Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 996/2014. Tribunalul ILFOV

Decizia nr. 996/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 16664/94/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 996 R

Ședința publică de la 01 Aprilie 2014

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE N. P. G.

Judecător M. E.

Judecător C. D.

Grefier M. P. M.

Pe rol soluționara recursului C. administrativ și fiscal formulat împotriva sentinței civile nr. 2889 pronunțată la data de 26.04.2013 de Judecătoria B., în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CC,_/10.12.2012, privind pe recurentul – petent R. P. I. în contradictoriu cu intimata SECȚIA R. DE POLIȚIE TRANSPORTURI BUCUREȘTI- BIROUL DE POLIȚIE AEROPORT HENRI C..

La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu au răspuns.

Procedura legal îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care

Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra motivelor de recurs.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

La data de 28.12.2012, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B., sub nr._, plângerea formulată de petentul R. P. I. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 10.12.2012 întocmit de intimatul Secția R. De Poliție Transporturi București – Biroul De Poliție Aeroport Henri C., solicitând anularea acestuia.

În fapt, a arătat că în data de 10.12.2012 în jurul orei 07:30 în timp ce se afla în incinta Aeroportului Henri C., în fața terminalului pentru plecări internaționale, la volanul autoturismului său cu număr de înmatriculare_ cu intenția de a pleca spre ieșirea din aeroport, s-a asigurat, nu a văzut în oglindă nici un autoturism care să vină din spate, a semnalizat stânga pentru a se înscrie pe banda de circulație și a pornit de pe loc. La scurt timp, după ce s-a încadrat pe sensul de mers spre ieșirea din aeroport, a fost oprit de un agent de poliție care i-a solicitat actele la control. A precizat faptul că mașina de poliție era acoperită de zăpadă, fiind imposibil de identificat semnalul luminos, întrucât agentul de poliție a menționat faptul că avea luminile girofarului aprinse și că ar fi intrat în fața mașinii de poliție, fără a-i da prioritate. Mașina de poliție se afla la o distanță considerabilă de locul din care plecase, așa că era dificil de observat. A apreciat comportamentul agentului de poliție abuziv, întrucât nu se face vinovat de nicio contravenție.

A considerat că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001. Agentul de poliție din cadrul Poliției Transporturi – Aeroport Henri C. avea atribuția de a aplica această sancțiune.

În drept a invocat dispozițiile O.U.G. nr.195/2002, O.G. nr.2/2001.

În dovedirea plângerii contravenționale a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar înscrisuri doveditoare (f.5-7).

Intimatul legal citat a depus punctul de vedere al agentului constatator.(f.13-17).

Plângerea contravențională este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 15, lit. i din Legea 146/1997 și art. 1, alin 2 din OG 32/1995.

Intimatul, deși legal citat, nu a depus întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 2889/26.04.2013 s-a respins plângerea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Petentul R. P. I. a fost sancționat contravențional cu amendă de 420 lei pentru fapta prevăzută de art. 108 alin.1 lit. c pct.2 din OUG nr. 195/2002.

În fapt, potrivit raportului întocmit de agentul constatator (filele 14-15) s-a reținut că, la data de 10.12.2012, ora 7.30, petentul a condus auto cu nr._ în incinta aeroportului Henri C., în fața terminalului Plecări Internaționale, și a schimbat banda de circulație fără a semnaliza, deși auto MAI_ aflată în spatele petentului avea semnalele luminoase aprinse.

În plângerea contravențională formulată, petentul confirmă data și locul săvârșirii faptei, explicând însă că s-a asigurat dar nu a văzut niciun autoturism în spate în imediata apropiere, apoi a semnalizat și numai după aceea a schimbat banda. Petentul a arătat că mașina poliției se afla în spatele său la o distanță considerabilă și nu avea plafonul curățat, girofarul fiind acoperit de zăpadă, astfel încât nu ar fi putut vedea eventualele semnale luminoase aprinse.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.

Instanța a reținut că deși i s-a pus în vedere petentului să depună la dosar în copie procesul verbal atacat acesta nu s-a conformat obligației stabilite de instanță în sarcina sa, în timp ce intimatul a depus la dosar raportul agentului constatator și declarația martorului asistent.

Totodată, la termenul din data de 05.03.2013 s-a încuviințat petentului proba cu înscrisuri și proba cu un martor, acordându-se un nou termen în vederea administrării probelor. Nici la acest termen petentul nu a înțeles să depună la dosar copia procesului verbal atacat. În aceste condiții, instanța a reținut că petentul nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal.

Instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Din documentele depuse de intimată și din plângerea contravențională, instanța reține punctele de vedere ale părților asupra situației de fapt din data de 10.12.2012, ora 7.30, incinta aeroportului Henri C., însă, în lipsa procesului verbal, din culpa procesuală a petentului, nu poate fi analizată legalitatea și temeinicia aplicării sancțiunii contravenționale.

Petentul a avut posibilitatea ca, prin probele încuviințate, să facă dovada unei situații de fapt contrare celei constatate, însă acesta nu a înțeles să prezinte martorul și nici să depună înscrisul esențial – procesul verbal de contravenție.

Împotriva acestei sentințe petentul a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, . reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond anularea procesului verbal de contravenție și a sancțiunilor prevăzute de acesta.

În motivarea cererii se recurs, petentul a arătat că prin Procesul Verbal de contravenție, agentul constatator i-a aplicat sancțiunea principala, respectiv amenda contravențională in cuantum de 420 lei (6 puncte amenda a câte 70 lei), iar ca sancțiune complementara, -4 puncte de penalizare, însă nu se menționează sub nicio forma faptul ca ar fi fost încadrat pe banda de circulație fara a acorda prioritate mașinii de politie aflata in mers, in spatele său (la o distanta considerabila si greu de observat, întrucât mașina politiei era acoperita de zăpada, necurățata).

In procesul-verbal atacat, agentul constatator menționează si îl sancționează exclusiv pentru neprezentarea documentelor cerute la control, precizând in mod clar ca a fost "depistat conducând auto B 90 PwR in fața terminalului Plecări Internaționale, neprezentând pentru control permisul de conducere si cartea de identitate".

Recurentul – petent a mai arătat faptul că nu consideră, ca simplul fapt de a conduce propriul autoturism in incinta Aeroportului Internațional Henri Coanda, reprezintă un motiv suficient pentru a fi oprit de politie si pentru a i se soIicita actele la control, ci un abuz al agentului constatator. În procesul-verbal de constatare a contravenției nu se precizează faptul ca ar fi fost oprit pentru neacordarea de prioritate mașinii de politie.

Se mai arată că procesul-verbal atacat este lovit de nulitate, întrucât a fost completat fără sa respecte toate elementele prevăzute in mod obligatoriu de art. 16 alin. 1 din OG_, care prevede că: „ ProcesuI-verbaI de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data si locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea si instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate. inclusiv codul numeric personal, ocupația si locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost săvârșita și arătarea tuturor împrejurărilor ce servi la aprecierea faptei si la evaluarea pagubelor pricinuite".

În procesul verbal contestat nu numai că nu este descrisă amănunțit fapta și nu sunt prezentate împrejurările săvârșirii contravenției, dar nu este menționată nicio contravenție pe care să o săvârșească și să justifice în orice mod oprirea sa de către agentul constatator.

Agentul constatator a completat în procesul-verbal doar temeiurile legale pentru calculul amenzii și a punctelor de penalizare, care se referară la refuzul său de a prezenta cartea de identitate si permisul de conducere in urma comportamentului sau abuziv si a limbajului injurios folosit la adresa acestuia.

Cererea de recurs este întemeiată pe dispoz. O.G nr.2/2001, OUG 195/2OO2 și art. 304 ind. 1 C., art. 305 C.

Intimata, deși legal citată nu a depus întâmpinare.

În calea de atac, nu au fost solicitate probe noi.

Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:

În fapt, prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._/10.12.2012 întocmit de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 420 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 pct. 1 lit. c) din OUG nr. 195/2002, întrucât la data de 10.12.2012, ora 07,40, a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ în fața terminalului “Plecări internaționale” din aeroportul Henri C. și nu a prezentat pentru control permisul de conducere și cartea de identitate.

În drept, instanța reține că, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.

Este adevărat că OG 2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de contravenție însă, având în vedere că acesta este un act administrativ, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica judiciară se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția relativă de legalitate, astfel încât, din această perspectivă și în baza art. 1169 C.civ, îi revine petentului obligația de a propune și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute de agentul constatator în procesul-verbal de constatare a contravenției.

Dincolo de prevederile dreptului național român, instanța reține că, cel puțin după pronunțarea cauzei A. împotriva României (hotărârea CEDO-Secția a III-a din 04.10.2008), este fără putință de tăgadă faptul că materia contravențională română se încadrează în noțiunea de „acuzație în materie penală” prevăzută de art. 6 paragraful 1 CEDO, astfel încât devin incidente toate garanțiile prevăzute de Convenția europeană, inclusiv prezumția de nevinovăție.

Însă, instanța subliniază că, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, rezultă că art. 6 paragraful 2 din CEDO nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (hotărârea Salabiaku împotriva Franței din 7.10.1988).

Mai mult, Curtea europeană a statuat că, prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (hotărârea Janosevic împotriva Suediei, par. 101).

Făcând aplicarea jurisprudenței europene mai sus prezentate la procedura contravențională judiciară reglementată de OG 2/2001, instanța reține că prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 din Convenție și, implicit, nici art. 21 alin. 3 din Constituție privind dreptul la un proces echitabil.

De altfel, astfel cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională în decizia nr. 349/2003, persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta atacă în justiție procesul-verbal de constatare a contravenției, iar instanța respinge plângerea formulată ca neîntemeiată, însă în acest caz nu se poate reține că s-a încălcat principiul prezumției de nevinovăție, căci răspunderea contravenientului a fost stabilită, așa cum prescriu Constituția și Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, prin hotărâre judecătorească definitivă.

A. Examinând modul de încheiere a procesului-verbal contestat, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident niciunul dintre cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 17 din OG 2/2001, care să poată fi invocate din oficiu de către instanța de judecată.

Petentul a invocat faptul că în cuprinsul procesului – verbal de contravenție nu a fost consemnat faptul că s-ar fi încadrat pe banda de circulație fără a acorda prioritate de trecere autovehiculului de poliție. În aprecierea tribunalului, această critică nu poate fi primită, întrucât petentul nu a fost sancționat pentru o asemenea faptă, ci pentru neprezentarea pentru control a documentelor solicitate.

S-a mai susținut faptul că au fost încălcate prevederile art. 16 din OG nr. 2/2001, în sensul că lipsește descrierea faptei contravenționale. Tribunalul apreciază această critică ca fiind neîntemeiată, având în vedere că în cuprinsul procesului – verbal de contravenție a fost realizată descrierea faptei contravenționale, cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și a tuturor împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea pagubelor pricinuite.

B. Constatând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța apreciază că acesta se bucură și de o prezumție de temeinicie, astfel cum reiese din economia dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, prezumție relativă care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.

Această probă trebuie să fie făcută de către contestator, în calitate de titular al plângerii contravenționale.

În cauza de față, însă, instanța constată că petentul nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta fiind, așadar, răsturnată.

Având în vedere că petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în procesul-verbal, tribunalul reține că acesta se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 312 C. pr. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurentul – petent R. P. I. în contradictoriu cu intimata SECȚIA R. DE POLIȚIE TRANSPORTURI BUCUREȘTI- BIROUL DE POLIȚIE AEROPORT HENRI C., împotriva sentinței civile nr. 2889 pronunțată la data de 26.04.2013 de Judecătoria B., ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2014.

Președinte,

N. P. G.

Judecător,

M. E.

Judecător,

C. D.

Grefier,

M. P. M.

M.M. 28 Aprilie 2014

Redactat ME –02.06.2014 - 2 ex.

Jud. fond Tășcan A.– Jud. B.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 996/2014. Tribunalul ILFOV