Anulare act administrativ. Sentința nr. 1946/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1946/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 1288/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 1946/2014
Ședința publică de la 28 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. A. F.
Grefier A. B.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta S. C. și pe pârâta P. ORAȘULUI STREHAIA, având ca obiect
anulare act administrativ - anularea deciziei de impunere nr. T_ și T_ din data de 13.06.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că părțile sunt lipsă atât la I a strigare, cât și la a II a strigare. De asemenea, la data de 22.05.2014 reclamanta a depus la dosar, în copie conform cu originalul, înscrisuri – practică judiciară.
Conform art. 131 Cod procedură civilă, instanța din oficiu procedează la verificarea competenței, constatând că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în temeiul dispozițiilor art.95 pct.1 C. pr. civ. rap. la art. 10 alin. 1 teza 1 și alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.238 c.pr.civ, estimează durata cercetării procesului la 30 de zile.
Se constată că pârâta P. Orașului Strehaia a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii.
Instanța constată cauza în stare de judecată și trece la soluționare, atât pe excepție, cât și asupra fondului.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 20.02.2014 pe rolul Tribunalulu M.- Secția a II a Civilă, de C. și Fiscal, sub nr._, reclamanta S. C. a solicitat, în contradictoriu cu P. Orașului Strehaia, anularea Deciziei de impunere nr. T_ si T_ din data de 13.06.2013, emise de aceasta autoritate publică, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că și-a plătit la zi obligațiile fiscale legate de impozitele si taxele locale neavând nici o întârziere de plata. Cu toate acestea în data de 16.07.2013 i-a fost comunicată, prin delegat, Decizia de Impunere T_ si T_, emise in data de 13.06.2013, decizii emise pentru încasarea unor diferențe aferente anilor 2011 -2013.
Mai arată că la data de 02.08.2013 a depus la P. Strehaia, contestație împotriva deciziilor de impunere, procedura prealabilă conform art. 7 din Legea 554 din 2004 si a primit răspunsul înregistrat cu nr._ din 19.08.2013.
Considerând ca fiind nemulțumitor răspunsul primit la plângerea prealabilă, a formulat plângere împotriva actului administrativ unilateral considerându-l ilegal si abuziv.
Analizând Hotărârea Consiliului Local nr. 39/2010, hotărâre indicată în decizia de soluționare a contestației, a observat ca la data de 27.07.2010,1a propunerea Primarului Orașului Strehaia, fiind aceiași persoana si atunci si acum, in baza raportului de specialitate al șefului Serviciului Impozite si Taxe Locale, aceiași persoana si atunci si acum, Consiliul Local Strehaia a hotărât încadrarea pe zone a orașului Strehaia si a satelor aparținătoare,stabilind pentru satul Hurducești rangul V, zona B. In baza acestei hotărâri, i-a fost calculat impozitul si taxele locale, sume pe care le-a plătit cu stoicism in fiecare an, fapt recunoscut si de P. Strehaia în răspunsul remis.
Acum, arată reclamanta, în 2013, în mod abuziv, P. Strehaia a modificat o hotărâre a Consiliului Local Strehaia, singurul abilitat de lege să hotărască asupra delimitării zonelor, conform ari 247 din Legea 571/2003, modificând cu de la sine putere încadrarea din zona B in zona D. Consideră aceasta un abuz, chiar daca a fost făcut la recomandarea sau în urma raportului Curții de Conturi.
In ceea ce privește modificarea rangului de la V la III, opinează reclamanta, conform art. 247 litera a din Legea 571/2003 rangul unei localități este stabilit prin lege,iar trecerea unei localități de la un rang la altul se poate face numai prin lege,la propunerea consiliilor locale,conform art.3 din Legea 351/2001. Conform normelor articolului 247 prevăzute in HG 44/2004, la punctul 2 litera f, este prevăzut că rangul V este atribuit satelor componente ale comunelor si satelor aparținând municipiilor si orașelor, situație in care se afla si satul Hurducești, .. Este adevărat ca in Legea 2/1968, satul Hurducești este trecut ca și localitate componentă si ca art. 247, punctul 3 din HG 44/2004 prevede ca localităților componente ale orașelor si municipiilor li se atribuie același rang cu orașul sau municipiu din care fac parte. Tot atat de adevărat este si faptul ca punctul 1 al aceluiași articol prevede ca încadrarea pe ranguri a localităților se va face ținând cont cumulativ de prevederile Legii 2/1968 si Legii 351/2001. In Legea 351/2001,fiind o lege ulterioara celei din 1968, este prevăzut la art.2 ca rețeaua naționala este compusa din localități urbane si din localități rurale. In definirea termenilor din Legea 3 51/2001,1a punctul 1,2,3,din Anexa I este prevăzut expres faptul ca localitatea rurala este satul, iar in Secțiunea IV a legii sunt detaliate elementele definitorii ale unei localități rurale si faptul ca acestea pot fi sate reședința de . componente ale comunelor(rangV) și sate componente ale municipiilor si orașelor(rang V).
Cum legea nu lasă loc de interpretare ca ar putea exista si alte localități in afara celor urbane si a celor rurale (sate) si cum localitatea Hurducești nu poate fi localitate urbana, neîndeplinind condițiile impuse de Legea 351/2001, înseamnă că nu poate fi decât localitate rurală, deci . Strehaia trebuie ierarhizată în rangul V. Acest raționament a stat la baza adoptării Hotărârii Consiliului Local Strehaia nr. 39/2010, prin care satului Hurducești i s-a atribuit rangul V.
Apreciază că în ceea ce privește modificarea HCL 39/2010 privind zonarea de la B la D, singurul abilitat sa modifice, este emitentul Consiliul Local Strehaia, sau în cel mai rău caz, instanța de contencios administrativ și fiscal, sesizată de o parte interesată. Cum au trecut trei ani și hotărârea nu a fost contestată de P. Strehaia prin aparatul propriu, de altfel nici nu aveau cum întrucât hotărârea a fost adoptată în forma propusă de ei, ea a produs efecte ce nu pot fi reparate samavolnic si abuziv. Consiliul Local Strehaia poate adopta acum o altă hotărâre în care să prevadă modificarea zonării teritoriului Unității Administrativ Teritoriale Strehaia, respectând prevederile legale. Aceasta nouă hotărâre devine aplicabila incepand cu anul fiscal următor ,respectiv 2014, conform art. 247, pct. 6, al (1) din HG 44/2004.
Curtea de Conturi M., în raportul de control invocat de P. Strehaia, poate găsi unele inadvertențe legislative la calculul impozitelor si taxelor locale, dar nu poate stabili recuperarea diferențelor de la contribuabili cum nu poate stabilii nici zonele sau rangul localităților. Cel mult poate stabilii măsuri împotriva funcționarilor care au săvârșit eroarea, respectiv P. Strehaia care a propus proiectul hotărârii 39/2010, Consiliul Local Strehaia care a adoptat hotărârea si Serviciul Impozite si Taxe Locale care și-a însușit și a aplicat hotărârea în loc să ceară modificarea ei, dar în nici un caz împotriva contribuabilului. Conform legii Curtea de Conturi nu este abilitată să anuleze hotărâri ale Consiliilor Locale și nici P. nu are acest drept.
Apreciază că această încadrare este și anterioară anului 2010, iar de atunci până acum au mai fost inspecții ale Curții de Conturi si nu au fost semnalate aceste nereguli legale impuse de o lege din anul 1968 si de o Hotărâre de Guvern din anul 2004.
Consideră că în maniera aleasă de P. Strehaia, ca și contribuabil, este lipsit de facilitatea fiscală legală,aceea de a plăti cu 10% mai puțin, în condițiile în care achită sumele prevăzute în primul trimestru al anului fiscal aferent. In forma în care a fost emisă decizia este considerat rău-platnic si nu poate beneficia de facilitățile de care a beneficiat in fiecare an la plata impozitelor si taxelor locale.
Astfel, solicită instanței să constate că Hotărârea Consiliului Local Strehaia numărul 39 din 2010 nu poate fi desființată prin dispoziția primarului, iar P. Strehaia a emis decizia T_ din 13.06.2013 cu încălcarea normelor imperative ale art. 247, litera b din Legea nr. 571/2003, a prevederilor HG 44/2004 privind normele de aplicare a art. 247 din Codul Fiscal, punctele 1,2,4 si 6,dar si a prevederilor Legii 351/2001 modificată și completată, motiv pentru care solicită anularea deciziei emise de P. Orașului Strehaia și obligarea autorității pârâte la repararea înregistrării debitelor fiscale ce îi aparțin, la nivelul celor impuse de HCL 39/2010, inclusiv pentru anul fiscal 2013 .
În drept, se invocă dispozițiile art. 8 aliniatul (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.
Solicită proba cu următoarele înscrisuri :Decizia de impunere T_ si T_ din 13.06.2013, plângerea prealabilă adresată Primăriei Strehaia, înregistrată cu numărul_/02.08.2013, decizia de soluționare a plângerii prealabile nr._ din 19.08.2013, Hotărârea Consiliului Local Strehaia nr. 39 din 27.07.2010, Anexa la HCL 39/2010.
La data de 10.04.2014 pârâta P. Orașului Strehaia a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, iar pe fond respingerea ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin acțiunea formulată reclamanta contestă deciziile de impunere menționate, deși prin contestația nr._/ 02.08.2013 depusă la P. Strehaia a contestat numai decizia nr.T._/13.06.2013, neîndeplinind astfel si procedura prealabila pentru Decizia de impunerea nr. T_/13.06.2013 prevăzuta de art. 205- 207 din O.G.92/2003 coroborat cu art. 7 din Legea 554/2004).
Neîndeplinirea procedurii prealabile privind Decizia de impunere nr. T24028/ 13.06.2013 i-a determinat să invoce excepția inadmisibilității contestației formulate împotriva acesteia.
De asemenea, trebuie precizat că în urma controlului efectuat de către Curtea de Conturi - Camera de Conturi M. s-a constatat că în conformitate cu Legea nr.2/1968 localitatea Hurducești unde își are domiciliul reclamanta este localitate componenta a Orașului Strehaia. Prin urmare, Camera de Conturi M. a considerat ca, H.C.L. nr. 39/27.07.2010 privind zonarea orașului si a localităților componente ale orașului este nelegala deoarece nu s-a ținut cont de prevederile pct.3 din H.G nr. 44/2004 care prevede ca: „ localităților componente ale orașelor si municipiilor li se atribuie aceleași ranguri cu cele ale orașelor si ale municipiilor in al căror teritoriu administrativ se afla "" procedându - se astfel în conformitate cu dispozițiile art.91 alin.l din O.G.92 /2003, la recalcularea impozitului pe clădiri si teren pe anii 2011- 2013, de la rangul V zona B la rangul III zona D.
Recalcularea impozitului conform dispozițiilor legale susmenționate a impus emiterea deciziilor de impunere nr. T24027/13.06.2013 si nr.T_/13.06.2013 aceasta efectuându-se in conformitate cu dispozițiile art. 86 alin. 1 din O.G. 92/2003 care prevede „ organul fiscal emite decizie de impunere ori de câte ori aceasta modifică baza de impunere". In același timp, susținerea reclamantei ca in Legea 351/2001 ,, rețeaua naționala de localități este compusa din localități urbane si din localități rurale " si potrivit acestei încadrări localitatea Hurducești nu îndeplinește condițiile pentru încadrarea in categoria localităților urbane, ci numai ca localitate rurală este nerelevantă deoarece în Legea 2/1968 localitatea Hurducești este înscrisă ca localitate componentă a orașului Strehaia iar așa cum a arătat, în pct.3 din H.G nr. 44/2004 se prevede ca: „ localităților componente ale orașelor si municipiilor li se atribuie aceleași ranguri cu cele ale orașelor si ale municipiilor in al căror teritoriu administrativ se afla. In consecința, ținând seama că recalcularea taxelor si impozitelor s-a efectuat in concordanta cu legislația in vigoare (iar pentru Decizia de impunere nr. T24028/13.06.2013 nu a fost îndeplinită nici procedura prealabilă) consideră neîntemeiată acțiunea.
In drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 205 C.pr.civ.
Anexează în copie decizie de impunere nr. T ._/13.06.2013, decizie de impunere nr.T._/13.06.2013, decizie de soluționare a contestației nr._/19.08.2014, H.C.L.nr. 30/2013.
La data de 03.03.2014 reclamanta a formulat cerere de ajutor public judiciar pentru scutirea de la plata taxei de timbru de100 lei, iar instanta prin incheierea din data de 19.03.2014 a redus la 50% cuantum taxei de timbru, punand in vedere reclamantei sa achite suma de 50 lei.
În baza art. 248 Cod procedură civilă instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției invocate de pârâta P. Orașului Strehaia:
Referitor la excepția inadmisibilității instanța urmează a o admite, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
In speta, se constata ca reclamanta a inteles sa conteste la organul fiscal numai decizia nr. T_/13.06.2013, nu si decizia nr.T_/13.06.2013.
Potrivit art.205(1) si 207 din OG nr.92/2003 impotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii, ce se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii.
Potrivit art.218 (2) din OG nr.92/2003, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
Prin urmare, cum reclamanta nu a formulat contestatie in temeiul art.205 din OG nr.92/2003 si a introdus actiune direct in instanta impotriva deciziei T._/13.06.2013 neindeplinind procedura prealabila, capatul acesta de cerere va fi respins ca inadmisibil.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin prezenta cauza, reclamanta S. C. a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. T_ si T_ din data de 13.06.2013, emise de aceasta autoritate publică.
Din actele dosarului reiese faptul că reclamantei i s-a stabilit un cuantum al impozitelor locale respectiv impozit pe teren și impozit pe clădiri pe anul 2013, in baza HCL NR.39/2010, iar ulterior, pârâta a revenit asupra cuantumului impozitelor stabilite, emițând o nouă decizie de impunere, in cursul aceluiasi an, intrucat a adoptat Hotararea nr.30/2013, din 17.06.2013 de modificarea a incadrarii in zone a orasului strehaia si a localitatilor apartinatoare in functie de rangul localitatilor.
În urma controlului efectuat de C. de Conturi Consiliul Local al Orasului Strehaia a modificat incadrarea pe zone a orasului Srehaia si a localitatilor si satelor apartinatoare, in functie de rangul localitatii, astfel satul Hurducesti a fost incadrat in zona D, rangul III, inainte acelasi . rangul V, zona B.
Conform art.247 din Legea nr.571/2003 prin rangul unei localități se intelege rangul atribuit unei localități conform legii.
In art. 1 din NM referitor la punerea in aplicare a art.247 din Codul Fiscal se mentioneaza ca pentru identificarea localităților și încadrarea acestora pe ranguri de localități se au în vedere, cumulativ, prevederile: a) Legii nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului României, republicată, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 2/1968 si b) Legii nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a IV-a - Rețeaua de localități, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 24 iulie 2001, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 351/2001.
Potrivit art.2 din NM ierarhizarea funcțională a localităților urbane și rurale, potrivit prevederilor Legii nr. 351/2001, este următoarea: a) rangul 0 - Capitala României, municipiu de importanță europeană; b) rangul I - municipii de importanță națională, cu influență potențială la nivel european; c) rangul II - municipii de importanță interjudețeană, județeană sau cu rol de echilibru în rețeaua de localități; d) rangul III - orașe; e) rangul IV - sate reședință de comune; f) rangul V - sate componente ale comunelor și sate aparținând municipiilor și orașelor.
Insa, in art.3 din NM, pentru punerea in aplicare a art.247 din Codul Fiscal se precizeaza expres ca, localităților componente ale orașelor și municipiilor li se atribuie aceleași ranguri cu cele ale orașelor și ale municipiilor în al căror teritoriu administrativ se află, potrivit prevederilor Legii nr. 2/1968.
Cum, potrivit Legii nr.2/1968, localitatea Hurducesti face parte din teritoriul administrativ al orasului Strehaia, in mod corect rangul aferent acestei localitati trebuie sa fie similar rangului orasului, respectiv rangul III.
În ceea ce privește abilitatea organului fiscal competent al pârâtei de a emite o nouă decizie de impunere pentru impozitarea terenurilor si a cladirilor potrivit noii ierarhizari a localitatii, instanța constată că dispozițiile legale permit, în mod teoretic, o asemenea posibilitate, insa in anumite conditii, prevazute in Normele Metodologice:
Astfel, in art.4 (1) si 6 din NM pentru punerea in aplicarea a art.247 din Codul Fiscal se prevede ca, „in cazul în care la nivelul unității administrativ-teritoriale se impun modificări ale delimitării zonelor, consiliile locale pot adopta hotărâri în acest sens numai în cursul lunii mai pentru anul fiscal următor. Neadoptarea de modificări ale delimitării zonelor în cursul lunii mai corespunde opțiunii consiliilor locale respective de menținere a delimitării existente a zonelor pentru anul fiscal următor.
(2) Dacă în cursul anului fiscal se modifică rangul localităților ori limitele intravilanului/extravilanului, după caz, impozitul pe clădiri, în cazul persoanelor fizice, precum și impozitul pe teren, atât în cazul persoanelor fizice, cât și al celor juridice, se modifică potrivit noii ierarhizări a localității sau noii delimitări a intravilanului/extravilanului, după caz, începând cu data de 1 ianuarie a anului fiscal următor. (3) În situația prevăzută la alin. (2), impozitul pe clădiri și impozitul pe teren datorate se determină, din oficiu, de către compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale, fără a se mai depune o nouă declarație fiscală, după ce în prealabil le-a fost adusă la cunoștință contribuabililor modificarea rangului localității sau a limitelor intravilanului/extravilanului, după caz.
Prin urmare, modificarile rangului localitatilor se fac, potrivit noii ierarhizari, numai incepand cu data de 01 ianuarie a anului viitor, neputand avea efect imediat, cu atat mai mult, nu poate retroactiva.
Rezulta astfel ca, in speta, emiterea hotărârii de Consiliu Local nr. 30/2013 din 17.06.2013 ( fila 64-68), hotărâre prin care a fost modificată HCL 39/2010 privind încadrarea pe zone a orașului Strehaia și satelor aparținătoare în funcție de rangul localităților nu poate constitui temei al noilor decizii de impunere pentru o perioadă anterioară, ci numai pe viitor, incepand cu data de 01 ianuarie a anului urmator emiterii.
In cauza insa, decizia contestata este emisa la data de 13.06.2013, inainte de emiterea Hotararii nr.30/2013, in urma controlului efectuat de Curtea de Conturi.
Conform prevederilor articolului 86 din Codul de procedură fiscală, organul fiscal emite decizie de impunere ori de câte ori acesta modifică baza de impunere, ca urmare a unei constatări prealabile a organului fiscal sau în baza unei inspecții fiscale.
În temeiul acestor dispoziții legale, organul fiscal poate emite o nouă decizie, însă numai atunci când efectuează el însuși o nouă constatare sau în urma unei inspecții fiscale.
În ceea ce privește cauza de față, instanța constată că emiterea deciziei de impunere în urma unui control financiar al Curții de Conturi este nelegală pentru următoarele motive:
Nici o prevedere legală nu stabilește în favoarea Curții de Conturi drepturi de a stabili asupra zonei în cadrul localităților de încadrare a imobilelor.
În articolele 1 și 2 ale Legii cu nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi se stabilește că aceasta exercită controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, iar controlul este definit ca activitatea prin care se verifică și se urmărește modul de respectare a legii privind constituirea, administrarea și utilizarea fondurilor publice.
Prin urmare, Curtea de Conturi nu poate stabili zona în care se încadrează terenul în vederea impozitării în limitele teritoriale ale localității, dar poate verifica modul de stabilire a acestui aspect de instituția publică abilitată.
În al doilea rând, în situația în care s-ar reține de către Curtea de Conturi că instituția publică, în speță Consiliul Local Streahaia, nu a stabilit în mod corect încadrarea terenului în zonele prevăzute de Codul fiscal, nu se poate imputa această situație de fapt direct contribuabilului.
Cu alte cuvinte, ar însemna ca o culpă a organului fiscal, constatată de Curtea de Conturi și asumată de acesta, să fie invocată în sprijinul celui culpabil și împotriva contribuabilului.
Ar însemna că se încalcă două principii de rang primordial ale dreptului și anume neretroactivitatea legii, prevăzut de art. 15 din Constituția României și art. 6 din noul cod civil și certitudinea impunerii, stabilit de art. 3 din Codul fiscal.
În cazul primului principiu, atâta timp cât a fost emisă o hotărâre de consiliu local, ea produce efecte asupra tuturor situațiilor juridice pe care le-a reglementat cât timp a fost în vigoare.
Principiul certitudinii impunerii stabilit de prevederile art. 3 litera b) din Codul fiscal impune ca impozitele și taxele reglementate de Codul fiscal, printre care și cele din speță, să fie cuprinse în norme clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare iar termenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscală ce le revine.
F. de cele de mai sus, se va admite in parte actiunea si se va dispune anularea Deciziei de Impunere nr. T_/13.06.2013 emisă de P. Orașului Strehaia.
In temeiul art.18 din OUG nr.51/2008 se va pune in sarcina paratei plata sumei de 50 lei acordata cu titlu de ajutor public judiciar reclamantei, ce urmeaza a fi platita in bugetul Statului, iar in temeiul art.453 din CPCiv parata va achita suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in favoarea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâta P. Orașului Strehaia.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S. C., CNP_, cu domiciliul în orașul Strehaia, ., județul M., în contradictoriu cu pârâta P. ORAȘULUI STREHAIA, cu sediul în orașul Strehaia, ., județul M..
Dispune anularea Deciziei de Impunere nr.T_/13.06.2013 emisă de P. Orașului Strehaia.
Respinge cererea privind anularea Deciziei de Impunere nr.T24028/13.06.2013 pentru lipsa procedurii prealabile.
Obligă pârâta să plătească suma de 100 lei cheltuieli de judecată, din care 50 lei reclamantei si suma de 50 lei (acordata cu titlu de ajutor public judiciar) in bugetul Statului, conform art.18 din OUG nr.51/2008.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cerere de recurs ce se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică de la 28.05.2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. A. F. | ||
Grefier, A. B. |
Red.jud.FCA
Tehnored.AAB
4 ex./7 pag./19.06.2014
Cod operare date 2626
| ← Pretentii. Sentința nr. 129/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
