Pretentii. Sentința nr. 1976/2014. Tribunalul MEHEDINŢI

Sentința nr. 1976/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 30-05-2014 în dosarul nr. 2033/101/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL M.

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Sentința nr. 1976/2014

Ședința publică de la 30 Mai 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. T. B.

Grefier A. C. N.

Pe rol judecarea cauzei de C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta D. C. C. A. și pârâtele Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin, Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect pretenții suma de 1548 lei.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul registratură la data de 07.05.2014 a fost formulată de către reclamanta D. C. C. A. cerere de repunere pe rol a cauzei, după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a reținut-o spre soluționare.

TRIBUNALUL,

Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 06.02.2014 și înregistrată sub nr._ /2014, reclamanta D. C. C. A. în contradictoriu cu pârâtele: Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Administrația F. pentru Mediu, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 1548 lei reprezentând taxa specială de poluare pentru autoturismul second-hand achiziționat, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că a cumpărat un autoturism second-hand marca Renault Laguna și pentru a-l înmatricula în România a fost obligată să plătească o taxă de poluare la data de 23.02.2009 în valoare de 1548 lei. Precizează reclamanta că plata acestei taxe este discriminatorie și ilegală întrucât contravine Tratatului Comunității Europene, care în art.90 interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului coroborat cu prevederile Legii nr. 157/2005 și ale art. 148 alin. 2 din Constituție.

Mai arată reclamanta că prin încasarea acestei taxe nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne, iar din analiza dispozițiilor legale rezultă că taxa este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări, taxa nu este percepută.

Reclamanta a depus la dosar, în copie, înscrisuri: copie carte de identitate, contract de vânzare cumpărare, decizie de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule, referat de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule certificat de înmatriculare, dovada achitării taxei judiciare de timbru .

L a data de 07.05.2013 prin încheierea de ședință de la acea dată cauza a fost suspendată în temeiul art. 155 ind. 1 C. proc. Civ. întrucât nu s-au îndeplinit obligațiile stabilite de instanță respectiv, nu a fost depusă cererea adresată de reclamantă și răspunsul AFP M.

La data de 07.05.2014 reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.

Analizând, înscrisurile aflate la dosar instanța reține următoarele:

La data de 06.02.2014 reclamanta a achitat suma de 1548 lei cu titlul de taxă de poluare, iar prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat restituirea acesteia.

Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004. Conform textului enunțat se restituie la cererea debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.

Demersul administrativ la care persoana vătămată era obligată prin dispozițiile Legii nr. 554/2004, a fost asigurat prin cererea de restituire a taxei depusă la organul fiscal.

Întrucât obiectul acțiunii îl constituie refuzul nejustificat de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea unui drept, în lumina art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, refuzul autorității fiscale de restituire a unei taxe, considerată ca fiind nedatorată, deschide accesul direct la instanța de judecată.

Reclamanta a solicitat restituirea unei taxe pretins percepută nelegal de către organul fiscal. Așadar, se contestă de plano legalitatea taxei de poluare. În ceea ce privește procedura prealabilă, instanța reține că în jurisprudența Curții se statuează că particularii au dreptul la rambursarea impozitelor naționale aplicate cu încălcarea dreptului Uniunii Europene și revine ordinii juridice din fiecare stat membru atribuția de a desemna instanțele competente și de a stabili modalitățile procedurale aplicabile în materie.

Potrivit art. 205 C. proc .civ. este îndreptățit la contestație atât cel care se consideră vătămat printr-un act administrativ fiscal, cât și prin lipsa acestuia. Coroborând această dispoziție legală cu dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d C. proc. fiscală, în care este prevăzută posibilitatea restituirii sumelor plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, cum aplicarea taxei reprezintă o aplicare eronată a prevederilor legale comunitare, art. 110 Tratat CE, și având în vedere principiul preeminenței dreptului comunitar, rezultă că refuzul restituirii taxei, asimilată lipsei actului administrativ fiscal, poate fi atacat în baza art. 205 alin. 2 C. proc. fiscală ultima ipoteză, în atare situație fiind admisibilă acțiunea formulată la instanță după refuzul restituirii taxei.

În conformitate cu prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.

Administrația F. pentru Mediu are în cauză calitate procesuală pasivă, având în vedere că raportul juridic de drept material fiscal dedus judecății este reglementat de dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, fondul pentru mediu fiind beneficiarul taxei de poluare calculată și plătită de reclamant, taxă pe care reclamantul solicită să-i fie restituită.

Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.

Textul art. 90 din Tratatul C.E se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.

La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.

Instanța europeană a înțeles să interpreteze întrebarea Tribunalului Sibiu în sensul că aceasta viza conformitatea O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială cu fostul art. 90 CE, actualul art. 110 TFUE, ținând cont de faptul că în litigiul principal domnul T. achitase taxa de poluare la data de 27 octombrie 2008. Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008.

Astfel, „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.

În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.

Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.

Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România.

Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.

Important este faptul că s-a respins cererea Statului Român de limitare a efectelor în timp a hotărârii Curții, ceea ce înseamnă că hotărârea N., ca de altfel și hotărârea T., se aplică retroactiv și lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare în perioada 1 iulie 2008 - 31 decembrie 2011.

Dispozițiile din dreptul comunitar au prioritate față de dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constituționale ale U.E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la U.E., statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității Europene dinainte de aderare.

Pentru aceste considerente, acțiunea va fi admisă și vor fi obligate pârâtele la plata sumei de 1548 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare.

Fiind în culpă procesuală vor fi obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 39 lei, reprezentând taxa de timbru, potrivit dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.

Cu privire la cererea de repunere pe rol formulată de reclamantă, instanța o găsește întemeiată și urmează s-o admită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea de repunere pe rol, formulată de reclamanta D. C. C. A. cu domiciliu în Drobeta Turnu Severin, .. 45, județul M..

Admite cererea de chemare în judecată,formulată de reclamanta D. C. C. A. cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, .. 45, județul M..

Obligă Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. cu sediul în Drobeta Turnu Severin, Piața R. N. nr.1, jud. M. și Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, .. 294, Corp A, sector 6, să restituie reclamantei suma de 1548 lei, bani pe care i-a plătit la 23.02.2009 cu titlu de taxă de poluare. Obligă Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Administrația F. pentru Mediu la plata sumei de 39 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se va depune la sediul Tribunalului M.

Pronunțată în ședință publică azi, 30.05.2014, la sediul Tribunalului M..

PREȘEDINTE, GREFIER,

C. T. B. A. C. N.

RED. B.C./ Tehnored. A.C.N.

Ex. 5/ 03.06.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretentii. Sentința nr. 1976/2014. Tribunalul MEHEDINŢI