Anulare act administrativ. Sentința nr. 2973/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2973/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 03-11-2014 în dosarul nr. 420/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 2973/2014
Ședința publică de la 03 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. F.
Grefier I. M. G.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul B. L. G., în contradictoriu cu pârâții I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara și I. G. al Poliției de Frontieră, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier de ședință după care,
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din data de 27.10.2014, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.01.2014 și înregistrată sub nr._, reclamantul B. L. G., a formulat cerere de chemare în judecată a pârâților Inspectoratului T. al Poliției de Frontieră Timișoara și Primarului C. Cujmir, pentru a se dispune anularea Dispoziției nr. S/_/27.11.2013 emisă de Șeful Inspectoratului T. al Poliției de Frontieră Timișoara prin care a fost sancționat disciplinar cu "amânarea promovării în gradul profesional următor pe o perioadă de un an", anularea Dispoziției nr._/06.01.2014 emisă de Șeful Inspectoratului T. al Poliției de Frontieră Timișoara prin care i s-a respins contestația formulată împotriva Dispoziției nr. S/_/27.11.2013; cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că în luna decembrie a primit comunicarea nr._ din 28.11.2013 prin care i s-a adus la cunoștință, faptul că prin dispoziția nr. S/_/27.11.2013 emisă de Șeful Inspectoratului T. al Poliției de Frontieră Timișoara, prin care a fost sancționat disciplinar cu "amânarea promovării în gradul profesional următor pe o perioadă de l(un) an", motivarea din comunicare a fost aceea că în data 21 ianuarie 2013 a participat la un interviu în mass-media publicat(difuzat nn) de postul de televiziune Antena 3, iar aceste declarații au fost preluate și publicate(în scris) în presa locală din jud. M. prin care s-ar încălcat principiul prezumției de nevinovăție și ar fi lezat dreptul la propria imagine, fără a se preciza despre ce a declarat în acel interviu și în ce au constat, în concret, declarațiile care au prejudiciat imaginea Centrului Medical M..
A susținut că dispoziția S/_/27.11.2013 nu i-a fost comunicată prin adresa de înștiințare nr._ din 28.11.2013 este menționat că s-a efectuat o cercetare disciplinara asupra reclamantului de către comisia de disciplina constituita la nivelul I.T.P.F. Timișoara în baza Dispoziției Șefului I.T.P.F. Timișoara nr._ din 19.11.2013.
A învederat că dispoziția S/_/27.11.2013 este nelegală, întrucât Centrul Medical Județean M. nu este in subordinea I.T.P.F. Timișoara, ci este in subordinea Direcției Medicale a M.A.I., iar în acest caz I.T.P.F. Timișoara nu poate să aplice sancțiuni cu privire la presupuse prejudicii de imagine aduse acestui centru și cu atât mai puțin ale M.A.I. doar daca M.A.I. consideră ca i s-a prejudiciat imaginea, atunci cel în măsura să dispună cercetarea disciplinara trebuia sa fíe M.A.I. - ca fiind organul administrativ central.
A precizat că I.T.P.F. Timișoara nu este competenta sa constate daca s-a încălcat sau nu "principiul prezumției de nevinovăție și s-a lezat dreptul la propria imagine" cu atât mai mult chiar în comunicarea nr._ din 28.11.2013 este specificat că "cercetările efectuate nu au fost finalizate în acest caz" si fără a se preciza în mod concret imaginea a cărei persoane a fost prejudiciată și presupusa abatere disciplinara nu a fost săvârșita în "îndeplinirea atribuțiunilor de serviciu".
Cu privire la sancțiunea aplicata a precizat că este nelegala deoarece dispozițiile art. 57 lit.b din Legea nr. 360/2002 - privind Statutul Polițistului nu pot fi aplicate întrucât nu s-a dovedit ca a comis cu vinovăție neglijență manifestată în îndeplinirea obligațiunilor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici și cu atât mai puțin de la autoritățile anume abilitate de lege.
A susținut că în afara orelor de program și în mod evident în afara unității, nu a făcut altceva decât sa prezinte ceea ce deja se cunoștea si nu a făcut nici un fel de afirmații cu privire la vinovăția sau nevinovăția celor pentru care s-au întocmit acte premergătoare de urmărire penală.
A învederat că nu a prezentat nici un fel de informații și date obținute în exercitarea atribuțiunilor de serviciu si nici nu a comentat astfel de date și informații, ci pur și simplu și-a exprimat o opinie față de ceea ce a făcut ca cetățean, iar sancțiunea aplicată este nelegală pentru ca nu a săvârșit nici o abatere din cele reținute în sarcina sa, ci dimpotrivă a fost supus la o . abuzuri din partea domnului D. I. si în loc sa fie acesta sancționat tot reclamantului i s-a aplicat o sancțiune, fără nici un suport legal.
Chiar dacă s-ar considera ca a adus atingere de imagine Centrului Medical Județean M. (deși nu se poate ajunge la nici o astfel de concluzie, nefăcând nici o declarație cu privire la această structură a MAI) sancțiunea aplicata este vădit disproporționată si se trece la una din cele mai grave sancțiuni disciplinare exceptând retrogradarea din funcție și destituirea din politie.
Potrivit dispozițiilor art. 61 alin 1 din Legea nr. 360/2002 a formulat contestație împotriva Dispoziției SI_/27.11.2013, în condițiile în care aceasta nu i-a fost comunicată, adresându-se Șefului ierarhic superior celui care a aplicat sancțiunea respectiv Inspectorului G. al IGPF care în soluționarea contestației a dispus respingerea acesteia ca neîntemeiată, prin Dispoziția nr._/06.01.2014, deși a precizat că este vinovat și că nu s-a aplicat corect sancțiunea, fapt pentru care a formulat contestație și împotriva acestei dispoziții solicitând anularea ei.
În drept și-a întemeiat prezenta pe dispozițiile art. 61 alin. 3 din Legea nr. 360/2002 si art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
În dovedirea cererii reclamantul a anexat următoarele înscrisuri: copie CI, comunicarea nr._ din 28.11.2013, Dispoziția nr. nr._/06.01.2014.
La data de 05.03.2014 a formulat întâmpinare pârâta I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara, la acțiunea introdusă de reclamantul B. L. G..
A solicitat să se constate că actele administrative a căror anulare se cere sunt emise cu îndeplinirea tuturor procedurilor și a prevederilor legale aplicabile polițiștilor, îndeplinind toate condițiile de formă, drept pentru care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare a precizat că reclamantul are calitatea de polițist și gradul profesional de agentul principal de poliție fiind încadrat la Sectorul Poliției de Frontieră Drobeta Turnul S.(SPF Drobeta Turnu Severin) din cadrul I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara(ITPF Timișoara).
La data de 21.01.2013 orele 13.25 postul de televiziune „Antena 3" a difuzat un material audio - video în care a fost prezentat un interviu cu agent principal de poliție B. Laurențiun - G. din cadrul SPF Drobeta T. - S., fost conducător auto pe ambulanța Centrului medical, în care acesta a acuzat conducerea Centrului de eliberarea ilegală a unor rețete medicale, fiind sesizat de cele afirmate pe postul de televiziune, șeful ITPF Timișoara care a dispus efectuarea unor verificări în cauză de către un ofițer din cadru Biroului Control, iar rezultatul verificărilor a fost materializat prin Raportul Nr. S/_ din 05.03.2013.
A arătat că, ca urmare a cercetării prealabile ofițerul desemnat a prezentat raportul de terminare a cercetării prealabile", adjunctului șefului ITPF Timișoara aflat la conducerea instituției, care în conformitate cu prevederile art.36 lit.c) din OMAI Nr.400/2004 a hotărât sesizarea și consultarea consiliului de disciplină numind o comisie în acest sens.
La data de 22.11.2013 consiliul de disciplină a propus prin încheierea Nr._, în unanimitate, aplicarea sancțiunii disciplinare pentru neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege" prevăzută de art. 57 lit.b) din Legea 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 12 alin.l lit.b) din Ordinul M.A.I. Nr.400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Afacerilor Interne.
A precizat că ulterior reclamantul a formulat contestație înaintată la I. G. al Poliției de Frontieră competentă spre soluționare, iar Șeful ITPF Timișoara a dispus prin Dispoziția Nr._ din 24.12.2013 suspendarea aplicării sancțiunii disciplinare până la soluționarea contestației.
Inspectorul G. al Inspectoratului G. al Poliției de Frontieră, soluționând contestația, a dispus, prin Dispoziția Nr.l11502 din 06.01.2014, respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea sancțiunii aplicate, acesta fiind comunicată reclamantului la data de 17.01.2014.
Cu privire la capătul 2 al cererii a făcut precizarea că Dispoziția Nr. l11502 din 06.01.2014 este emisă de I. G. al Poliției de Frontieră și nu de I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara așa cum a consemnat reclamantul, motiv pentru care a solicitat introducerea în cauză a Inspectoratului G. al Poliției de Frontieră.
Potrivit art.45 alin.2 din Legea 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia: „polițistul poate prezenta în public numai în condițiile stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor, informații și date obținute în exercitarea atribuțiunilor de serviciu sau poate face comentarii referitoare la astfel de date și informații, dacă prin acestea nu este încălcat principiul prezumției de nevinovăție ori nu sunt lezate dreptul la propria imagine, demnitate, viața intimă, familială ori privată a persoanei sau nu este prejudiciată finalizarea urmării penale într-o cauză aflată în curs de cercetare ori judecare ";
Potrivit art.4 alin. 1 din O.M.A.I. nr.319/2002 privind mediatizarea datelor și informațiilor obținute în exercitarea atribuțiunilor de serviciu de către lucrătorii Ministerului de Interne potrivit căruia: „accesul la informațiile de interes public și comunicarea acestora către mijloacele de informare în masă se vor face cu respectarea drepturilor și libertăților constituționale, astfel încât să nu se încalce principiul prezumției de nevinovăție și să nu fie lezate demnitatea, viața particulară a persoanei, dreptul la propria imagine, măsurile de protecție a tinerilor sau siguranța națională".
Conform O.M.A.I. nr.400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din M.A.I. șeful unității, în cazul de față, șeful I.T.P.F. Timișoara din care face parte polițistul are competență legală de a dispune cercetarea prealabilă, consultarea Consiliului de Disciplină și sancționarea polițistului, art.15 alin.2 din O.M.A.I. nr.400/2004 prevăzând că: „Pentru prevenirea comiterii de abateri de către polițiști, în raport cu caracterul și gravitatea fiecărui caz în parte, șeful este obligat să ia una din următoarele măsuri: să-i sancționeze disciplinar, conform competenței, după cercetarea prealabilă și consultarea Consiliului de disciplină, în condițiile legii.
În dovedire a anexat următoarele înscrisuri: Dispoziția Șefului ITPF Timișoara Nr._ din 08.03.2013 privind desemnarea ofițerului cu cercetarea prealabilă; articol de presă din ziarul „Gazeta de sud"; adresa Nr.507228SJAMH din 22.10.2013 emisă Serviciul Județean Anticorupție M.; adresa Nr._ din 17.10.2013 emisă de ofițerul desemnat cu cercetarea prealabilă; adresa Nr._ din 30.07.2013 emisă de Centru Medical Județean M.; adresa Nr. l864904 din 09.08.2013 emisă de SRU - ITPF Timișoara; proces verbal din data de 08.08.2013 încheiat de ofițerul desemnat cu cercetarea prealabilă; citație Nr._ din 05.08.2013; raport personal al agent principal de poliție B. L. - G. din data de 07.08.2013; citație Nr._ din 05.11.2013; proces verbal de prezentare a conținutului raportului de cercetare prealabilă din 06.11.2013; Raportul de terminare a cercetării prealabile cu Nr. l855578 din 06.11.2013; Dispoziția Nr.l901369 din 24.12.2013 privind suspendarea aplicării sancțiunii disciplinarea; Dispoziția Nr. l11502 din 06.01.2014 emisă de I. G. al Poliției de Frontieră, privind respingerea contestației, adresa Nr.l869272 din 28.11.2013 emisă de Serviciul Resurse Umane din cadrul ITPF Timișoara.
Prin încheierea de ședință din data de 19.05.2014, reclamantul a renunțat la conceptarea în calitate de pârât a Primarului comunei Cujmir și a fost introdus în cauză în calitate de pârât I. G. al Poliției de Frontieră.
La data de 12.06.2014 a formulat întâmpinare pârâtul I. G. al Poliției de Frontieră invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, în ceea ce privește primul capăt de cerere vizând anularea Dispoziției nr. S/_ din 27.11.2013 emisă de către I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara, prin care"s-a dispus sancționarea disciplinară cu amânarea promovării în gradul"profesional următor pe o perioadă de 1(un)an.
A motivat că spre deosebire de capacitatea procesuală care se apreciază în general, pentru o anumită categorie de persoane, calitatea procesuală se determină în concret, la speță, în raport de litigiul dedus judecății, altfel spus, numai o anumită persoană poate fi reclamant(ă), respectiv pârât(ă), în cadrul raportului juridic litigios, condiția calității procesuale prezintă o importanță considerabilă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care își dispută dreptul în litigiu.
A precizat că deși condiția calității procesuale nu este reglementată, în mod expres, în legislația noastră, atât doctrina, cât și literatura de specialitate, analizând calitatea procesuală, au statuat că legitimarea procesuală nu se raportează, cu necesitate la raportul juridic dedus judecății, ci la dreptul reclamantului de a reclama în justiție si. corelativ, la obligația pârâtului de a răspunde la pretențiile formulate prin actul de investire al instanței, de către reclamant.
Personalitatea juridică a Inspectoratului T. al Poliției de Frontieră Timișoara rezidă din dispozițiile art. 12 alin. 4 din O.U.G. nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române, cu modificările și completările ulterioare, unde se stipulează faptul că „La frontiera cu fiecare stat vecin, exceptând județele Tulcea și C., se organizează și funcționează inspectorate teritoriale cu personalitate juridică".
Având în vedere aspectele învederate, a solicitat să se constate lipsa calității procesuale pasive a Inspectoratului G. al Poliției de Frontieră precum și admiterea excepția astfel cum a fost invocată, în ceea ce privește primul capăt de cerere.
Referitor la fondul cauzei a apreciat că acțiunea reclamantului este nefondată.
În motivare a arătat că, reclamantul B. L. G. a fost sancționat disciplinar prin Dispoziția Șefului I.T.P.F. Timișoara nr. S/_ din 27.11.2013 cu „amânarea promovării în gradul profesional următor pe o perioadă de 1(un)an", conform prevederilor art. 58 lit. c) din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, în sarcina polițistului s-a reținut abaterea disciplinară de „neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege" prevăzută la art. 57 lit. „b" din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art.12 alin.(1) lit. „b" din O.M.A.I. nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Afacerilor Interne, cu modificările și completările ulterioare, constând în aceea că în data de 21.01.2013, polițistul de frontieră a participat la un interviu în mass-media difuzat de postul de televiziune Antena 3, ocazie cu care declarațiile agentului au fost preluate și publicate de presa locală, din M., prejudiciind imaginea Centrului Medical M., a funcționarilor publici din această structură, precum și a Ministerului Afacerilor Interne.
Cu privire la cuprinsul Raportului nr. S/_ din 05.03.2013, întocmit de ofițeri din cadrul Biroului Control al I.T.P.F. Timișoara, cu rezultatul verificărilor efectuate, în lucrarea nr. S/_/25.01.2013, privindu-l pe agentul principal de poliție B. L.-G., din cadrul Sectorului P.F. Drobeta Turnu Severin, s-au efectuat verificări și s-au confirmat unele aspecte cu privire la comiterea abaterii disciplinare de neglijentă manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege și s-a dispus efectuarea cercetării prealabile a polițistului nominalizat prin Dispoziția șefului I.T.P.F. Timișoara nr._ din 08.03.2013, iar în urma definitivării cercetării prealabile, prin raportul cu nr._ din 06.11.2013, s-a dispus constituirea Consiliului de Disciplină în vederea analizării legalității, temeiniciei cercetării si a pertinenței soluțiilor formulate, în raportul de cercetare prealabilă, în conformitate cu prevederile art. 44 din O.MAI.400/2004.
Prin încheierea întocmită de Consiliul de disciplină a concluzionat că soluțiile formulate în raportul de cercetare prealabilă sunt pertinente și a propus aplicarea sancțiunii disciplinare cu "amânarea promovării în gradul profesional pe o perioadă de 1 an", agentului principal de poliție B. L.-G., conform art. 57 lit. b) din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului si art. 12 pct. 1, lit. b) din O.M.A.I nr. 400/2004 privind regimul disciplinar din MAI, iar la propunerea Consiliului de disciplină, adjunctul șefului Inspectoratului T. al Politiei de Frontieră Timișoara, înlocuitor legal la conducerea inspectoratului - conform dispoziției zilnice pe unitate - a dispus sancționarea disciplinară a agentului contestatar cu "amânarea promovării în gradul profesional următor pe o perioadă de 1 (un) an", pentru „neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici, sau de la autoritățile abilitate de lege".
Cu privire la afirmația reclamantului privind faptul că "I.T.P.F. Timișoara, nu este competent să constate dacă s-a încălcat sau nu principiul prezumției de nevinovăție fără a se preciza în mod concret imaginea cărei persoane a fost prejudiciată" - polițistul a făcut comentarii în mass - media, cu privire la date si informații în care a fost prejudiciată imaginea unei structuri din cadrul MAI, iar agentul de politie este angajat al inspectoratului T. al Poliției de Frontieră Timișoara, încălcând astfel prevederile Ordinului MAI. nr. 319/2002, privind mediatizarea datelor și informațiilor obținute în exercitarea atribuțiunilor de serviciu de către lucrătorii Ministerului Afacerilor Interne, acesta având obligația permanentă de a îndeplini ordinele și dispozițiile legale.
A motivat că sancțiunea aplicată polițistului a fost legală, în urma efectuării cercetării prealabile și a consultării Consiliului de disciplină, constituit la nivelul U.P.F. Timișoara, conform Legii nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului și Ordinului MAI. nr. 400/2004 privind regimul disciplinar din Ministerul Afacerilor Interne, acesta făcându-se vinovat de încălcarea îndatoririlor de serviciu, angajând astfel răspunderea sa disciplinară.
Totodată, în anul 2012, în urma unor evenimente apărute în mass-media, reclamantul a fost evaluat psihologic (fiind monitorizat de către psihologul unității din anul 2008), i s-a retras armamentul din dotare și a fost trimis la Spitalul M. de Urgență C. pentru expertizare, în urma acesteia fiind diagnosticat cu o afecțiune psihiatrică, iar ulterior, în cursul anului 2013, a fost examinat și la Spitalul de Urgență "D.Gerota"- București, rezultatul fiind "clasat apt limitat pentru serviciul în poliție cu revizuire peste 1 an".
Pe fondul acestor împrejurări, reclamantul B. L.-G. a formulat și a făcut sesizări la mai multe autorități ( D.N.A., D.G.A., Direcția Medicală a MAI.), a dat interviuri și declarații în mass-media locală și centrală (fiind reclamați șeful Centrului Medical Județean M., comisarul sef de poliție D. I., psihologul unității, comisar șef de poliție C. M. și alte cadre din structurile MAI.), polițistul neținând cont de prevederile legale, cercetările nefiind finalizate în acel caz.
De la data încadrării și până în prezent, polițistul a fost apreciat cu calificativul „B." în perioada 2004 - 2007, „Foarte B." în perioada 2008 - 2010 și „B." pentru perioada 2011 -2012, fiind sancționat disciplinar în anul 2008, cu "diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 5% pe o perioadă de 2 luni", de asemenea pentru „neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege".
In consecință, a solicitat să se constate că actele administrative a căror anulare se solicită sunt temeinice și legal întocmite, solicitând anularea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, cu consecința S/_ din 27,11.2013 și a Dispoziției nr._ din 06.01.2014.
Prin încheierea de ședință din data de 15.09.2014, sub aspectul probatoriului instanța a dispus emiterea unei adrese către I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara, relațiile fiind depuse la dosar filele nr. 154-223.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamantul B. L. G., a solicitat în contradictoriu cu pârâții I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara și I. G. al Poliției de Frontieră anularea Dispoziției nr._/27.11.2013 emisă de Șeful Inspectoratului T. al Poliției de Frontieră Timișoara prin care a fost sancționat disciplinar cu "amânarea promovării în gradul profesional următor pe o perioadă de un an" și anularea Dispoziției nr._/06.01.2014 emisă de I. G. al Poliției de Frontieră prin care i s-a respins contestația formulată împotriva Dispoziției nr._/27.11.2013.
În ceea ce privește Dispoziția nr._/27.11.2013 emisă de Șeful Inspectoratului T. al Poliției de Frontieră Timișoara se reține că este nelegală și va fi anulată pentru următoarele considerente:
La termenul din 15.09.2014 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului IGPF cu privire la petitul privind anularea dispoziției nr._/27.11.2013 și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu IGPF având ca obiect anularea acestei dispoziții, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin dispoziția contestată, reclamantul a fost sancționat disciplinar, conform prevederilor art. 58 lit. c) din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, în sarcina polițistului s-a reținut abaterea disciplinară de „neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege" prevăzută la art. 57 lit. „b" din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art.12 alin.(1) lit. „b" din O.M.A.I. nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Afacerilor Interne, cu modificările și completările ulterioare, constând în aceea că în data de 21.01.2013, polițistul de frontieră a participat la un interviu în mass-media difuzat de postul de televiziune Antena 3, ocazie cu care declarațiile agentului au fost preluate și publicate de presa locală din M., prejudiciind imaginea Centrului Medical M., a funcționarilor publici din această structură, sunt aduse prejudicii de imagine Ministerului Afacerilor Interne, este încălcat principiul prezumției de nevinovăție și este lezat dreptul la propria imagine.
S-a reținut încălcarea prevederilor art.43 alin.1, art.46 din Legea nr.188/1999, art.45 alin.2 din Legea nr.360/2002, art. 4 alin.1 din OMAI nr.319/2002.
Reclamantul contestă competența ITPF Timișoara de constatare a abaterii disciplinare și de aplicare a sancțiunii corespunzătoare, susținere care însă nu poate fi primită, deoarece reclamantul este încadrat în această unitate. De asemenea IPTF Timișoara este abilitat să constate dacă faptele concrete săvârșite de polițist întrunesc elementele constitutive ale vreunei abateri disciplinare.
Potrivit art. 55 din Legea nr.360/2002, încălcarea de către polițist, cu vinovăție, a îndatoririlor de serviciu angajează răspunderea sa disciplinară, materială, civilă sau penală, după caz.
Constituie abateri disciplinare, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, următoarele fapte săvârșite de polițist, comise cu vinovăție (art.57 din Legea nr.360/2002):
a) comportarea necorespunzătoare, în serviciu, familie sau în societate, care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției;
b) neglijența manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege;
c) întârzierea repetată sau nejustificată a soluționării lucrărilor;
d) depășirea atribuțiilor de serviciu ori lipsa de solicitudine în relațiile cu cetățenii;
e) absența nemotivată ori întârzierea repetată de la serviciu;
f) producerea de pagube materiale unității din care face parte sau patrimoniului Ministerului Administrației și Internelor;
g) încălcarea normelor privind confidențialitatea activității desfășurate;
h) nerespectarea prevederilor jurământului de credință;
i) imixtiunea ilegală în activitatea altui polițist;
j) intervenția pentru influențarea soluționării unor cereri privind satisfacerea intereselor oricărei persoane.
Reclamantului i se impută că prin faptele sale (declarații în mass media) a săvârșit abaterea disciplinară de la litera b, neglijența manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege.
Instanța constată că din punct de vedere al vinovăției, această abatere poate fi săvârșită numai din culpă. Deși textul legal nu face vreo mențiune asupra formei de vinovăție, atât din sensul literar al termenului, cât și cel juridic (analizat mai ales în jurisprudența și doctrina penală) reiese că neglijența nu presupune săvârșirea faptei cu intenție, ci în mod necesar existența unei culpe și constă în încălcarea unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă.
Or, în cazul reclamantului nu se putea reține această abatere, întrucât declarațiile sale pretins vătămătoare nu presupun culpa, ci intenția. Prin urmare, în mod incorect s-a reținut în sarcina reclamantului neglijența manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, aspect care este de natură a conduce la anularea dispoziției contestate, deoarece fapta reclamantului este săvârșită cu intenție și nu poate întruni elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute la art.57 lit.b din Legea nr.360/2002.
Prin dispoziția contestată, reclamantului i se impută și nerespectarea prevederilor art.43 alin.1, art.46 din Legea nr.188/1999, art.45 alin.2 din Legea nr.360/2002, art. 4 alin.1 din OMAI nr.319/2002.
În ceea ce privește prevederile art.43 alin.1, art.46 din Legea nr.188/1999, se reține că potrivit acestor dispoziții „funcționarii publici au obligația să își îndeplinească cu profesionalism, imparțialitate și în conformitate cu legea îndatoririle de serviciu și să se abțină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcționarilor publici” și respectiv „Funcționarii publici au obligația să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu, precum și confidențialitatea în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției publice, în condițiile legii, cu excepția informațiilor de interes public”.
Instanța constată însă că aceste prevederi nu sunt incidente, deoarece reclamantul este funcționar public cu statut special, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.360/2002, prevederi speciale care se aplică cu prioritate.
Potrivit art.45 alin.2 din Legea nr.360/2002, „ Polițistul poate prezenta în public, numai în condițiile stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor, informații și date obținute în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau poate face comentarii referitoare la astfel de date și informații, dacă prin acestea nu este încălcat principiul prezumției de nevinovăție ori nu sunt lezate dreptul la propria imagine, demnitatea, viața intimă, familială ori privată a persoanei sau nu este prejudiciată finalizarea urmăririi penale într-o cauză aflată în curs de cercetare ori de judecare”.
De asemenea, conform art.4 alin.1 din OMAI nr.319/2002, accesul la datele și informațiile de interes public și comunicarea acestora către mijloacele de informare în masă se vor face cu respectarea drepturilor și libertăților constituționale, astfel încât să nu se încalce principiul prezumției de nevinovăție și să nu fie lezate demnitatea, viața particulară a persoanei, dreptul la propria imagine, măsurile de protecție a tinerilor sau siguranța națională.
Aceste prevederi legale nu sunt aplicabile reclamantului. Astfel, Ordinul nr.319/2002 are în vedere informarea populație în legătură cu activitatea curentă a MAI sau rezultatele verificărilor interne cu privire la sesizările populației asupra modului în care lucrătorii MAI își exercită atribuțiile legale. Or, reclamantul nu se află în niciuna dintre aceste situații, acesta sesizând săvârșirea unor fapte penale de către un alt cadru MAI.
Din probele administrate în cauză rezultă că la data de 21.01.2013 postul de televiziune „Antena 3" a difuzat un material audio - video în care a fost prezentat un interviu cu reclamantul B. L. G., înregistrare care se află la dosarul cauzei pe suport CD, din vizionarea căruia rezultă următoarele:
Prezentator (min 00:00-00:20): În M., un medic de la centrul medical de acolo este acuzat ca ar fi băgat in buzunar importante sume de bani din fondurile spitalului. Prescria rețete false colegilor săi iar apoi împărțeau banii pe care ii luau de la farmaciile cu care aveau contract.
Comentariu reporter (min 00:21-00:34): Neregulile puse la cale de seful centrului medical M. au fost descoperite de un asistent si de un agent de politie. Cei doi au găsit mai multe ilegalități in rețetele eliberate de medicul I. D., așa ca si-au anunțat superiorii. Mai mult, au făcut si un denunț la DNA.
Reclamant B. G. L. (min 00:35-00:49): Din cele 131 de rețete predate Serviciului de Investigare a Fraudelor, deci numai din 131, sunt selectate aceste 131 de rețete, este undeva vorba de o suma de 580 de milioane
Comentariu reporter (min 00:50-00:55): În momentul in care si-a dat seama ca subalternii săi l-au dat in vileag, medicul a început sa-i acuze ca au probleme psihice.
Reclamant B. G. L. (min 00:35-01:03): A plecat cu carnetele noastre de sănătate, a mea si a colegului meu la dansul, ca sa demonstreze ca noi suntem nebuni, ca avem probleme psihice.
Comentariu reporter (min 01:04-01:14): Din 2011 de când a fost numit la conducerea centrului, medicul a eliberat sute de rețete cu diagnostice false, pentru ca astfel putea prescrie medicamente foarte scumpe, iar banii ii baga in buzunar.
In intervalul 01:14-01:33 este prezentat un interviu cu purtătorul de cuvânt al IPJ M., fără legătură cu cauza de fata.
Comentariu reporter (min 01:34-01:37): In prezent, medicul împreună cu ceilalți colegi ai săi sunt urmariti penal.
In intervalul 01:38-01:53 este prezentat un interviu cu purtătorul de cuvânt al IPJ M., fără legătură cu cauza de fata.
Comentariu reporter (min 01:54-01:58) Corpul de control al Ministerului de Interne a fost trimis la Centrul medical M. pentru a face verificări.
In intervalul 01:59-05:08 prezentatoarea împreună cu un invitat din studio fac comentarii asupra acestui subiect..
Pe parcursul interviului sunt prezentate adresele emise de P. de pa lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin si IPJ M. din care rezulta ca se efectuează cercetări împotriva numitului D. I. pentru săvârșirea mai multor infracțiuni.
Din interviul dat de reclamant nu rezultă ca acesta a făcut afirmații denigratoare la adresa medicului I. D. sau a altor persoane.
Comentariile negative au fost făcute de reporter, prezentator si invitatul din studio, însă reclamantul nu este răspunzător de acestea.
De asemenea, la dosar au fost depuse extrase din articole de presă (filele nr.29-33). Din acestea rezultă că din declarațiile atribuite reclamantului, singura afirmație cu caracter posibil vătămător pentru alte persoane este „… nu ar fi normal să i se permită să comită aceste nereguli în continuare”, fapt ce denotă convingerea reclamantului că mediul șef al CMJ M. a săvârșit în activitatea sa fapte neconforme cu prevederile legale, însă nu se poate dovedi că autorul articolelor a preluat exact declarațiile reclamantului.
Este însa evident ca știrea in integralitatea sa a afectat imaginea Ministerului de Interne, iar reclamantul nu a fost abilitat să furnizeze astfel de informații în mass-media.
Cu toate acestea, instanța apreciază ca în situația reclamantului sunt aplicabile prevederile Legii nr. 571/2004 privind protecția personalului din autoritățile publice, instituțiile publice și din alte unități care semnalează încălcări ale legii.
Astfel, potrivit art.1, prezenta lege reglementează unele măsuri privind protecția persoanelor care au reclamat ori au sesizat încălcări ale legii în cadrul autorităților publice, instituțiilor publice și al altor unități, săvârșite de către persoane cu funcții de conducere sau de execuție din autoritățile, instituțiile publice și din celelalte unități bugetare.
În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație (art.3):
a) avertizare în interes public înseamnă sesizarea făcută cu bună-credință cu privire la orice faptă care presupune o încălcare a legii, a deontologiei profesionale sau a principiilor bunei administrări, eficienței, eficacității, economicității și transparenței;
b) avertizor înseamnă persoana care face o sesizare potrivit lit. a) și care este încadrată în una dintre autoritățile publice, instituțiile publice sau în celelalte unități prevăzute la art. 2.
Potrivit art.6, sesizarea privind încălcarea legii sau a normelor deontologice și profesionale, conform art. 4 lit. h), poate fi făcută, alternativ sau cumulativ:
a) șefului ierarhic al persoanei care a încălcat prevederile legale, potrivit art. 5;
b) conducătorului autorității publice, instituției publice sau al unității bugetare din care face parte persoana care a încălcat prevederile legale, potrivit art. 5, sau în care se semnalează practica ilegală, chiar dacă nu se poate identifica exact făptuitorul;
c) comisiilor de disciplină sau altor organisme similare din cadrul autorității publice, instituției publice sau al unității prevăzute la art. 2, din care face parte persoana care a încălcat legea, conform art. 5;
d) organelor judiciare;
e) organelor însărcinate cu constatarea și cercetarea conflictelor de interese și a incompatibilităților;
f) comisiilor parlamentare;
g) mass-media;
h) organizațiilor profesionale, sindicale sau patronale;
i) organizațiilor neguvernamentale.
Sesizând săvârșirea unor fapte penale de către o persoană cu funcție de conducere din instituția unde lucrează, reclamantul are calitatea de avertizor. În raport de prevederile art.6 din Legea nr.571/2004, chiar dacă a sesizat organele judiciare, reclamantului nu îi era interzis să se adreseze și mass-media.
În aceste condiții, având în vedere că avertizorii în interes public beneficiază de prezumția de bună-credință, în condițiile art. 4 lit. h), până la proba contrară, probă care nu a fost făcută de către pârâte, reclamantul beneficiază de protecție în fața comisiei de disciplină.
Indiferent cat de importanta ar fi imaginea Ministerului de Interne, instanța apreciază ca oricât de vătămătoare ar fi aceste dezvăluiri, interesul societății nu este ca reclamantul, având o obligație de loialitate față de angajator, să ascundă aceste informații de care a luat cunoștință, ci dimpotrivă acestea trebuie cunoscute de societate, având în vedere că MAI este o unitate publică, în slujba societății și finanțată de la bugetul de stat. De altfel, în cazul în care nu ar fi adus la cunoștința organelor abilitate aceste presupuse fapte penale, reclamantul ar fi putut el însuși să fie cercetat penal pentru omisiunea sesizării organelor judiciare.
Un ultim aspect care trebuie analizat în cauză îl reprezintă aplicabilitatea în cauză a Deciziei nr. 392/2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) și ale art. 62 alin. (3) din legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial nr. 667 din 11 septembrie 2014 (deci pe parcursul judecării cauzei).
Prin această decizie, au fost declarate neconstituționale prevederile art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) și ale art. 62 alin. (3) din legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului.
Potrivit art.59 alin.2, „Procedura cercetării prealabile se reglementează prin ordin al ministrului administrației și internelor.”, potrivit art.60 alin.1 „Aplicarea sancțiunilor disciplinare se face potrivit competențelor stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor, după expirarea termenului de contestare, prevăzut la art. 61 alin. (1), iar potrivit art.62 alin.1, „Consiliile de disciplină își desfășoară activitatea în baza regulamentului aprobat prin ordin al ministrului administrației și internelor.”
Cercetarea prealabilă a reclamantului, aplicarea sancțiunii disciplinare și activitatea consiliului de disciplină în cazul său au fost efectuate în temeiul acestor dispoziții declarate ulterior neconstituționale, precum și a ordinelor de ministru emise în aplicarea lor.
Potrivit prevederilor constituționale, deciziile CCR se publică în Monitorul Oficial. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Decizia de constatare a neconstituționalității face parte din ordinea juridică normativă, prin efectul acesteia prevederea neconstituțională încetându-și aplicarea pentru viitor”. Cu toate acestea, în mod formal, respectivele prevederi continuă, pe perioada în care sunt suspendate de drept, să fie în vigoare; numai Parlamentul sau Guvernul, după caz, au obligația de a abroga sau de a modifica respectivele acte normative, punându-le astfel de acord cu Constituția. Intervenția Parlamentului sau a Guvernului, în interiorul termenului în care dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept, în sensul celor stabilite prin decizia Curții Constituționale, reprezintă o expresie a caracterului definitiv și general obligatoriu al deciziilor instanței de contencios constituțional.
Excepția de neconstituționalitate, fiind, de principiu, o chestiune prejudicială, adică o problemă juridică a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluționarea litigiului cu care este conexă și un mijloc de apărare care nu pune în discuție fondul pretenției deduse judecății, nu poate constitui doar un instrument de drept abstract care să presupună aplicarea deciziilor de constatare a neconstituționalității numai raporturilor juridice care urmează a se naște, deci a unor situații viitoare ipotetice, întrucât și-ar pierde esențialmente caracterul concret; totodată, neconstituționalitatea nu are numai o funcție de prevenție, întrucât ea vizează în primul rând situația concretă a cetățeanului lezat în drepturile sale prin norma criticată și doar apoi dreptul pozitiv, în ansamblul său, astfel încât are, în mod evident, și o funcție sancționatorie. De aceea, aplicarea pentru viitor a deciziilor Curții vizează, în mod primordial, situațiile juridice pendinte, deci cele care nu au devenit facta praeterita ca urmare a necontestării lor.
În situația în care cauza se află pe rolul instanțelor judecătorești și sunt aplicabile dispozițiile declarate neconstituționale, dar în care nu a fost dispusă sesizarea CCR cu excepția de neconstituționalitate până la publicarea deciziei CCR, cum este cazul de față, se constată că litigiul se încadrează în ceea ce Curtea Constituțională a calificat ca fiind cauze pendinte la momentul publicării deciziei sale de admitere a excepției de neconstituționalitate. Curtea nu a condiționat aplicarea deciziei sale în litigiile aflate în curs de ridicarea unei excepții de neconstituționalitate anterior publicării deciziei, întrucât ceea ce are relevanță în privința aplicării acesteia este ca raportul juridic guvernat de dispozițiile legii declarate neconstituționale să nu fie definitiv consolidat, iar nu exercitarea unui mijloc procesual de apărare. De altfel, prin admiterea excepției, efectele deciziei Curții Constituționale se produc erga omnes. Or, o atare condiționare nu ar fi avut nici o rațiune și ar fi produs și consecințe discriminatorii între cetățeni aflați în aceeași situație juridică, respectiv având calitatea de părți într-un litigiu în care dispozițiile declarate neconstituționale sunt aplicabile și a cărui soluționare depinde de decizia pronunțată de Curtea Constituțională.
În consecință și aceste argumente sunt suficiente pentru a se dispune anularea deciziei contestate de reclamant.
Având în vedere că dispoziția nr._/27.11.2013 este nelegală și urmează a fi anulată, urmează ca și dispoziția nr._/06.01.2014, ca act subsecvent emis în soluționarea contestației formulate de reclamant împotriva primei decizii, să fie anulată.
În temeiul art.453 C.proc.civ., va obliga pârâții să plătească reclamantului suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul B. L. G. CNP_, cu domiciliul în mun. Drobeta-T.-S. ., .. 2, ., jud. M., cu domiciliul procedural ales la cab. av. N. I. C. din mun. Drobeta-T.-S., ., ., jud. M. în contradictoriu cu pârâții I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara cu sediul în Timișoara, .. 49, jud. T. și I. G. al Poliției de Frontieră cu sediul în București, ., sector 6.
Anulează dispozițiile nr._/27.11.2013 și nr._/06.01.2014.
Obligă pârâții să plătească reclamantului suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică de la 03 Noiembrie 2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. D. F. | ||
Grefier, I. M. G. |
Red. F.C.D./Teh. G.I.M.
5 ex./28.11.2014
cod operator 2626
| ← Pretentii. Sentința nr. 368/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 318/2014.... → |
|---|
