Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1399/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1399/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 5545/1748/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV SECȚIA CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 1399R
Ședința publică de la 29 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C. M.
Judecător E. V.
Judecător A. M. C.
Grefier O. S.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. împotriva sentinței civile nr.6463 din 04.10.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata T. A., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
- cauza se află la primul termen de judecată, stadiul procesual recurs;
- s-a depus la dosar de către recurentă copia proceselor verbale de contravenție privind intimatul, după care:
Tribunalul ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că nu sunt probe noi în calea de atac.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare spre soluționare
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile 6463/04.10.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 17.04.2012, sub numărul_ petenta T. A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata CNADNR SA, anularea procesului-verbal . nr._/22.02.2012 întocmit de intimată. La data de 15.02.2013 instanța a dispus scoaterea de pe rol și trimiterea pe cale administrativă a cauzei Judecătoriei Sectorului 3 București, care prin Sentința Civilă nr. 8322/28.05.2013 pronunțată în dosarul nr._/301/2013, a declinat competența de soluționare Judecătoriei Cornetu.
În fapt s-a arătat că procesul-verbal este lovit de nulitate.
În probațiune, petenta a atașat plângerii sale, în copie, procesul-verbal contestat.
Plângerea este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 și al art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997.
Intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
În probațiune, intimata a depus înscrisurile care au stat la baza întocmirii procesului-verbal.
Instanța, în temeiul art. 167 C.pr.civ., a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Prin sentința civilă nr.6463 din 04.10.2013 Judecătoria Cornetu a admis plângerea formulată și a anulat procesul verbal . nr._/22.02.2012.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._/22.02.2012 întocmit de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, în temeiul art. 8 alin. 1 și 2 din OG 15/2002, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 250 lei, iar în temeiul art. 8 alin. 3 din OG 15/2002 a fost obligată să plătească contravaloarea tarifului de despăgubire, în cuantum de 28 euro, reținându-se, în esență, că la data de 17.09.2011 petenta a circulat cu vehiculul cu numărul de înmatriculare_, pe Autostrada A2 km 12+450 m, în dreptul localității Glina, jud. Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului-verbal contestat, instanța reține următoarele:
Până la adoptarea art. 15 alin. 2 din Constituția României (care prevede că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”), noțiunea de lege contravențională mai favorabilă era utilizată cu un singur sens, respectiv pentru a desemna instituția reglementată de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională).
Odată cu adoptarea noii legi fundamentale, această sintagmă a dobândit însă un sens nou, mai larg decât cel utilizat anterior astfel că, în prezent, prin lege contravențională mai favorabilă se înțelege orice dispoziție cu caracter contravențional cuprinsă în legi sau decrete, intervenită ulterior săvârșirii contravenției și până la judecarea definitivă a plângerii contravenționale și care, prin efectele sale, duce la crearea unei situații mai ușoare pentru făptuitor.
Mai trebuie precizat că excepția de la principiul neretroactivității legii, înscrisă în art. 15 alin. 2 din Constituție, privește numai legi contravenționale de drept material, normele de procedură fiind guvernate de principiul aplicării imediate a legii noi – cauza fiind supusă prevederilor Codului de Procedură Civilă 1865.
Aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu poate primi cel puțin două justificări. Pe de o parte, legea nouă este expresia politicii de apărare socială actuale, astfel că ea trebuie aplicată, în măsura în care nu este mai gravă și nu contravine astfel principiului neretroactivității legii. Pe de altă parte, statul nu are interes să sancționeze anumite fapte săvârșite sub imperiul legii vechi mai sever decât prevede legea nouă, în vigoare la data judecării lor.
În plus, spre deosebire de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ cu forță juridică inferioară legii fundamentate), care prevede drept criterii de aplicare a legii mai favorabile numai „dezincriminarea faptei” și „sancțiunea mai ușoară”, art. 15 alin. 2 din Constituție nu face nicio distincție în acest sens.
Așadar, trebuie admisă și existența altor criterii de stabilire a caracterului mai favorabil al unei legi contravenționale, precum modificarea modului de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc.
Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.
În cauză, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu, prin raportare la criteriul anterior enunțat,respectiv:
- existența unei succesiuni de legi, intervenită între momentul comiterii contravenției și momentul judecării definitive a plângerii contravenționale, adică O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției și O.G. nr. 15/2002 modificată la data de 27 iulie 2012 prin Legea nr. 144/2012;
- toate legile succesive incriminează fapta comisă – art. 8 din O.G. nr. 15/2002, în ambele forme precizate, reglementează drept contravenție fapta imputată contestatorului;
- legile succesive conțin condiții diferite de angajare a răspunderii contravenționale – dacă O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției, nu prevedea un termen de prescripție al răspunderii contravenționale, fiind aplicabil termenul general de 6 luni, consacrat de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, prin forma actuală a O.G. nr. 15/2002, se consacră la art. 9 alin. 3 un termen special de prescripție de 30 de zile, aplicabil în materia analizată.
Natura juridică a acestui termen rezultă din interpretarea coroborată a art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 cu art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ambele texte legale impunând un anumit termen imperativ înăuntrul căruia trebuie aplicată sancțiunea contravențională, prin întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției. Consecința nerespectării acestui termen este chiar prescripția răspunderii contravenționale, din moment ce sancțiunea contravențională - corolar al răspunderii - nu mai poate fi aplicată.
- textele de lege analizate cuprind norme de drept material, nu de drept procesual – condiție a cărei îndeplinire rezultă din faptul că, așa cum se preciza anterior, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012 consacră un termen special de prescripție, modificând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale, iar nerespectarea acestui termen atrage nelegalitatea procesului verbal astfel întocmit.
Conchizând, instanța a reținut că O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012, care prin art. 9 alin. 3 prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a petentului, constituie o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție, va fi aplicată retroactiv în cauză.
Față de motivele anterior expuse, având în vedere că fapta reținută în sarcina petentei a fost săvârșită în ziua de 17.09.2011, iar procesul-verbal de constatare și sancționare a acesteia a fost întocmit la data de 22.02.2012, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, instanța de fond a reținut că la data întocmirii actului administrativ atacat răspunderea contravențională a petentei era prescrisă.
Împotriva acestei sentințe la data de 25.11.2013 a declarat recurs intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe fond respingerea plângerii ca tardiv introdusă și pe cale de consecință menținerea procesului verbal ca temeinic și legal.
In motivarea recursului a arătat că sentinta este data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii (art. 304 ind. 2 alin. 9 din Codul de procedura civila).
Instanta de fond nu a facut aplicarea dispoztiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001.
In baza dispozitiilor art. 34 alin. (1) din 0.0.2/2001, Instanta competenta sa solutioneze plângerea, după ce verifica dacă aceasta a fost introdusă În termen, asculta pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare in vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
In conformitate cu art. 31, alin 1 din OG 2/2001 "impotriva procesului verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plangere in 15 zile de la data inmanarii sau comunicarii acestuia ",
Asa cum rezida si din cuprinsul sentintei, instanta de fond a omis sa verifice daca plangerea contraventionala a fost depusa in termen.
Prin prezentul recurs, a invocat excepția tardivității formulării plângerii contravenționale pentru procesul verbal . nr._/22.02.2012.
Conform art 31 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențIilor, plângerea împotriva procesului verbal de contravenție se face in termen de 15 zile de la înmânare sau de la comunicare. În speța de față Onorata Instanță va constata că procesul verbal a fost comunicat petentei la data de 14.03.2012, iar plângerea a fost înregistrată pe rolul Judecatoriei CORNETU la data de 17.04.2012, cu mult peste termenul legal impus de lege. Având în vedere ca In conformitate cu dispozițiile art. 137 cod procedură civilă instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond ce fac de prisos cercetarea în fond a cauzei vă solicităm să admiteți excepția și pe cale de consecință să dispuneți respingerea plângerii ca tardiv formulate.
Pentru cele mentionate anterior, vă solicităm să respingeți plângerea contravențională ca tardiv introdusa și drept consecință să mențineți procesul verbal ca temeinic și legal.
Pe fondul cauzei a solicitat modificarea sentintei in sensul mentinerii sanctiunii amenzii aplicate petentului prin procesul verbal . nr._/22.02.2012, pentru urmatoarele motive:
Instanta de fond in mod gresit a interpretat art. 9 alin. 3 din O.G. 15/2002, modificata prin Legea 144/2012, apreciind ca raspunderea contraventionala a petentului - intimat este prescrisa.
Astfel, art. 9 alin. 3 paragraful ultim prevede " Procesul-verbal se intocmeste si se va comunica contravenientului in termen de 30 de zile de la data constatarii contraventiei, interval in care nu se pot incheia alte procese verbale de constatare a contraventiei pentru incalcarea prevederilor art. 8 alin (1 )". Termenul de 30 de zile, prevazut in art. 9 alin. 3 din O.G. 15/2002, asa cum a fost modificata prin Legea_ este teremen prohibitiv, in sensul in care este interzisa incheierea altor procese verbale de constatare a contraventiei pentru fapta de a circula fara a detine rovinieta, si nu termen de prescriptie a aplicarii sanctiunii contraventionale.
Potrivit art. 13 alin. 1 din OG 2/2001 " Aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data sasarsirii faptei."
Asadar, in speta dedusa judecatii, fapta a fost savarsita la data de 17.09.2011, iar sanctiunea a fost aplicata la data de 22.02.2012, data emiterii procesului verbal contestat, adica in interiorul termenului de prescriptie de 6 luni de la savarsirea faptei, asa cum prevede art. 13 alin. 1 din OG 2/2001.
Procesul verbal de constatare a contravenției contestat a fost comunicat contravenientei in data de 14.03.2012, la un interval mai mic de o luna de la data aplicarii sanctiunii, respectând dispozitiile art 14 alin. (1) din OG 2/2001, care prevede ca "Executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie daca procesul verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat contravenientului in in termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii."
Din interpretarea logico-sistematica a textelor legale, rezulta fara echivoc faptul ca, prin aparitia Legii nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, intentia legiuitorului a fost aceea ca, in intervalul de 30 de zile de la data constatarii contraventiei sa nu se poate incheia alte procese verbale, limitand astfel caracterul continuu al contraventiei la perioada de 30 de zile - si in niciun caz, art. 9 alin. 3. nu prevede un termen de prescriptie a raspunderii contraventionalale mai scrurt decat termenul general de 6 luni.
A solicitat ca instanta sa tina seama de faptul ca normele cuprinse in O.G. 15/2002 au caracter special (incidente in anumite spete, si anume aplicarea tarfului de utilizare si trecere pe reteaua de drumuri nationale), pe cand O.G. 2/2001 cuprinde norme cu caracter general (aplicabile in materia_ regimului juridic al contraventiilor). In aceasta speta a invocat regula potivit careia "normele speciale_ deroga de la normele generale", ceea ce inseamna ca in cazul unui conf1ict intre o norma cu caracter. special si o norma cu caracter general se aplica cu prioritate norma speciala, iar cand norma cu caracter special tace se completaeaza cu dispozitiile normei cu caracter general.
A precizat ca in cuprinsul O.G. 15/2002, asa cum a fost modificat prin Legea 144/2012, nu este prevazut un termen de prescriptie a aplicarii sanctiunii_ amenzii contraventionale, sens in care cu privire la aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale. prin procesul verbal contestat se aplica dispozitiile art. 13 din O.G. 2/2001.
Totodata instanta de fond, in mod gresit a considerat ca termenul de 30 de zile prevazut in art 9. alin. 3 din O. G. 15/2002, este termen de prescriptie a aplicarii sanctiunii contrventionale, inclacand. astfel principiul de drept " ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus " (unde legea nu_ distinge nici noi nu trebuie sa distingem), acesta din punctul nostru de vedere fiind un termen prohibitiv, prin care se interzice o anumita conduita, respectiv incheierea altor procese verbale similare in acest interval.
In ceea ce priveste aplicarea legii mai favorabile, a ținut să precizeze ca Legea nr.144 / 2012 a. fost publicata in Monitorul Oficial nr. 509/23.07.2012, astfel incat subscrisa nu avea cum sa cunoasca la data de 22.02.2012 (data intocmirii PVCC) ca va aparea o reglementare legala mai favorabila, asa cum a fost statuata prin Legea. 144/2012.
Privitor la modificarile aduse de Legea nr. 144/2012 la art.9, alin.3 "procesul verbal se intocmește si se comunica contravenientului in termen de 30 de zile de la data constatarii contraventiei, interval in care nu se pot incheia alte procese verbale de constatare a contraventiei pentru incalcarea. prevederilor art.8 alin. 1, produce efecte ulterior aparitiei ei, singura derogare pentru care prevederile opereaza anterior fiind cea in privinta tarifului de despagubire – art.II.
Astfel a considerat ca CNADNR-CESTRIN, nu-i poate fi imputat (prin anularea proceselor_ verbale), faptul ca a emis si comunicat procesele verbale de contraventie, in conformitate cu legislatia. in vigoare valabila la data savarsirii contraventiei si la data emiterii proceselor verbale.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 Cod procedura civilă, O.G. 15/2002, 0.G.2/2001.
Legal citată intimata nu a depus întâmpinare.
Analizând sentința civila recurată prin raportare la motivele invocate, tribunalul constată următoarele:
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, a fost modificat art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, stabilindu-se ca ,,procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)".
Din interpretarea textului de lege astfel cum a fost modificat rezulta dezincriminarea contravențiilor pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 săvârșite de același contravenient in termenul de maxim 30 de zile socotit de la data încheierii primului proces-verbal de constatare si sancționare a contravenției si pana la momentul comunicării acestui proces-verbal.
Abrogarea reglementarii unei contravenții după constatarea și sancționarea respectivei fapte contravenționale, poate fi invocata în timpul procesului (atât în primă instanță, cât și în recurs) prin care se soluționează plângerea împotriva acelui proces-verbal de contravenție, cu consecința lipsirii procesului-verbal de contravenție de efecte juridice.
Din acest punct de vedere art. 12 din O.G. nr. 2/2001 instituie principiul aplicării legii contravenționale mai favorabile, prevăzând ca: „(1) Daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar daca a fost savarsită înainte de data intrării in vigoare a noului act normativ. (2) Daca sancțiunea prevăzuta in noul act normativ este mai ușoara se va aplica aceasta. In cazul in care noul act normativ prevede o sancțiune mai grava, contravenția savarsită anterior va fi sancționata conform dispozițiilor actului normativ in vigoare la data savarsirii acesteia”.
Prin urmare, abrogarea contravenției chiar survenită după soluționarea procesului de către instanța de fond își întinde retroactiv aplicabilitatea în timp. Grăitoare in acest sens sunt dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția a României (prin Deciziile nr. 228/13.03.2007, nr. 318/09.09.2003) care a armonizat, astfel, . măsura instituția retroactivității legii contravenționale cu dispozițiile art. 6 din CEDO.
Retroactivitatea merge în trecut, fără limită, acoperind în aria sa de reglementare toate sancțiunile aplicate și neexecutate prevăzute de legea mai favorabilă.
În cauză, însă, tribunalul reține că prima instanță a făcut în mod greșit aplicarea prevederilor legale anterior menționate, intimata neinvocând și nedovedind faptul că au fost sancționate mai multe contravenții pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 săvârșite în intervalul de timp necesar pentru comunicarea primului proces-verbal de contravenție de pana la 30 de zile, interpretând în mod greșit natura legală a acestui termen, acesta neavând caracterul unui termen de prescripție.
Fapta imputata intimatei, așa cum a fost descrisa in actul de constatare, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002.
Cu privire la individualizarea sancțiunii amenzii tribunalul apreciază ca aceasta a fost proporțională cu pericolul social al faptei si consecințele acesteia, fiind corect apreciate de către agentul constatator, in condițiile art. 5 alin. 5 cu raportare la art. 20 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, petentei fiindu-i aplicata amenda contravenționala orientata către minimul legal prevăzut de lege.
Referitor la măsura complementara de obligare a contravenientului la plata tarifului de despăgubire trebuie avute in vedere prevederile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România - rovinieta, potrivit cărora tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările si completările ulterioare, aplicate si contestate in instanța pana la data intrării in vigoare a legii se anulează
Pentru toate aceste considerente, tribunalul va admite apelul, va modifica în parte sentința civilă apelată în sensul că, va admite în parte plângerea formulată, va anula tariful de despăgubire aplicat prin procesul verbal nr. R12_/22.02.2012 pe care îl va mentine în rest.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta, C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. cu sediul în, București, .. 401A, sector 6 împotriva sentinței civile nr. 6463 pronunțată la data de 04.10.2013 de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata T. A. cu domiciliul în București, ., ., ..
Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că:
Admite în parte plângerea.
Anulează tariful de despăgubire aplicat prin procesul - verbal de contravenție nr. R12_/22.02.2012 și menține dispozițiile din acest proces - verbal în ceea ce privește sancțiunea amenzii contravenționale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.05.2014.
Președinte, C. C. M. | Judecător, E. V. | Judecător, A. M. C. |
Grefier, O. S. |
Red.jud.fond D. S.
Red.jud.E.V.
Tehno.red.O.S
2ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2363/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 179/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
