Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 298/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 298/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 1234/1748/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.298 R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 28.01.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
JUDECĂTOR: C. C. M.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr.1485/20.02.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul B. T. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 21.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când
TRIBUNALUL,
Prin plângerea contravenționala înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr._ petentul B. T. C. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/19.12.2011 întocmit de agentul contestator din cadrul intimatei C.N.A.D.N.R.S.A-CESTRIN.
In fapt, petentul a arătat că procesul verbal este netemeinic si nelegal avand in vedere faptul ca acesta poseda un certificat de incadrare in grad de handicap si astfel, conform art.28 din Legea nr.448/2006 este scutit de la plata tarifului de utilizare a retelelor de drumuri nationale. Totodata, petentul solicita obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
In drept au fost invocate prevederile din OG nr.2/2001, Lg.nr.448/2006.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform art.15 lit.i din Lg.146/1997 modificată coroborat cu dispozițiile art.1 al..2 din OG 32/1995.
În susținerea cererii petentul a depus la dosar in copie procesul verbal de contravenție, dovada comunicare, certificat de incadrare in grad de handicap, carte de identitate a vehiculului.
Intimata nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosarul cauzei documentația care a sta la baza întocmirii procesului verbal de contravenție.
Partile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.242 al.2 Cp.civ.
Prin sentința civilă nr. 1485/20.02.2013, Judecătoria Cornetu a admis plângerea contravențională și a anulat procesul verbal de contravenție . nr._/19.12.2011, întocmit de intimată și, pe cale de consecință, exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale aplicate și a tarifului de despăgubire la care a fost obligat obligând intimata la plata cheltuielilor de judecata in suma de 250 lei catre petent.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond analizând actele si lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele :
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/19.12.2011 s-a constatat că la data de 04.07.2011 ora 12:18, pe A2 Km12+450 m, Glina, jud. Ilfov autoturismul cu nr. de înmatriculare_ . ce aparține petentului a circulat fără a deține rovinieta valabilă.
Verificând din oficiu existența în cuprinsul procesului verbal a elementelor obligatorii prevăzute de art.17 din OG. nr.2 /2001, sub sancțiunea nulității absolute, instanța a constatat că lipsește semnătura agentului constatator.
Cu toate că in cuprinsul procesului verbal de contravenție este menționat ca documentul a fost semnat electronic conform prevederilor Legii. 455/311si HG259/2011, instanța apreciază că această semnătura nu îndeplinește exigențele art. 17 din OG nr.2 pe 2001.
Potrivit art. 17 din OG nr.2/2001 ,, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal ; nulitatea se constată și din oficiu,,. Astfel, art.17 din OG nr.2 /2001 obligă la semnarea acestor procese verbale de contravenție de către agenții constatatori, sub sancțiunea nulității absolute .
Potrivit prevederilor Legii 455/2011,,înscrisul în forma electronica este destinat pentru a fi citit prin intermediul unui program informatic ,,.În cazul documentelor pe hârtie este obligatorie semnătura olografă.
Din interpretarea prevederilor art.5 din Lg.455/2001, instanța reține că înscrisurile electronice cărora le este atașată semnătura electronică sunt asimilate în ce privește condițiile și efectele înscrisurilor sub semnătură privată.
Procesul verbal are natura juridică a unui act administrativ, deci de drept public, și totodată este un act autentic, el încadrându-se în prevederile codului civil, astfel că nu îi sunt aplicabile prevederile Legii 455/2001 referitoare la semnătura electronică .
Față de cele arătate mai sus, instanța apreciază că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută prin prisma prevederilor art.17 din OG. nr.2/2001, motiv pentru care, în baza art.34 din OG. nr.2/2001, a fost admisa plângerea formulată de petent, anulat procesul verbal de contravenție atacat și înlătură sancțiunea aplicată precum și tariful de despăgubire la care a fost obligat petentul. .
In baza art.274 alin.1 C.proc.civ., a fost obligata intimata la plata cheltuielilor de judecata, in suma de 250 lei reprezentand onorariu avocat, conform chitanta nr._/24.01.2012 catre petent.
Împotriva sentinței civile nr.1485/20.02.2013, a formulat recurs intimata solicitând: admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii contestației, menținerii procesului verbal ca temeinic și legal întocmit și respingerea capătului de cerere privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că instanța de fond a apreciat în mod eronat că procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de O.G. 2/2001, reținând că lipsește semnătura agentului constatator.
Astfel s-a arătat că potrivit art. 4 din Legea nr. 455/2001, privind semnătura electronică, înscris în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau în litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, iar potrivit art. 5 din aceeași lege înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.
Prin urmare dispozițiile legale, se aplică înscrisurilor în formă electronică, iar înscrisul semnat electronic este asimilat cu privire la condiții, altele decât semnătura, și efecte înscrisului sub semnătură privată. Semnătura este o condiție a înscrisului, dar nu se poate susține că semnătura este validată de însăși semnătură în această situație. Astfel, semnătura electronică este un element independent de înscris, fie că este sub semnătură privată sau autentică, fie că este o simplă declarație de proprie răspundere.
În opinia recurentei nicio dispoziție legală nu interzice ca semnătura electronică să poată fi aplicată pe înscrisuri autentice. De asemenea, contravenientului nu i se comunică originalul înscrisului, care este generat electronic, ci o copie, conform art. 25 alin. 1 din O.G. 2/2001 procesul verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie contravenientului.
Recurenta a arătat că OG nr. 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplică pe procesele verbale de contravenție, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice.
S-a mai arătat că procesul verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR. Procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis în sistemul SIEGMCR iar utilizatorul a fost indentificat prin interogarea bazei de date a MAI – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre această instituție și CNADNR SA.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, recurenta a arătat că potrivit disp. art. 274 alin. 3 C. proc. Civ. instanța de fond putea să aprecieze în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportate de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor și complexitatea cauzei.
Astfel s-a arătat că plângerea contravențională este o cerere de complexitate redusă, necesitând sub aspect juridic doar redactarea și susținerea acesteia în fața instanței și că prin obligarea CNADNR la plata cheltuielilor de judecată nu se obține altceva decât descurajarea agenților constatatori de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu, adică de a mai constatat fapte contravenționale și de a mai genera Procese Verbale de Constatare a Contravenției.
În drept au fost invocate disp. art. 299 și următoarele C. proc. Civ, O.G. 15/2002, O.G. 2/2001.
Deși legal citat cu copia motivelor de recurs intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul civil de față, prin prisma criticilor invocate, Tribunalul constata următoarele:
Este intemeiata critica recurentei intrucat prima instanta a facut o gresita interpretare si aplicare a dispozitiilor art.17 din OG nr.2/2001 coroborat cu prevederile Legii nr.455/2001.
In împrejurările in care Uniunea Europeană a adoptat Directiva 1999/93/CE privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice, in scopul stabilirii unui regim juridic în materia încheierii actelor în format electronic, România a adoptat Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, respectiv normele de aplicare a acesteia (H.G. nr.1259/2001).
Semnătura electronica in sensul Legii nr.455/2001 reprezintă un pachet de date de integrat in documentele sau mesajele transmise, care, pentru a avea valoare legala, o semnătura electronica trebuie sa îndeplinească anumite condiții stipulate de Legea nr. 455/2001, respectiv sa fie legata in mod unic de un semnatar, sa asigure identificarea acestuia, sa fie creata prin mijloace controlate exclusiv de semnatar (utilizând un dispozitiv criptografic) si sa fie legata de datele in forma electronica la care se raportează astfel incit orice modificare sa fie identificabila.
Semnătura reprezintă un eșantion de date care demonstrează ca o anumita persoana a scris sau a fost de acord cu acel document căruia i s-a atașat semnătura . De fapt, o semnătura digitala furnizează un grad mult mai mare de securizare decât semnătura olografa. Destinatarul mesajului semnat digital poate verifica atât faptul ca mesajul original aparține persoanei a cărei semnătura a fost atașata cat si faptul ca mesajul n-a fost alterat, intenționat sau accidental, de când a fost semnat. Mai mult, semnătura digitala nu poate fi negata; semnatarul documentului nu se poate disculpa mai târziu invocând faptul ca a fost falsificata. Cu alte cuvinte, semnăturile digitale permit autentificarea mesajelor digitale, asigurând destinatarul de identitatea expeditorului si de integritatea mesajului. Documentele semnate electronic beneficiază astfel de garanția autenticitatatii, integrității si nerepudierii in instanța a informațiilor digitale.
Documentele semnate electronic pot fi trimise prin posta electronica, dar orice document semnat digital poate fi tipărit la imprimanta, putând conține informația că documentul original e cel electronic si ca acesta poarta semnătura electronica a semnatarului.
Trebuie realizata distincția intre generarea unui înscris in forma electronica si, pe de alta parte materializarea pe suport de hârtie a datelor si informațiilor create astfel.
Exista mențiune expresa in procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției ca acest document a fost generat si semnat electronic, neputând fi identificat nici un motiv pentru care actul sa nu poate fi calificată drept "înscris in forma electronica" in accepțiunea art. 4, pct.2 din Legea nr.455/2001.
Fără îndoiala procesul verbal cuprinde o informație susceptibila a fi citita nu doar prin intermediul unui program informatic, ci eventual prin intermediul altui procedeu similar, înscrisul in forma electronica poate fi citit tot informatic, sau in mod echivalent pe suport de hârtie, întrucât odată generat si semnat electronic, fără îndoiala înscrisul electronic poate dobândi o existenta fizica, palpabila, pe suport de hârtie.
Faptul ca ulterior generării unui înscris electronic informația pe care aceasta o cuprinde este tipărita pentru a fi comunicata ca atare, nu ii înlătura calitatea de înscris in forma electronica.
Apoi, din interpretarea dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, se desprinde regula constatării personale a contravenției de câtre agentul constatator, insa noțiunea de constatare prin propriile simțuri a contravenției de către agentul constatator nu se confunda cu noțiunea de flagranta, care presupune surprinderea contravenientului in timpul desfasurarii activității ilicite.
Expresia “constatarea personala/directa” trebuie interpretata in sensul ca agentul constatator va putea întocmi proces verbal de constatare a contravenției in toate cazurile in care, pe baza probelor administrate, se poate dovedi comiterea unei asemenea fapte.
Legea contravenționala nu impune constatarea contravențiilor in flagrant, iar pe de alta parte, date fiind particularitățile activității de constatare a contravențiilor la regimul taxelor pentru circulația pe drumurile publice, si in cazul in care agentul de politie care încheie actul de constatare nu a surprins in flagrant o contravenție se poate vorbi de o constatare prin propriile simțuri, respectiv de constatarea datorata simțurilor auzului si văzului acestui agent, care ia act de comiterea faptei din relatările unui alt agent de politie aflat in îndeplinirea atribuțiilor de serviciu si care a constatat contravenția in flagrant, dar nu cunoștea identitatea autorului acesteia, respectiv din observarea datelor relevate de mijloacele de proba obținute si prelucrate de către cel din urma agent, cum este cazul înregistrărilor video.
Ca atare, sunt incidente dispozitiile art.304 pct.9 C.p.c, urmand a fi admis recursul promovat de intimata.
Intrucat prima instanta nu a analizat si temeinicia procesului verbal dedus judecatii, Tribunalul va verifica in continuare sustinerile petentului.
In speta, astfel cum reiese din cartea de identitate a vehiculului, auto cu nr._ este echipat cu dispozitiv pentru comanda manuala a franei si acceleratiei, deci este adaptat pentru nevoile speciale ale petentului care este incadrat in grad de handicap (f.6-10).
Conform art.28 si 29 din Legea nr.448/2006 “Persoanele cu handicap, deținătoare de autoturisme adaptate handicapului, precum și persoanele care le au în îngrijire beneficiază de scutire de la plata tarifului de utilizare a rețelelor de drumuri naționale, prevăzut în Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare. ART. 29 - Sumele aferente dreptului prevăzut la art. 28 se suportă de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Transporturilor.”
Potrivit art.3 din OG nr.15/2002: „(1) Sunt exceptate de la plata tarifului de utilizare vehiculele: a) deținute în proprietate sau, după caz, folosite în baza unui drept legal, conform datelor înscrise în certificatul de înmatriculare, de:
(i) unitățile Ministerului Apărării Naționale;(ii) unitățile Ministerului Administrației și Internelor; (iii) serviciile de ambulanță;(iv) serviciile publice comunitare pentru situații de urgență, reglementate prin Ordonanța Guvernuluinr. 88/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare pentru situații de urgență, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 363/2002, cu modificările și completările ulterioare;(v) C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A.; (vi) Serviciul de Protecție și Pază;
b) folosite exclusiv în transportul public local de persoane prin servicii regulate pe raza teritorial-administrativă a unei localități;
c) istorice.
(2) Începând cu data de 1 august 2010, vehiculele prevăzute la alin. (1) sunt exceptate de la plata tarifului de utilizare numai dacă sunt înregistrate ca vehicule exceptate în baza de date.
(3) Obligația de a solicita înscrierea/eliminarea vehiculelor prevăzute la alin. (1) în/din baza de date revine utilizatorilor acestora.
(4) Documentele necesare și condițiile de înscriere a vehiculelor prevăzute la alin. (1) în/din baza de date se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin ordin al ministrului transporturilor și infrastructurii. (Conform articolului unic din Ordonanța Guvernului nr. 17/2010, termenul de 1 august 2010 prevăzut la art. 3 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 se prorogă până la data de 1 octombrie 2010).
Din coroborarea acestor prevederi, Tribunalul constata ca petentul avea obligatia de a instiinta CNADNR ca vehiculul detinut face parte din categoria celor scutite de plata rovinietei, in vederea inregistrarii acestuia ca atare. In lipsa acestei instiintari, petentul se face vinovat de savarsirea contraventiei prevazute de art.8 din OG nr.15/2002.
Cu toate acestea, avand in vedere circumstantele concrete in care a fost savarsita fapta, tribunalul apreciaza ca fiind excesiva amenda aplicata, astfel ca in baza art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 va inlocui amenda cu avertisment.
In privinta tarifului de despagubire, acesta va fi inlaturat in temeiul dispozitiilor art. 12 alin.1 din OG nr.2/2001 coroborat cu art.II din Legea nr.144/2012 potrivit carora ,, Tarifele de despagubire prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.424/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, aplicate si contestate in instanta pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi se anuleaza” .
Pentru motivele expuse, Tribunalul va admite recursul, va modifica in parte sentinta recurata in sensul admiterii in parte a plangerii; va fi mentinut ca fiind legal si temeinic . nr._/19.12.2011 dar va fi inlocuita amenda cu avertisment si va fi exonerat petentul de plata tarifului de despagubire.
F. de solutia retinuta de instanta de recurs, urmeaza a fi respinsa ca neintemeiata cererea petentului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata facute la fond cuonorariul de avocat intrucat nu sunt indeplinite cerintele art.274 C.p.c., intimata nefiind in culpa procesuala.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr.1485/20.02.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul B. T. C..
Modifica in parte sentinta recurata in sensul că:
Admite in parte plângerea.
Înlocuiește amenda aplicata prin procesul verbal . nr._/19.12.2011 cu avertisment.
Menține dispoziția primei instanțe de exonerare a petentului de plata tarifului de despăgubire aplicat.
Respinge ca neîntemeiata solicitarea petentului de obligare a intimatei la plata sumei de 250 lei reprezentând cheltuieli de judecata (onorariu de avocat).
Irevocabila.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.01.2014.
Președinte Judecător Judecător
M. E. A. D. C. C. M.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-
Red. Jud: D.A./2 ex.
Jud.fond :– C. Dinita - Jud. Cornetu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 672/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2801/2014. Tribunalul... → |
|---|
