Pretentii. Sentința nr. 1834/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1834/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 1645/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 1834/2014
Ședința publică de la 21 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. A. F.
Grefier A. B.
Pe rol pronunțarea în cauza privind pe reclamantul R. D. și pârâții DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, constatând că dezbaterile asupra fondului cauzei au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14 mai 2014, când a fost amânată pronunțarea în prezenta cauză, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, instanța a trecut la soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului M. - Secția a II a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal la data de 06.03.2014 reclamantul R. D., în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. si Administrația F. pentru Mediu, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea paratele la plata sumei de 3.022,71 lei, reprezentând dobânda legala pentru suma de 2929 lei (ce a reprezentat taxa de poluare achitata cu chitanța nr._/14.11.2008), de la data de 14.11.2008 când a achitat aceasta taxa pana la data 23.07.2013 - data la care suma de 2929 lei i s-a restituit in baza Sentinței nr.5448/06.12.2012 pronunțată de către Tribunalul M. în dosarul nr._, definitivă prin respingerea recursului. Cu cheltuieli de judecată .
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a achiziționat autoturismul OPEL VECTRA, achitând taxa de poluare in suma de 2.929 lei potrivit actului administrativ, chitanța pentru încasarea de impozite si taxe, nr._/14.11.2008, întrucât fără această taxă, funcționarii din cadrul Serviciului de înmatriculări au refuzat înmatricularea mașinii.
A arătat că această sumă i-a fost restituită în data de 23.07.2013 în baza Sent.nr. 5448/06.12.2012, definitivă prin respingerea recursului, pronunțată de către Tribunalul M. în dosarul nr._ .
Cu privire la modalitatea de calcul a dobânzii aceasta este următoarea: pentru perioada 14.11._10, dobânda fiscala era de 0,1% pe zi de întârziere (aplicată la soldul de 2929 lei), fiind prevăzută la acel moment de art.120 alin.7 din O.G.92/2003, republicată, modificat prin O.U.G. nr.39/2010 care înlocuia noțiunea de "majorări de întârziere" cu cea de "dobânzi", rezultând astfel pentru perioada mai sus menționată o dobânda de 1.684,17 lei; pentru perioada 01.07._10, dobânda fiscala era de 0,05% pe zi de întârziere (aplicata la soldul de 2929 lei), fiind prevăzuta de actul normativ mai sus menționat, rezultând astfel pentru aceasta perioada o dobânda de 131,8 lei;pentru perioada 01.10._13 (data la care mi-a fost restituita taxa de poluare), dobânda fiscala este de 0,04% pe zi de întârziere (aplicata la soldul de 2929 lei), fiind prevăzuta de art.120 alin.7 din O.G. nr.92/2003, republicata, modificat prin O.U.G. nr.88/2010, rezultând astfel pentru aceasta perioada o dobânda de 1206,74 lei.
Prin Adresa nr MH 6427/07.02.2014 a solicitat Direcția Regionala a Finanțelor Publice C. pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. plata dobânzii aferente duratei indisponibilizării sumei de bani plătită cu titlu de taxă de poluare, aceasta respingându-i solicitarea.
Prin Sent. nr. 5448/06.12.2012, definitivă prin respingerea recursului, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul M. stabilește că această taxă de poluare pe care am achitat-o este nelegală, o taxă care încalcă normele europene. Prin urmare, conform soluției dispuse de către CJUE în cauza I. contra României, statul este obligat să-mi plătească o despăgubire adecvată în funcție de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii pentru perioada cuprinsă între data plătii fără temei a taxei în cauză si data restituirii acesteia.
Deși, potrivit dispozițiilor art. 124 din Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 Cod procedură fiscală, respectiv a termenului de 45 de zile de la înregistrarea cererii de restituire a taxei, prin Hotărârea din data de 18.04.2013, Curtea de Justiție a decis însă, ca aceasta prevedere este incorecta, iar statul trebuie sa plătească dobânda de când a încasat efectiv banii.
Curtea a constatat că, acordându-se dobânda începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei încalcă principiul efectivității care impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, că normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (a se vedea Hotărârea Littlewoods Retail si alții).
Astfel, un regim, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu respectă principiul efectivității și dă dreptul la o despăgubire adecvată în funcție de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii si survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plătii fără temei a taxei în cauză si data restituirii acesteia.
Curtea concluzionează că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel cum s-a arătat în literatura de specialitate (Commentaire Meget, La Cour de justice - les actes des institutions, T.10, Edition de l"Université de Bruxelles,p.205.), în absența oricărei subordonări între instanțele naționale si instanța comunitară, în temeiul principiului priorității dreptului comunitar asupra dreptului național, instanțele naționale au obligația de a respecta, în soluționarea cauzelor, ceea ce Curtea de Justiție a decis cu privire la interpretarea sau validitatea dreptului comunitar.
Autoritatea unei hotărâri preliminare constă în forța obligatorie a acesteia față de
instanța care a solicitat-o si instanțele care ar judeca cauza în căile de atac, si în aplicabilitatea generală față de celelalte instanțe. Hotărârile preliminare produc în principiu efecte retroactive de la data emiterii actului si, pe cale de excepție, de la data indicată de către Curte în hotărârea respectivă.
O hotărâre preliminară produce efecte atât în cauza în care a fost solicitată cât si alte cauze, întrucât interpretarea face corp comun cu dispozițiile interpretate pe care le completează. Curtea de altfel folosește sintagma de a "spune dreptul" („dit pour droit") în dispozitivul hotărârilor privind interpretarea, ceea ce sugerează că exprimă o regulă de drept sau mai exact că îi oferă o nouă formulare(R.Kovar,"Effets des arrêts préjudiciels de la Cour de justice", pag.3).
Interpretarea dată de către Curte obligă instanțele naționale investite cu litigiul în cadrul căruia a fost solicitată interpretarea, dar autoritatea acestor hotărâri depășește aceste
limite având în vedere că si alte instanțe naționale sunt obligate să respecte autoritatea hotărârilor privind interpretarea pronunțate de către Curte si nu pot da o altă interpretare din proprie inițiativă textelor deja interpretate de către Curte. însă instanțele dispun de o alternativă: fie se conformează interpretării oferite de către Curte, fie solicită Curții pronunțarea unei noi hotărâri preliminare în interpretare.
Curtea, prin jurisprudența sa, a hotărât că există un "caracter obligatoriu pe care îl dobândesc hotărârile preliminare în ce privește instanțele naționale” (CJCE, 11 iunie 1987,
Pretore di Salo, R..p.2545 naționale).
Regulamentul privind procedura în fata Curții prevede, în articolul 65, că hotărârea preliminară are forță obligatorie începând cu ziua pronunțării sale.
Hotărârea în interpretare pronunțată de către Curte are „autoritate cu putere de lucru interpretat", care include atât forța obligatorie (ce obligă instanța națională să respecte interpretarea dispozițiilor si actelor comunitare) (hotărârea Da C. din 27 martie 1963, C-28-30/62, R.. p. 59; pentru hotărârile preliminare în aprecierea validității, a se vedea hotărârea International Chemical Corporation, 13 mai 1981, C- 66/80, R.. p. 1191.) cât si aptitudinea pe care o are instanța națională de a investi din nou Curtea de
Justiție (C.J.C.E., 24 juin 1969, Milch-Fett-und Eierkontor, 29/68, R.. p. 165 . C.J.C.E., 11 iunie 1987," Pretore di Salô, C-14/86, R. p. 2545) cu o nouă întrebare preliminară.
Având in vedere ca si in privința restituirii taxei de poluare precum si a taxei de emisii poluante, o practica judiciara cvasiunitara s-a instituit abia după pronunțarea Curții de Justiție in cauzele N. si T., consideram ca si in cazul restituirii dobânzilor calculate de la data plații pana la data încasării impozitului(sau taxei de poluare), este necesara aplicarea deciziei C.J.U.E. data in cauza C-565/11, I. contra România.
În drept, și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe disp.art.194 C.proc.civ.,
art. 1528 C.civ., Legea nr.554/2004, Constituția României, Tratatului Comunității Europene, Cod procedură fiscală, decizia C.J.U.E. in cauza C-565/11, I. contra România.
Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii .
Pe cale de excepție, față de data introducerii cererii de chemare în judecată invocă prescripția dreptului la acțiune .
Potrivit art. 135 C.pr.fiscală, cu modificările și completările ulterioare,” dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul de compensare sau restituire „.Reclamantul a plătit taxa în anul 2008 și s-a adresat cu cerere de restituire la instanța de judecată în anul 2014, astfel că, de la data nașterii dreptului de restituire al reclamantului și până la data la care a introdus cererea, au trecut 5 ani. Pe cale de consecință, acțiunea în cauză pedinte este prescrisă.
Susține că este fără echivoc faptul că suma restituită reclamantului la data de 23.07.2013 a fost restituită în baza unei hotărâri judecătorești, neîndeplinind condițiile pentru a fi calificată ca o plată parțială sau ca o recunoaștere a datoriei, A.F.P. Drobeta Turnu Severin neavând competența legală nici să recunoască datoria, nici să efectueze o plată parțială, câtă vreme actul normativ în baza căruia a fost încasată taxa specială pentru autoturisme, nu a fost modificat sau abrogat.
La data de 14.04.2014 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond admiterea acțiunii.
A arătat că este îndreptățit la plata sumei de 3.022,71 lei reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 2.929 lei, sumă ce a reprezentat contravaloarea taxei de poluare.
Prin sentința nr.5448/06.12.2012 pronunțată de Tribunalul M. în dos.nr._, definitivă prin respingerea recursului, instanța judecvătorească a admis cererea sa și au obligat pârâtele la restituirea sumei de 2929 lei, reprezentând taxa de poluare.
Or, arată reclamantul, este evident că prin formularea acestei cereri de chemare în judecată și față de faptul că dobânda este un accesoriu al obligației principale, cursul prescripției a fost întrerupt, astfel încât prezenta acțiune este formulată în termen legal, fără depășirea termenului de prescripție de 5 ani.
În ceea ce privește fondul cauzei reiterează motivele din acțiunea formulată.
În baza art. 248 Cod procedură civilă instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției invocate de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M.:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța reține următoarele:
Din adresa FN emisă de organul fiscal, aflată la fila 9 dosar, rezultă că reclamantului i s-a restituit la data de 23.07.2013 taxa de poluare în suma de 2929 lei.
Prin Decizia nr. 1/2014, A ÎCCJ, publicata in M.OF nr. 283 din 17 aprilie 2014 au fost admise recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel C., statuând că: “În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201, art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2512, art. 2513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.”
Potrivit art.135 din OG nr.92/2003 ( C.pr.fiscală ) dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire.
Prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.1899 din 22 decembrie 2004 a fost aprobată procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.
Conform art.2 din Ordinul MFP nr.1899/2004 restituirea se efectuează la cererea contribuabilului depusă la organul fiscal competent.
Art.3.(1) din Ordinul nr.1899/2004 prevede că cererea de restituire trebuie să fie depusă în cadrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, respectiv în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire.
În speță reclamantul a achitat taxa de poluare la data de 14.11.2008, dată de la care a început să curgă și dreptul acestuia la plata dobânzii aferentă acestei sume și a depus cerere de plată a dobânzii la organul fiscal la data de 07.02.2014, dupa data de 01.01.2014.
Potrivit art.16 lit.b din Decretul nr.167/1958 termenul de prescriptie se intrerupe prin introducerea unei cereri chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent.
Prin urmare cererea de chemare in judecata privind plata dobânzii aferente perioadei 14.11._08 nu a fost formulată în termenul de prescripție de 5 ani, termen care s-a împlinit la data de 01.01.2014.
Termenul de prescriptie nu s-a intrerupt prin introducerea actiunii pentru restituirea taxei de poluare la data de 02.11.2012, intrucat la acea data nu a solicitat si plata dobanzii fiscale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea de față, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente sumei de 2929 lei achitată cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule prin chitanța nr._/14.11.2008 emisă de Trezoreria Mun.Dr.Tr.S., reprezentând taxă pe poluare.
Prin cererea înregistrată la Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. MH6427/07.02.2014 reclamantul a solicitat plata dobânzii aferente sumei de 2929,00 lei începând cu data de 14.11.2008, data plății taxei de poluare, până la data de 23.07.2013 data restituirii taxei de poluare, în cuantum total de 1206,74 lei, iar prin adresa nr. MH6427/13.02.2014, i s-a comunicat faptul că cererea sa este neîntemeiată, dat fiind faptul că nu a anexat titlul executor în sensul celor solicitate.
Se constată astfel că reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă reglementată de art.7 din Legea nr.554/2004.
Reclamantul a solicitat restituirea sumei de 2929 lei achitată cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule prin chitanța nr._/14.11.2008 emisă de Trezoreria Mun.Dr.Tr.S., reprezentând taxă pe poluare pentru autoturismul second– hand achiziționat, cerere ce a fost admisă prin sentința nr.5448/06.12.2012, definitivă și irevocabilă, pronunțată în dos.nr._ .
Reclamantului i s-a restituit taxa pe poluare în cuantum de 2929,00 lei la data de 23.07.2013.
Instanța reține că potrivit art.124 Cod procedură fiscală,pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Instanța constată însă că, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată cu o întrebare preliminară de către Tribunalul Sibiu (cauza M. I., C-565/11) prin care s-a solicitat să se stabilească dacă „principiile echivalenței, efectivității și proporționalității remediilor pentru încălcările dreptului Uniunii ocazionate particularilor prin aplicarea unei legislații neconforme cu dreptul Uniunii, rezultate din jurisprudența Curții, coroborate cu dreptul de proprietate, instituit de articolul 6 TUE și de articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pot fi interpretate ca opunându‑se unor dispoziții de drept intern care restrâng cuantumul prejudiciului susceptibil de a fi recuperat de particularul al cărui drept a fost încălcat?”.
Prin Hotărârea din 18 aprilie 2013, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a declarat că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel, întrucât dispozițiile art.124 Cod procedură fiscală privitoare la momentul de la care curge dobânda legală sunt contrare dreptului comunitar, acestea vor fi înlăturate de la aplicare, astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul priorității dreptului comunitar.
Prin urmare, se apreciază că, reclamantul are dreptul la plata dobânzii legale începând cu data de 01.01.2009, pana la data de 23.07.2013, data restituirii taxei de poluare.
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția prescrierii dobânzii de la data 14.11.2008 – 31.12.2008, va admite în parte acțiunea și va obliga pârâtele să plătească reclamantului dobânda legală începând cu data de 01.01.2009 până la data de 23.07.2013, data restituirii taxei de poluare.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamant, cererea este întemeiată în parte, conform art.453 alin.1 C.p.civ., urmând a fi obligată pârâta la cheltuieli de judecată către reclamant în cuantum de 500 lei.
În speță, ținând seama de criteriile la care se referă art. 451 alin.2 Cod pr. civilă, respectiv valoarea pricinii și de munca depusă de avocat în fața instanței se reține că obiectul pricinii 1-a constituit restituirea dobânzii aferentă taxei pe poluare, iar în ce privește al doilea criteriu prevăzut de același text, respectiv proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, se constată că elemente precum dificultatea sau noutatea litigiului nu sunt incidente în speță.
Față de aceste două criterii ale art.451 al.2 Cod pr.civilă instanța va proceda la reducerea onorariului avocatului reclamantului de la 300 lei, la 200 lei.
Și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, fiind învestită cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescrierii dobânzii de la data 14.11._08.
Admite in parte acțiunea formulată de reclamantul R. D., cu domiciliul in Dr. Tr. S., str. . Decembrie 1989, nr. 3, ., având C.N.P._, cu domiciliul procesual ales in Dr. Tr. S., ., jud. M., în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE C. cu sediul in C., .. 2, jud. D.; ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., nr.l, județul M. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul in București, Splaiul Independentei, nr.294, corp A, sector 6.
Obligă pârâtele să restituie reclamantului dobânda fiscala aferentă sumei de 2929 lei achitată cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule prin chitanța nr._/14.11.2008 emisă de Trezoreria Mun.Dr.Tr.S., începând cu data de 01.01.2009, pana la data de 23.07.2013, data restituirii taxei de poluare.
Obligă pârâtele să plătească suma de 500 lei cheltuieli de judecată către reclamant,din care 200 lei onorariu de avocat redus.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cerere de recurs ce se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică de la 21.05.2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. A. F. | ||
Grefier, A. B. |
Red. F.C.A.
Tehnored.AAB
Ex.6/6 pag./17.06.2014
Cod operare date 2626
| ← Pretentii. Sentința nr. 1647/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2070/2014.... → |
|---|
