recunoscând petentului prezumția de nevinovăție, prezumție care priveste atât atitudinea organelor judiciare fată de savarsirea faptei cat si sarcina probei, care, in speta, revine organului constatator, neputând pretinde petentului, în mod obiectiv si rezonabil să faca probatorii pentru a-si dovedi nevinovatia, luând act că apelantul nu a probat acuzația adusă intimatului petent, tribunalul constată că procesul-verbal este netemeinic, fapta petentului neîntrunind elementele constitutive ale contravenției prevăzute și pedepsite de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002.
În mod cert, legea trebuie respectată de toți cetățenii, săvârșirea faptelor care constituie contravenții trebuie constatate și sancționate, însă nu cu neglijarea drepturilor și libertăților indivizilor. În consecință, ori de câte ori o persoană este acuzată de săvârșirea unei contravenții, această acuzație trebuie probată, iar nu afirmată prin simplul cuvânt (proces-verbal) al agentului constatator.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., reținând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate și netemeinicia criticilor aduse acesteia, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive, care înlocuiesc motivarea primei instanțe, in temeiul art. 480 C. proc. civ., tribunalul urmează a respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV cu sediul în sector 2, București, ., nr. 7
împotriva sentinței civile nr.196/14.01.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul B. A. cu domiciliul în Z., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.06.2014.
Președinte, N. P. G. | Judecător, C. D. | |
Grefier, O. S. |
Red.jud.fond C. A. C.
Red.jud.NG/26.09.2014
Tehno.red.O.S
2ex.
| ← Pretentii. Încheierea nr. 02/2014. Tribunalul ILFOV | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2790/2014.... → |
|---|
