Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 47/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 47/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 07-01-2014 în dosarul nr. 9957/1748/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 47R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 07 IANUARIE 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
JUDECĂTOR - M. E.
JUDECĂTOR - G. N.
GREFIER - M. R.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV împotriva sentinței civile nr.596/21.01.2013, pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimatul C. I., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul C. I., personal, legitimat cu CI, ., nr._, CNP_, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca dosarul se află la primul termen de judecată, stadiu procesual recurs, precum și faptul ca recurenta a solicitat judecarea cauzei in lipsă, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza in stare de judecată si acorda cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul, personal solicită respingerea recursului ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține cauza in vederea soluționării.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea contravențională formulată la data de 17.07.2012, înregistrată pe rolul Judecatoriei B. sub numărul de mai sus, petentul C. I. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat de intimata IPJ Ilfov la data de 16.07.2012.
În motivarea plângerii contravenționale, petentul a precizat că nu a săvârșit fapta respectivă, întrucât pietonii se aflau pe trotuar nu pe trecere.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform dispozițiilor art.36 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 raportat la art.15 lit. i din Legea nr.146/1997.
În dovedire, petentul a anexat plângerii, în copie, un set de înscrisuri.
Intimata a depus întâmpinare la data de 01.10.2012 prin care a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic.
În drept, au fost invocate prevederile OUG 195/2002.
La termenul din 05.11.2012, instanța, în temeiul art. 167 C., a încuviințat proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei și proba testimonială cu un martor pentru petent, declarația acestuia fiind atașată la dosar.
Prin sentința civilă nr.596/21.01.2013, pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._ a fost admisă plângerea formulata de petentul Capatana I..
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat de intimata la data de 16.07.2012, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 268 de lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 100, alin. 3 lit. b) din OUG 195/2002, reținându-se, în esență, că la data de 16.07.2012 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 5 km 11+800 m, Jilava, Ilfov, și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare pe sensul său de mers, pe trecerea de pietoni.
Sub aspectul condițiilor de formă, procesul-verbal de constatare a contravenției este legal întocmit, respectând disp. art. 16-17 din O.G. nr.2/2001.
a arătat că n judiciar și 300 lei onorariu de avocat ul de mers al autoturismului, Sub aspectul temeiniciei instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil.
Astfel, s-a procedat la termenul de astăzi la ascultarea martorului M. G. M., din declarația acestuia reieșind faptul că la locul și data respectivă nu era nimeni pe trecerea de pietoni.
Coroborând declarația martorului cu susținerile petentului, instanța constată că acesta a răsturnat prezumția relativă de temeinicie de care se bucura procesul verbal contestat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a sentinței civile nr. 593 din 21.01.2013 a Judecătoriei Cornetu, urmând să se constate ca legal și temeinic încheiat procesul-verbal . nr._/16.07.2012.
În motivarea cererii, recurenta a arătat că din analiza atentă a procesului verbal de contravenție contestat a reieșit că martor asistent menționat în actul de constatare este domnul I. C., iar contravenientul nu a făcut mențiuni la rubrica special destinată privind existența unei persoane care ar fi observat cele constatate în momentul încheierii procesului verbal de contravenție, deși ar fi avut această posibilitate legală.
Mai mult fapta pentru care petentul a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
S-a mai arătat ca Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
În drept, cererea a fost întemeiata pe dispozițiile art.304 pct.8,9 din C.proc.civ.
Analizând sentința civila recurata in raport de motivele invocate de recurentul intimat, tribunalul constată ca recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat de recurentul intimat la data de 16.07.2012, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 268 de lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 100, alin. 3 lit. b) din OUG 195/2002, reținându-se, în esență, că la data de 16.07.2012 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 5 km 11+800 m, Jilava, Ilfov, și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare pe sensul său de mers, pe trecerea de pietoni.
Tribunalul constată ca procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea condițiilor de forma prevăzute de lege.
Așa cum a reținut si instanța de fond forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
La instanța de fond au fost audiați martorii M. G. Mihaita și A. V. C. care au confirmat faptul că nu se afla nici o persoana pe trecerea de pietoni menționata in procesul verbal de contravenție.
Faptul că la rubrica alte mențiuni din cuprinsul procesului verbal de contravenție nu s-a consemnat existenta in autovehiculul condus de intimatul petent a celor doi martori audiați la instanța de fond, nu reprezintă un impediment pentru audierea acestora.
Audierea martorilor s-a făcut cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, după depunerea jurământului, iar in cazul in care recurentul intimat are îndoieli cu privire la veridicitatea declarațiilor martorilor poate sa procedeze conform dispozițiilor legale.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, tribunalul constată ca sentința civilă recurată este legală și temeinica, urmând ca in baza art.312 C.proc.civ recursul sa fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV împotriva sentinței civile nr.596/21.01.2013, pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimatul C. I. ca nefondat.
Irevocabila.
Pronunțata in ședința publica, azi 07.01.2014.
Președinte, A. D. | Judecător, M. E. | Judecător, G. N. |
Grefier, M. R. |
Concept red. gref. M.R
Red. Jud: N.G/2 exemplare/17.02.2014
Jud.fond: G. M. - Jud.Cornetu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 996/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 2631/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
