Anulare act administrativ. Sentința nr. 2534/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2534/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 3635/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2534/2014
Ședința publică de la 17 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C.
Grefier A. N. I.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta P. A. și pe pârâta P. ORAȘULUI STREHAIA, având ca obiect anulare act administrativ - anularea deciziei de impunere nr. T._/13.06.2014 – disjungere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin serviciul registratură cu adresa nr. 8400/20.06.2014 pârâta a depus relațiile solicitate de instanță, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau alte incidente de soluționat, instanța, în raport de dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul parților.
Reclamanta având cuvântul solicită admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Având în vedere disp. art. 394 alin.1 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre deliberare.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față,
Prin cererea adresată la data de 20.02.2014 și înregistrată pe rolul Tribunalului M. sub nr._ reclamanta P. A. în contradictoriu cu pârâta P. orașului Strehaia a solicitat anularea deciziilor de impunere nr. T22970/13.06.2013 și nr. T22971/13.06.2013 emise de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că și-a plătit la zi obligațiile fiscale legate de impozitele si taxele locale neavând nici o întârziere de plata, cu toate acestea în data de 13.07.2013 i-a fost comunicată, prin delegat, decizia de impunere T_/13.06.2013, decizie emisă pentru încasarea unor diferențe aferente anilor 2011-2013.
A precizat că în data de 02.08.2013 a depus la P. Strehaia, contestație împotriva deciziei de impunere, procedura prealabilă conform art. 7 din Legea 554 din 2004 și a primit răspunsul înregistrat cu nr._ din 19.08.2013.
Analizând Hotărârea Consiliului Local nr. 39/2010, hotărâre indicată în decizia de soluționare a contestației, a observat că la data de 27.07.2010, 1a propunerea Primarului Orașului Strehaia, în baza raportului de specialitate al șefului Serviciului Impozite și Taxe Locale, Consiliul Local Strehaia a hotărât încadrarea pe zone a orașului Strehaia și a satelor aparținătoare, stabilind pentru satul Hurducești rangul V, zona B. În baza acestei hotărâri i-a fost calculat impozitul și taxele locale, sume pe care le-a plătit în fiecare an, fapt recunoscut și de P. Strehaia în răspunsul remis. În anul 2013, în mod abuziv, P. Strehaia își permite să modifice o hotărâre a Consiliului Local Strehaia, singurul abilitat de lege să hotărască asupra delimitării zonelor, conform art. 247 din Legea 571/2003, modificând cu de la sine putere încadrarea din zona B în zona D, aceasta este un abuz, chiar daca a fost făcut la recomandarea sau în urma raportului Curții de Conturi.
În ceea ce privește modificarea rangului de la V la III, conform art. 247 litera a din Legea 571/2003 rangul unei localități este stabilit prin lege, iar trecerea unei localități de la un rang la altul se poate face numai prin lege, la propunerea consiliilor locale, conform art. 3 din Legea 351/2001. Conform normelor articolului 247 prevăzute în HG 44/2004, la punctul 2 litera f, este prevăzut că rangul V este atribuit satelor componente ale comunelor și satelor aparținând municipiilor și orașelor, situație în care se află și satul Hurducesti, ..
Este adevărat ca în Legea 2/1968, satul Hurducesti este trecut ca și localitate componentă și că art. 247 punctul 3 din HG 44/2004 prevede că localităților componente ale orașelor și municipiilor li se atribuie același rang cu orașul sau municipiu din care fac parte. Tot atât de adevărat este și faptul că punctul 1 al aceluiași articol prevede că încadrarea pe ranguri a localităților se va face ținând cont cumulativ de prevederile Legii 2/1968 si Legii 351/2001. În Legea 351/2001, fiind o lege ulterioara celei din 1968, este prevăzut la art.2 că rețeaua națională este compusă din localități urbane și din localități rurale. În definirea termenilor din Legea 3 51/2001, 1a punctul l, 2, 3,din Anexa I este prevăzut expres faptul că localitatea rurala este satul, iar în Secțiunea IV a legii sunt detaliate elementele definitorii ale unei localități rurale și faptul că acestea pot fi sate reședința de . componente ale comunelor (rang V) și sate componente ale municipiilor și orașelor (rang V).
Cum legea nu lasă loc de interpretare că ar putea exista și alte localități în afara celor urbane și a celor rurale (sate) și cum localitatea Hurducești nu poate fi localitate urbana, neîndeplinind condițiile impuse de Legea 351/2001, înseamnă că nu poate fi decât localitate rurală, deci . Strehaia trebuie ierarhizata în rangul V. Acest raționament a stat la baza adoptării Hotărârii Consiliului Local Strehaia nr. 39/2010, prin care satului Hurducesti i s-a atribuit rangul V.
În ceea ce privește modificarea HCL 39/2010 privind zonarea de la B la D, singurul abilitat să modifice, este emitentul: Consiliul Local Strehaia, sau în cel mai rău caz, instanța de contencios administrativ și fiscal, sesizată de o parte interesata. Cum au trecut trei ani și hotărârea nu a fost contestată de P. Strehaia prin aparatul propriu, ea a produs efecte ce nu pot fi reparate samavolnic și abuziv. Consiliul Local Strehaia poate adopta acum o altă hotărâre în care să prevadă modificarea zonării teritoriului Unității Administrativ Teritoriale Strehaia, respectând prevederile legale. Aceasta noua hotărâre devine aplicabilă începând cu anul fiscal următor, respectiv 2014, conform art. 247, pct. 6, al (1) din HG 44/2004.
Curtea de Conturi M., în raportul de control invocat de P. Strehaia, poate găsi unele inadvertențe legislative la calculul impozitelor și taxelor locale, dar nu poate stabilii recuperarea diferențelor de la contribuabili. Cel mult poate stabilii masuri împotriva funcționarilor care au săvârșit eroarea, respectiv P. Strehaia care a propus proiectul hotărârii 39/2010, Consiliul Local Strehaia care a adoptat hotărârea și Serviciul Impozite si Taxe Locale care și-a însușit și a aplicat hotărârea în loc să ceară modificarea ei.
În maniera aleasă de P. Strehaia este lipsit de facilitatea fiscală legală, aceea de a plătii cu 10% mai puțin, în condițiile în care achită sumele prevăzute în primul trimestru al anului fiscal aferent în forma în care a fost emisă decizia este considerat rău-platnic și nu pot beneficia de facilitățile de care a beneficiat în fiecare an la plata impozitelor si taxelor locale.
În ceea ce privește tardivitatea depunerii plângerii prealabile (contestației) la P. Strehaia, a precizat că decizia de impunere i-a fost expediată printr-un angajat al Poliției Locale Strehaia, serviciu în cadrul Primăriei, angajat care i-a indicat să semnez pentru primirea documentului fără a-i solicita să înscrie și data primirii. Legat de data comunicării era obligația funcționarului public să o înscrie pe copia documentului remis nu a celui care primește documentul sau cel puțin să solicite contribuabilului să o înscrie. Aceasta data a fost 13.07.2013. Faptul că nimeni nu a scris data la care a fost comunicat documentul nu determină sancțiunea decăderii în 30 zile de la emiterea sa. Legea nu prevede o asemenea situație. Refuzul funcționarului primăriei de a înscrie data comunicării în momentul predării documentului și faptul că s-a invocat în soluționarea plângerii prealabile tardivitatea contestării deciziei de impunere, fără a avea o acoperire legală în acest sens, demonstrează că acțiunea Primăriei Strehaia este de rea-credință și că s-a urmărit păcălirea contribuabililor în acest sens.
Mai precizează că solicită să se constate că Hotărârea Consiliului Local Strehaia numărul 39 din 2010 nu poate fi desființată prin dispoziția primarului, iar P. Strehaia a emis decizia T_ si T_ din 13.06.2013 cu încălcarea normelor imperative ale art. 247 litera b din Legea nr. 571/2003, a prevederilor HG 44/2004 privind normele de aplicare a art. 247 din Codul Fiscal, punctele 1, 2, 4 și 6, dar și a prevederilor Legii 351/2001 modificată și completată, motiv pentru care se impune anularea Deciziilor emise de P. Orașului Strehaia și obligarea autorității pârâte la repararea înregistrării debitelor fiscale ce îi aparțin, la nivelul celor impuse de HCL 39/2010, inclusiv pentru anul fiscal 2014. În drept a invocat dispozițiile art. 8 aliniatul (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.
În dovedire a depus, în copie, următoarele înscrisuri: decizia de impunere T_/13.06.2013, decizia de impunere T_/13.06.2013, plângerea prealabila adresata Primăriei Strehaia înregistrată sun numărul_/02.08.2013, decizia de soluționare a plângerii prealabile nr._ din 19.08.2013, HCL Strehaia nr. 39/27.07.2010 și anexa la HCL nr. 39/2010.
Pârâta P. orașului Strehaia a formulat întâmpinare prin care a solicit respingerea contestației formulată de reclamanta P. A. ca inadmisibilă.
A precizat că, contestația formulată este neîntemeiată. Astfel, în urma controlului efectuat de către Curtea de Conturi - Camera de Conturi M. s-a emis de către P. Strehaia - Serviciul Taxe și Impozite Deciziile de impunere nr. T_/13.06.2013 și nr. T._/13.06.2013 prin care s-au calculat diferențe de impozit aferente anilor 2011-2013.
Decizia de impunere nr. T._/13.06.2013 a fost însușită de către contestatoare sub semnătura, mai mult, împotriva acesteia a formulat și contestație înregistrata sub nr._/02.08.2013, contestație ce a fost soluționata prin Decizia nr._/19.08.2013.
Așa cum se arată și în conținutul deciziei de soluționare a contestației doamna P. a formulat contestația după depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art.207 alin. 1 din O.G.92/2003 care prevede că, „contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii"". Depășirea termenului de contestație determină încălcarea și a dispozițiilor art. 7 alin. l din Legea 554/2004 care prevede că, „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămata într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia"". Mai mult, reclamanta nu a contestat și decizia nr. T._/13.06.2013 astfel că, pentru aceasta nu s-a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de articolul susmenționat.
Nerespectarea termenului de 30 de zile în cazul deciziei nr. T._/13.06.2013 și necontestarea deciziei nr. T._/ 13.06.2013 determină tardivitatea contestației formulate și pe cale de consecința generează inadmisibilitatea acțiunii formulate.
De asemenea, trebuie precizat că, în urma controlului Camerei de Conturi M. s-a constatat că, în conformitate cu Legea nr.2/1968 localitatea Hurducesti unde își are domiciliul reclamanta este localitate componenta a orașului Strehaia.
Prin urmare, Camera de Conturi M. a considerat ca, H.C.L. nr. 39/27.07.2010 privind zonarea orașului și a localităților componente ale orașului este nelegală deoarece nu s-a ținut cont de prevederile pct.3 din H.G nr. 44/2004 care prevede că: „localităților componente ale orașelor și municipiilor li se atribuie aceleași ranguri cu cele ale orașelor și ale municipiilor în al căror teritoriu administrativ se află"", procedându-se astfel în conformitate cu dispozițiile art.91 alin. l din O.G.92 /2003, la recalcularea impozitului pe clădiri și teren pe anii 2011- 2013, de la rangul V zona B la rangul III zona D.
Recalcularea impozitului conform dispozițiilor legale susmenționate a impus emiterea deciziilor de impunere nr. T_/13.06.2013 și nr. T._/13.06.2013 aceasta efectuându-se în conformitate cu dispozițiile art. 86 alin. 1 din O.G. 92/2003 care prevede ,,organul fiscal emite decizie de impunere ori de cate ori aceasta modifică baza de impunere"".
În același timp, Consiliul Local al Orașului Strehaia a prevăzut și facilitați constand în anularea majorărilor de întârziere pentru persoanele care își achită integral impozitul datorat, până la sfârșitul anului 2013. De asemenea, susținerea reclamantului c în Legea 351/2001 ,, rețeaua națională de localități este compusă din localități urbane și din localități rurale" și potrivit acestei încadrări localitatea Hurducesti nu îndeplinește condițiile pentru încadrarea în categoria localităților urbane ci numai ca localitate rurală, este nerelevantă deoarece în Legea nr. 2/1968 localitatea Hurducesti este înscrisă ca localitate componenta a orașului Strehaia iar așa cum a arătat mai sus pct.3 din H.G nr. 44/2004 care prevede că: ,, localităților componente ale orașelor și municipiilor li se atribuie aceleași ranguri cu cele ale orașelor și ale municipiilor în al căror teritoriu administrativ se află" .
În consecință, ținând seama că recalcularea taxelor și impozitelor s-a efectuat în concordanță cu legislația în vigoare, iar contestatorul nu a îndeplinit procedura prealabilă, acțiunea este inadmisibilă.
În drept a invocat dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.
A anexat în copie, următoarele înscrisuri: decizie de impunere nr. T ._/13.06.2013, decizie de impunere nr. T._/13.06.2013, contestație nr. T._//02.08.2013, decizie de soluționare a contestației nr._/19.08.2013, confirmare de primire și H.C.L. nr. 30/2013.
Prin încheierea de ședință din 21.05.2014 instanța constatând că reclamanta contestă decizia de impunere nr. T22970/13.06.2014 și decizia de impunere nr. T22971/13.06.2014 emise de P. orașului Strehaia și având în vedere că la data promovării acțiunii se afla pendinte dosarul nr._ în care reclamanta P. A. împreună cu alți reclamanți a contestat printre altele și decizia de impunere T22970/13.06.2014, a dispus disjungerea cauzei și formarea unui nou dosar având ca obiect anulare act administrativ – anularea deciziei de impunere nr. T22971/13.06.2014, având ca părți pe reclamanta P. A. și pârâta P. orașului Strehaia, cu termen de judecată la data de 25.06.2014.
Cauza a fost înregistrată la data de 21.05.2014 pe rolul Tribunalului M. sub nr._ .
Instanța a dispus emiterea unei adrese către P. orașului Strehaia pentru a comunica documentația ce a stat la baza emiterii deciziei de impunere nr. T22971/13.06.2013 privind pe reclamantă, iar cu adresa nr. 8400/20.06.2014 au fost comunicate relațiile solicitate de instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin decizia nr.41/22.07.2013 emisa de Camera de Conturi Mehedinti urmare a controlului efectuat la Unitatea Administrativ-Teritoriala Strehaia, s-a constatat ca in mod nelegal a fost stabilit si calculat impozitul pe terenuri la nivelul acestei entitati, dispunandu-se emiterea de decizii de impunere si recuperarea diferentelor neincasate ca urmare a calcularii gresite a impozitului pe anul 2013.
Prin decizia de impunere nr. T22971/13.06.2013 emisa de Primaria orasului Strehaia-Serviciul Impozite si Taxe Locale s-a stabilit in sarcina reclamantei impozitul pe terenuri pentru anul 2013 in cuantum de 311 lei.
Se retine ca decizia de impunere nr. T22971/13.06.2013 nu i-a fost expediată reclamantei, parata neproducand vreo dovada in acest sens, considerente pentru care nu se poate retine ca actiunea reclamantei este tardiva cum in mod gresit invoca parata prin intampinare.
Astfel, potrivit art. 7 alin. l din Legea 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămata într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Pe de alta parte disp.art.207 alin. 1 din O.G.92/2003 statueaza că, contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii, textul de lege stabilind un termen ce incepe sa curga de la data comunicarii actului administrativ fiscal, aspect pe care parata nu l-a adus la indeplinire.
In ceea ce priveste fondul cauzei, Tribunalul reține că la nivelul orasului Strehaia incadrarea pe zone a orasului si a satelor apartinatoare era stabilita prin Hotărârea de Consiliu Local nr.39/2010, fiind ulterior modificata prin HCL nr.30/2013, ca urmare a controlului Curții de Conturi prin care s-a constatat incadrarea eronata in zone a orasului si a satelor apartinatoare, fiind stabilite in consecinta si impozitele pentru terenuri conform noii încadrări în zonă.
În ceea ce privește abilitatea organului fiscal competent al pârâtei de a emite o nouă decizie de impunere, instanța constată că dispozițiile legale permit, în mod teoretic, o asemenea posibilitate.
Astfel, conform prevederilor articolului 86 din Codul de procedură fiscală, organul fiscal emite decizie de impunere ori de câte ori acesta modifică baza de impunere ca urmare a unei constatări prealabile a organului fiscal sau în baza unei inspecții fiscale.
În temeiul acestor dispoziții legale, organul fiscal poate emite o nouă decizie, însă numai atunci când efectuează el însuși o nouă constatare sau în urma unei inspecții fiscale. Se poate considera în cauza de față că acest organ fiscal a efectuat o constatare prealabilă, chiar în urma unui control al Curții de Conturi, însă, încadrarea imobilelor de pe raza orasului Strehaia si a satelor apartinatoare, încadrare care ca efect stabilirea unui anumit cuantum sau procent de impozitare, a fost efectuată prin hotărâre de consiliu local.
Conform prevederilor articolului 251 alineatul 5 din Legea nr.571/2003, valoarea impozabilă a clădirii se ajustează în funcție de rangul localității și zona în care este amplasată clădirea, prin înmulțirea valorii determinate conform alin. 3 cu coeficientul de corecție corespunzător, fiecărei zone și rang al localității.
Pe de altă parte, potrivit disp. art. 247 din același act normativ, în înțelesul prezentului titlu, prin zone din cadrul localității se înțelege zona stabilită de consiliul local, în funcție de poziția terenului față de centrul localității, de rețelele edilitare, precum și de alte elemente specifice fiecărei unități administrativ-teritoriale, conform documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism, registrelor agricole, evidențelor specifice cadastrului imobiliar-edilitar sau altor evidențe agricole sau cadastrale care pot afecta valoarea terenului.
Prin urmare, textele invocate mai sus sunt acelea care reglementează atât modul în care se datorează impozitele în cauză cât și modul în care se stabilesc acestea. În această succesiune de etape, consiliul local este acela care are prima atribuție, și anume aceea de a stabili zona, apoi organul fiscal al unității administrative locale va emite decizia de impunere.
În ceea ce privește controlul efectuat de Camera de Conturi M., tribunalul reține că nicio prevedere legală nu stabilește în favoarea acesteia drepturi de a stabili asupra zonei în cadrul localităților de încadrare a imobilelor.
Potrivit art. 1 și 2 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, aceasta exercită controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, iar controlul este definit ca activitatea prin care se verifică și se urmărește modul de respectare a legii privind constituirea, administrarea și utilizarea fondurilor publice.
Prin urmare, Curtea de Conturi nu poate stabili zona în care se încadrează terenul în vederea impozitării în limitele teritoriale ale localității, dar poate într-adevăr verifica modul de stabilire acestui aspect de instituția publică abilitată.
În situația în care s-ar reține de către Curtea de Conturi că instituția publică – în speță consiliul local – nu a stabilit în mod corect încadrarea terenului în zonele prevăzute de Codul fiscal, nu se poate imputa această situație de fapt direct contribuabilului.
Este adevărat că potrivit pct.9 alin.3 cu referire la Titlul IX „Impozite și taxe locale” din HG nr.44/2004 în extravilan, în funcție de categoria de folosință se stabilesc zone identificate prin literele A, B, C și D, însă, așa cum s-a arătat mai sus, ar însemna ca o culpă a organului fiscal, constatată de Curtea de Conturi și asumată de acesta, să fie invocată în sprijinul celui culpabil și împotriva contribuabilului.
Mai mult, ar însemna că se încalcă două principii de rang primordial ale dreptului, și anume neretroactivitatea legii – prevăzut de articolele 15 din Constituția României și 6 din Noul cod civil și certitudinea impunerii – stabilit de articolul 3 din Codul fiscal. În cazul primului principiu, atât timp cât a fost emisă o hotărâre de consiliu local, care reprezintă o normă de drept, ea produce efecte asupra tuturor situațiilor juridice pe care le-a reglementat cât timp a fost în vigoare.
Pentru a se produce alte efecte juridice, respectiv pentru a se putea emite decizii de impunere prin încadrarea terenurilor de pe raza administrativă a orasului Strehaia si a satelor apartinatoare în altă zonă decât în cea în care au fost încadrate prin Hotărârea nr.39/27.07.2010 a Consiliului Local, trebuie emisă o nouă hotărâre, așa cum solicită art. 247 din Codul fiscal, de încadrare în noile zone, aspect concretizat prin HCL nr.30/17.06.2013, adoptata ulterior emiterii decieziei de impunere T22971/13.06.2013, contestata in prezenta cauza.
În fine, principiul certitudinii impunerii stabilit de prevederile articolului 3 litera b din Codul fiscal impune ca impozitele și taxele reglementate de Codul fiscal, printre care și cele din speță, să fie cuprinse în norme clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare iar termenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscală ce le revine.Aceasta cu atât mai mult cu cât fiecare contribuabil are în vedere o anumită stabilitate a sarcinilor sale de buget, prin raportare și la impozitele pe care le va achita.
Față de aceste considerente, tribunalul apreciază întemeiată cererea de chemare în judecată, astfel încât o va admite, va anula decizia de impunere nr. T22971 din 13.06.2013 emisă de P. orașului Strehaia – Serviciul Impozite și Taxe Locale si va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Văzând și disp.art.424 și următoarele C.proc.civilă precum și disp.art.20 alin.1 din Legea nr.554/2004,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite contestația formulată de reclamanta P. A., CNP_, cu domiciliul în orasul Strehaia, ., județul M. în contradictoriu cu pârâta P. orașului Strehaia, cu sediul în orasul Strehaia, ., județul M..
Anulează decizia de impunere nr. T22971 din 13.06.2013 emisă de P. orașului Strehaia – Serviciul Impozite și Taxe Locale.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, cale de atac ce se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică de la 17 Septembrie 2014, la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. C. A. N. I.
Red. A.C./Tehno. A.N.I//03.11.2014
4 ex./03.11.2014
Cod operator 2626
| ← Pretentii. Sentința nr. 2383/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretentii. Sentința nr. 1154/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
