Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 19-05-2014, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 19-05-2014 în dosarul nr. 13245/1748/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1293/R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 19.05.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: A. L. G.
JUDECĂTOR: V. E.
JUDECĂTOR: G. N. P.
GREFIER: S. C. E.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul - intimat I. împotriva sentinței civile nr.2803 din data de 18.04.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – petentă . având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul ia act de faptul că recurentul - intimat solicită judecarea cauzei în lipsă și de faptul că recursul este formulat în termen.
Tribunalul, în temeiul art.305 raportat la art.167 C., încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, constată proba administrată și, față de actele și lucrările dosarului, reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față :
Prin sentința civilă nr.2803 din data de 18.04.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ a fost admisă plângerea contravențională formulată de petenta ..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
La data de 29.10.2012 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, sub nr. de dosar_, plângerea formulată de petenta ., prin avocat, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/15.10.2012 întocmit de intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa de agentul constatator.
La plângere au fost anexate înscrisuri.
Cererea este scutită de taxa de timbru, potrivit art.15 lit. i din L146/1997 și timbru judiciar, potrivit art.1 alin.2 din OG32/1995.
Intimatul a depus întâmpinare la data de 31.01.2013 prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și a depus un set de înscrisuri.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/15.10.2012 întocmit de intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, petenta a fost sancționată cu amendă de 8000 RON, în temeiul art. 9 alin.1 lit. c din OG 37/2007, pentru săvârșirea faptei prev. de art. 8 alin.1 pct.31 din OG nr.37/2007, reținându-se că la data întocmirii procesului-verbal conducătorul auto T. E. P., al vehiculului aparținând petentei a prezentat certificatul de desfășurare a activității pentru perioada 25.08.2012 ora 14.00-27.08.2012 ora 8.00 în care se afla în repaus săptămânal și diagrama tahografică din data de 26.08.2012 pe care s-au înregistrat 189 km, ceea ce înseamnă că nu s-au prezentat în trafic numărul necesar de diagrame tahografice. A fost reținut certificatul de desfășurare a activității și diagrama tahografică din 26.08.2012 și întocmit formularul de control în trafic . nr._.
Conform dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța de fond a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută, prevăzute în mod expres de art. 17 din OG nr. 2/2001, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat, instanța de fond a reținut că procesul verbal contestat a fost încheiat în urma constatărilor efectuate ex propriis sensibus -„cu propriile simțuri”- de către agenții din cadrul intimatei, astfel încât actul administrativ în discuție se bucură de prezumția de legalitate, însemnând că actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, asociată cu prezumția de autenticitate, respectiv actul emană în mod real de la cine se spune că emană, precum și cu prezumția de veridicitate, adică actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă.
Motivul pentru care actele administrative se bucură de tripla prezumție de legalitate, autenticitate și verdicitate este încrederea că autoritatea statală, recte agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.
Sub aspectul prezumției de nevinovăție și al sarcinii probei în materie contravențională, instanța de fond a reținut că în legislația româneasca, ca și în cea a altor state europene (spre exemplu, Germania, Slovacia), contravențiile au fost scoase de sub incidenta legii penale și suspuse unui regim administrativ.
În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (citată în continuare CEDO) a statuat că nimic nu împiedică statele să-și îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menținerea unei distincții între diferitele tipuri de infracțiuni.
De asemenea, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (citată în continuare Convenția) nu se opune, în principiu, tendinței de „dezincriminare” existente în statele membre ale Consiliului Europei.
Cu toate acestea, așa cum s-a arătat în hotărârea din 21.02.1994, în cauza Ozturk împotriva Germaniei, faptele contravenționale intră sub incidența art. 6 al Convenției. Pentru a se face această aplicare a prevederilor art. 6 din Convenție, CEDO consideră că este necesar să fie avute în vedere trei criterii, respectiv:
a) caracterizarea faptei în dreptul național;
b) natura faptei;
c) natura și gradul de gravitate ale sancțiunii care ar putea fi aplicată persoanei în cauză.
În același sens, CEDO s-a pronunțat, de pilda, în cauzele Garyfallou AEBE împotriva Greciei (Hotărârea din 24 septembrie 1997), Lauko împotriva Slovaciei și Kadubec împotriva Slovaciei (hotărârile din 2 septembrie 1998).
În aprecierea acestor criterii, CEDO a stabilit că modul de definire a faptelor de către dreptul intern nu are decât o valoare relativă, esențială fiind natura faptei și a sancțiunii.
Cu toate acestea, CEDO a considerat drept pozitive masurile din legislațiile naționale referitoare la dezincriminarea unor infracțiuni mai puțin grave în "interesul individului". CEDO a avut în vedere faptul ca sancțiunile administrative nu privesc un grup de persoane, ci se adresează tuturor cetățenilor în vederea realizării scopului preventiv și represiv al sancțiunii, ceea ce conferă faptei natură penală.
În aceste condiții, distincția realizată de statele europene între crime, delicte și contravenții nu este operantă, în sensul art. 6 din Convenție, toate având caracter penal. Tocmai de aceea prevederile acestui articol garantează oricărui acuzat dreptul la un proces echitabil, inclusiv prezumția de nevinovăție, indiferent de calificarea faptei din dreptul intern.
În acest sens, instanța de fond a reținut că potrivit jurisprudenței CEDO în materie penală, jurisprudență care este obligatorie pentru instanțele naționale, conform art. 20 alin. 2 din Constituția României, administrarea probelor trebuie privită în lumina paragrafelor 2 și 3 ale art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție și implică, printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat. Printre altele, trebuie să i se indice celui vizat acuzațiile aduse pentru a i se oferi posibilitatea de a-și pregăti și prezenta apărarea în cunoștință de cauză, și de a-i oferi probe suficiente pentru a susține un verdict de vinovăție.
De asemenea, combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă printre altele statele contractante la măsuri pozitive. Acestea constau în obligația de a informa acuzatul, în cel mai scurt timp, despre natura și cauza acuzației ce îi este adusă, în obligația de a-i acorda timpul și facilitățile necesare pentru a-și pregăti apărarea și de a-i garanta dreptul de a se apăra, el însuși sau cu asistența unui avocat, de a-i permite să pună întrebări personal martorilor acuzării sau să obțină interogarea acestora, dar și de a obține citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării. Acest din urmă drept implică nu doar existența în această materie a unui echilibru între acuzare și apărare dar și ca audierea martorilor să aibă în general un caracter contradictoriu.
Cu toate acestea, în cauza A. împotriva României, CEDO a precizat că nu este interzis sistemelor interne să prevadă și să opereze cu ajutorul prezumțiilor, însă în materie penală statele sunt obligate să nu depășească o limită proporțională și rezonabilă a modalității în care funcționează respectiva prezumție raportată la gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul/petentul. Totodată, în exercitarea atribuțiilor pe care le au, judecătorii trebuie să facă aplicarea prezumției de nevinovăție a petentului și nu trebuie să pornească de la ideea preconcepută că acesta a săvârșit fapta de care este acuzat, sarcina probei incumbând intimatei, orice îndoială trebuind să profite contestatorului.
Considerând că legislația contravențională română este calificată „penală”, în înțelesul european autonom al CEDO și recunoscând prezumția de nevinovăție a petentului, instanța constată că aceasta a fost răsturnată prin prezumția de legalitate -asociată cu cele de autenticitate și veridicitate- a cărei aplicare nu este interzisă de CEDO, decât în ipoteza utilizării acesteia în mod nerezonabil.
În cazul de față, având în vedere faptul că din procesul verbal rezultă că organul constatator a constatat prin propriile simțuri săvârșirea faptei, văzând și natura sancțiunilor aplicate petentei, instanța de fond a apreciat că prezumția de legalitate poate fi aplicată fără a se încălca prin aceasta prezumția de nevinovăție a contestatorului. A considera că inclusiv în ipoteza în care fapta contravențională este constatată prin propriile simțuri de către reprezentanții autorității statele, tripla prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate nu este suficientă pentru a dovedi vinovăția contestatorului - bineînțeles în ipoteza în care acesta nu face dovada contrară respectivei prezumții - ar însemna a crea practic situații de impunitate, ca urmare a imposibilității obiective a administrării altor mijloace de probă de către intimată, aspect ce nu poate fi conceput.
Instanța de fond a apreciat că sarcina probei revine intimatei exclusiv în ipoteza în care fapta reținută în sarcina contravenientului nu a fost percepută prin propriile simțuri de către agentul constatator, ci pe baza altor elemente, cum ar fi de exemplu declarațiile unor martori, de altfel aceasta fiind interpretarea ce rezultă din cauza A. împotriva României.
Recunoscând tripla prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate de care se bucură prezentul proces verbal, instanța apreciază că sarcina probei, prin care să se tindă la combaterea efectelor generate de aplicarea acestei prezumții, incumbă petentei.
Din probele administrate în cauză instanța de fond a considerat că petenta a făcut dovada contrară situației de fapt reținute în procesul verbal contestat.
Astfel, din certificatul de desfășurare activității, prezentat de conducătorul auto la data efectuării controlului către agenții din cadrul intimatei, și depus la dosar de intimat (f.26) rezultă că numitul T. E. P. a fost în repaus săptămânal în perioada 25.08.2012 ora 14.00-27.08.2012 ora 8.00.
De asemenea, din diagrama tahograf din data de 25.08.2012 rezultă că vehiculul cu nr. de înmatriculare_ avea kilometrajul la plecare de_ și la sosire de_, același ca în data de 27.08.2012, așa cum rezultă din diagramele depuse la dosar de petentă(f.39).
În ceea ce privește diagrama reținută de agenții constatatori, prin care se precizează că vehiculul cu nr. de înmatriculare_ avea kilometrajul la plecare de_ și la sosire de_, instanța apreciază că aceasta este de fapt diagrama tahograf a vehiculului din data de 24.08.2012, și nu din data de 26.08.2012, cum în mod greșit au considerat agenții constatatori. Astfel, kilometrajul de_ pe care îl avea vehiculul în cauză la data sosirii din cursă, din 24.08.2012, este același pe care acesta îl avea la plecare în ziua următoare, respectiv 25.08.2012.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimatul I. prin care solicită casarea hotararii primei instante si rejudecand cauza pe fond, respingerea acțiunii formulata de catre contravenienta ca netemeinica si nelegala, modificarea sentintei in sensul respingerii plangerii formulata de contravenienta, ca netemeinica si nelegala, cu mentinerea sanctiunii pecuniare, conform prevederilor art.304 pct.7,8 si pct.9 C.Pr.Civ.
Învederează faptul că instanta de fond apreciaza in mod eronat probatoriul depus la dosarul cauzei in sensul ca diagrama din data de 26.08.2012 retinuta de agentii constatatori ca fiind din data de 24.08.2012. Aceasta diagrama este din data de 26.08.2012, asa cum in mod clar este consemnat chiar pe diagrama.
Se arată că, asa cum reiese din procesul verbal, in urma verificarilor timpilor de conducere, odihna si repaus, conducatorul auto T. E. P. a prezentat pentru aceleasi zile, atat diagrame tahograf, cat si certificat de desfasurare a altor activitati (conf. Reg. 561/2006), respectiv pentru ziua de 26.08.2012, conducatorul auto, conform "certificatului de desfasurare a activitatii" se afla in repaus saptamanal, dar in acelasi timp, conform diagramei din data de 26.08.2012 (prezentata agentului constatator) a condus autovehiculul 189 km. Arată ca petenta nu face dovada ca nu este vinovata de savarsirea faptei prin nici un mijloc de proba si consideră ca nici nu poate face aceasta dovada, deoarece la momentul efectuarii controlului a fost intocmit "Formularul de control in trafic" . nr._ din data de 10.09.2012, document care a fost remis conducatorului auto T. E. P., a fost retinuta diagrama din data de 26.08.2012, pe care este imprimata foarte clar activitatea conducatorului auto din aceasta zi, si a fost retinut deasemenea, certificatul de desfasurare a activitatii, in care este bifata casuta nr. 16, care atesta ca in perioada 25.08.2012 orele 14:00 si 27.08.2012 orele 8:00, conducatorul auto "se afla in repaus saptamanal", ceea ce nu este posibil.
Neprezentarea in trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listarilor efectuate cu imprimanta tahografului digital" reprezinta contraventia prevazuta de art. 8 pct. 31 din O. G.3 7/2007 cu modificările si completările ulterioare.
Analizând foile de înregistrare din ziua in curs + 28 de zile precedente si însumând timpii de conducere si odihna, agentul constatator poate stabili daca conducătorul auto a respectat sau nu acești timpi, ori, in speta de fata, conducatorului auto nu i-a putut fi verificata activitatea de conducere, respectiv, respectarea timpilor de odihna, iar astfel de fapte periclitează siguranța rutiera, fiind cunoscut faptul ca, oboseala este principalul factor al declanșării tragediilor rutiere.
Fapta este individualizata de art. 8 (1) pct. 31 din O.G. nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducatorilor auto si utilizarea aparatelor de inregistrare a activitatii acestora, si sanctionata de arte 9 alin. 1 + 2 Iit, c).
Învederează ca agentul constatator întocmește procesul verbal pe baza documentelor puse la dispoziție la momentul efectuării controlului. Apreciază că agentul constatator a întocmit in mod temeinic procesul verbal, acesta bucurându-se de prezumția de legalitate, autenticitate si veridicitate, iar agentul constata tor a consemnat cu exactitate si in mod obiectiv faptele constatate, fara a denatura realitatea.
Înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea "avertismentului" nu isi are aplicabilitate deoarece art. 21 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, prevede ca "sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ" iar O.G. nr. 37/2007 prevede numai sancțiunea amenzii pentru faptele pe care le incrimineaza ca fiind contraventii.
În drept, art.299 – 316 C..
Intimata – petentă, legal citată cu o copie de pe motivele de recurs, nu a depus întâmpinare.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 3041 Cod Procedură Civilă, din oficiu, Tribunalul constată că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Tribunalul reține că apreciind procesul-verbal atacat ca fiind netemeinic intocmit exclusiv pe baza raționamentului că agentii constatatori ai intimatei au retinut o diagrama tahograf gresita, respectiv din data de 24.08.2012 si nu din data de 26.08.2012, instanta de fond a pronuntat o hotarare nelegală și netemeinică.
Reține Tribunalul, în primul rând, că fapta a fost constatată direct de un agent constatator însărcinat cu atribuția exercitării autorității statului în aplicarea sancțiunilor pentru acest tip de contravenție și astfel funcționează o prezumție relativă de realitate a situației descrise în cuprinsul procesului verbal, prezumție ce poate fi rasturnata prin proba contrara, așa cum corect a reținut și prima instanță.
În legătură cu prezumția relativă de adevăr a procesului verbal Tribunalul reține că OG 2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de contravenție însă, având în vedere că acesta este un act administrativ, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica judiciară se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția relativă de legalitate, astfel încât, din această perspectivă și în baza art. 1169 C.civ, îi revine petentului obligația de a propune și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute de agentul constatator în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Dincolo de prevederile dreptului național român, instanța reține că, cel puțin după pronunțarea cauzei A. împotriva României (hotărârea CEDO - Secția a III-a din 04.10.2008), este fără putință de tăgadă faptul că materia contravențională română se încadrează în noțiunea de „acuzație în materie penală” prevăzută de art. 6 paragraful 1 CEDO, astfel încât devin incidente toate garanțiile prevăzute de Convenția europeană, inclusiv prezumția de nevinovăție.
Însă, instanța subliniază că, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, rezultă că art. 6 paragraful 2 din CEDO nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (hotărârea Salabiaku împotriva Franței din 7.10.1988).
Mai mult, Curtea europeană a statuat că, prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (hotărârea Janosevic împotriva Suediei, par. 101).
Făcând aplicarea jurisprudenței europene mai sus prezentate la procedura contravențională judiciară reglementată de OG 2/2001, instanța reține că prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 din Convenție și, implicit, nici art. 21 alin. 3 din Constituție privind dreptul la un proces echitabil.
De altfel, astfel cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională în decizia nr. 349/2003, persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta atacă în justiție procesul-verbal de constatare a contravenției, iar instanța respinge plângerea formulată ca neîntemeiată, însă în acest caz nu se poate reține că s-a încălcat principiul prezumției de nevinovăție, căci răspunderea contravenientului a fost stabilită, așa cum prescriu Constituția și Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, prin hotărâre judecătorească definitivă.
În speță intimata-petenta nu a făcut dovada contrară a deținerii la bordul autovehicului a cartelei tahograf și astfel se face vinovata de săvârșirea faptelor contravenționale.
Potrivit art. 8 pct. 31 din O.G 37/2007, constituie contravenție „neprezentarea, în trafic, a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital, conform prevederilor Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.821/85 sau Acordului AETR, după caz,,
În raport de art. 15 pct. 7 lit a din Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.821/85 societatea de transport trebuie să facă dovada activității conducătorului auto din ziua controlului și pe parcursul celor 28 de zile precedente acesteia prin prezentarea de către conducătorul auto a foilor tahograf.
În raport de art. 7 alin. 1 din Ordinul Ministerului Transportului nr. 1058/2007, în cazul în care conducătorul auto nu a avut activitate anterioară datei controlului, societatea trebuie să completeze și înmâneze conducătorului auto un formular pentru atestarea activităților prevăzut de Decizia Comisiei Comunităților Europene nr. 230/CE/2007, așa cum aceasta era în vigoare la data controlului .
Reține instanța că din a analiza acestei Decizii nr 230 reiese că formularul este cerut doar în situația în care conducătorul auto s-a aflat în concediul medical sau anual ori a condus un autovehicul pentru care nu trebuie tahograf.
În speța de față, conducătorul auto la momentul controlului a prezentat certificatul de desfasurare a activitatii pentru perioada 25.08.2012, h 14:00-27.08.2012, h 08:00 si diagrama tahograf din data de 26.08.2012 (f. 49 dosar fond).
Prin urmare sustinerile recurentei sunt intemeiate, un conducator auto neputand in acelasi timp, sa conduca un autovehicul si sa demonstreze ca se afla in repaus saptamanal.
In ceea ce priveste sustinerea, potrivit cu care in realitate digrama tahograf retinuta de agentii constatatori reprezinta diagrama din data de 24.08.2012 este nefondata, in conditiile in care pe aceasta se specifica clar data si exista neconcordante in ceea ce priveste numarul Km de la plecare si sosire, prin urmare in cauza exista doua diagrame diferite.
Legea obligă la deținerea foilor de inregistrare in ziua in curs +28 zile precedente, ori la momentul controlului conducatorul auto nu a putut justifica activitatea sa pe ultimele 28 zile, astfel cum prevad imperativ dispozitiile Regulamentului (CEE) nr. 561/2006.
În concluzie, pentru motivele de fapt și de drept sus menționate, Tribunalul in temeiul art. 312 cod procedura civila, va admite recursul, va modifica in tot sentinta civila recurata in sensul ca va respinge plangerea contraventionala ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul - intimat I. împotriva sentinței civile nr.2803 din data de 18.04.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – petentă ..
Modifica in tot sentinta civila recurata in sensul ca respinge ca neintemeiata plangerea contraventionala.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.05.2014.
Președinte Judecător Judecător A. L. V. E. G. N. P.
G.
Grefier
S. C. E.
Concept red. gref.C.S.
Red. Jud: LGA/2exemplare
Jud.fond S. I.- Jud.Cornetu
| ← Pretentii. Sentința nr. 179/2014. Tribunalul ILFOV | Pretentii. Sentința nr. 1767/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
