Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 672/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 672/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 12053/1748/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.294 R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 28.01.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
JUDECĂTOR: C. C. M.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurentul M. G. împotriva sentinței civile nr.6726/22.11.2012, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 21.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când
TRIBUNALUL,
Prin acțiunea înregistrată pe Judecătorie B. la data de 5.12.2011 sub nr._ petentul M. G. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de sancționare contravenționala . nr._/12.05.2011 întocmit de intimata CNADNR SA - CESTRIN, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța sa se constate nelegalitatea procesului verbal de contravenție contestat, să se dispună anularea acestuia ca netemeinic și nelegal întocmit si a contravalorii tarifului de despăgubire.
În motivarea plângerii petentul arată că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate întrucât nu a fost întocmit cu respectarea prevederilor art.16 din OG nr.2/2001, fiind abuziv încheiat.
In drept cererea se întemeiază pe prevederile O.G nr.2/2001.
În susținerea plângerii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri si a depus la dosarul cauzei copie de pe procesul-verbal contestat.
Cererea este scutită de taxă de timbru cf. art. 15 lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și cf. art. 1 al. 2 din OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
A depus la dosar proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR.
Instanța a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 6726/22.11.2012, Judecătoria Cornetu a admis în parte plângerea a anulat tariful de despăgubire aplicat prin Procesul-verbal de constatare a contravenției, . nr._ încheiat la data de 12.05.2011 de C.N.A.D.N.R. S.A. – CESTRIN și a menținut e celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare a contravenției mai sus menționat ca temeinice și legale.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond analizând înscrisurile dosarului, a reținut următoarele:
Procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului, conform prevederilor art.7 din Legea nr.455/2001.
Art.17 din O.G. nr.2/2001 prevede că lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitatea actului, fără a face distincție între semnătura olografă și cea electronică, astfel că instanța apreciază că procesul-verbal contestat poartă semnătura agentului constatator, conform înscrisului aflat la dosar (certificatul de semnătură electronică), întrucât acolo unde legea nu distinge nici interpretul legii nu trebuie să distingă (ubi lex non distinguit,nic nos distingure debemus).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a încuviințat petentului proba cu înscrisuri pentru a-i asigura dreptul la un proces echitabil.
Analizând temeinicia procesului-verbal contestat, instanța de fond a avut în vedere că agentul constatator a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.
Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabila constituie contravenție si se sancționează cu amenda.
În conformitate cu art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a procedat la verificarea legalității și temeiniciei actului atacat, reținând că actul atacat cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute în art. 17 din același act normativ.
În ceea ce privește temeinicia actului, se constată că potrivit art. 8 alin. 1, 2 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, „fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă. Cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2”.
Din înscrisurile depuse de petent la dosar, instanța reține că acesta nu deținea rovinieta valabilă la data încheierii procesului verbal pentru vehiculul utilizat.
Însă, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 12 alin. 6 din OG nr.15/2002, conform cărora „în cazul lipsei rovinietei din motive justificate, dovada achitării tarifului de utilizare se poate face cu documentul original de plată a acesteia”, or, în speță, petentul nu a făcut dovada că ar fi deținut rovinieta sau documentul original de plată a taxei de drum în momentul efectuării controlului de agentul constatator.
Astfel, instanța a constatat că procesul verbal este temeinic, iar situația de fapt menționată în acesta corespunde realității.
S-a apreciat că au fost avute în vedere criteriile menționate în art. 21 alin.3 din OG nr.2/2001, sancțiunea aplicată fiind corespunzătoare gradului de pericol social al faptei săvârșite.
Cu toate acestea, având în vedere modificarea legislativă prevăzută de art.II, din Legea nr.144/2012 de modificare a O.G. nr.15/2002, instanța a anulat tariful de despăgubire aplicat prin Procesul-verbal de constatare a contravenției, . nr._/12.05.2011 încheiat de C.N.A.D.N.R. S.A. – CESTRIN, și a menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare a contravenției mai sus menționat ca temeinice și legale, astfel că, pentru aceste motive, va admite în parte plângerea contravențională.
Împotriva sentinței civile nr.6726/22.11.2012, a formulat recurs petentul solicitând: admiterea recursului și modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a arătat că procesul verbal contestat este nelegal întrucât nu este semnat de agentul constatator așa cum impune art. 17 din OG nr. 2/2001.
Astfel recurentul a arătat că procesul verbal contestat nu poartă semnătura olografă a agentului constatator, fiind făcută doar mențiunea că actul a fost semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2001. În opinia sa, față de modul de redactare a textelor de lege în materie contravențională, instanța trebuia să aprecieze faptul că legiuitorul a înțeles că singura modalitate de a semna procesul verbal de contravenție este cea olografă. În susținerea acestei idei vine și art. 19 din O.G. nr. 2/2001, potrivit căruia procesul verbal de contravenție se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator ceea ce duce la concluzia că legiuitorul a acceptat exclusiv posibilitatea încheierii și semnării procesului verbal de contravenție în formă fizică, fiind exclusă posibilitatea încheierii sale în formă electronică.
În opinia recurentului, chiar dacă instanța ar reține că semnătura electronică extinsă – conform art. 4-5 din Legea nr. 455/2001 este codul generat pe baza cheii private, deținut și controlată exclusiv de semnatar, cod ce poate fi verificat doar cu ajutorul cheii publice, acel certificat digital nu face dovada semnării electronice, atât pentru motive tehnice, cât și pentru considerentul că un înscris, chiar și electronic, emis anterior, nu poate face dovada cu privire la un fapt juridic ulterior, în speță semnarea efectivă a procesului verbal. Singura concluzie ce se trage din existența certificatului digital ar fi că agentul constatator ar fi putut semnat înscrisuri electronice, deținând instrumentele cerute de lege, ceea ce nu reprezintă nici măcar un început de dovadă cu privire la faptul că procesul – verbal de contravenție a fost semnat în mod efectiv.
În aceeași ordine de idei, art. 15 din OG nr. 2/2001 prevede faptul că procesul – verbal de contravenție se încheie de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori, respectând formalitățile prevăzute de O.G. nr. 2/2001, astfel încât acestea constituie potrivit dreptului român înscrisuri oficiale autentice.
Art. 5 din Legea nr. 455/2001 stipulează: Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.
Or, în opinia recurentului, procesul verbal de contravenție constituie un act administrativ, cu o natură juridică mixtă, fiind așadar mai mult decât un simplu înscris sub semnătură privată, motiv pentru care dispozițiile actuale ale legii nr. 455/2001 nu sunt aplicabile în situația întocmirii unui proces – verbal de contravenție, care nu poate produce în acest mod, decât efecte specifice unui înscris sub semnătură privată.
Potrivit art. 6 din legea nr. 455/2001 înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile. Având în vedere și dispozițiile art. 3 potrivit cărora nici o dispoziție a prezentei legi nu poate fi interpretată în sensul limitării autonomiei de voință și a libertății contractuale a părților, trebuie a se reține faptul că legiuitorul a prevăzut pentru valabilitatea semnăturii electronice și condiția existenței unei recunoașteri a tipului de semnătură din partea ambelor părți, pentru ca actul semnat electronic să aibă puterea unui act autentic, situație inexistentă în speța supusă judecății.
Cel de a al doilea motiv de recurs invocat de către recurent a constat în faptul că prima instanță, deși a reținut în mod corect, intervenirea modificării legislative a OG. nr. 15/2002 prin Legea nr. 144/2012, totuși nu s-a făcut aplicarea legii contravenționale mai favorabile respectiv art. I pct. 1 și 3.
Astfel s-a arătat că art. I pct. 1 din Legea nr. 144/2012 s-a modificat art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, care a dobândit următoarele formă: Fapta de circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amenda.
La rândul său, pct. 3 din art. I al legii nr. 144/2012, modifică art. 9 alin. 3 din ordonanță astfel: „În cazurile prevăzute la alin. 2 procesul verbal de constatare a contravenției se poate încheia în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de MAI – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorilor auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul – verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese – verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1. ”
Recurentul a arătat că intimata a încheiat procesul verbal de contravenție cât mai aproape de prescrierea aplicării sancțiunii, la data de 12.05.2011 pentru o faptă săvârșită la data de 21.11.2010, comunicare fiind făcută la data de 24.05.2011 adică la 6 luni de la comiterea faptei sancționare.
A mai arătat recurentul că intimata a emis procesul verbal de contravenție după ce emisese alte trei procese verbale cu referire la aceiași faptă, procesul verbal . nr._/30.03.2011 emisă pentru fapta din 05.11.2010, procesul verbal seria_/14.04.2011 pentru fapta din 12.11.2010, procesul verbal . nr._/12.05.2011 pentru fapta săvârșită în 20.11.2010.
O altă critică adusă sentinței civile, recurate a constat în faptul că prima instanță nu a analizat cererea subsidiară privind înlocuirea sancțiunii principale a amenzii, cu avertismentul, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001.
Astfel recurentul a arătat că a invocat prevederile art. 7 din O.G. nr. 2/2001, dat fiind pericolul social concret redus al faptei reținut în sarcina sa, precum și atitudinea ulterioară cu privire la achitarea taxei.
În drept au fost invocate disp. art. 299 alin. 1, art. 3041 C. proc. Civ.
Prin completările la motivele de recurs depuse la data de 09.01.2014, recurentul a solicitat să se țină seama și de decizia Î.C.C.J. nr. 10/2013, dată în recursul în interesul legii vizând interpretarea disp. art. 27 teza I, raportat la art. 14, alin. 1, art. 25 alin. 2 și art. 31 alin 1 din OG 2/2001 potrivit cărora modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire, ori în cazul de față procesul de constatare a contravenției nu a fost comunicat prin poștă cu aviz de primire.
Prin întâmpinarea depusă la data de 20.01.2014, intimata a solicitat respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
În motivare s-a arătat că în conformitate cu disp. art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amenda, iar conform art. 8 alin. 3 „contravenientul are obligația de achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovignietă valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4”
S-a mai arătat că din prevederile art. 7 și art. 1 al. 1 lit. b din O.G. nr. 15/2002 rezultă obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului menționat în certificatul de înmatriculare și că utilizatorul este persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.
În urma interogării bazei de date a MAI – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, M. G. apare menționat ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contravențională îi revine conform O.G. 2/2001 și O.G. 15/2002.
S-a mai arătat că procesul verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR. Procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis în sistemul SIEGMCR iar utilizatorul a fost indentificat prin interogarea bazei de date a MAI – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre această instituție și CNADNR SA.
În drept a fost invocate disp. art. 308 alin. 2 C. proc. Civ., O.G. 15/2002, O.G. 2/2001.
Analizând recursul civil de față, prin prisma dispozițiilor art.304 ind.1 C.p.c. Tribunalul il apreciază ca fiind fondat si il va admite pentru următoarele considerente:
Prima critica a recurentului privind lipsa semnaturii agentului constatator este neintemeiata intrucat prima instanta a facut o corecta aplicare a dispozitiilor art.17 din OG nr.2/2001 coroborat cu prevederile Legii nr.455/2001 privind semnatura electronica.
Este întemeiata cea de-a doua critica a recurentului.
Art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 prevede ca ,,procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)".
Din inscrisurile depuse in recurs reiese ca petentul a mai fost sanctionat pentru contraventia prevazuta de art.8 din OG nr.15/2002 prin procesele verbale . nr._/30.03.2011, . nr._/14.04.2011 si ..R11 nr._/12.05.2011 (f.5-7 dos recurs). Se observa ca fata de procesul verbal . nr._/14.04.2011, a fost intocmit in interiorul termenului de 30 de zile un nou proces verbal, respectiv cel cu . nr._/12.05.2011, dedus judecatii în prezenta cauza.
Raportand situatia de fapt la dispozitiile art.9 alin 3 din OG nr.15/2002 se constata ca procesul verbal . nr._/12.05.2011 este lovit de nulitate, fiind încheiat în interiorul termenului de 30 de zile.
Având în vedere cauza de nulitate retinuta, tribunalul nu va mai analiza celelalte critici aduse de recurent, iar în baza art.312 C.p.c. va admite recursul, va modifica în parte sentinta recurata în sensul ca va admite plangerea, va constata ca procesul verbal . nr._/12.05.2011 este nelegal intocmit, ceea ce va conduce la exonerarea petentului de plata amenzii cât și a tarifului, dispozitie din sentinta ce va fi mentinuta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul M. G. împotriva sentinței civile nr.6726/22.11.2012, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A.
Modifica in parte sentinta recurata in sensul că:
Admite plângerea.
Anulează ca nelegal întocmit procesul verbal . nr._/12.05.2011.
Exonerează petentul de plata amenzii aplicate.
Menține dispoziția primei instanțe de exonerare a petentului de plata tarifului de despăgubire aplicat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.01.2014.
Președinte Judecător Judecător
M. E. A. D. C. C. M.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-/Red. Jud: DA./2ex./Jud.fond :V. B. M. - Jud. /Cornetu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 298/2014.... → |
|---|
