Pretentii. Sentința nr. 2626/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2626/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 08-09-2014 în dosarul nr. 1437/93/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.2626
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 08.09.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: A. L. G.
GREFIER: S. C. E.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul P. I. - Ș. în contradictoriu cu pârâtele M. FINANȚELOR PUBLICE -AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV-SERVICIUL FISCAL ORĂȘĂNESC B. și M. M. ȘI PĂDURILOR -ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și chemata în garanție A. F. DE MEDIU având ca obiect „pretenții – restituire taxă poluare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, pe lista amânărilor fără discuții, se prezintă reclamantul, prin avocat C. D. R. cu delegație la dosar-fila 2, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul reclamantului solicită amânarea cauzei față de lipsa de procedură cu pârâta Ministerul Finanțelor Publice -Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov-Serviciul Fiscal Orășănesc B. întrucât aceasta a indicat în întâmpinare sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură iar aceasta nu a fost citată la sediul menționat.
Tribunalul verificând dovezile de îndeplinire a procedurii de citare constată că procedura de citare este legal îndeplinită, pârâta fiind citată la sediul ales din București, ., sector 2. Pentru acest motiv instanța dispune lăsarea dosarului la ordine.
La strigarea cauzei, la ordine, se prezintă reclamantul, prin avocat C. D. R. cu delegație la dosar-fila 2, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul pune în discuție excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta M. M. și Pădurilor-Administrația F. Pentru Mediu.
La interpelarea instanței apărătorul reclamantului învederează faptul că nu au formulat plângere prealabilă la M. M. și Pădurilor-Administrația F. Pentru Mediu având în vedere practica judiciară în spețe asemănătoare. Solicită respingerea excepției având în vedere că a parcurs procedura prealabilă privind restituirea timbrului de mediu.
Tribunalul, deliberând, respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii față de lipsa procedurii prealabile invocată de pârâta M. M. și Pădurilor-Administrația F. Pentru Mediu prin întâmpinare, reținând că Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii, s-a pronunțat în sensul că în litigiile având ca obiect restituire taxă poluare nu este necesară parcurgerea procedurii prealabile.
Tribunalul pune în discuție excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Ministerul Finanțelor Publice -Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov-Serviciul Fiscal Orășănesc B. invocată prin întâmpinare.
Apărătorul reclamantului solicită respingerea excepției întrucât această instituție a emis documentul în baza căruia a achitat taxa pe poluare.
Tribunalul respinge ca neintemeiată excepția lipsei calității procesual pasivă a pârâtei Ministerul Finanțelor Publice -Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov-Serviciul Fiscal Orășănesc B. reținând că această autoritate publică este parte a raportului juridic de drept material dedus judecății întrucât au emis decizia de calcul a taxei de poluare contestată și a încasat contravaloarea taxei pe poluare.
Din oficiu, tribunalul invocă excepția lipsei calității procesual pasivă a pârâtei M. M. și Pădurilor-Administrația F. Pentru Mediu și pune în discuție această excepție.
Apărătorul reclamantului solicită respingerea excepției întrucât a observat din practica judiciară faptul că se cheamă în judecată cele două instituții și apreciind că există un raport între cele două autorități publice și că ar trebui să rămână în cauză în calitate de pârâtă.
Tribunalul, deliberând, admite excepția lipsei calității procesual pasivă a pârâtei M. M. și Pădurilor-Administrația F. Pentru Mediu reținând că această autoritate publică centrală nu a emis decizia de calcul contestată și nu a încasat contravaloarea taxei pe poluare, prin urmare apreciază că nu este parte a raportului juridic de drept material dedus judecății.
Nemaifiind alte cereri prealabile sau excepții de invocat tribunalul acordă cuvântul pe propunerea de probe.
Apărătorul reclamantului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Tribunalul, în temeiul art.255-258 C., încuviințează pentru reclamant proba cu înscrisuri apreciind-o utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, constată proba administrată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamantului învederează faptul că a achiziționat un autovehicul din Germania, a încheiat un certificat de înmatriculare fiind îndeplinită astfel condiția preînmatriculării vehiculului întru-un stat la Uniunii Europene. Înmatricularea s-a realizat la data de 28.03.2012, în Germania, perioadă în care au fost suspendate efectele aplicării dispozițiilor care diferențiază OG 9/2012 de OG 9/2013 până la data de 01.09.2013. Apreciază că este discriminat în raport de actualii proprietari de autovehicule vechi care nu au achitat taxa. Dispozițiile încalcă dreptul de proprietate, și anume prin faptul că îl împiedică pe acesta să-și pună în aplicare un element al acestui drept respectiv de a dispune în mod neîngrădit de bunul său. Apreciază că se încalcă și dispozițiile art.34-36 din TFUE. Învederează faptul că în Hotărârea din 20.09.2007 Comisia G., Cauza 74/06, a apreciat că un impozit nu poate fi considerat compatibil cu art.110 din TFUE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii. Arată că solicită cheltuieli de judecată și depune în acest sens factura ., nr.86/07.04.2014 și chitanța ., nr.86/07.04.2014 reprezentând plata onorariului avocațial.
Tribunalul reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de fata constata următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 17.04.2014 reclamantul a solicitat 1. anularea actului administrativ Decizia de calcul cu nr. de înregistrare 9750... din data de ..._ (_/30.01.2014 - cum e menționat pe chitanță) și a adresei prin care i s-a comunicat, la data de 02.04.2014 refuzul de restituire a timbrului de mediu achitat în baza deciziei amintite, restituirea sumei înscrise în actul administrativ contestat achitată potrivit chitanței . nr._ plus rata dobânzii de la momentul perceperii taxei și până la momentul restituirii ei; obligarea pârâților potrivit dispozițiilor art. 451 C.pr.civ. la plata cheltuielilor de judecată (onorariu avocat, taxă de timbru, timbru judiciar).
În fapt, reclamantul a achiziționat autovehiculul marca Ford Focus, Categ_auto Mi, Norme poluare E2, . WFONXXGCDNYA63665, Nr. omologare AC191J3XllC33E2 Nr. identificare WFONXXGCDNYA63665, An fabricație 2000, . auto K-Ol0967, Data primei înmatriculări 11 mai 2000, din Germania, având rezidența acolo, întocmindu-se în acest scop certificatul de înmatriculare din data de 28.03.2012. Prin urmare, autovehiculul în cauză a fost anterior înmatriculat într-un stat membru.
Apreciază că prin stabilirea unei taxe cu un asemenea cuantum pentru mașinile vechi, se realizează un tratament diferențiat între proprietarii particulari de autovehicule și societățile comerciale care au ca obiect de activitate comercializarea autovehiculelor noi.
Articolul 36 TFUE enumeră elementele care pot fi utilizate de statele membre pentru a justifica măsurile naționale care obstrucționează comerțul transfrontalier: "Dispozițiile articolelor 34 și 35 nu se opun interdicțiilor sau restricțiilor la import, la export sau de tranzit, justificate pe motive de morală publică, de ordine publică, de siguranță publică, de protecție a sănătății și a vieții persoanelor și a animalelor sau de conservare a plantelor, de protejare a unor bunuri de patrimoniu național cu valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecție a proprietății industriale și comerciale".
Curtea de Justiție interpretează în mod restrictiv lista de derogări prevăzută la articolul anterior enunțat, toate acestea referindu-se la interese neeconomice, statuând că orice măsură luată de un stat mebru în această direcție trebuie să respecte principiul proporționalității. Sarcina probei pentru justificarea măsurilor adoptate în conformitate cu articolul 36 TFUE revine statului membru. Numai în ipoteza în care statul membru oferă o justificare convingătoare, Comisia este cea care trebuie să demonstreze că măsurile adoptate nu sunt adecvate în acel caz specific.
Dispozițiile OUG nr. 9/2013 încalcă în mod evident principiul proporționalității, încălcând astfel normele dreptului Uniunii Europene. În același timp, acesta încalcă și principiul "poluatorul plătește", acesta instituând un timbru de mediu cu aplicare discriminatorie și abuzivă.
Elementele de discriminare sesizate de către instanțele de judecată naționale în numeroase hotărâri, precum și de către CJUE, au rămas și produc efecte indirect, favorizând autovehiculele deja înmatriculate pe teritoriul României față de cele ce urmează să fie inmatriculate. Problemele, sesizate de CJUE nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea cuantumului timbrului de mediu (parag. 47 Cauza 402/09), ci de efectul descurajant pe care acesta îl are asupra importului autovehiculelor de ocazie.
Tranzacțiile cu "bunuri naționale" sunt favorizate față de importuri atât timp cât vorbim de prima înmatriculare în România a unui autoturism second-hand înmatriculat anterior într-un stat membru al Uniunii Europene.
Prin Legea nr. 9/2012 s-a introdus o normă care prevedea că taxa pentru emisiile poluante se aplica și autovehiculelor naționale aflate în aceeași situație, dar a fost suspendată aplicarea ei până la data de 1 septembrie 2013 prin O.U.G. nr. 1/2012. art. 110 din T.F.U.E. trebuie să se aplice de fiecare dată când o sarcină fiscală este de natură a descuraja importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând bunurile naționale. În caz contrar, art. 110 ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. Autovehiculele înmatriculate în România reprezintă "produse naționale" în sensul art. 110 T.F.U.E., iar atunci când sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a statului membru, ele urmează a fi considerate "produse similare" vehiculelor de ocazie importate cu relativ aceleași caracteristici.
Din hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C 74/06, rezultă că un sistem de impozitare nu poate fi considerat compatibil cu art. 110 TFUE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naționale și să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii (Hotărâre a Brzezinski). Faptul că, în ultimii ani, cetățenii romăni au manifestat un interes crescut pentru achiziționarea de autovehicule din alte state membre luând în considerare raportul calitate-preț, este de notorietate, iar actuala reglementare, ca și cele anterioare de altfel, nu face decât să impună aceste restricții de ordin cantitativ, sub umbrela unei false nediscriminări.
În cauza C 402/09 T. și Cauza C 263/1 O N., CJUE a statuat că art. 110 trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În conformitate cu jurisprudența constantă a instanțelor naționale, interdicția prevăzută de art. 110 TFUE este aplicabilă ori de câte ori un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând "produsele naționale" (prin această sintagmă înțelegându-se produsele naționale în sens unional - adică inclusiv cele care provin din state membre dar pentru care s-a achitat în prealabil o taxă similară timbrului de mediu). Exact acesta este efectul pe care art. 4lit. a) din O.U.G. nr. 9/2013 îl produce și care este interzis de către dreptul Uniunii Europene. Mai mult, art. 4 din O.U.G. nr. 9/2013, instituie la lit. c) și d) reguli care încalcă însuși dreptul național, ne socotind atâtea hotărâri ale instanțelor naționale care au statuat că taxa anterioară a fost nelegal percepută, obligând pe cei care se află în această situație să achite noul timbru de mediu. In esență, ceea ce face noul timbru de mediu este să descurajeze pe cei îndreptățiți la restituire conform jurisprudenței CJUE și nu numai, să se adreseze instanței cu o cerere în restituire pentru că, odată restituită taxa, noul timbru de mediu care ar trebui plătit este, în majotitatea cazurilor, mai mare decât taxa deja achi tată. Ceea ce se dorește a se realiza prin adoptarea O.U.G. nr. 9/2013 este nesocotirea jurisprudenței instanțelor naționale și a CJUE, instituind o taxă care să acopere și vechile variante de taxe rață de care jurisprudență s-a pronunțat deja statuând că au fost percepute nelegal.
În drept, art. 1 alin. (1), (2) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 republicată, coroborate cu dispozițiile art. 16 și art. 148 alin. (2) din Constituția României, art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, art. 25, 28 Directiva 92/12, 90/CE, art. 1I7 Codul de procedură fiscală precum și a celorlalte dispoziții legale aplicabile în materie.
La data de la data de 12.06.2014 pârâta M. M. ȘI PĂDURILOR -ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii.
Pe cale de excepție invocă excepția inadmisibilității acțiunii față de lipsa parcurgerii plângerii prealabile potrivit disp. art.2 alin.1, lit.j din Legea 554/2004 și față de prevederile art.8 alin.1 din aceeași lege.
Întrucât interesul de a acționa în justiție, pe calea contenciosului administrativ, este legitimat de vătămarea unui drept subiectiv sau interes legitim născut din existența unui act administrativa cărui anulare trebuie solicitată de cel ce se consideră păgubit și, totodată, având în vedere că, deși prin cererea de chemare în judecată se solicită restituirea unei sume încasată în temeiul unui act normativ pretins neconstituțional, nu este formulată și excepția de neconstituționalitate a textului invocat, consideră actiunea este inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, se arată că la data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat hotărâre a preliminară în cauza C-402/09 I. T. c. Statul Român și, răspunzând întrebării adresate de Tribunalul Sibiu, s-a pronunțat astfel: ,,Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională." Aceeași soluție a fost menținută de instanța europeană în răspunsul la întrebarea preliminară adresată de Tribunalul Gorj în cauza C-263/10 N. c. Statul Român.
O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule a fost promovată din necesitatea de a corela dezideratele naționale în ceea ce privește scăderea nivelului de poluare prin aplicarea unei taxe factorilor poluanți, cu cele europene, România fiind sancționată pentru taxarea inechitabilă instituită de vechea reglementare în domeniu.
În acest context, O.U.G. nr. 9/2013 a armonizat cerințele comunitare cu necesitățile interne referitoare la menținerea obligației fiscale, ca instrument de combatere a fenomenului poluării, actul normativ amintit înlăturând discriminarea rezultată din aplicarea vechii reglementări legislative. Prin actuala lege s-a înlăturat taxarea discriminatorie, obligația fiscală având în vedere principiul "poluatorul plateste", fiind taxate primordial emisiile generate de mașina. Timbrul de mediu privește nivelul de emisii si tipul de tehnologie folosit (Euro 1, 2, 3,4,5) și reprezintă cu adevarat o taxă de mediu, întrucât se calculeaza în principal în functie de emisia (de C02, (luata în calcul în întregime pentru timbru, fata de reglementările anterioare), înscrisa în cartea de identitate a masinii sau documentele de omologare.
Subliniază faptul că din sumele colectate cu titlu de timbru de mediu se finanțează programe pentru protecția mediului, în baza OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu.
În drept, art.205 din Legea nr.134/2010 C..
La data de 10.06.2014 pârâta M. FINANȚELOR PUBLICE -AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV-SERVICIUL FISCAL ORĂȘĂNESC B. a depus întâmpinare și cerere de chemare în garanție și solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Invocă excepția lipsei calități procesual pasive și arată că in conformitate cu dispozițiile art.l din OUG 50/2008, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, se stabilește temeiul legal al încasării acestei taxe pentru emisiile poluante achitată de către contribuabil cu ocazia înmatriculării autoturismului.
De asemenea prin actul normativ susmentionat mai sus, in cadrul art.1 se arată cărui buget se face venit taxa de poluare încasata, astfel că instituția căreia ii revine obligația administrării si gestionarii acestui bugetului in calitate de titular este, Administrația F. pentru Mediu, organului fiscal revenindu-i numai obligația calculării taxei de poluare potrivit art.5 alin.(l) si încasării acesteia prin Trezoreria Statului. În cuprinsul dispozițiilor art.5 A..4 din OUG 50/2008 arătându-se inca o data destinatarul acestor sume de bani provenite din încasarea taxei de poluare: "Taxa se plătește de către contribuabil . deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu".
Învederează faptul ca actul normativ in baza căruia a fost achitata taxa de poluare de către petent arata si expune pe larg in cadrul art.3 alin.(5-8) modalitatea in care se transfera suma încasata cu titlu de taxa de poluare de către Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe de poluare - Administrația F. Pentru.
Având in vedere faptul ca, taxa pentru emisiile poluante nu se face venit la bugetul consolidat de stat aflat in administrarea organului fiscal, pârâta solicită să se constate raportat la dispozițiile art.16 din O.G. nr.92/2003 că prin achitarea taxei pentru emisiile poluante de către petent, intre instituție si acesta nu exista niciun raport juridic fiscal de încasare a taxei pentru emisiile poluante, astfel, în cauză, nu se realizează identitatea impusă de legea procesuală fiscală și civilă Intre partea care poate fi obligată la restituire și cea care deține calitatea de pârâtă, motiv pentru care, solicită admiterea excepției și respingerea acțiunii ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În subsidiar, în eventualitatea respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și solicită admiterea acestei cereri.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâta arată că reclamantul nu contesta modalitatea de calcul al taxei pentru emisiile poluante, ci faptul ca legislația naționala contravine celei Uniunii Europene.
Arată că potrivit art. 124 Cod Procedura Fiscala, "pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la arf.117 alin. (2) sau la arf.70, după caz. Acordarea dobânzi/or se face la cererea contribuabililor".
Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile de judecata, solicită respingerea lui, ca neîntemeiat, apreciind ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 453 alin.1 Cod proc.civila.
In drept, dispozitiile art. 72 si urm. C., 205-208 din Codul de procedura civila, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, O.U.G. nr. 9/2012, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, OMEF NR.418/2007, Legea 157/2005.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține in fapt și in drept următoarele:
Reclamantul este proprietarul unui vehicul marca FORD tip DNW, categorie auto M1, norme de poluare E2, inmatriculat pentru prima data in anul 2000 si achiziționat din Republica Federala Germania, pentru care a plătit suma de 3779 lei cu titlu de timbru de mediu, astfel cum rezulta din decizia de calcul emisa de AFP B. in 30.01.2014 si chitanța nr. TS10 nr._ din 03.02.2014 (f. 8-11).
Potrivit art.4 din OUG nr.9/2013, act normativ in vigoare începând cu data de 15.03.2013 si aplicabil spetei, „Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule”.
In preambulul actului normativ susmenționat se precizează ca acesta asigura conformitatea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse in comunicarea din 14.12.2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor sa nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice ci pe date de performante obiective, disponibile in mod obișnuit si relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de CO2.
Tribunalul retine ca legea timbrului de mediu nu mai contravine dispozițiilor comunitare, respectiv art. 110 (fost art.90) TFUE, care se opunea ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, dacă regimul acestei masuri este astfel stabilit incât descurajează punerea in circulație a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzură de pe piața naționala. In aceasta a constat caracterul indirect discriminatoriu al legislației interne anterioare fata de cea comunitara.
Se are in vedere faptul că noua reglementare, OUG nr.9/2013 a înlăturat discriminarea conținuta de legislația anterioara deoarece in prezent taxa de mediu se calculează in funcție de emisia de CO2 înscrisa in cartea de identitate a vehiculului, indiferent de proveniența acestuia.
In consecință, constând că dispozițiile OUG nr. 9/2012, in forma actuală nu sunt contrare dreptului comunitar, tribunalul pentru considerentele anterior arătate va respinge ca neîntemeiată acțiunea.
In ceea ce priveste actiunea formulata in contradictoriu cu A. F. pentyru mediu, fata de solutia pronuntata pe exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acestei parate, Tribunalul urmeaza a o respinge ca atare.
De asemenea fata de solutia pronuntata asupra cererii principale, Tribunalul va respinge ca ramasa fara obiect cererea de chemare in garantie.
Totodata fata de solutia asupra cererii principale si dispozitiile art. 453 cod procedura civila, Tribunalul va respinge ca neintemeiata cererea de acordare a cheltuielilor de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta A. F. pentru Mediu ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu ANAF-DGRFP București în cauza privind pe reclamantul P. I. - Ș. domiciliat în ., .. 97, J. Ilfov în contradictoriu cu pârâta M. FINANȚELOR PUBLICE -AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV-SERVICIUL FISCAL ORĂȘĂNESC B. cu sediul ales din București, ., sector 2 și chemata în garanție A. F. DE MEDIU cu sediul în sector 6, București, Splaiul Independenței, nr. 294, . neintemeiată.
Respinge cererea de chemare în garantie a ADMINISTRATIEI F. DE MEDIU cu sediul în sector 6, București, Splaiul Independenței, nr. 294, . ramasa fără obiect.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ca neintemeiata.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Recursul se depune la Tribunalul Ilfov.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.09.2014.
Președinte Grefier
A. L. G. S. C. E.
Concept red. gref. C.S
Red. Jud: LGA./6 exemplare/22.12.2014
Comunicat 4 exemplare
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1885/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2239/2014.... → |
|---|
