Anulare act administrativ. Sentința nr. 2801/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2801/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 22-09-2014 în dosarul nr. 195/93/2013
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.2801
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 22 SEPTEMBRIE 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
GREFIER - M. R.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul D. I. L.-N. PUBLIC și pe pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ILFOV, C. DE A. DE SĂNĂTATE ILFOV, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 15.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, fiind parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22.09.2014, pentru când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., la data de 08.08.2012, reclamantul D. I. L.-N. PUBLIC a chemat in judecata pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ILFOV, C. DE A. DE SĂNĂTATE ILFOV solicitând admiterea acțiunii, reanalizarea modului de calcul a sumelor datorate in conformitate cu legislatia in materie, anularea deciziei de impunere si comunicarea către subsemnatul a unei decizii in conformitate cu prevederile legale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat pe de o parte, cota de 6,5% - in cazul sau se aplica la salariul minim pe tara, motiv pentru care contestat validitatea creanței fiscale comunicate.
Pe de alta parte intre CAS Ilfov si el exista un contract de asiguram având nr.194/19.04.2001, modificat de-a lungul timpului prin mai multe acte adiționale contract in baza căruia in intervalul 2001- prezent,a achitat către pârâta suma cuvenită.
Parata CAS Ilfov prin notele scrise depuse la data de 20.09.2012 a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive intrucat executarea deciziilor emise este de competenta Administratiei Finantelor Publice a judetului Ilfov.
Prin incheierea de sedinta din 17.10.2012 Judecatoria B. a dispus scoaterea din cauza a paratei CAS Ilfov si introducerea in calitate de parata a AFP a Judetului Ilfov.
Prin sentința civila nr.5992 din data de 18.12.2012 a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. invocata din oficiu si declinata competenta de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului Ilfov.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 18.01.2013, sub nr._ .
Prin cererea precizatoare depusă la dosarul cauzei, reclamantul a solicitat Anularea sau în subsidiar modificarea Deciziei prin care s-a soluționat contestația formulată împotriva Deciziei de impunere nr._/20.06.2012. Admiterea contestației, obligarea intimatei la anularea în tot a actului administrativ fiscal reprezentat de Decizia de impunere nr._/20.06.2012, în ce privește obligația de plată la CASS și dobânzile și penalitățile accesorii iar in subsidiar anularea în parte a actului administrativ fiscal - titlul de creanță fiscală reprezentat de Decizia de impunere nr._/20.06.2012 și în subsidiar În ce privesc dobânzile, penalitățile și majorările de întârziere. Tot în subsidiar solicită repararea pagubei prin recalcularea sumei date cu titlu de contribuție de asigurare de sănătate în raport de contravaloarea contraprestației/serviciului echivalent de sanatate asigurat, cu stabilirea unui plafon maxim a razei de ca cu la care le aplicată cota procentuală prevăzută de lege ori a unui plafon de venituri peste care, la venituri mai mari, să se impună o sumă fixă la plată, având în vedere următoarele:
În motivarea cererii, reclamantul a arătat ca în data de 03.07.2012 a primit Decizia de impunere nr._/20.06.2012 emise prin Casa de Asigurări de Sănătate Ilfov prin care a fost somat să achite suma de 392.732,55 lei repezentând contribuții asigurări sociale de sănătate datorate pentru perioada 01.01.2007 _ 31.12.2011, sumă în care au fost incluse și majorări și penalități de întârziere, fără ca, anterior să îi fie comunicat titlul de creantă fiscală respectiv decizia privind plata debitului principal și decizii privind calculul penalităților și accesoriilor, care să fi devenit exigibile, potrivit legii.
Precizeaza ca a formulat contestatia in termenul legal.
Astfel de Decizii privind plata debitului principal și decizii privind calculul penalitătilor și accesoriilor nu au fost emise și nici comunicate, iar dacă au fost comunicate prin publicitate în condițiile art. 44 C.pr.fisc. aceasta modalitate de comunicare fără ca în prealabil să fi fost comunicate prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire - este nelegală.
Prin Decizia nr. 667 din 30 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 437 din 26 iunie 2009, și prin Decizia nr. 891 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 582 din 17 august 2010, Curtea a reținut și Decizia nr. 774/2011 ale Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate care are ca obiect dispozițiile art. 44 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, a reținut că aceste prevederi, care consacră posibilitatea realizării comunicării prin publicitate, reglementează o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective. Curtea a observat cu acele prilejuri că este apanajul exclusiv al instanțelor judecătorești constatarea folosirii abuzive a acestui mod de comunicare a actelor administrative.
Cu toate că puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care acesta se sprijină, Curtea a observat că ridicarea ulterioară a unor excepții de neconstituționalitate pentru motive deja lămurite în jurisprudența sa tinde la înfrângerea caracterului general obligatoriu al deciziei Curții Constituționale, care se atașează inclusiv deciziilor prin care se constată constituționalitatea legilor sau a ordonanțelor ori a unor dispoziții din acestea. Indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituțională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituția, menținându-se astfel prezumția de constituționalitate a textului în această interpretare, atât instanțele judecătorești, cât și organele administrative trebuie să se conformeze deciziei Curții și să o aplice ca atare.
Prin urmare, "pentru a da o forță sporită deciziei și fără a marca o reconsiderare a jurisprudenței sale", Curtea, prin Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, a constatat neconstituționalitatea oricărei alte interpretări pe care practica administrativă sau judecătorească ar putea să o atribuie textelor legale criticate față de cea consacrată În prealabil prin deciziile Curții Constituționale menționate mai sus. Admițând excepția de neconstituționalitate, Curtea a constatat că dispozițiile art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstitutionale În măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate. cu Înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a)-d) din aceeași ordonantă.
Pe de altă parte dispozițiile art. 44 C.pr.fiscală privind comunicarea între altele a actului administrativ-fiscal prin publicitate sunt aplicabile numai actelor administrativ fiscale emise de organele fiscale astfel cum rezultă din dispozitiile exprese ale art. 44 alin. 3 C.pr.fisc. și organelor prevăzute la art. 35 C.pr.fisc, respectiv compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale competente pentru administrarea impozitelor, taxelor și altor sume datorate bugetelor locale, ale unităților administrativ-teritoriale sau, după caz, ale subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor,
Însă în cazul de față actul administrativ fiscal a fost emis de Casa de Asigurări de Sănătate și nu de Administrația Finanțelor Publice ori autorități ale administrației publice locale.
Art. 44 alin. 3 C.pr.fisc. (3) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea concomitent la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționeaza ca a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. In lipsa paginii de internet proprii, publicarea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului. ""
In aceste condiții Casei de A. de Sănătate, dispozițiile art, 44 C.pr.civ. nu îi sunt aplicabile iar și dacă i-ar fi aplicabile comunicarea trebuia făcută pe la sediul organului fiscal și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală si e site-ul Casei.
În consecință orice comunicare efectuată cu indeplinirea condițiilor legii, ne putând produce efecte juridice, nefiind prevăzută nici de Legea speciala după care funcționează C. de A. de Săntate.
In ce mă privește prima comunicare legală a unei decizii de impunere a fost efectuată în data de 03.07.2013 prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire - însă aceasta nu este valabilă pentru ca și comunicare privind Deciziile privind penalitățile și accesoriile - in cuantum total de 230.360,91 lei - câtă vreme nu mi s-a comunicat niciodată obligația plații debitului principal care sa fi devent scadentă și de la data scadentă sa poata curge penalităti și accesorii.
Potrivit dispozițiilor art. 45 C.pr.fisc. privind opozabilitatea actului administrativ fiscal și potrivit art, 43.1 din Normele Metodologice actul administrativ fiscal produce efecte din momentul in care este comunicat sau la o dată ulterioară în condițiile legii ori în ce mă privește actul administrativ fiscal privind dedbitul principal nu mi-a fost comunicat deloc astfel încât penalitățile și accesorii le nu îmi puteau fi calculate și impuse în condițiile legii.
Deopotivă în condițiile art. 86 alin. 6 C.pr.fisc. Decizia de impunere și Decizia referitoare la obligatiile de plată accesorii, în condițiile în care stabilesc sume de plata, constituieinstiințări de plată de la data comunicării acestora.
In condițiile art. 88 alin. 1 lit. b și c C.pr.fisc. sunt asimilate deciziilor de impunere și
deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii.
Precizări privind competenta Casei de A. de Sănătate Ilfov în solutionarea contestatiei:
În ce privește competenta Casei de A. de Sănătate Ilfov in soluționarea prezentei contestații, aceasta rezultă din dispozițiile art. V alin. 2 din OUG 125/2011, potrivit cărora:
Competenta de administrare a contributiilor sociale datorate de persoanele fizice prevăzute la alin. (1) pentru veniturile aferente perioadelor fiscale anterioare datei de 1 ianuarie 2012 precum și perioadei 1 ianuarie-30 iunie 2012 cu titlu de contribuții sociale aferente anului 2012 și, totodată, pentru solutionarea contestatiilor impotriva actelor administrative prin care s-a făcut stabilirea, revine caselor de asigurări sociale, potrivit legislatiei specifice aplicabil fiecărei perioade. Care in condițiile art. V alin. 2 din OUG nr.125/2011 pentru modificarea s completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, revine Casei de Asigurari de Sanătate Ilfov.
Exceptia lipsei calitătii de debitor a subsemnatului
A . În calitate de persoană fizică - subiect de drept distinct de Biroul Notarului Public D. -I. in raport de dispozițiile art, 215. - (1) - (4) din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății - forma în vigoare la 01.01.2007 potrivit căruia: obligatia virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe bază de contract individual de muncă ori în baza unui statut special prevăzut de lege, precum și persoanelor fizice, după caz,
Iar potrivit art. 259. (4) din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății - forma în vigoare la 01.01.2007 persoanele care - nu sunt salariate, dar au obligația să își asigure sănătatea potrivit prevederilor prezentei legi, sunt obligate să comunice direct casei de asigurări alese veniturile, pe baza contractului de asigurare, în vederea stabilirii și achitării contribuției de 6,5%. (2) Persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asiguratii sunt obligate să depună lunar la casele de asigurări alese in mod liber de asi ura i declaralii nominale privind obligatiile ce le revin fală de fond și dovada plătii contributiifor.
Astfel obligatia de plată a contribuției sociale de sănătate potrivit reglementărilor legale de la data la care erau datorate revenea Biroului Notarial și nu persoanei fizice impuse la plată in mod nelegal.
Aceeași concluzie se desprinde și din faptul că la Administrația Financiară este inrgistrat Biroul Notarului Public și nu m-am inregistrat fiscal ca persoană fizică, astfel cum rezultă din Certificatul de inregistrare fiscală pe care îl atașez prezentei, care, potrivit normelor de a data înregistrării era înregistrat cu codul de identificare identic cu CNP ul personal însă acest fapt nu conduce la o confuzie între patrimonial personal și patrimonial Biroului Notarial și nici între persoana obligată potrivit legii în raporturile cu statul și persoana fizică.
B. Sub un alt aspect, invocă excepția lipsei calității de asigurat:
B.1. lipsa calitătii de asigurat dobândită in conditiile legii si constatată cu documentele prevăzute de lege documente pe care ar fi trebuit să se grefeze impunerea la plată a contribuției, calitate din care să rezulte obligația de plată a contribuției pentru asigurări sociale de sănătate cât și neîndeplinirea obligațiilor legale ce incubau Casei de Sănătate în condițiile legii respectiv, confom art. 4 alin. 3 din H.G. nr. 972/2006 privind aprobarea Statutului Casei Naționale de A. de Sănătate, precum și art. 222 din Legea nr._ forma în vogoare în perioada impusă 2007 - 2011 precum și pentru neîndeplinirea obligației legale a intimatei de a lăsa alegerea liberă a persoanei care dorește să se asigure în alegerea Casei de Sănătate - care, în cazul meu putea fi nu Casa de Asigurări de Sănătate Ilfov ci C. Asigurării de Sănătate Apărării, Ordinii Publice Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești.
Aceste obligații trebuie analizate în condițiile art. 135 alin. 2 lit. b și f din Constituție, privind economia și finanțele publice potrivit căruia: statul trebuie să asigure b) protejarea intereselor naționale și f) crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții, astfel cum a fost interpretat prin Decizia nr. 566/20 dec. 2004 a Curții Constituționale: potrivit căreia Dispozițiile ari. 135 din Constituție privind economia, trebuie interpretate sistematic prin luarea în considerare a finalității lor, fără a absolutiza una din obligațiile ce revin statului conform art. 2 până la Înlăturarea celorlalte obligații, la fel de importante.
Potrivit art. 4 alin. 3 din H.G. nr._ privind aprobarea Statutului Casei Naționale de A. de Sănătate, precum și ari. 222 din Legea nr. 95/2006 reglementează dreptul asiguratului de a fi informat cel putin o dată pe an prin casele de asigurări asupra serviciilo de care beneficiază, nivelul de contribuție personală și modalitățile de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale.
Așadar dacă s-ar putea reține, în mod ipotetic, nerespectarea obligațiilor prevăzute de lege - nesancționată de lege în nici un mod, aceasta ar trebuie reținută deopotrivă în sarcina ambelor părți, ceea ce confirmă lipsa calității de asigurat și în consecință obligat la plată, însă independent de această situație nelegalitatea impunerii la plată efectuată cu nerespectarea legii nu poate fi acoperită in nici un mod.
B.2. În condițiile art. 212 alin (1) din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății forma în vigoare la 01.01.2007 Calitatea de asigurat se dovedește cu un document justificativ adeverință sau carnet de asigurat - eliberat prin grija casei de asigurări la care este înscris asiguratul. După implementarea dispozițiilor titlului IX din prezenta lege, aceste documente justificative vor fi Înlocuite cu cardul electronic de asigurat, care se suportă din fond.
(2) Metodologia și modalitățile de gestionare și de distribuire ale cardului de asigurat se stabilesc de către CNAS.
(3) Emiterea cardului electronic de asigurat se face numai prin sistemul informatic
unic integrat al sistemului de asigurări sociale de sănătate.
În dosarul personal care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nu există dovada dobândirii calitătii de asigurat în conditiile art. 212 si 211 alin. 3 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății forma în vigoare la 01.01.2007, astfel nu există contract de asigurare și nici documentele justificative privind dobândirea calității de asigurat iar, pe de altă parte în dosar nu există acte care au stat la baza emiterii deciziei de impunere, nefiind mentionate în cuprinsul Deciziei actele in baza cărora s-a constatat că persoana impusă la plată datorează sumele impuse la plata si în ce temei în conditiile în care Legea 95/2006 nu permite executarea silită a persoanelor care nu au calitatea de asigurat.
Obligatia de plată către CAS subzistă numai în sarcina persoanelor asigurate în condițiile art. 209 alin. 1 din Lege, în cauza de față nefiind îndeplinite trei dintre cele 4 conditii cumulative prevăzute de art. 211 si 212 din lege pentru plata obligațiilor către casă, respectiv: Să fie cetățean roman cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România, face dovada plății contribuției la fond, în condițiile prezentei legi.
Persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate direct sau prin angajator al cărui model se stabilește prin ordin al presedintelui CNAS cu avizul consiliului de administratie.
Să fie emise documentele justificative ale calitătii de asigurat - respectiv adeverință sau carnet de asigurat - eliberat prin grija casei de asigurări la care este înscris asiguratul în condițiile art. 2012 alin. 1 din Legea 95/2006.
O dovadă în sensul inexistenței în perioada supusă plății 01.01.2007 - 2011 a obligației de plată a notarilor a acestei contribuții o reprezintă chiar modificarea adusă Codului fiscal prin O.U.G. nr. 125/2011 prin care în care se precizează expres că toate persoanele datorează această contribuție, chiar și cele care nu realizează venituri, iar plățile se stabilesc prin decizie de impunere, pe baza declarației de venit estimat/declarației privind venitul realizat sau pe baza normelor de venit. Așadar, numai prin actul normativ nou legiuitorul a înteles să stabilească ope legis această obligatie de plată a contributiei sociale de sănătate si a eliminat existenta contractului de asigurare și a stabilit și modalitatea de stabilire prin decizie de impunere pe baza declarației de venit estimat/declarației privind venitul realizat sau pe baza normelor de venit.
Noua modificare adusă Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal prin O.U.G. nr. 125/2011 publicată în Monitorul Oficial nr. 938 din 30 decembrie 2011 - care reglementeaza în mod distinct aceste contribuții într-un capitol separat intitulat "Contributiile sociale obligatorii privind persoanele care realizează venituri din activităti independente, activităti agricole si asocieri fără personalitate juridică" (art._-_), nu poate, însă, retroactiva.
Legiuitorul a reglementat, pentru prima dată prin O.G. nr. 125/2011 regimul asigurarilor sociale începând cu 1 iulie 2012 fiscalizându-l și făcându-l obligatoriu pentru toate persoanele inclusiv cele ce nu realizează venituri.
În consecință, astfel cum s-a reținut și prin Decizia nr. 830/08.07.2008 a Curții Constituționale publicată în M. Of. nr. 559/24.07.2008 ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de . legii noi - nu mai pot fi modificate ca adoptării noii reglementări care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare.
P. în luna iulie 2010, Codul fiscal utiliza noțiunea de contribuții sociale doar pentru a indica faptul ca acestea reprezintă cheltuieli deductibile care se scad din baza impozabila. Legea fiscala nu acorda si nu acordă nici În prezent organelor ANAF nici un fel de competente in calcularea si colectarea acestora.
De la 1 ianuarie 2011 potrivit art. 1 C.fisc. ca "stabilește nu numai cadrul legal pentru impozitele si taxele prevăzute la art. 2, care constituie venituri la bugetul de stat si bugetele locale, precizează și contribuabilii care trebuie sa plătească aceste impozite si taxe, precum si modul de calcul si de plata al acestora" dar si "contribuțiile sociale obligatorii prevăzute la art. 2, care constituie venituri la bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru șomaj si fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, precizează contribuabilii care au obligația sa plătească aceste contribuții sociale". (art.2 C.fisc. in forma modificata).
Astfel, daca pana la, sfârșitul anului 2010, Codul fiscal reglementa doar taxe si impozite, modificările survenite in cursul anului 2011 au inclus in sfera de reglementare fiscala si in administrarea ANAF si contrtbutille sociale la fondurile de solidaritate.
Astfel, până în prezent întregul sistem de asigurări sociale avea caracter parafiscal, ca fiind generat de raporturi contractuale sinalagmatice, unde partile aveau așteptarea legitima a unei reciprocitati a prestatiilor. Astfel, raporturile juridice de asigurari sociale cu institutiile abilitate (fondurile de solidaritate, C. N. de Pensii, C. N. de Asigurari de Sanatate, Inspectoratele de Munca, etc.) erau raporturi. contractuale ope legis (de drept privat subsumat unui interes public) avand insa caracter sinalagmatic (obligatiilor contributive corespunzându-Ie beneficii corelative determinabile, beneficiile fiind efective, predictibile, chiar daca in aceasta materie - asigurări - erau inerent afectate de elementul alea).
Obligația declarativa si contributiva decurge din raportul juridic de drept privat contract (contractant, nu persoana impozabila; contribuție, nu impozit sau taxa) de interes public. În schimb, calitatea de asigurat (beneficiar de drepturi) are eficienta/este incidentă doar pentru persoanele care au achitat contribuția și au dobândit calitatea de asigurat În condițiile legii (sinalagmatism) si bineinteles, daca are loc evenimentul asigurat (alea).
Inclusiv în jurisprudenta CEDO s-a retinut că dreptul la asigurări sociale decurge doar din contributii periodice achitate. În consecintă rezultă implicit existenta posibilitătii ca o persoană să nu fie asigurată. În acest sens s-a pronunțat Curtea prin Decizia din 9 iulie 2002 în cauza Salvetfi c. Italiei cererea nr._/98 privind dreptul la pensie și alte asigurări sociale, reținând că Convenția nu garantează prin ea însăși dreptul la prestații sociale. Excepție făcând situația În care dreptul decurge din plata contribuțiilor achitate anterior.
Pe fond, invocă neîndeplinirea condițiilor legale privind impunerea la plată de către CASS Ilfov a în condițiile în care între CAS Ilfov și subsemnatul nu s-a încheiat un contract de asigurare și nu s-au depus declarațiile prevăzute de art. 215 alin. 2 din Legea 95/2006 - omisiune care nu este sancționată prin lege, CASS a calculat debitele ca urmare a consultării evidențelor ANAF - În baza unor dispoziții care nu pot fi aplicate retroactiv, unui raport născut înainte de . astfel impunerea si executarea este nelegală fiind efectuată în alte conditii decât cele prevăzute expres de lege, respectiv:
Art. 35 din Ordinul 617/2007 - din_ pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru Încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, care a fost publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 649 numai În data de_ - astfel că În baza acestuia nu se puteau verifica decât veniturile obținute după data de intrării acestuia În vigoare - 24.09.2007 si nu cele anterioare cum este cazul meu (astfel că consultarea bazei de date ANAF si impunerea pentru perioada 01.01._07 este nelegală).
Chiar dacă s-ar retine că exista obligatia de asigurare potrivit art. 259 alin. 4 din Legea 95/2006 În prevederile acestei legi nu se specifică faptul că impunerea contributiei ar putea fi efectuată fără Îndeplinirea conditiilor legii ori că impunerea contributiei s-ar putea efectua În contra unor persoane care nu au calitatea de asigurati - astfel cum debitele au fost puse În executare de Casă prin transmiterea titlului de creanță prin decizia de impunere nr, 1428/20.06.2012 În consecință se impune anularea Deciziei astfel emisă cu nerespectarea dispozițiilor legale.
În ce privește fondul obligatiei stabilite în sarcina sa solicită să constate nelegalitatea stabilirii si impunerii obligatiilor de plată stabilite în sarcina sa, în tot, să constate nelegalitatea stabilirii obligației de plată pentru sumele stabilite pentru perioada 01.01._11, și accesorii le aferente iar în subsidiar să constatați nelegalitatea stabilirii obligației de plată pentru sumele stabilite pentru perioada 01.01._11 cu titlu de accesorii debitului principal necomunicat și neimpus niciodată la plată anterior ca acestă situație să poată conduce la curgerea de penalități, având în vedere considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare, în raport de care solicită verificarea legalitătii actului administrativ fiscal reprezentat de Decizia de impunere nr._/20.06.2012 și cenzurarea acestuia prin raportare la dispozițiile legii în baza căruia a fost emisă - Legea 95/2006 cât și prin raportare la actul normativ superior - Constituția În temeiul și în executarea căreia Legea 95/2006 a fost emisă ținând seama de principiul ierarhiei normelor juridice și forței juridice a actelor normative consacrat de art. 1 alin. 5 din Constituție, precum și de art. 4 alin. 3 din Legea_ privind normele de tehnică legislativă.
Necesitatea verificării actelor de executare și a executării însăși în raport de principiului legalității:
Arata că astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 241/10 mai 2005 pronunțată de Curtea Constituțională publicată în M. Of. nr.497/13.iunie 2005 Controlul textelor de lege invocate ca temei de drept realizat de instanța investită cu soluționarea unei cauze, corespunde atribuțiilor constituționale ale instanțelor judecătorești. Potrivit art. 124 alin. 3 din Constituție în activitatea de înfăptuire a justiției judecătorii se supun numai legii, a cărei interpretare se realizează în mod necesar în procesul soluționării cauzelor întrucât interpretarea este o fază indispensabilă aplicării legii. În același sens este și jurisprudența CEDO, care, a reținut în cauza C. R. C. Reg. Unit 1995 că oricât de clar ar fi textul unei dispoziții legale în orice sistem juridic există în mod inevitabil un element de interpretare judiciară.
În acest context dat fiind că obligația respectării legilor consacrată de art. 1 alin. 5 din Constituție, nu presupune, prin conținutul său, asigurarea unui cadru legislativ inflexibil, intervenția legislativă fiind necesară atât pentru a adopta actele normative la realitățile sociale și politice existente dar și pentru a asigura un cadru normativ unitar iar interpretarea judiciară trebuie să contribuie la o mai bună aplicare a legii și la îndepărtarea oricăror situații echivoce sau inechități în aplicarea legii Decizia nr. 1237/06.10.2010 pronunțată de Curtea Constituțională publicată În M. Of. nr. 785/24 nov. 2010.
Potrivit art. 15 din Constituție cetățenii beneficiază de drepturile și libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile stabilite prin acestea.
Principiul constituțional enunțat de art. 139 alin. (1) din Constituție, și anume stabilirea prin lege a impozitelor, taxelor și oricăror altor venituri ale bugetului de stat, reprezintă o garanție constituțională a dreptului de proprietate privată. Pentru a se Înlătura posibilitatea proliferării actelor normative de ordin administrativ În această materie, Constituția a consacrat regula după care impozitele și taxele pentru bugetul de stat (bugetul asigurărilor sociale de stat) se stabilesc numai prin act ce are forța juridică a legii, pe când impozitele și taxele la bugetele locale se stabilesc prin acte administrative, emise de consiliile locale sau judetene, În limitele și În conditiile legii, Decizia Curții constituționale nr. 883/06.07.2010 M.Of. 551/5 aug. 2010.
Principiul legalității este de esența statului de drept, obligativitatea legii, preemiența sa în reglementarea relațiilor sociale asigurând ordinea de drept, acesta impune obligația tuturor subiectelor de drept, inclusiv a autorităților statului de a respecta legea în vigoare în toate actele pe care le emit.
În aceste condiții vătămarea prin actele administrativ fiscale ale autorităților intimate poate fi invocată atât pentru vătămarea unui drept cât și pentru vătămarea unui interes legitim cât și practicii neunitare a instanțelor judecătorești, posibilitate afirmată chiar prin dispozițiile art. 52 din Constituție.
Noțiunea de interes legitim poate fi definită ca fiind un interes personal, născut și actual, în acord cu interesul general și cu normele de conviețuire socială dar fără a avea încă protecția juridică în sensul plenitudinii dreptului recunoscut de lege . El îndrituiește pretinderea unei anumite conduite în considerarea realizării unui drept previzibil prefigurat.
Existența și calitatea legii este supusă controlului Curții Europene a Drepturilor Omului, în accepțiunea căreia legea trebuie să realizeze cumulativ două condiții: (A) să existe ca legislație în vigoare și (B) să prezinte un cumul de trăsături juridice. A. Existența legii se apreciază în sens material și cuprinde în primul rând legile adoptate de parlamentele naționale, dar și textele cu caracter intralegislativ, precum și dreptul nescris, regulile din cadrul sistemului common law, inclusiv jurisprudența din acest sistem de drept ori din dreptul continental, dreptul nescris, precum și normele incluse în tratate internaționale la care face trimitere dreptul intern, pe care le încorporează în cuprinsul său. Atingerile aduse drepturilor și libertăților garantate de Convenție sunt definite de statele însele ce apreciază circumstanțele care le pot justifica. Legea trebuie să existe, să fie în vigoare la momentul restricției aduse dreptului, să statueze asupra garanțiilor adecvate ce însoțesc restricțiile aduse dreptului și să prezinte un minim efectivitate. B.
Trăsăturile juridice ale legii au ca scop evitarea arbitrarului din partea autoritătilor nationale si semnifică compatibilitatea legii cu preeminenta dreptului mentionată explicit În Preambulul Conventiei, acesta din urmă impunând următoarele exigențe: a) să fie accesibilă, b) să fie previzibiIă .. Previzibilitatea legii este determinată de o . circumstanțe: conținutul textului în discuție, domeniul de aplicare a legii și destinatarii ei, precum și de interpretarea judiciară a fiecărei cauze, cu condiția ca rezultatul să fie coerent. Evaluarea circumstanțelor și a consecințelor ce pot decurge dintr-un anumit act poate fi și rezultatul activității persoanei în cauză, precum și rezultatul consultării opiniilor unor specialiști. Îndeplinirea cerințelor privind accesibilitatea și previzibilitatea legii se analizează la momentul producerii ingerinței din partea autorităților naționale. Buletinul CEDO Jurisprudență lunară a CEDO. C. Bîrsen, M.M. P., T. Toeder, M. T. Seelegean, D. B.. Revista lunară 1, 9-1_. Noțiunea autonomă de lege.
Astfel, condițiile de legalitate a actului administrativ fiscal impun îndeplinirea cumulativă a următoarelor: Să fie emis de organul competent, în limitele competenței sale, Conținutul actului să fie conform cu conținutul legii și a actelor cu forță superioară, Actul să fie emis în baza și în executarea legii, precum și în scopul legii și a celorlalte acte normative superioare, Actul să fie emis în forma și cu procedura prevăzută de lege, Să fie motivat în fapt și în drept și să îndeplinească condițiile procedurale posterioare prevăzute de lege ca: aprobarea, comunicarea etc. Să fie emis conform cu interesul public urmărit de lege
Trebuie avut în vedere că în materie fiscală analogia și interpretarea extensivă nu sunt permise, dealtfel analogia poate intra în discuție numai în situația în care o anumită situație de fapt nu este reglementată, principiul legalității nu permite interpretarea în mod extensiv a dispozițiilor legale.
Deopotrivă principiile dreptului fiscal care rezultă din reglementarea Constituțională pune în prim plan principiul legalității, ce decurge atât din dis part. 1 alin. 5 din Constituție cât și din disp. art. 137 din Constituție, potrivit căruia: formarea, administrarea, Întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale statului, ale instituțiilor publice și ale unităților administrativ teritoriale sunt reglementate prin lege, precum și din disp. art. 139 din Constituție potrivit cărora: impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.
În consecință veniturile bugetului asigurărilor sociale nu pot fi impuse în alte conditii decât cele prevăzute expres de lege, și numai în executarea dispozițiilor existente în lege, iar actele emise de autoritățile statului nu pot na naștere unor efecte diferite decât cele stabilite de lege și nu pot să fie emise cu nesocotirea dispozițiilor legale.
Precizări privind lipsa calitătii de debitor pentru lipsa calitătii de asigurat dovedită de intimată în conditiile legii aplicabile în raport de dispozițiile legale în vigoare la datele de referință ce fac obiect de analiza în prezenta cauză, respectiv: 01.01._11.
Dobândirea calitătii de asigurat nu a avut loc în ce mă priveste - dat fiind că nu am încheiat nici un contract de asigurare cu C. Națională de A. de Sănătate în condițiile reglementate de lege și nu s-a emis nici un document constatator al dobândirii
calitătii de asigurat.
În dosarul personal nu există dovada dobândirii calității de asigurat în condițiile art. 212 și 211 alin. 3 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății forma în vigoare la 01.01.2007, astfel nu există contract de asigurare și nici documentele justificative privind dobândirea calitătii de asigurat iar, pe de altă parte în dosarul de executare nu există acte care au stat la baza emiterii deciziei de impunere, nefiind menționate În cuprinsul acestora actele în baza cărora s-a constatat că persoana impusă la plată datorează sumele impuse la plata.
Obligatia de plată către CAS subzistă numai în sarcina persoanelor asigurate în condițiile art. 209 alin. 1 din Lege, nefiind îndeplinite cele trei condiții cumulative prevăzute de art. 211 și 2012 din lege pentru plata obligațiilor către casă.
Art. 209. (1) Fondul national unic de asigurări sociale de sănătate, denumit în continuare fondul, este un fond special care se constituie și se utilizează potrivit prezentei legi.
(2) Constituirea fondului se face din contribuția pentru asigurări sociale de sănătate, denumită În continuare contribuție, suportată de asigurati, de persoanele fizice și juridice care angajează personal salariat, din subvenții de la bugetul de stat, precum și din alte surse - donații, sponsorizări, dobânzi, exploatarea patrimoniului Casei Naționale de A. de Sănătate și al caselor de asigurări de sănătate potrivit legii.
Iar în condițiile art. 212 din Lege (1) din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății forma în vigoare la 01.01.2007 Calitatea de asigurat se dovedeste cu un document justificativ adeverință sau carnet de asigurat - eliberat prin grija casei de asigurări la care este înscris asiguratul.
Potrivit art. 259 alin. (4) din Legea_ privind reforma în domeniul sănătății - forma în vigoare la 01.01.2007 persoanele care nu sunt salariate, dar au obligația să își asigure sănătatea potrivit prevederilor prezentei legi, sunt obligate să comunice direct casei de asigurări alese veniturile, pe baza contractului de asigurare, în vederea stabilirii și achitării contribuției de 6,5%. (2) Persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații sunt obligate să depună lunar la casele de asigurări alese in mod liber de asigurați declaratii nominale privind obligatiile ce le revin fată de fond și dovada plătii contributiilor.
Aceste dispoziții au fost în vigoare in toată perioada impusă - respectiv 01.01.2007 -
15.06.2009.
Legiuitorul a ințeles să lege nașterea acestui raport juridic de incheierea unui contract de asigurare, căci altfel art. 211 nu ar avea nici un rost. Existența obligației de plată a acestei contribuții ope legis nu ar putea fi reținută decât în lipsa reglementării necesității încheierii unui contract de asigurare. Așadar, dacă Legea nr. 95/2006 ar fi conținut doar art. 208, fără a fi avut în conținutul său și art. 211 se putea susține caracterul ope legis. Evident că pentru cei ce au încheiat contract de asigurare plata este obligatorie și în acest sens trebuie interpretat art. 208 alin. 3 din Lege.
Potrivit art. 4 alin. 3 din H.G. nr. 972/2006 privind aprobarea Statutului Casei Naționale de A. de Sănătate, precum și art. 222 din Legea nr. 95/2006 reglementează dreptul asiguratului de a fi informat cel puțin o dată pe an prin casele de asigurări asupra serviciilor de care beneficiază, nivelul de contribuție personală și modalitățile de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale.
Așadar, aceste drepturi sunt stabilite doar pentru cei ce au calitate de asigurați, iar aceștia nu sunt potrivit art. 211 decât cei ce au incheiat un contract de asigurare. De altfel, chiar și în art. 4 alin. 4 din H.G. 972/2006 se prevede incheierea contractului de asigurare cu casele de asigurări direct sau prin angajator. Legiuitorul a stabilit anumite drepturi pentru persoanele asigurate, astfel că a admite că există și persoane neasigurare (adică fără respectarea art. 211) care ar datora aceste contribuții înseamnă a recunoaște implicit și că aceste persoane nu au dreptul la informare. Cum legiuitorul a stabilit expres ce drepturi au persoanele asigurare, adică cele ce au încheiat un contract, implicit a stabilit că celelalte persoane nu sunt asigurați și nu au acest drept.
Dacă Legea nr. 95/2006 ar fi stabilit un sistem obligatoriu de plată al acestor contribuții nu ar fi trebuit să condiționeze plata acestora de prestarea serviciilor medicale și nici de dobândirea calității de asigurat prin încheierea unui contract în condițiile reglementate,
Dacă ar fi fost obligatorii implicit mecanismul de funcționare ar fi trebuit să fie independent de faptul plății, adică persoana care nu a încheiat contract de asigurare să fi putut beneficia de serviciile medicale chiar dacă nu au contract (odată ce ar fi fost ope legis), iar aceasta să fie UI1 simplu debitor ce urma să achite de bunăvoie sau să fie executat silit. Or, dimpotrivă art. 211 alin 11 stabilește categoric că "asigurații au dreptul la pachetul de bază de servicii medicale de "e data inceperii plătii contributiei la fond" . Din altă perspectivă această modalitate de reglementare este corectă, suprapunându-se noțiunii de contribuție, căci numai impozitul este ( plată bănească obligatorie, generală și fără obligația statului de a presta plătitorului un echivalent direct și imediat (art. 7 pct. 10 din Codul fiscal).
Art. 220 din Legea nr. 95/2006 reglementează tipul de servicii de care beneficiază persoanele care nu fac dovada calității de asigurat. Deci, legiuitorul prin această dispozițiile recunoaște că există categorii de persoane care nu fac dovada calității de asigurat și care totuși beneficiază de anumite servicii.
S-ar putea susține că în această categorie ar intră persoanele ce nu realizează venituri, Însă acest argument nu este susținut de modul de redactarea a acestui text și nici de condițiile din art. 211 ce stabilește modul de dobândire a calității de asigurat. Art. 220 privește generic persoanele ce nu fac dovada calității de asigurat. Dacă s-ar fi vizat strict categoria persoanelor ce nu realizează venituri trebuia să menționeze expres că "persoanele ce nu realizează venituri beneficiază de servicii medicale numai În cazul urgențelor. .. ". Concluzia ce se desprinde este că pot fi și persoane care nu sunt asigurate, unele beneficiind de servicii medicale în virtutea legii, dar și altele care neîncadrându-se în enumerarea legală nu beneficiază de servicii medicale pentru că nu au calitatea de asigurat nici legal, nici convențional.
În acest sens instanțele de judecată au dispus prin Deciziile pronunțate în situatii identice că în cazul în care nu a fost îndeplinită conditia cumulativă obligatorie a încheierii unui contract de asigurare între debitor si Casă anularea titlurilor executorii emise În aceste conditii de Casele de Sănătate.
Chiar dacă în jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat și în sensul că art. 6 nu este aplicabil fondului obligațiilor fiscale, nimic nu se opune însă ca indiferent de materie art. 6 și art. 1 din Protocolul 1 la CEDO să fie aplicabil în ce privește dreptul la un proces echitabil dreptul la securitate juridică inclusiv aplicarea principiului legalitătii îndeplinirii oricăror acte din partea autoritătilor statului.
Ținând cont că sțabilirea creanțelor statului în contra persoanelor particulare se încadrează strict în dispozițiile art. 1 din Protocolul 1 adițional al Convenția Europeană a Drepturior Omului aceasta trebuie făcută cu respectarea minuțioasă a formelor în conditii de strictă legalitate și cu respectarea tuturor garanțiilor legale și procesuale ale persoanelor. Spectrul soluțiilor pronunțate și în care s-au admis acțiunile promovate în mod similar este larg, unele instanțe admițând necesitatea Încheierii contractului de asigurare,
Solicită constatarea nelegalitătii impunerii penalitătilor si accesoriilor -în lipsa unui titlu de creanță Decizie prin care să fi fost înștiințat cu privire la necesitatea achitării debitelor principale pentru fiecare an care să fi devenit scadent si executoriu în conditiile art. 141 C.pr.fisc. și de la data scadenței să poată fi calculate în mod legale penalitățile și accesoriile aferente debitelor principale. De altfel din decizia de impunere nici nu rezultă vreun mod de calcul, data scadentă etc.
Prin Hotărârea din 6 oct. 2009 pronunțată de CEDO În cauza Bozcaada Kimmis Teodoku Rum Orlodoks Kilisesi Vakfi c. Turciei nr. 2 secția a 1/ a cererile nr._/03, nr._/03,_,_/03,_/03,_/03,_/03 și_/03 - prin care statul T. a fost condamnat de Curte pentru nerespectarea principiului legalității privării de proprietate și neîndeplinirea condiției previzibilității măsurii, prin care s-a reținut că dreptul la recunoașterea proprietății este considerat ca fiind un interes substanțial astfel că trebuie circumscris câmpul de
aplicare al prevederilor arl.1 din Prorocolul 1a Convenție.
Deși între CAS Ilfov și subsemnatul nu s-a încheiat un contract de asigurare și nu s-au depus declarațiile prevăzute de art. 215 alin. 2 din Legea 95/2006 - omisiune care nu este sanționată prin lege, CAS a calculat debitele ca urmare a consultării evidențelor ANAF - în baza unor dispoziții care nu pot fi aplicate retroativ, unui raport născut Înainte de . astfel impunerea si executarea este nelegală fiind efectuată În alte conditii decât cele prevăzute expres de lege. respectiv:
Art. 35 din Ordinul._ - din_ mentionat în decizia de impunere pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calitătii de asigvrat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul national unic de asigurări sociale de sănătate, care a fost publicat in Monitorul Oficial. Partea I nr. 649 numai în data de_ astfel că în baza acestuia nu se puteau verifica decât veniturile obținute după data de intrării acestuia în vigoare - 24.09.2007 și nu cele anterioare cum este cazul meu astfel că consultarea bazei de date ANAF si impunerea pentru perioada 01.01._07 este nelegală.
In ce privesc majorările de întârziere și accesoriile apreciind în acord cu dispozițiile Deciziei Curșii Constituționale nr. 214/06.05.2004 publicată în M. Of. nr. 542/ 17.06.2004 că, instituirea unor majorări de întârziere pentru neachitarea în termenul legal a obligațiilor bugetare nu intră în sfera sistemului legal de impuneri, ci în aceea a răspunderii juridice pentru neîndeplinirea îndatoririlor prevăzute de lege .
Avand in vedere ca nu i s-a comunicat niciodată obligația de plată a obligației principale și nu a intervenit un termen scadent de la care să curgă penalitățile acestea nu pot fi impuse la plată decât cu nerespectarea legii în conditiile art. 141 alin. 2 C.pr.fisc. potrivit căruia titlul de creantă devine titlu executoriu la data la care creanta fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Astfel, reiterând faptul că nu a fost anuntat in niciun fel despre datoria impusă de C. de Asigurari de Sanatate, iar aceasta fiind calculată in baza declaratiilor de venit pe care le-am depus, conform legii, la Administratia Finantelor Publice, cu aplicarea retroactivă a legii se impune reținerea aspectului că între mine și CAS Ilfov nu a existat niciun contract prin care să se instituie obligația de a plăti vreo asigurare si prin urmare nu există obligatia de plată în sarcina mea si nici posibilitatea Casei de Sănătate Ilfov de emitere a unui titlu de creanta care sa devina titlu executor în cauză titlul emis nu a devenit executoriu fată de lipsa comunicării iar sumele nu pot fi impuse în lipsa acestui titlu deoarece legea 95/2006 nu este prevăzut ca impunerea ar putea fi executata fara indeplinirea condițiilor legii și nici în contra unor persoane neasigurate, iar obligația de plată nu există potrivit legii decât în sarcina persoanelor asigurate în conditiile strict si limitativ pevăzute de lege.
Sub un alt aspect invoc nelegalitatea si neproprotionalitatea impunerii la plata unei sume de 6.5% cuantumul prevăzut în lege la data de 01.01.2007 și impus la plată din venitul impozabil în măsura în care le ea nu stabileste un plafon maxim la care persoanele cu venituri peste acest plafon să achite contributia, în condițiile în care alte persoane achită contribuția la salariul minim pe economie, pentru a beneficia de un pachet identic de servicii de sănătate, cât si nelegalitatea impunerii pe ultimii 5 ani - termenul de prescripție a sumelor în condițiile în care calitatea și serviciile medicale se acordă pentru viitor de la data dobândiri calității de asigurat, astfel impunerea în lipsa calității de asigurat a unor sume de plati pentru 5 ani este nelegală și nejustificată.
Astfel obligația de plată a fost stabilită cu încălcarea drepturilor fundamentale garantate prin Constituție și legile interne prevăzute în art. 1. alin. 5, 15, 44 alin. 2, 16 privind egalitatea în drepturi, art. 56 alin. 2 privind așezarea justă a sarcinilor fiscale și art. 139 din Constituție, precum și în raport de dispozițiile Deciziei Curtii Constituționale nr. 1266/2011 publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 869 din_ potrivit căreia Curtea observa, în privința invocării art. 56 din, Constituție, ca atât modalitatea de stabilire a contributiei plătite, cât si modul de calcul al indemnizatiei plătite din Fondul national unic de asigurări sociale de sănătate sunt guvernate de principiul simetriei juridice, iar contribuția datorata este urmata proportional de un serviciu efectiv prestat.
Apreciaza faptul că contribuția socială de sănătate în privința notarilor reprezintă și funcționează mai mult ca un impozit, iar nu ca o contribuție, din moment ce se calculează
asupra tuturor veniturilor realizate.
Scopul unei contribuții și asigurarea, serviciului nu trebuie să depindă de veniturile persoanei în cazul de față, din moment ce și prestația statului este identică pentru toți cetățenii și are legătură cu sănătatea acestora, iar nu statutul acestora. De pachetul de servicii de bază la care face referire Legea nr. 95/2006 beneficiază toți asigurații, indiferent de nivelul contribuției virate. A admite că ope legis că toate persoanele au obligația de plată a acestei contribuții, ținând cont de baza de calcul, Înseamnă a admite că aceasta este un impozit, iar nu o contribuție. In acest context, trebuie făcută diferența Între contribuție și impozit. In sensul art. 7 pct. 10 din Codul fiscal "impozitul reprezintă plata bănească obligatorie, generală, definitivă și nereciprocă efectuată de persoanele fizice și juridice În favoarea bugetului public național, În cuantumul și termenele precise stabilite de lege, fără obligația statului de a presta plătitorului un echivalent direct și imediat".
Acest mod de așezare a sarcinilor fiscale poate fi considerat chiar neconstituțional din perspectiva art. 56 alin. 1 din Constituția României ce stabilește că "sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale art. 56 alin. 1 din Constituția
României".
Astfel cum s-a reținut prin Decizia Curții Constituționale nr. 940/6 iulie 2010 fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală ci si proportională, astfel, stabilirea prin lege a unui impozit trebuie să respecte cel puțin patru criterii: echitate, proporționalitate, rezonabilitate și nediscriminare. Întrunirea cumulativă a acestor patru criterii legitimează din punct de vedere constituțional stabilirea unui impozit. Printr-o atare conduită legiuitorul respectă întru totul dispozițiile art. 56și 139din Constituție, fără a afecta alte drepturi și libertăți fundamentale. În schimb, nerespectarea acestor criterii cu valoare constituțională duce implicit la încălcarea dreptului fundamental aplicabil în cauză. În ceea ce privește proporționalitatea impozitului, Curtea nu poate decât să observe îndrituirea constituțională a legiuitorului de a stabili taxe și impozite, fără a putea cenzura cuantumul acestora decât doar în situația în care afectează substanța dreptului.
Ori în ce privește cuantumul contributiei de 6,5%.stabilită cu titlu de contribuție pentru asigurările sociale de sănătate, plecând de la principiul obligatoriu - stabilit prin Decizi Curții Constitiționale nr. 1266/2011 publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 869 din_ potrivit căreia atât modalitatea de stabilire a contribuției plătite, cât si modul de calcul al indemnizației plătite din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate sunt guvernate de principiul simetriei juridice iar contribuția datorata este urmata proportional de un serviciu efectiv prestat, nu este proportional pe de o parte cu serviciul reglementat prin lege ca și contraprestație- pachet servicii medicale - iar pe de altă parte încalcă principiul justei așezări a sarcinilor fiscale chiar și în condițiile reținerii principiului solidarității, în măsura în care legea nu stabileste un plafon maxim la care persoanele cu venituri peste acest plafon să achite contributia, în condițiile în care alte persoane achită contribuția la salariul minim pe economie, pentru a beneficia de un pachet identic de servicii de sănătate, astfel dispoziția este neconstituțională.
În ce privește recalcularea sumelor datorate cu titlu de contribuție de asigurare de sănătate în raport de contravaloarea contraprestației/serviciului echivalent de sănătate asigurat, cu stabilirea unui plafon maxim al bazei de calcul la care să fie aplicată cota procentuală prevăzută de lege ori a unui plafon de venituri peste care, la venituri mai mari, să se impună o sumă fixă
Având în vedere vătămarea adusă prin cuantumul exagerat de mare al contribuției de asigurări sociale de sănătate, care afectează substanța dreptului meu de proprietate, neproportional cu serviciul echivalent asigurat cuantum nelegal, neechitabil, nerezonabil si discriminatoriu al contributiei la asigurările de sănătate de 6,5 și respectiv 5,5% din totalul venitului net anual al contribuabilului care desfășoară o activitate independentă - activitate notarială, astfel cum este prevăzut prin art._. - (1) lit. b din Codul fiscal raportat la art._. (1) lit. b pct. b1 din Codul fiscal, procent aplicat la o baza de calcul formată, în condițiile art._ alin. (1) lit. a)-e) C.fiscal, din diferența dintre totalul veniturilor încasate și cheltuielile efectuate în scopul realizării acestor venituri exclusiv cheltuielile reprezentând contribuții sociale stabilit prin Decizia reprezentând actul administrativ-fiscal .
Având în vedere vătămarea produsă prin faptul că: cuantumul obligației impusă la plată prin actul administrativ-fiscal contestat, cu titlu de contribuție socială de sănătate, este cu totul disproporționat în raport de contravaloarea serviciului echivalent asigurat, În raport de drepturile fundamentale garantate prin Constituție si a deciziilor Curtii Constituționale.
Solicită să constate nelegalitatea stabilirii si impunerii obligatiilor de plată în cuantumul DE 6,5% și respectiv 5,5% din venitul net estimat stabilit.
Astfel sub acest aspect invocă nelegalitatea, neechitatea, nerezonabilitatea și neproprotionalitatea cu serviciul echivalent asigurat în contraprestatie în conditiile stabilite prin Decizia nr. 1266/200.
Astfel obligația de plată a fost stabilită cu încălcarea drepturilor fundamentale garantate prin Constituție și legile interne .
În ce privește cuantumul contributiei de 5.5%,stabilită cu titlu de contribuție pentru asigurările sociale de sănătate, plecând de la principiul obligatoriu - stabilit prin Decizia Curții Constitiționale nr. 1266/2011 publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 869 din_ potrivit căreia atât modalitatea de stabilire a contribuției plătite, cât si modul de calcul al indemnizației plătite din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate sunt guvernate de principiul simetriei juridice iar contribuția datorata este urmata proporțional de un serviciu efectiv prestat, nu este proprotional cu serviciul reglementat prin lege ca și contra prestație - pachet servicii medicale .
În acest sens solicită același tratament juridic, obligatoriu, astfel cum acesta rezultă din dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 374/22.03.2011 publicată în Monitorul Oficial nr. 317/09.05.2011 .
Pe de altă parte se încalcă principiul justei asezări a sarcinilor fiscale, chiar și în condițiile reținerii principiului solidarității, în măsura în care legea nu stabileste un plafon maxim al bazei de calcul la care să fie aplicată cota procentuală de 5 5% revăzută de le e persoanele cu venituri peste acest plafon să achite contributia, în condițiile În care alte persoane achită contribuția la salariul minim pe economie, pentru a beneficia de un pachet identic de servicii de sănătate, iar pentru alte categorii există un plafon maxim al bazei de impunere, astfel dispoziția este nelegală și neconstituțională. În acest sens s-a pronunțat deja Curtea constituțională prin Decizia nr. 374/22.03.2011.
În drept, cererea a fost întemeiata pe dispozițiile Legii nr.95/2006, art. 172 C.pr.fisc., precum și toate celelalte dispoziții din C.pr.fisc. invocate În contestație, art. 399 si urm. C.pr.civ., Constituția României, art. 6 din CEDO, art. 1 din protocolul 1 adițional la CEDO, precum și toate celelate dispoziții legale și Decizii ale Curții Constituționale precum și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție invocate în considerentele contestației, urmând a fi avută în vedere și jurisprudența internă invocată în raport de necesitatea respectării principiului securității juridice, care constituie unul dintre elementele fundamentale ale
statului de drept.
In dovedirea cererii, reclamantul solicita administrarea probei cu înscrisuri.
Prin incheierea pronuntata la data de 10.03.2014 Tribunalul Ilfov a dispus in baza art.29 alin.4 din Legea nr.47/1992 sesizarea Curtii Constitutionale spre solutionarea exceptiei de neconstituționalitate a prevederilor art. 259 alin.7 lit.a, b, c si alin.8 din Legea nr.95/2006, exceptie invocata de reclamant.
Prin cererea scrisa depusa la termenul de judecata din 16.06.2014 reclamantul si-a precizat cadrul procesual pasiv in sensul ca intelege sa se judece in contradictoriu cu paratii AFP a Judetului Ilfov si CAS Ilfov.
Desi legal citata parata AFP a Judetului Ilfov nu a formulat intampinare si nu si-a precizat pozitia procesuala.
F. exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a CAS Ilfov invocata de aceasta parte in notele scrise depuse in dosarul declinat de la Judecatoria B., tribunalul a dispus unirea exceptiei cu fondul in baza art.137 alin.2 VCPC.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisurile depuse de parti.
Analizând actele si lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
Prin decizia de impunere nr._/20.06.2012 emisa de CAS Ilfov s-a stabilit in sarcina reclamantului obligația plății sumei totale de 392.732,55 lei din care debit principal 162.371,64 lei reprezentând contribuții la asigurările de sănătate pe perioada 01.01._11, majorări de întârziere de 206.005,64 lei calculate pana la 31.05.2012 si tot pana la aceeași data – penalități de 24.355,75 lei (f. 4 dosar declinat).
Decizia a fost comunicata partii la 03.07.2012 si contestata la parata CAS care prin decizia nr._/26.11.2013 a respins contestatia ca neintemeiata (f.61-63).
Se mai retine ca reclamantul este notar public.
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a CAS Ilfov tribunalul o apreciaza ca neintemeiata si o va respinge in consecinta intrucat parata este institutia emitenta a actului administrativ fiscal contestat, neprezentand relevanta faptul ca decizia contestata este pusa in executare de catre administratia financiara.
Pe fondul cauzei, tribunalul apreciaza ca decizia contestata este nelegala pentru mai multe aspecte:
1. decizia a fost emisa in baza mai multor acte normative, printre care si art.35 din Ordinul 617/2007 al Presedintelui CNAS, dispozitie ce a fost anulata ca nelegala (se are in vedere alineatul 1 al articolului) de C. – sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal prin sentinta civila nr.835/08.02.2012, care a statuat ca „organele Casei Nationale de Asigurari de Sanatate nu sunt organe fiscale si in consecinta nu pot emite decizii de impunere”.
S-a retinut in considerentele sentintei civile mentionate ca, dispozitiile contestate, respectiv art. 35 al. 1 din Ordinul Ordinul Presedintelui Casei Nationale de Asigurari de Sanatate nr. 612/2007 incalca prevederile art. 86 al. 1 din OG nr. 92/2003, potrivit cu care decizia de impunere se emite de organul fiscal competent, iar potrivit art. 17 al. 5 din acelasi act normativ, organe fiscale sunt Agentia N. de Administrare Fiscala si unitatile subordonate acesteia, precum si compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale.
Prin urmare, tribunalul constata ca, in prezenta cauza deciziile de impunere au fost emise de un organ necompetent, respectiv C. de Asigurari de Sanatate Ilfov, careia legea ii recunoaste doar dreptul de a emite titluri executorii, nu decizii de impunere.
Emiterea unui act administrativ de catre un organ necompetent se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a actului, ilegalitatea datorata necompetentei neputand fi acoperita prin confirmare, prin urmare autoritatea administrației publice care era, de fapt, competentă să emită actul nu și-l poate însuși, și să considere că este emis cu respectarea competenței.
F. de motivul de nulitate ce afecteaza decizia de impunere contestata, tribunalul apreciaza ca fiind de prisos si nu va mai analiza celelalte critici aduse de reclamant.
2. impunerea obligațiilor fiscale accesorii aferente perioadei 2007- 2011, s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art.119 Cod procedură fiscală, act normativ care prevede dreptul organului fiscal de a percepe dobânzi și penalități de întârziere, însă cu condiția depășirii termenului de plată al obligației principale.
În raport de dispozițiile art. 119 Cod procedură fiscală, și în lipsa unor decizii de impunere anterioare este evident că organul fiscal nu putea stabili în sarcina reclamantei obligații accesorii pentru neplata la termen a obligațiilor principale, cât timp nu i-a comunicat anterior deciziile anuale de impunere, conținând creanțele bugetare și termenele de plată ale acestora.
Pentru considerentele expuse, tribunalul va admite actiunea si va dispune anularea decizia de impunere nr._/20.06.2012 emisa de CAS Ilfov.
Va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei CAS Ilfov ca neîntemeiata.
Admite acțiunea precizata de reclamantul D. I. L.-N. PUBLIC cu domiciliul in ., ., J. ILFOV în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ILFOV cu sediul in sector 3, București, .. 10, C. DE A. DE SĂNĂTATE ILFOV cu sediul in București, ..46, sector 1.
Anulează decizia de impunere nr._/20.06.2012 emisa de CAS Ilfov.
Ia act ca reclamantul si-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica, azi 22.09.2014.
Președinte, Grefier,
Redact. D.A/
Tehnored M.R 4ex/.>
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 15 SEPTEMBRIE 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
GREFIER - M. R.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul D. I. L.-N. PUBLIC și pe pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ILFOV, C. DE A. DE SĂNĂTATE ILFOV, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, lipsind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reclamanta, prin avocat invoca excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Ilfov, in raport de modificările legislative, potrivit cărora Casa de Asigurări de Sănătate are competenta soluționării contestației, iar calitatea procesuala pasiva a fost preluata de ANAF.
Tribunalul unește cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Ilfov, având in vederea stadiul procesului.
Reclamanta, prin avocat arata ca se impune amânarea cauzei pana la pronunțarea Curții Constituționale pe cererea ce i-a fost înaintată.
Tribunalul, deliberând asupra cererii de amânare a cauzei formulata de reclamanta, pana la pronunțarea Curții Constituționale pe cererea ce i-a fost înaintată, urmează a o respinge, apreciind-o neîntemeiata.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza in stare de judecata si acorda cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanta, prin avocat solicita admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizata. Cu cheltuieli de judecata pe cale separata. Arata ca prin cerere a invocat lipsa calității de asigurat care nu a fost dovedita. Este vorba de o confuzie intre cele doua persoane, cabinet notarial și notar public. Parata a impus plata obligatiilor fiscale persoanei fizice notar public și nu cabinetului notarial.
Tribunalul retine cauza in vederea soluționării.
TRIBUNALUL,
Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează a amâna pronunțarea, motiv pentru care,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Amâna pronunțarea la data de 22.09.2014.
Pronunțata in ședința publica, azi 15.09.2014.
P., Grefier,
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 298/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2653/2014.... → |
|---|
