Pretentii. Sentința nr. 1662/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1662/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 12-05-2014 în dosarul nr. 816/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 1662/2014
Ședința publică de la 12 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. Z.
Grefier O. E. C.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul F. I. și pe pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Conform art. 131 Cod procedură civilă, instanța din oficiu procedează la verificarea competenței generale, materiale și teritoriale de a judeca pricina și constată că este competentă cu soluționarea prezentei cauze în temeiul art. 95 pct.1 Cod procedură civilă rap. la art. 10 alin.1 teza I și art. 10 alin. 3 din Legea 554/2004.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, constatându-se cauza în stare de judecată s-a reținut cauza pentru deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanței la data de 05.02.2014 și înregistrată sub nr._ reclamantul F. I. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Administrația F. pentru Mediu a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea taxei de poluare în cuantum de 2227 lei, achitată cu chitanța . nr._/14.11.2008 și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a achiziționat din Germania un autoturism marca VOLKSWAGEN tipul GOLF cu număr de identificare WVWZZZ1HZPW173020, iar în vederea înmatriculării acestuia a fost obligat să achite taxa de poluare în sumă de 2227 lei potrivit actului intitulat chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții . nr._/14.11.2008 (în valoare de 2227 lei), întrucât fara aceasta taxa, funcționarii din cadrul Serviciului de înmatriculări au refuzat înmatricularea mașinii.
A mai arătat că taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculare în România, fiind percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare și este o taxă cu efect echivalent taxelor vamale la import.
De asemenea a mai arătat că potrivit jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară, impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare a acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.90 CE. trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Ca urmare a numeroaselor acțiuni judiciare și a unei practici judecătorești constante, autorității române au recunoscut nelegalitatea taxei de primă înmatriculare stabilită inițial prin codul fiscal - art.214 (1-3), au abrogat respectivele articole prin OUG nr 50/2008, însă această taxă rămâne în fapt aceeași, singura diferență fiind denumirea, modificată din taxa specială de primă înmatriculare în taxa de mediu.
Prin Legea nr.157/2005 România a ratificat Tratatul prin aderarea Republicii Bulgaria și României la Uniunea Europeana, efectele acestei ratificări fiind reglementată de art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, astfel cum aceasta a fost republicată, în conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale U.E și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În conformitate cu prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară.
OUG nr. 50/21.04.2008 ,cu modificările si completările ulterioare stabilește, potrivit dispozițiilor art.l, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată internă cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Determinarea taxei de poluare se realizează conform art.6 din OUG nr.50/2008 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se in considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4.
A apreciat că este însă nefondată opinia potrivit căreia taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr.50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, deoarece este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să utilizeze pe teritoriul României contribuind astfel la protejarea poluării mediului
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 70, 110, 117, 120,124,135 C.Pr.Fiscală, disp.Lg.554/2004, art.90 din Tratatul_ ), art. 34,36,110,267,334 din TFUE, art.148 alin.2 și 4 din Constituția României,OUG 50/2008 cu modificările si completările ulterioare și art. 218, art. 441, art. 445-447 Cod proc civ, jurisprudența Curții Europene- cauza C-565/11.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: chitanța . nr._/14.11.2008, decizie și referat de calcul al taxei pe poluare și acte de proveniență ale autoturismului.
La data de 24.03.2014 Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. în nume propriu și pentru Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant.
Pe cale de excepție, față de data introducerii cererii de chemare în judecată, a invocat prescripția dreptului la acțiune.
Astfel, potrivit art. 135 Cod procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, "dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire.", reclamantul a plătit taxa în anul 2008 și s-a adresat cu cerere de restituire la instanța de judecată în anul 2014, astfel că, de la data nașterii dreptului la restituire al reclamantului și până la data la care a introdus cererea, au trecut 5 ani.
A apreciat că prescripția dreptului la acțiune s-a împlinit la data de 01.01.2014, dată la care s-a împlinit și termenul de 5 ani prevăzut pentru recuperarea creanțelor fiscale, potrivit art.135 Cod procedură fiscală.
Pe fondul cauzei a arătat că norma de reglementare la momentul plații, O.U.G. nr. 50/2008, este contrara dispozițiilor dreptului comunitar european, pe motiv ca este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând vânzarea autoturismelor second hand deja înmatriculate in România si, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse ir România.
A menționat ca, printr-o jurisprudenta constanta, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a considerat ca prevederile art.110 alin.1 TFUE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne fata de produsele care se afla deja pe piața interna si cele de import.
Pentru a garanta neutralitatea impozitelor interne din perspectiva concurentei intre autovehiculele care se afla deja pe piața naționala s autovehiculele similare importate dintr-un alt stat membru decât România, fie noi; fie second hand, trebuie comparate efectele taxei de poluare asupra autovehiculelor second hand, uzate, importate din alt stat membru, înmatriculate deja in alt stat membru, cu cele ale taxei de poluare, in cazul categoriilor de autovehicule aflate deja pe piața naționala, deja supuse acestei taxe de poluare la prima lor înmatriculare in România. In acest sens, intimatul-reclamant ar fi trebuit sa producă probe din care sa rezulte clar ca taxele pe care le aplica stătu roman sunt superioare celor din statul din care reclamantul si-a achiziționai autoturismul.
De asemenea, după . Tratatului de la Lisabona, la 1 decembrie 2009, s-a realizat armonizarea cu prevederile art.110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene a normelor OUG nr.218/2008 privind modificarea OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentn autovehicule, prin intermediul adoptării OUG nr.117/2009 pentru aplicarea unor masuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule (publicata in M.O, nr.926/30.12.2009). Ca urmare, Comisia pentru petiții din cadrul Parlamentului European, prin răspunsul formulat la petiția nr.17.17.2008, adresata de I. Garboan, a constatat faptul ca prin adoptarea ordonanței menționate, normele României in materie de taxa pe poluare sunt conforme cu dreptul comunitar, iar motivele care au stat la baza procedurii de încălcare au încetat sa existe si căzu a fost închis.
Pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. și Administrația F. pentru Mediu București, deși legal citate, nu au formulat întâmpinare.
Analizând acțiunea formulată de reclamant, instanța constată și reține următoarele:
În baza art. 248 Cod procedură civilă instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care ar face inutilă administrarea de probe sau cercetarea fondului.
Pârâta a invocat excepția prescripției dreptului de a solicita restituirea sumei reprezentată de taxă de poluare.
Asupra temeiniciei acestei excepții, instanța va face mai întâi o analiză cu titlu preliminar în ceea ce privește legea aplicabilă domeniului prescripției.
Astfel, prin Decizia nr. 1/2014, ÎCCJ a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel C., statuând că: “În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201, art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2512, art. 2513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, stabilește că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.”.
Ca atare, legea aplicabilă în materia prescripției extinctive este aceea a Decretului cu numărul 167/1958.
Aceste dispoziții se vor aplica în cauză laolaltă cu acelea care constituie sediul materiei prescripției în domeniul fiscal și anume prevederile articolului 131 din Codul de procedură fiscală: ”Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.”
În cauza de față, a fost achitată taxa de poluare la data de 14.11.2008 cu chitanța . nr._/14.11.2008, iar în temeiul dispoziției codului de procedură fiscală mai sus citate, se calculează termenul de prescripție începând cu data de 01.01.2009 – ziua de 1 ianuarie a anului ulterior achitării taxei, iar un termen de prescripție de 5 ani conduce la concluzia că acțiunea în restituirea creanței fiscale a dobânzii se poate promova până în data de 01.01.2014.
Reclamantul nu a respectat acest termen, introducând cererea de chemare în judecată în data de 05.02.2014 – fila 1 din dosar, motiv pentru care se va admite excepția prescripției extinctive și se va respinge acțiunea ca prescrisă, nefăcându-se de către reclamant nici dovada unei întreruperi a termenului de prescripție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției extinctive invocată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M..
Respinge acțiunea formulată de reclamantul F. I., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., județul M., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., cu sediul în localitatea Drobeta Turnu Severin, Piața R. N., nr. 1, județul M., Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., cu sediul în municipiul C., .. 2, județul D. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, ..294, corp A, sectorul 6.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cale de atac care se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședință publică azi 12.05.2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, Grefier,
D. Z. O. E. C.
Red. D.Z./Tehnored. O.E.C.
6 ex./ 4 pagini
27 Mai 2014
cod operator 2626
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1663/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
