Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 433/2014. Tribunalul MEHEDINŢI

Comentarii

0

Decizia nr. 433/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 10130/225/2013

DOSAR NR._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL M.

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 433

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 24 IUNIE 2014

COMPLETUL COMPUS DIN:

PREȘEDINTE: D. Z.

JUDECĂTOR: C. A. F.

GREFIER: C. T. P.

Pe rol judecarea apelurilor formulate de apelanta – petentă R. H. S.A. (C.) și apelantul – intimat INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M. împotriva sentinței civile nr. 4822/10 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic P. L., pentru apelantul intimat INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M., lipsă fiind apelanta – petentă R. H. S.A. (C.).

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se constată că, prin Serviciul Registratură, au fost înaintate înscrisurile solicitate de instanță, iar prin adresa de înaintare indică și sediul procesual ales în București, .. 19, . C. Lujerului, sector 6, după care;

Reprezentantul apelantului – intimat INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M., consilier juridic P. L., arată că a observat înscrisurile depuse la dosar și că nu are excepții de ridicat, cereri de formulat ori probe de administrat.

Instanța, având în vedere că apelanta – petentă, prin cererea de apel a solicitat administrarea probei cu acte, care au fost depuse la dosar, iar la termenul de azi apărătorul apelantului – intimat arată că nu are probe de administrat, apreciază cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul părții prezente asupra apelului formulat.

Consilier juridic P. L., pentru apelantul – intimat, solicită admiterea apelului formulat de partea pe care o reprezintă și schimbarea sentinței în sensul menținerii amenzii contravenționale aplicată, în cauză făcându-se dovada că petenta desfășura activitate în zile de sărbători legale.

Referitor la apelul formulat de petenta R. H. S.A. (C.), solicită respingerea acestuia, pentru motivele invocate prin întâmpinare.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra apelului de față, instanța constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, la data de 24.07.2013 sub nr._, petenta R. H. SA (C.), în contradictoriu cu I.T.M. M., a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor NR._ din 01.07.2013, emis de către intimată, prin care a solicitat anularea acestuia și exonerarea de plata amenzii contravenționale.

În motivarea plângerii, a arătat că la data de 23.06.2012, orele 12:10, inspectorii de muncă din cadrul I. M. au efectuat un control pentru verificarea modului în care se respectă prevederile legislației în vigoare în domeniul relațiilor de muncă și securității și sănătății în muncă, la hypermarket-ul / hypermagazinul R. H. situat în Drobeta Turnu Severin.

Prin procesul-verbal de control nr._ din data de 25.06.2013, s-a reținut faptul că, „în incinta galeriei C. - punctul T. (nu în incinta HYPERMARCHET C.)", salariata B. – D. E., care a scris în fișa de identificare că lucrează în prima zi de Rusalii, desfășura activitatea de vânzare a produselor din tutun.

În Anexa nr. 1 la Procesul-verbal de control nr._ din data de 25.06.2013 s-a menționat faptul că, în timp ce era intervievată în scris, numita B. – D. E., la casa T. - vânzare produse tutun - s-au prezentat și salariatele P. lulia G. și Carablaisă V., care fiind, de asemenea intervievate în scris au făcut precizarea că spațiul T. este punct de lucru nealimentar.

În baza fișei de identificare completată în scris de către salariata B. - D. E., în activitate la data de 23.06.2013 în incinta hypermarket-ului/hypermagazinului C. Drobeta s-a reținut, în procesul-verbal de control nr._ din data de 25.06.2013, faptul că subscrisa desfășoară activitate în zilele de sărbători legale, încălcându-se astfel prevederile art. 139 din Codul Muncii, întrucât punctul T. - vânzare țigări - nu s-ar încadra în prevederile art. 140 din Codul Muncii.

În baza mențiunilor de mai sus, prin procesul-verbal de control sus menționat, I. M. a dispus măsura respectării de către C. a prevederilor art. 139 din Codul Muncii privind activitatea punctelor din incinta Galeriei C. („T.”) în mod permanent, începând cu data de 25.06.2013.

La data de 8 iulie 2013, INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M. i-a comunicat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ din 01.07.2013, care face obiectul prezentei plângeri prin care s-a reținut că, în urma controlului efectuat la data de 23.06.2013, în cadrul C. Drobeta, „a fost găsită desfășurând activitate în incinta galeriei C. - punctul „T.” (nu în incinta hypermarchet-ului C.) vânzând produse de tutun, numita B. - D. E.". De asemenea, s-a reținut faptul că, „în conformitate cu fișa de identificare completată în scris de către salariata B. -D. E., găsită în activitate la data de 23.06.2013 (prima zi de Rusalii) în incinta galeriei C. - punctul T., vânzare-produse tutun, s-a constatat că societatea desfășoară activitate în zilele de sărbători legale, încălcându-se astfel prevederile art. 139 din Codul Muncii.

Apreciază petenta a fi netemeinic și nelegal procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ din data de 01.07.2013 și, având în vedere că art. 140 din Codul Muncii reprezintă o normă care, protejează un interes public, în raport și de art. 174 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, solicită instanței de judecată constatarea nulității absolute a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ din data de 01.07.2013.

În subsidiar, în situația în care instanța de judecată ar aprecia că, în speță, nu ar fi totuși vorba despre o normă care protejează un interes public ci un interes privat, solicită anularea procesului-verbal.

Precizează că spațiul de comercializare a produselor din tutun și a unor băuturi alcoolice, inclusiv casa aferentă, din cadrul hipermarket-ului/hypermaqazinului C. Drobeta este o parte integrantă a unității hipermarket/hypermaqazin C. care comercializează în mod unitar, atât produse alimentare, cât și produse non-alimentare. Făcând parte din rândul unităților la care se referă dispozițiile art. 140 din Codul Muncii, în sensul că reprezintă o unitate care desfășoară o activitate de aprovizionare a populației cu produse alimentare de strictă necesitate, hipermarket-ul C. Drobeta, deci inclusiv spațiul din cadrul acestuia de comercializare a produselor din tutun și a unor băuturi alcoolice, putea fi deschis la data de 23.06.2013, așa cum de altfel s-a și constatat prin procesul-verbal de control nr._ din data de 25.06.2013.

Mai mult, inspectorii de muncă din cadrul INSPECTORATULUI TERITORIAL DE MUNCĂ M. ar fi trebuit să solicite documente relevante din care să reiasă, dacă spațiul de comercializare a produselor din tutun și a unor băuturi alcoolice, în concret, casa „T." este parte integrantă a hipermarket-ului C. Drobeta sau un magazin separat, situat în incinta galeriei.

Aceste informații nu au fost solicitate, însă, au reținut exclusiv aspectele menționate în mod eronat în raport de situația de fapt și de drept, de către salariatele B. - D. E., P. lulia G. și Carablaisă V., în sensul că spațiul de comercializare a produselor din tutun și a unor băuturi alcoolice, deci a unor produse non-alimentare, ar fi un punct de lucru nealimentar separat de hypermarket-ul C. Drobeta.

În concluzie, având în vedere motivele de mai sus, solicită admiterea plângerii și, pe cale de consecință, constatarea nulității absolute sau, în subsidiar, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ din data de 01.07.2013.

In drept, plângerea a fost întemeiată pe dis.art. 31 și art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 20 din Legea nr. 108/1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, art. 148 și urm., precum și art. 174 alin. 2 și 3 din Noul Cod de procedură civilă.

Au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ din data de 01.07.2013 al I. M.; procesul-verbal de control nr._ din data de 25.06.2013 al I. M., Anexa 1, autorizația de funcționare nr. 1939 din data de 14.03.2011: orarul de funcționare nr. 1939 din data de 14.03.2011; certificatul de înregistrare al R. H.; Harta hypermagazinului/ hypermarket-ului C. Drobeta.

Intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.

A precizat că, data de 23.06.2013, prima zi de Rusalii, a fost efectuat un control la punctul de lucru din Drobeta T.-S., .- Centrul comercial C. pentru verificarea modului în care se respectă dispozițiile Codului muncii cu privire la acordarea zilelor libere pentru sărbătorile legale.

La punctul de lucru „T.”- vânzare produse tutun, situat în spațiul aparținând petentei R. Hipermarche - Centrul Comercial C.- a fost găsită prestând activitatea de vânzare produse din tutun, numita B. D. E.. I s-a solicitat să completeze fișa de identificare în care să răspundă cu privire la statutul său în raport cu angajatorul pentru care desfășoară activitate dar și cu privire la programul de lucru, inclusiv desfășurarea activității în zilele de sărbători legale.

S-a solicitat de asemenea, o declarație numitei P. I. G. - responsabil resurse umane - dar și numitei Carablaisă V., cu privire la natura activității și produselor comercializate la punctul de lucru „T.”, unde a fost găsită prestând activitate numita B. D. E., iar acestea au declarat că produsele comercializate prin intermediul acestui punct de lucru sunt produse nealimentare. Deși pentru susținerea plângerii contravenționale petenta . făcut referire la mai multe documente, acestea, nu sunt relevante pentru dovedirea unei alte situații de fapt. Situația existentă in momentul controlului a fost consemnată de către inspectorii de muncă in anexa 1 semnată si ștampilată de către reprezentantul legal al unității, O. G. G.. Aceasta a făcut precizarea că Hipermarchetul C. Drobeta are ca activitate conform Cod CAEN, comerțul cu amănuntul tutun și băuturi alcoolice, iar „ Tabacul” nu este înregistrat ca punct de lucru.

Dacă situația de fapt existenta pe teren si consemnata de către inspectorii de munca in actele de control nu ar fi corespuns realității, persoana căreia i-a fost luată declarație, găsită la fața locului, la punctul de lucru al societății nu ar fi putut susține cele consemnate în fișa de identificare de aceasta. De altfel, nu ar fi putut nega un fapt evident, acela că în momentul controlului, în ziua de Rusalii, era în activitate.

Referitor la susținerile administratorului societății, potrivit cărora punctul de lucru „T.” nu este supus prevederilor legale privind acordarea liberelor în zilele de sărbători legale, precizează că acestea nu au nici o relevanță și nici o susținere reală, în condițiile în care, activitatea desfășurată la acest punct de lucru, respectiv, aceea de comercializare produse tutun nu face parte din categoria activităților reglementate de art.140 din Codul muncii, potrivit căruia „Prin hotărâre a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unitățile sanitare și pentru cele de alimentație publică, în scopul asigurării asistenței sanitare și, respectiv, al aprovizionării populației cu produse alimentare de strictă necesitate, a căror aplicare este obligatorie", ori, în cazul de față, produsele din tutun nu reprezintă produse alimentare de strictă necesitate, a căror aplicare este obligatorie.

Învederează că, fără temei legal petenta susține că, are dreptul de a aplica aceleași dispoziții legale care sunt obligatorii doar unităților de alimentație publică care comercializează produse alimentare de strictă necesitate, și în cazul comercializării altor produse, cum ar fi cele nealimentare, inclusiv băuturi și tutun.

Având în vedere toate aceste aspecte, consideră că inspectorii de muncă au constatat și sancționat în mod corect fapta reprezentând neacordarea zilelor libere în timpul sărbătorilor legale, prin încălcarea dispozițiilor art.139 din Codul muncii și solicită respingerea plângerii contravenționale ca fiind netemeinică și nelegală și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/ 01.07.2013 ca fiind legal și temeinic întocmit.

In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.205 alin.2 din Lege; nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Au fost anexate întâmpinării depuse următoarele înscrisuri: procesul-verbal de contravenție nr._/01.07.2013 și înștiințarea de plată, procesul-verbal de control . nr._/25.06.2013 însoțit de Anexa 1 reprezentând anexa de constatare a neconformităților și a măsurilor dispuse in domeniu relațiilor de muncă, fisele de identificare pentru numiții Carablaisă V., Balașa D. E. și P. I. G., confirmarea de primire.

Petenta R. HIPERMARCHET SA (C.), a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de intimate ca fiind nefondate și implicit admiterea plângerii contravenționale, pentru motivele invocate în plângere.

Sub aspectul materialului probator a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin sentința civilă nr. 4822/10 decembrie 2013, a admis în parte plângerea contravențională, formulată de petenta R. HIPERMARCHET SA (C.), a modificat în parte procesul-verbal contravențional . nr._ din 1.07.2013, în sensul că a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, a atras atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale și a menținut celelalte dispoziții ale procesului verbal.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 1.07.2013 de către un reprezentant al intimatului, petenta a fost sancționată cu amenda de 5.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.260 alin. 1 lit. a din Legea nr.53/2003 republicată .

S-a mai reținut că, în urma controlului efectuat la data de 23.06.2013, orele 12,10 cu privire la modul în care se respectă prevederile legislației in vigoare în domeniul relațiilor de muncă, securității și sănătății în muncă, la . de lucru din Drobeta Turnu Severin, ., județul M., Centrul Comercial C., a fost găsită desfășurând activitate in incinta Galeriei C., punctul de lucru „ T.”, vânzând produse din tutun, numita B. D. E., care a scris în fișa de identificare că lucrează în prima zi de Rusalii.

Petenta nu a semnat procesul verbal de contravenție, fiind întocmit în lipsa acesteia.

Potrivit art. 260 alin 1 lit. g din Codul Muncii constituie contravenție și se sancționează, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, încălcarea de către angajator a prevederilor art. 139 și 142.

De asemenea potrivit art. 139 din codul muncii „(1) Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt:

- 1 și 2 ianuarie;

- prima și a doua zi de Paști;

- 1 mai;

- prima și a doua zi de Rusalii;

- Adormirea Maicii Domnului;

- 30 noiembrie - Sfântul A. A. cel Întâi chemat, Ocrotitorul României;

- 1 decembrie;

- prima și a doua zi de C.;

- două zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creștine, pentru persoanele aparținând acestora.

(2) Acordarea zilelor libere se face de către angajator.”

Analizând procesul verbal în ceea ce privește legalitatea instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prev. de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.

Raportat la temeinicie, instanța de fond a reținut că procesul verbal contestat face dovada situației de fapt menționată în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă petentei potrivit art. 249 C.p.c., întrucât cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.

Petenta, însă, nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul verbal de contravenție .

Astfel, procesul verbal contestat s-a întocmit pe baza procesului verbal de control nr._ din 25.06.2013, a declarației date de persoana depistată cu ocazia efectuării controlului desfășurând activitate în prima zi de Rusalii – B. D. E. (f.48), a declarației salariatei Carablaisă V. (f.49) .

Din fișele de identificare și înscrisurile existente la dosar, prima instanță a reținut că, rezultă fără dubiu că, salariata B. D. E. desfășura activitate în prima zi de Rusalii, la punctul de lucru „T.”, punct de lucru care, contrar susținerilor petentei este punct de lucru distinct, separat de hipermarketul C., nu se află în incinta acestui hipermarket ci în incinta Galeriei (construcției ) C. și comercializează produse din tutun.

Chiar dacă acesta nu este înregistrat la Oficiu Comerțului ca punct de lucru sub denumirea „T.”, faptul că nu se află în incinta hipermarketului C., ci în incinta Galeriei C. este un aspect de notorietate, ca de altfel și faptul că nu comercializează produse alimentare, ci produse din tutun.

Prin urmare, activitatea desfășurată la punctul „T.”, nu face parte din categoria activităților reglementate de art. 140 din C. Muncii, potrivit căruia „Prin hotărâre a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unitățile sanitare și pentru cele de alimentație publică, în scopul asigurării asistenței sanitare și, respectiv, al aprovizionării populației cu produse alimentare de strictă necesitate, a căror aplicare este obligatorie", produsele din tutun nu reprezintă produse alimentare de strictă necesitate, a căror aplicare este obligatorie, susținerile petentei cu privire la nulitatea absolută reglementată de art. 174 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, fiind neavenite.

Față de cele arătate, rezultă că fapta a fost descrisă în mod corect de către agentul constatator și că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.

Cu toate acestea, sancțiunea trebuie dozată în așa fel încât să se îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, astfel încât, instanța a apreciat că, amenda de 5000 lei este nejustificată, fiind suficientă aplicarea sancțiunii cu avertisment pentru a-i atrage atenția petentei asupra obligațiilor ce-i revin, având în vedere pe de o parte, împrejurările în care a fost comisă, iar pe de altă parte, gradul de pericol social redus al faptei reținute în sarcina acesteia.

Opinia instanței de fond a avut la bază, pe de o parte disp. art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite), art. 21 alin. 3 din același act normativ (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”), precum și art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 (prin care se prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune).

În consecință, instanța de fond a admis în parte plângerea contravențională, formulată de petenta R. HIPERMARCHET SA (C.), a modificat în parte procesul verbal contravențional . nr._/1.07.2013, în sensul că a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel atât petenta R. H. S.A. (C.) cât și intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M..

Prin cererea de apel formulată, apelantul – intimat INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M., solicită admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței criticată în sensul menținerii sancțiunii aplicate pentru intimate petentă R. HIPERMARCHE SA(C.) ca fiind corect aplicată în raport cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, susținând în esență că, instanța de fond în mod eronat a dispus transformarea sancțiunii amenzii în avertisment în condițiile în care, starea de fapt reținută și sancționată de inspectorii de muncă prezintă un grad de pericol social ridicat față de care se justifica a amenda aplicată.

Instanța de fond analizând starea de fapt dar probatoriul administrat a constatat că fapta a fost descrisă în mod corect de către agentul constatator și că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, astfel că petentă nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în actul sancționator.

A mai susținut că, în fapt, în data de 23.06.2013, Sărbătoarea „Rusaliilor „a fost efectuat un control la punctul de lucru al R. Hipermarche SA Complex Comercial "C."din Drobeta T.-S., . – Galeria Comercială C. pentru verificarea modului în care se respectă dispozițiile Codului muncii cu privire la acordarea zilelor libere pentru sărbători legale.

La locul de muncă organizat »magazinul tabac » situat în spațiul aparținând R. HIPERMARCHE CENTRUL COMERCIAL C. a fost găsită prestând activitate numita B. D. E. . S-a solicitat de asemenea completarea unei fișe de identificare numitelor P. I. Gabrielea, responsabil resurse umane și numitei Carablaisă V., în care să răspundă cu privire la statutul lor în raport cu angajatorul pentru care desfășoară activitate dar și cu privire la programul de lucru, inclusiv la desfășurarea activității în zilele de sărbători legale.

Pentru definitivarea actelor de control a fost lăsată o înștiințare pentru ca reprezentantul legal al petentei să se prezinte la sediul I. M. cu documentele solicitate. Astfel, directorul O. G.-G. a prezentat inspectorilor de muncă înscrisuri și a luat cunoștință de întocmirea actului de control, făcând precizarea că « Hipermarchetul C. Drobeta are activitate conform Codului CAEN, comerț cu amănuntul tutun și băuturi alcoolice ».

Salariata menționată a completat personal fișa de identificare, iar prin semnarea acesteia a recunoscut că cele declarate sunt adevărate, nefiind silită sau intimidată în niciun fel.

Instanța de fond admite că în mod corect a fost reținută în sarcina intimate petente săvârșirea contravenției menționate, prin desfășurarea activității într-o zi de sărbătoare legală, în speță prima zi de Rusalii, dar consideră că împrejurările în care a fost săvârșită fapta nu sunt de natură a atrage o sancțiune pecuniară.

In apărarea sa, intimata petentă S.C. R. HIPERMARCHE a făcut referire la mai multe documente, acestea, în opinia apelantei – intimate, nu sunt relevante pentru dovedirea unei alte situații de fapt.

- autorizație de funcționare din 14.03.2011

- orar de funcționare

- certificat de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului

Dacă situația de fapt existenta pe teren si consemnata de către inspectorii de munca in actele de control nu ar fi corespuns realității, persoana căreia i-a fost luată declarație, găsită la fața locului, la punctul de lucru al societății nu ar fi putut susține cele consemnate în fișa de identificare de aceasta. De altfel, nu ar fi putut nega un fapt evident, acela că în momentul controlului, în ziua de sărbătoare a Rusaliilor» numita B. D. E. era în activitate.

Referitor la susținerile administratorului societății potrivit cărora activitatea desfășurată de societate prin acest loc de muncă organizat situat în incinta Galeriei Centrului C. Drobeta nu este supusă prevederilor legale privind acordarea liberelor în zilele de sărbători legale, a susținut că acestea nu au nicio relevanță și nici o susținere reală, în condițiile în care, activitatea desfășurată la acest punct de lucru, comerț produse tutun, este o activitate care nu face parte din categoria activităților reglementate de art.140 din Codul muncii, potrivit căruia » Prin hotărâre a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unitățile sanitare și pentru cele de alimentație publică, în scopul asigurării asistenței sanitare și, respectiv, al aprovizionării populației cu produse alimentare de strictă necesitate, a căror aplicare este obligatorie", ori, în cazul de față, produsele din tutun nu reprezintă produse alimentare de strictă necesitate, a căror aplicare este obligatorie.

De altfel, potrivit Legii nr. 650/2002 de aprobare a O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață " Fiecare comerciant își stabilește orarul de funcționare cu respectarea prevederilor înscrise în legislația muncii și cu condiția respectării reglementărilor în vigoare ", ori, în situația de față, respectarea dispozițiilor legale cu privire la programul de lucru este imperativă și nu facultativă, cum încearcă contestatoarea să sugereze, considerând că nu i se aplică toate dispozițiile legale.

Intimata petentă susține fără temei legal că are dreptul de a aplica aceleași dispoziții legale care sunt obligatorii doar unităților de alimentație publică care comercializează produse alimentare de strictă necesitate, și în cazul comercializării altor produse, cum ar fi cele nealimentare, inclusiv produsele din tutun.

Precizează că intimata petentă își desfășoară activitatea în afara Hipermarchetului C. alături de alți agenți economici care funcționează în incinta Galeriei C..

Magazinul de comercializare produse tutun este situat în afara complexului comercial alimentar și nu în spațiul acestuia cum susține în mod eronat petentă.

Potrivit art. 136 dm Codul muncii, doar unităților cu activități în regim de foc continuu le sunt aplicabile prevederile referitoare la posibilitatea desfășurării activității în zilele de sărbători legale, în acest sens legiuitorul a consacrat excepția asigurându-se ca sfera de aplicabilitate să se răsfrângă doar supra acelor tipuri de unități care, datorită specificului activității sau operațiunilor de producție nu pot să întrerupă procesul de muncă, în caz contrar, activitatea ar fi periclitată.

Ori, în cazul de față, activitatea desfășurată de petentă nu poate face obiectul excepției amintite, având în vedere activitatea desfășurată de aceasta, respectiv activitate comercială produse nealimentare, or, din moment ce norma de drept trebuie să protejeze angajatul și nu activitatea comercială și de control dintre societate și clienți, în speță nu există nicio vătămare produsă angajaților societății.

Ceea ce nu înțelege intimata petentă este că trebuie să închidă punctul comercial în toate zilele de sărbători legale și nu are nicio importanță compensarea în bani a acestor zile lucrate de angajați, aceasta fiind aplicabilă doar angajatorilor prevăzuți la art. 135 și 136 din Codul muncii.

De altfel, se poate observa că motivarea intimatei petente se rezumă în general la impactul economic pe care susține că l-ar avea impunerea unor astfel de măsuri de respectare a dispozițiilor legale pentru apărarea drepturilor salariaților. Susținerile sale nu numai că nu sunt întemeiate dar nu sunt nici reale dacă se are în vedere că în accepțiunea acesteia activitatea nu poate fi întreruptă, ceea ce ar presupune că magazinul ar desfășura activitate 24 de ore din 24 de ore, ceea ce nu este adevărat, activitatea fiind întreruptă pe timpul nopții, și nu numai, dar și în anumite zile de sărbătoare.

Astfel, având în vedere toate aceste aspecte, consideră că inspectorii de muncă au constatat și sancționat în mod corect fapta reprezentând neacordarea zilelor libere în timpul sărbătorilor legale, prin încălcarea dispozițiilor art. 139 din Codul muncii.

Având în vedere motivele invocate, dar și faptul că, din probatoriul administrat rezultă existența faptelor intimatei petente solicită admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul menținerii sancțiunii aplicate prin procesul-verbal de contravenție nr._/01.07.2013.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 alin. l din Legea nr. 134/2010, privind Codul de procedură civilă, solicitând totodată judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 411 al. 1 pct. 2 din același act normativ.

Apelanta – petentă S.C. R. HIPERMARCHE S.A. a formulat întâmpinare la cererea de apel formulat de intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M., solicitând respingerea acestuia ca nefondat, susținând că în esență că, apelul formulat de aceasta critică înlocuirea de către instanța de fond a sancțiunii amenzii contravenționale aplicate petentei cu sancțiunea avertismentului utilizând o . argumente vădit neîntemeiate: (i) gradul de pericol social al faptei ar fi fost unul ridicat, aspect care ar justifica amenda contravențională aplicată, (ii) prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție contestat nu a fost răsturnată întrucât subscrisa nu am fi făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul-verbal de contravenție nr._ din data de 01.07.2013, (iii) înscrisurile depuse nu sunt relevante pentru dovedirea unei alte situații de fapt (aici se enumera de către apelantul – intimat, selectiv, doar o parte a înscrisurilor depuse de noi la dosar, anume autorizația de funcționare, orarul de funcționare și certificatul eliberat de Oficiul Registrului Comerțului), (iv) activitatea de vânzare produse tabac nu se subsumează activității de la art. 140 din Codul Muncii, care se referă la unitățile de alimentație publică care comercializează produse alimentare de strictă necesitate, (v) magazinul de comercializare produse tutun își desfășoară activitatea în afara complexului comercial C., contrar celor susținute de subscrisa (?!) și, respectiv, (vi) norma de drept trebuie să protejeze angajatul, iar nu activitatea comercială.

În raport de cele de mai sus, solicită respingerea ca neîntemeiate criticile formulate de apelantul – intimat I. M., având în vedere următoarele motive:

>(i) fapta nu constituie contravenție întrucât subscrisa am acționat în limitele și în aplicarea dispozițiilor art. 140 din Codul Muncii, ca atare, nu putem analiza gradul mai mic sau mai mare al pericolului social al contravenției, pentru bunul motiv că nu există vreo încălcare a legii iar, pe de altă parte, (ii) I. M. nu dovedește ori justifică în vreun fel în ce ar consta pretinsul grad ridicat de pericol social al faptei, deci apelul promovat nu este motivat în concret;

Prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție nu trebuia răsturnată de subscrisa, întrucât nu operează în cauză, ci a fost reținută în mod greșit de către instanța de judecată.

I. M. preia în construirea apelului un argument juridic eronat pe care se bazează sentința Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, argument pe care petenta l-a criticat și în apelul promovat împotriva sentinței civile nr. 4822/10.12.2013, anume reținerea prezumției relative de temeinicie a procesului-verbal de contravenție, prezumție care transferă sarcina probării unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul-verbal de contravenție de către contravenient.

Astfel, aduce în atenția instanței de apel faptul că instanța de judecată nu a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor din jurisprudența CEDO relevante în sensul că dreptul contravențional este asimilat penalului ca noțiune europeană autonomă (depunem anexat cauza A. contra României și jursiprudeță internă relevantă).

Petentul beneficiază deci de prezumția de nevinovăție.

Ca atare, instanța de fond era datoare să rețină faptul că (i) sarcina probei revenea I. M., petenta nefiind obligată de lege să își dovedească nevinovăția și că (ii) procesul verbal de contravenție nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției acestuia, ci I. M. era obligată la aceasta.

Dacă instanța de fond ar fi ținut cont de faptul că sarcina probei revenea I. M., atunci ar fi trebuit să constate că I. M. a stabilit incorect situația de fapt prin aceea că și-a bazat constatările exclusiv pe declarațiile salariatelor intervievate, deci nu a solicitat subscrisei vreun document în dovedirea celor consemnate în mod eronat în fișele de identificare redactate de salariatele B.-D. E., P. lulia G. și Carablaisă V., deși, în concret, inspectorii de muncă aveau această obligație, iar faptul de a se întemeia exclusiv pe declarațiile eronate ale unor salariate, consemnate în fișele de identificare, constituie în sine o încălcare a prevederilor legale care ar fi trebuit coroborată de instanța de fond cu pasivitate procesuală I. M. în demonstrarea situației de fapt.

Mai mult decât atât, și în situația în care prezumția sus menționată ar fi funcționat, arată că a făcut dovada cu toate înscrisurile depuse la dosar că, în mod contrar celor reținute de către I. M. prin procesul-verbal de sancționare contravențională contestat în prezenta cauză, inclusiv declarației eronate a salariatelor sus menționate, spațiul de comercializare a produselor din tutun și a unor băuturi alcoolice din cadrul hypermarket-ului/hypermagazinului C. Drobeta nu reprezintă un punct de lucru sau magazin separat de hypermarket ci o parte integrantă a hypermarket-ului C. Drobeta, iar o astfel de dovadă este, din punct de vedere legal, suficientă pentru a face aplicabile spațiului menționat, în fapt, hypermarket-ului C. Drobeta în ansamblu, prevederile art. 140 din Codul Muncii și, deci, pentru a răsturna prezumția de temeinicie sus menționată;

Referitor la analiza pertinenței, concludentei și utilității înscrisurilor depuse la dosar:

- I. M. susține că înscrisurile depuse de subscrisa nu sunt relevante pentru dovedirea unei alte situații de fapt, enumerând selective câteva dintre înscrisurile depuse de petentă la dosar, anume autorizația de funcționare, orarul de funcționare și certificatul eliberat de Oficiul Registrului Comerțului.

Înscrisurile amintite mai sus au fost depuse doar pentru a lămuri instanța cu privire la obiectul de activitate al subscrisei, inclusiv deci cu privire la activitatea desfășurată la punctul de lucru C. Drobeta și cu privire la statutul de unitate de alimentație publică.

Susține petenta că a făcut însă dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea stabilită de I. M., care s-a raportat la fisele de identificare completate în mod eronat de salariatele intervievate în scris reținând că o casă de marcat, în speță, casa T. ar reprezenta un punct de lucru nealimentar separat de hypermarket-ul/hypermagazinul C. Drobeta. Astfel, a depus la dosar și alte înscrisuri decât cele amintite de I. M., înscrisuri din care rezultă fără dubiu atât (a) statutul „casei T.", în concret, de casă de marcat a hypermarket-ului/hypermaqazinului C. (la termenul de judecată din data de 26.11.2013, petenta a depus (i) bon fiscal eliberat de „casa T.", (ii) proces-verbal încheiat cu ocazia instalării și fiscalizării casei de marcat T., (iii) declarația de instalare a aparatelor de marcat electronice fiscale și, respectiv, (iv) aviz nr. 0582 din data de 02.08.2012 privind distribuția aparatelor de marcat electronice fiscale), precum și (b) faptul că spațiul în care „casa T." se află și unde sunt comercializate produsele din tutun și unele băuturi alcoolice nu este un punct de lucru distinct situat în cadrul galeriei comerciale ci o parte integrantă a aceluiași hypermarket-ului/hypermagazinului C. Drobeta.

Aceste înscrisuri erau concludente pentru stabilirea faptului că unitatea de alimentație publică C. Drobeta include și spațiul unde se află casa de marcat T., deci că spațiul tabac este parte integrantă a unității, chiar dacă este separat printr-un paravan de restul unității unde sunt amplasate celelalte case de marcat.

Rațiunea pentru care petenta a decis să comercializeze produsele din tutun și unele băuturi alcoolice într-un spațiu distinct hypermagazinului C. Drobeta, spațiu dotat inclusiv cu o casă de marcat aferentă, deși, structural, acest spațiu este parte integrantă a aceleiași unități de vânzare, este aceea ca doar clientela informată și interesată de acest gen de produse să aibă acces la astfel de produse, fiind astfel evitat contactul consumatorilor, în special minori, care achiziționează produse alimentare în celelalte spatii ale hypermarket-ului/ hypermagazinului C. Drobeta, plătindu-le la celelalte case ale acestuia;

> Clarificarea domeniului de aplicare și a aplicabilității dispozițiilor art. 140 din Codul Muncii în cauză - I. M. susține faptul că activitatea de vânzare produse tabac nu se subsumează activității de la art. 140 din Codul Muncii, care se referă la unitățile de alimentație publică care comercializează produse alimentare de strictă necesitate.

În raport de această susținere, consideră că se impune să facă precizări vizavi de aplicarea art. 140 din Codul Muncii: (i) art. 140 din Codul Muncii se aplică unităților de alimentație publică, deci acelor unități care prestează un serviciu de alimentație publică, în sensul reglementatul de art. 4 lit. g) al O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, anume activitatea de pregătire, preparare, prezentare și servire a produselor și a băuturilor pentru consumul acestora în unități specializate sau la domiciliul/locul de muncă al consumatorilor. Pe cale de consecință, art. 140 nu reglementează o excepție de la regula instituită de art. 139 din Codul Muncii care să vizeze / să se refere la unele activități sau la altele, după cum susține I. M., ci se adresează unor unități care, în baza legii, au dobândit statutul de unitate de alimentație publică, (ii) hypermarket-ul C. Drobeta face parte din rândul acelor unități la care se referă art. 140 din Codul Muncii, fiind o unitate care desfășoară activitate de aprovizionare a populației cu produse alimentare de strictă necesitate ce sunt comercializate alături de alte produse alimentare și non-alimentare. în baza acestui statut, unitatea de alimentație C. Drobeta, în integralitatea ei, deci toate casele de marcat aparținând acestei unități, inclusiv spațiul în care se vând produse din tutun și unele băuturi alcoolice, putea fi deschisă la data de 23.06.2013, (iii) art. 140 din Codul Muncii transpune rațiunea legiuitorului în sensul că, în zilele de sărbătoare legală, se va presta muncă în unitățile care aprovizionează populația cu alimente de strictă necesitate, deci nu va fi avut în vedere interesul salariatului, ci se va da prioritate interesului public ca unitățile de alimentație public să fie deschise în zilele de sărbătoare legală, (iii) statutul de unitate de alimentație publică atribuit C. Drobeta nu poate nici dispărea, nici nu poate fi retras pentru că în cadrul hypermagazinului se comercializează și alte produse decât cele alimentare de strictă necesitate (interpretarea formalistă propusă de I. M. conduce la concluzia că, de fiecare dată când s-ar pune problema comercializării unor alte produse, decât cele alimentare de strict necesitate, C. Drobeta și-ar pierde acest statut atribuit în considerarea obiectului principal de activitate or, nu există nicio dispoziție legală care să interzică unităților de alimentație publică precum C. Drobeta să comercializeze și produse alimentare care nu sunt de strictă necesitate și nici vreo dispoziție legală care să stabilească retragerea acestui statut în caz de comercializare a unor alte produse alături de produsele alimentare de strictă necesitate). Interpretarea I. M. ar conduce la concluzia ca nu mai există în realitate nici măcar o singură unitate de alimentație publică în R., pentru că nu mai există unități care să comercializeze strict, exclusiv produse alimentare de strictă necesitate. Chiar și cele mai mici dintre cele mai mici unități de alimentație publică comercializează alături de produsele alimentare de strictă necesitate și produse alimentare care nu sunt de strictă necesitate, precum și produse non-alimentare;

I. M. susține că magazinul de comercializare a produselor din tutun își desfășoară activitatea în afara hypermarket-ului C. Drobeta, contrar celor susținute de petentă.

După cum a arătat mai sus, "magazinul" este doar o casă de marcat a hypermarket-ului, separată doar prin paravan de hypermarket-ul situat în incinta galeriei comerciale. Această susținere nu vine să arate decât reaua-credință ce se află în spatele acestei interpretări formaliste și excesive a I. M.;

Specificul contravențional al litigiului dedus judecății - I. M. susține că norma de drept trebuie să protejeze angajatul, iar nu activitatea comercială.

Solicită ca instanța de apel să înlăture susținerea I. M., aceasta nefiind aplicabilă cazului de față, unde instanța este chemată să analizeze și să constate dacă subscrisa am săvârșit sau nu o contravenție și dacă dispozițiile legale sancționatorii au fost corect aplicate de autoritate. în contextul verificării cu care a fost învestită, instanța are în vedere faptul că litigiul dedus judecății nu este un litigiu de drept al muncii, ci unul contravențional.

Instanța de judecată, reținând prezumția de nevinovăție, se va raporta la următoarele principii (i) dispozițiile legale sancționatorii sunt de strictă interpretare și aplicare neputând fi deci aplicate într-o manieră extensivă astfel încât să se aplice unor situații de fapt și, respectiv, unor persoane juridice nevizate de către legiuitor (i.e. respectarea de către unitățile menționate la art. 140 din Codul Muncii, cum este și subscrisa, a art. 139 din Codul Muncii, deci fără a mai face aplicarea art. 140 din Codul Muncii, în situația în care aceste unități comercializează, în zilele de sărbătoare legală, în mod nespecializat, produse alimentare de strictă necesitate, alături de alte produse alimentare și non-alimentare), (ii) in dubio pro reo și (iii) ejus incubit probatio qui dicit, non qui negat.

Aplicarea principiilor specifice materiei contravenționale nu semnifică faptul că instanța va proteja activitatea comercială, în detrimentul angajatului, ci înseamnă că instanța va aplica, în concret, acele principii ce guvernează materia, și nu alte principii, specifice altor materii. Aplicarea principiilor specifice dreptului contravențional și nu a celor din dreptul muncii este obligatorie pentru evitarea pronunțării unor soluții nelegale și inechitabile (cu titlu de exemplu, dacă s-ar achiesa raționamentului I. M., s-ar ajunge la aplicarea interpretării prin analogie în materia dreptului penal sau, invers, la imposibilitatea aplicării unor interpretări extensive în materia dreptului civil, ceea ce ar determina în mod inevitabil atât soluții nelegale, cât și inechitabile).

De altfel, principiul protecției salariatului afirmat de I. M., deși este un principiu de bază al dreptului muncii, nu își găsește o aplicare absolută nici în materia pe care o guvernează, existând o . excepții reglementate de lege (un astfel de exemplu ar putea fi considerat chiar art. 140 din Codul Muncii, care instituie o excepție în privința muncii în zilele de sărbătoare legală pentru salariații unităților de alimentație publică și pentru unitățile spitalicești).

Pe de altă parte, dacă raționamentul I. M. s-ar aplica, petenta ar ajunge să fie discriminată în raport de celelalte hypermarket-uri (care vând produsele din tutun la casele obișnuite, adesea pe panouri aferente) / supermarket-uri / market-uri și minimarket-uri (care comercializează, inclusiv în zilele de sărbătoare legală, pe rafturi, produsele din tutun alături de celelalte produse, inclusiv alături de cele alimentare de strictă necesitate). Mai mult, o astfel de interpretare a dispozițiilor art. 139 și art. 140 din Codul Muncii nu este, de fapt, în interesul salariatului care comercializează produsele din tutun pentru că acest salariat, ca urmare a faptului că petenta va fi nevoită să transforme casa de marcat "tabac" într-o casă obișnuită desființând și spațiul aferent spre a evita noi sancțiuni aplicate de către I. M., va continua să vândă în zilele de sărbătoare legală la casa, în prezent, rezervată comercializării produselor din tutun și a unor băuturi alcoolice, cu singura „diferență" că această casă va fi una obișnuită, prejudiciați fiind doar consumatorii, în special, minori care vor avea din nou contact cu aceste produse din tutun cu ocazia achiziționării unor produse alimentare de strict necesitate din cadrul hypermarket-ului.

În concluzie, în raport de toate motivele expuse mai sus, solicită ca instanța de apel să constate că apelul promovat de către I. M. împotriva sentinței civile nr. 4822/10.12.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin este nefondat.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și următoarele C., art. 466 și următoarele C., precum și toate celelalte dispoziții legale menționate în prezenta întâmpinare.

Împotriva aceleiași sentințe civile nr. 4822/10.12.2013, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, a formulat apel și apelanta – petentă S.C. R. H. S.A. (C.), susținând că hotărârea pronunțată de prima instanță este nelegală și netemeinică și a solicitat admiterea apelului și, pe cale de consecință, să se dispună schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii în totalitate a plângerii contravenționale formulate de aceasta împotriva Procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 01.07.2013 al I. M., constatând nulitatea absolută ori, în subsidiar, anulând procesului-verbal sus-menționat (consideră că art. 140 din C. Muncii reprezintă o normă care protejează un interes public și, în raport de art. 174 alin. 2 Cod Procedură Civilă solicită constatarea nulității absolute a procesului-verbal; în subsidiar, în situația în care instanța ar aprecia că în speță nu ar fi totuși vorba despre o normă care protejează un interes public, ci un interes privat, solicită anularea procesului-verbal).

În motivare a arătat că, la data de 23.06.2013 (Prima zi de Rusalii), cu ocazia efectuării unui control la hypermarket-ul/hypermagazinul R. H. situat în Drobeta Turnu Severin, unitate de alimentație publică deschisă publicului în această zi de sărbătoare legală, inspectorii I. M. au reținut prin procesul-verbal de control nr. _ din data de 25.06.2013, respectiv, în cuprinsul Anexei nr. 1 la procesul-verbal de control, faptul că, „în incinta galeriei C. - punctul T. (nu în incinta HYPERMARCHET C.)", salariata B. – D. E., care a scris în fișa de identificare că lucrează în prima zi de Rusalii, desfășura activitatea de vânzare a produselor din tutun. In Anexa nr. 1 la Procesul-verbal de control nr._/25.06.2013 se menționează faptul că, la casa T., s-au prezentat și salariatele P. lulia G. și Carablaisă V., care au fost de asemenea intervievate în scris și au făcut precizarea că spațiul T. este punct de lucru nealimentar.

S-a apreciat că fapta de mai sus ar constitui contravenția prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 53/2003 ("Codul Muncii"), iar, prin procesul-verbal de control, I. M. a dispus măsura ca petenta să respecte prevederile art. 139 din Codul Muncii privind activitatea punctelor din incinta galeriei (T.) în mod permanent, începând cu data de 25.06.2013.

Petenta a considerat că măsura a fost dispusă de către I. M. în mod nelegal, ca urmare a interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor art. 139 și art. 140 din Codul Muncii și, ca urmare, a formulat plângere prealabilă la I. M. prin care a solicitat revocarea actului administrativ și, având în vedere respingerea plângerii prealabile, a atacat procesul – verbal de control la instanța de contencios administrativ, în concret, a formulat acțiune în anulare (dosar nr. 31._ de pe rolul Tribunalului București, Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal) și, respectiv, acțiune în suspendarea executării acestui proces-verbal de control (dosar nr. 34._ , de pe rolul Tribunalului București, Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal).

La data de 18.12.2013, Tribunalul București, Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, a admis acțiunea formulată de petentă în suspendarea executării Procesului verbal de control nr._ din data de 25.06.2013, până la soluționarea acțiunii în anulare, instanța constatând deci, cu ocazia analizării inclusiv a condiției existenței cazului bine justificat, astfel cum prevede art. 15 din Legea nr. 554/2004, că măsura dispusă de I. M. este vădit nelegală în raport de situația de fapt existentă în speță, în concret, la hypermarket-ul C. Drobeta, inclusiv în ceea ce privește spațiul din cadrul hypermarket-ului denumit „casa T.", motiv pentru care petenta a solicitat de altfel și în prezenta cauză admiterea plângerii contravenționale.

În baza Procesului-verbal de control nr._/25.06.2013 a fost emis de I. M. procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ din data de 01.07.2013 care face obiectul prezentei cauze, prin care a fost aplicată petentei o amendă contravențională în cuantum de 5.000 de lei pentru pretinsa săvârșire a contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. g) din Codul Muncii, reținându-se că activitatea "punctului T." ( comercializarea produselor din tutun), nu s-ar încadra în prevederile art. 140 din Codul Muncii.

Petenta a formulat împotriva Procesului-verbal de contravenție nr._ din data de 01.07.2013, plângere la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în esență, criticând faptul că situația de fapt a fost greșit stabilită, iar prevederile legale au fost interpretate și aplicate în mod greșit de către I. M., arătând că, în realitate, nu a săvârșit nicio contravenție, ci, în concret, a respectat prevederile legale, având în vedere faptul că, după cum rezultă indubitabil din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, spațiul aparținând hypermarket-ului/hypermagazinului C. Drobeta este doar o altă casă de marcat a aceluiași hypermarket/hypermagazin, deci a aceleiași unități de alimentație publică, fiind deci aplicabile în cauză dispozițiile art. 140 din Codul Muncii privind munca în zilele de sărbătoare legală.

La data de 13 ianuarie 2014, Judecătoria Drobeta-T. S. i-a comunicat sentința civilă nr. 4822/10.12.2013, prin care a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată, a fost modificat în parte Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 01.07.2013 al I. M., în sensul că a fost înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, menținându-se celelalte dispoziții ale procesului-verbal, sentință împotriva căreia a înțeles să formuleze apel, întrucât instanța de fond a interpretat și a aplicat în mod greșit prevederile legii, neprocedând nici la aplicarea principiilor care guvernează materia dreptului contravențional, inclusiv în lumina jurisprudenței Convenției Europene a Drepturilor Omului și, respectiv, nemotivând suficient (ci numai în mod parțial) hotărârea apelată.

Astfel, prima instanță a pronunțat sentința apelată, în esență pentru următoarele motive:

- petenta nu ar fi făcut dovada existenței în cauză a unei situații de fapt

contrare celei reținute de către I. M., iar, pe cale de consecință,

prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție contestat

nu ar fi fost răsturnată;

- din înscrisurile existente la dosar ar rezulta fără dubiu că salariata B.

D. E. desfășura activitate în Prima zi de Rusalii la punctul T.

care este de notorietate că, deși, după cum rezultă din înscrisurile

depuse de către petentă la dosar, din punct de vedere legal nu este un

punct de lucru distinct de hvpermarket-ul / hypermagazinul C. Drobeta

(nefiind înregistrat la Registrul Comerțului), ar constitui totuși un punct

de lucru distinct, separat de hypermarket-ul / hypermagazinul C. Drobeta,

aflat în incinta galeriei C. și nu a acestui hypermarket / hypermargazin;

- produsele din tutun nu reprezintă produse alimentare de strictă necesitate, ca atare, activitatea desfășurată la punctul de lucru T. nu face parte din categoria activităților reglementate de art. 140 din Codul Muncii.

Precizează că, de fapt, constatările instanței de fond sunt vădit contrare legii.

Astfel, pe de o parte, după cum în mod implicit constată și instanța de fond, petenta a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea descrisă, prin fișele de identificare completate, în mod eronat de salariatele intervievate în scris în sensul că o casă de marcat, în speță, casa T. ar reprezenta un punct de lucru nealimentar separat de hypermarket-ul/ hypermagazinul C. Drobeta. Astfel, petenta a depus la dosar înscrisurile din care rezultă fără dubiu (i) statutul „casei T.", în concret, de casă de marcat a hypermarket-ului/hypermagazinului C. (de exemplu, la termenul de judecată din data de 26.11.2013, subscrisa am depus (i) bon fiscal eliberat de „casa T.", (ii) proces-verbal încheiat cu ocazia instalării și fiscalizării casei de marcat T., (iii) declarația de instalare a aparatelor de marcat electronice fiscale și, respectiv, (iv) aviz nr. 0582 din data de 02.08.2012 privind distribuția aparatelor de marcat electronice fiscale), precum și (ii) faptul că spațiul în care „casa T." se află și unde sunt comercializate produsele din tutun și unele băuturi alcoolice nu este un punct de lucru distinct situat în cadrul galeriei comerciale ci o parte integrantă a aceluiași hypermarket-ului/hypermagazinului C. Drobeta.

Deși pare să fi avut în vedere înscrisurile sus menționate atunci când reține că, într-adevăr, spațiul de comercializare a produselor din tutun și a unor băuturi alcoolice, inclusiv casa aferentă, nu este înregistrat la Registrul Comerțului ca punct de lucru distinct de hypermarket-ul/hypermagazinul C. Drobeta, totuși, în concret, instanța de fond interpretează și aplică în mod greșit legea, considerând că este vorba despre un punct de lucru distinct de hypermarket-ul/hypermagazinul C. Drobeta.

Solicită ca, instanța de apel, să aibă în vedere următoarele:

Art. 140 din Codul Muncii prevede excepția de la regula stabilită de art. 139 care interzice prestarea muncii în zilele de sărbătoare legală, în concret, că unitățile sanitare și unitățile de alimentație publică pot desfășura activitate și în aceste zile, în scopul asigurării asistenței sanitare și, respectiv, al aprovizionării populației cu produse alimentare de strictă necesitate;

Hypermarket-ul/hypermagazinul C. Drobeta este o unitate de alimentație publică care comercializează produse alimentare de strictă necesitate, alături de alte produse, atât alimentare, cât și non-alimentare, aspect care rezultă inclusiv din prevederile art. 4 lit. g) al O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață („OG 99/2000") care definesc serviciul de alimentație publică ca fiind activitatea de pregătire, preparare, prezentare și servire a produselor și a băuturilor pentru consumul acestora în unități specializate sau la domiciliul/locul de muncă al consumatorilor. Astfel, precizeaza că, în cadrul hypermarket-ului/hypermagazinului C. Drobeta, ca de altfel și în celelalte hypermarket-uri/hypermagazine C., există inclusiv un spațiu dotat în mod corespunzător în care sunt pregătite, preparate și servite clienților produse alimentare, inclusiv de strictă necesitate; în acest sens, depune anexat înregistrarea sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor pentru activitățile din unitățile de vânzare cu amănuntul nr. V.A. 1915 din 16.03.2011 eliberată pentru unitatea C. Drobeta ce menționează că, în cadrul unității, funcționează carmangerie, restaurant, pescărie, laborator cofetărie-patiserie).

A depus la dosarul cauzei, în primă instanță, o . înscrisuri relevante în acest sens, în concret: (i) Autorizația de funcționare nr. 1939 din data de 14.03.2011 emisă de către Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin pentru profilul: comerț cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare predominantă de produse alimentare, (ii) orarul de funcționare nr. 1939 din data de 14.03.2011, emis în baza Hotărârii nr. 104/28.06.2010 a Consiliului Local Drobeta Turnu Severin, (iii) certificatul de înregistrare al R. H. și, respectiv, (iv) harta hypermarket-ului/hypermagazinului C. Drobeta (anexate și prezentului apel).

Petenta, la fel ca și alte hypermarket-uri, dar și magazine mai mici cu vânzare nespecializată (ex. supermarket-uri, market-uri, mini market-uri), comercializează în hypermarket-ul/hypermagazinul C. Drobeta, ca de altfel și în celelalte hypermarket-uri/hypermaqazine ale sale, produse alimentare de strictă necesitate, alături de alte produse, atât alimentare, cât și non-alimentare, fiindu-i deci pe deplin aplicabilă dispoziția legală de excepție a art. 140 din Codul Muncii.

Statutul de unitate de alimentație publică al hypermarket-ului/ hypermaqazinului C. Drobeta nu poate fi cenzurat/anulat de faptul că, în acest hypermarket-hypermagazin, sunt comercializate și alte tipuri de produse decât cele alimentare de strictă necesitate. In realitate, nu mai există unități de alimentație publică care să comercializeze în mod exclusiv produse alimentare de strictă necesitate, toate aceste unități având un obiect de activitate mai extins, în sensul că se comercializează și alte produse alimentare, ce nu pot fi calificate ca fiind de strict necesitate, dar, adesea, și produse non-alimentare.

Interpretarea restrictivă, formalistă, a art. 139 din C. Muncii propusă

de către INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M. conduce la eliminarea din rândul unităților de alimentație publică a tuturor unităților de alimentație publică care comercializează, alături de produse alimentare de strictă necesitate, si alte produse alimentare și/sau produse nealimentare, ceea ce conduce, în concret, la o golire de conținut a noțiunii.

Nu poate fi imaginată ipoteza în care o unitate de alimentație publică autorizată, precum un hypermarket sau un supermarket unde clienții se autoservesc să elimine, în zilele de sărbătoare legală, de pe rafturi produsele care nu sunt de strictă necesitate ori să blocheze accesul clienților la acele rafturi (considerația este valabilă și în cazul magazinelor de mici dimensiuni).

Așadar, concluzia firească este aceea că, făcând parte din rândul unităților prevăzute de art. 140 din Codul Muncii, hipermarket-ul/hypermagazinul C. Drobeta, deci inclusiv spațiul din incinta acestuia de comercializare a produselor din tutun și a unor băuturi alcoolice și casa aferentă, putea fi deschis la data de 23.06.2013;

Art. 8 tezele întâi și a treia din OG 99/2000 prevede că (i) structurile de vânzare cu amănuntul pot fi deschise publicului în toate zilele săptămânii și, respectiv, că (ii) fiecare comerciant își stabilește orarul de funcționare în conformitate cu solicitările autorităților administrației publice locale privind continuitatea unor activități comerciale sau de prestări de servicii, în funcție de necesitățile consumatorilor.

Art. 10 din OG 99/2000, prevede că structurile de vânzare cu amănuntul din sectorul alimentar nu pot fi închise mai mult de două zile consecutiv, cu excepția unor cauze obiective de nefuncționare;

Orarul de funcționare al hypermarket-ului C. Drobeta care prestează inclusiv servicii de alimentație publică este stabilit de către autoritățile locale în mod global, în considerarea activității predominante de comerț cu alimente de strictă necesitate, iar nu în mod fragmentat, în raport de variile tipuri de produse comercializate. Ar fi de altfel imposibil ca orarul de funcționare al oricăror astfel de unități/hypermarket-uri să fie stabilit per casă de marcat, respectiv, per spațiu;

Rațiunea pentru care subscrisa am decis să comercializăm produsele din tutun și unele băuturi alcoolice într-un spațiu distinct din cadrul hypermarket-ului/ hypermagazinului C. Drobeta, spațiu dotat inclusiv cu o casă de marcat aferentă, deși, structural, dar și din perspectiva definiției legale mai sus menționate a hypermagazinului, acest spațiu este parte integrantă a aceleiași unități de vânzare, este aceea ca doar clientela informată și interesată de acest gen de produse să aibă acces la astfel de produse, fiind astfel evitat contactul consumatorilor, în special minori, care achiziționează produse alimentare în celelalte spații ale hypermarket-ului/ hypermagazinului C. Drobeta, plătindu-le la celelalte case ale acestuia;

In ceea ce privește argumentul reținut de către instanța de fond cum că ar fi de notorietate faptul că spațiul de comercializare a produselor din tutun și a unor băuturi alcoolice („casa T.") este un punct de lucru distinct, separat de hypermarket-ul/hypermagazinul C. Drobeta, facem precizarea că subscrisa nu am contestat niciun moment faptul că acest spațiu, inclusiv casa de marcat aferentă, este separat de facto (i.e. prin panouri de rigips) de hypermarket; de altfel, subscrisa am și explicat rațiunea acestei separări (evitarea contactului consumatorilor neinteresați de aceste produse, în special, a celor minori, cu aceste produse). Localizarea efectivă în spațiu nu are însă nicio relevanță juridică pentru legala și temeinica soluționare a cauzei, în sensul că (i) nici hypermarket-ul/hypermagazinul C. Drobeta nu încetează a mai fi o unitate de alimentație publică prevăzută de art. 140 din Codul Muncii și, respectiv, (ii) nici acest spațiu, inclusiv casa de marcat aferentă, nu își schimbă statutul și deci nu devine, din punct de vedere legal, un punct de lucru distinct de hypermarket-ul/hypermagazinul C. Drobeta;

Interpretarea formalist-restrictivă aplicată de I. M. și preluată de prima instanță presupune ca în zilele de sărbătoare legală, toate unitățile de alimentație publică care vând alături de alimentele de strictă necesitate, si alte tipuri de alimente dar și unele produse-non alimentare, să fie de fapt închise și, eventual, doar acele unități de alimentație publică care vând exclusiv alimentele de strictă necesitate pot desfășura activitate (după cum am menționat și mai sus, este foarte puțin probabil să mai existe astfel de unități în R., având în vedere că până și magazinele alimentare de mici dimensiuni comercializează produse non-alimentare sau alimentare, dar care nu sunt de strictă necesitate);

Nici argumentul avansat de către I. M. în sensul că dispozițiile legale trebuie interpretate în favoarea salariatului nu poate fi reținut.

Astfel, art. 139 din Codul Muncii (care instituie regula) trebuie interpretat și aplicat, în coroborare cu art. 140 din Codul al Muncii (care instituie excepția), precum și cu OG 99/2000. Or, art. 140 din Codul Muncii transpune rațiunea legiuitorului în sensul că, în zilele de sărbătoare legală, se va presta muncă în unitățile care aprovizionează populația cu alimente de strictă necesitate, deci nu va fi avut în vedere interesul privat al salariatului, ci se va da prioritate interesului public ca populația să aibă acces la produsele alimentare de strictă necesitate comercializate în unitățile de alimentație publică.

Chiar dacă s-ar admite ipoteza că dispozițiile art. 140 din Codul Muncii trebuie interpretate în maniera formalist-restrictivă în care I. M. consideră că efectele s-ar produce în beneficiul salariatului, la o analiză atentă, observăm că această interpretare nu generează niciun fel de beneficiu real pentru salariat.

Mai concret, prin această interpretare, în mod indirect, I. M. sugerează că vânzarea produselor din tutun la casele obișnuite ale hypermarket-ului este maniera de a proceda astfel încât să nu fim sancționați. In ipoteza aplicării „sugestiei" I. M., salariații în cauză vor continua de fapt să vândă produsele, în zilele de sărbătoare legală, la casa, în prezent, rezervată comercializării produselor din tutun și a unor băuturi alcoolice, dar, ulterior, transformată în casă obișnuită, cu singura „diferență" deci că această casă va fi una obișnuită, fiind astfel desființat și spațiul din cadrul hypermarket-ului/hypermagazinului C. Drobeta rezervat comercializării acestor produse care vor fi vândute în maniera mai sus menționată (după cum am menționat și în plângerea contravențională formulată, aceasta este, de fapt, maniera în care toate celelalte hypermarket-uri, supermarket-uri și minimarket-uri vând, inclusiv în zilele de sărbătoare legală, produsele din tutun, alături de produsele alimentare de strictă necesitate, dar și de alte produse alimentare, precum și non-alimentare).

Dincolo deci de caracterul formalist, lipsit de finalitate, al unei astfel de interpretări a dispozițiilor art. 139 și 140 din Codul Muncii în raport de situația de fapt existentă în cauză, remarcăm încă o dată că subscrisa este „pedepsită" pentru faptul că, spre deosebire de celelalte hypermarket-uri, supermarket-uri și minimarket-uri care au statut de unitate de alimentație publică și care vând, inclusiv în zilele de sărbătoare legală, produsele din tutun în mod nediferențiat (la casa(ele) obișnuită(e) și alături de celelalte produse alimentare și non-alimentare), subscrisa a organizat, cu bună-credință, de așa manieră comercializarea produselor din tutun în cadrul hypermarket-ului, încât doar clientela informată și interesată de acest gen de produse să aibă contact cu acestea, fiind evitat astfel contactul cu consumatorii, în special, minori, care achiziționează produse alimentare în celelalte spații ale hypermarket-ului/hypermaqazin-uluj C. Drobeta și le achită la celelalte case ale acestuia.

Rezultă deci că interpretarea și aplicarea propuse de I. M. cu privire la art. 139 și 140 din Codul Muncii la situația de fapt existentă în speță nu conduce doar la lipsa oricărui beneficiu real pentru salariații subscrisei, dar și la pierderea unui beneficiu real de consumatorii nefumători, în special minori, constând în lipsa contactului acestora cu aceste produse din tutun ca urmare a comercializării lor de către subscrisa într-un spațiu separat din cadrul hypermarket-ului.

Interpretarea I. M. a dispozițiilor legale sus menționate în raport de situația de fapt existentă în speță este deci nu numai una exclusiv formalistă și eronată, atât în fapt, cât și în drept, dar și contrară bunei-credințe, precum și principiului legal (principiu care guvernează și activitatea operatorilor economici) al nediscriminării petentei în raport de celelalte hypermarket-uri, supermarket-uri și minimarket-uri care, după cum menționa mai sus, comercializează, inclusiv în zilele de sărbătoare legală, produsele din tutun în modalitatea mai sus descrisă, in concret, pe panouri la casele de marcat obișnuite ale acestora.

În concluzie, solicită ca instanța de apel să constate că, așa cum rezultă din toate înscrisurile depuse la dosar și contrar celor reținute de către instanța de fond, hypermarket-ul/hypermagazinul C. Drobeta reprezintă, inclusiv din punct de vedere legal, o singură structură de vânzare, a cărei activitate de vânzare în mod nespecializat se desfășoară (i) în toate spațiile de comercializare a produselor alimentare de strictă necesitate împreună cu alte produse alimentare și non-alimentare, deci inclusiv în cadrul spațiului de comercializare a produselor din tutun și a unor băuturi alcoolice (la fel cum un market sau un mini market comercializează în mod unitar, nespecializat, toate produsele alimentare și non-alimentare, inclusiv produsele din tutun și băuturile alcoolice aflate pe rafturile sale) și, respectiv, (ii) prin mai multe case de marcat, deci inclusiv prin „casa T.", iar, după cum rezultă în mod indubitabil din toate înscrisurile depuse de petentă la dosarul cauzei, aceasta nu deține decât un singur punct de lucru/hypermarket/hypermagazin în cadrul căruia există și spațiul de comercializare a produselor din tutun și a unor băuturi alcoolice, spațiu calificat în mod eronat, atât în fapt, cât și în drept, ca un punct de lucru/magazin separat de hypermarket-ul/hypermagazinul C. Drobeta.

În ce privește cea de-a doua critică adusă sentinței, încălcarea principiilor aplicabile domeniului legal contravențional, a susținut că, instanța de fond a reținut faptul că procesul verbal contravențional contestat face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă petentei potrivit ar. 249 Cod de Procedura Civilă.

Instanța de fond a apreciat fapta ca fiind descrisă în mod corect de către agentul constatator și a conchis că prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată.

Deși anterior a procedat la demonstrarea raționamentului greșit al instanței, mergând pe însăși regulile enunțate de instanța de fond, consideră totuși că soluția pronunțată nu se bazează doar pe o interpretare greșită a legii, ci este structural greșită, în sensul că instanța de judecată nu a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor din jurisprudența CEDO relevantă în sensul că dreptul contravențional este asimilat penalului ca noțiune europeană autonomă.

Esența asimilării rezidă în aceea că acuzația adusă petentului este o "acuzație penală" în sensul CEDO, iar acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție, or, instanța de judecată a procedat de o manieră totalmente opusă dispozițiilor CEDO, îmbrățișând practica jurisprudențială anterioară cauzei A. contra României în sensul obligării contravenientului la demonstrarea nevinovăției.

Instanța era însă datoare să rețină faptul că (i) sarcina probei revenea I. M., subscrisa nefiind obligată de lege să își dovedească nevinovăția și că (ii) procesul verbal de contravenție nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției acestuia, ci I. M. era obligată la aceasta (în sensul celor învederate, depunem anexat la dosarul cauzei sentința civilă nr._/09.12.2009 a Judecătoriei C.).

Or, dacă instanța de fond ar fi aplicat regulile trasate de instanța de contencios a drepturilor omului, atunci ar fi trebuit să constate că I. M. nu a solicitat petentei vreun document în dovedirea celor consemnate în mod eronat în fișele de identificare redactate de salariatele B.-D. E., P. lulia G. și Carablaisă V., deși, în concret, inspectorii de muncă aveau această obligație.

Faptul de a se întemeia exclusiv pe declarațiile eronate ale unor salariate, consemnate în fișele de identificare, constituie în sine o încălcare a prevederilor legale care ar fi trebuit coroborată de instanța de fond cu totala pasivitate a I. M. în demonstrarea situației de fapt din timpul procesului și care ar fi trebuit să conducă la admiterea plângerii, reținându-se faptul că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată.

Referitor la cea de-a treia critică adusă sentinței apelate, insuficienta motivare a sentinței apelate, a susținut că, potrivit art. 264 alin. 1 Cod Procedură Civilă, instanța va examina probele administrate, pe fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor.

Astfel, art. 425 lit. b) Cod Procedură Civilă prevede faptul că hotărârea va cuprinde

considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale

părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-ai admis, cât și cele pentru care s-ai înlăturat cererile părților.

Considerentele sentinței apelate nu cuprind însă expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, instanța limitându-se la reținerea situației de fapt, astfel cum a fost stabilită de I. M., singura referire din cuprinsul sentinței la probele administrate în cauză este „Din fișele de identificare și înscrisurile existente la dosar, rezultă fără dubiu că salariata B. D. E. desfășura activitate în prima zi de Rusalii, la punctul de lucru T..

Lipsește deci aprecierea instanței vizavi de fiecare dintre probele depuse la dosar. Exemplul elocvent menționat mai sus este legat de înscrisurile depuse de petentă la termenul de judecată la care au avut loc și dezbaterile pe fondul cauzei (26.11.2013). Acestea erau, în opinia petentei, documente esențiale în stabilirea situației de fapt, depuse în fața instanței de fond tocmai pentru că, I. M. nu solicitase lămuriri suplimentare și din partea acesteia, pronunțând soluția exclusiv în temeiul fișelor de identificare completate de cele trei salariate, astfel că poate concluziona că instanța nu a analizat înscrisurile, din moment ce hotărârea nu cuprinde nici măcar rațiunea pentru care, urmare a analizei efectuate, înscrisurile nu ar fi fost considerate concludente și pertinente pentru soluționarea cauzei.

Este criticabilă inclusiv efectiva ignorare de către instanța de fond a unei serii întregi de argumente juridice învederate de petentă prin răspunsul la întâmpinare și concluziile scrise depuse la dosarul cauzei. Însăși structura considerentelor vine să arate faptul că instanța de fond nu s-a aplecat asupra acestor apărări.

În raport de cele de mai sus, consideră sentința apelată ca insuficient (parțial) motivată.

În concluzie, având în vedere motivele de fapt și de drept expuse mai sus, precum și probele de la dosar și, respectiv, anexate prezentului apel, solicită admiterea apelul și, pe cale de consecință, să se dispună schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii în totalitate a plângerii contravenționale împotriva procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 01.07.2013 al I. M., în concret, a constatării nulității absolute, sau, în subsidiar, a anulării procesul-verbal contravențional.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 466 și urm. din Codul de Procedură Civilă, precum și toate celelalte prevederi legale menționate în cuprinsul prezentului apel.

A anexat extrase din doctrină ce confirmă cele susținute prin cererea de apel, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat. Procesul verbal de control, încheiat de intimată, sentința civilă nr. 4822/10.12.2013, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, apelată, documente emise de organe fiscale, extras R. H. S.A. și certificat de înregistrare, autorizație de funcționare, orar de funcționare, documente de înregistrare sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor, extras de pe portalul instanțelor privind soluția pronunțată în dosarul nr._/3/2013, aflat pe rolul Tribunalului București, extras din noul Cod de Procedură Civilă, Cauza A. contra României, sentința civilă nr._/09.12.2009, pronunțată de Judecătoria C..

Apelantul – intimat INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M., a formulat întâmpinare la cererea de apel formulată de petenta S.C. R. HIPERMARCHE S.A., prin care a reluat susținerile din întâmpinarea formulată.

Apelanta – petentă S.C. R. HIPERMARCHE S.A.,a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de apelantul – intimat INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M., reluând susținerile din cererea de apel și întâmpinarea depuse la dosar.

Analizând apelul formulat de apelanta – petentă S.C. R. HIPERMARCHE S.A., prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, instanța apreciază că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Prin procesul-verbal de contraventie . nr._ încheiat la data de 1.07.2013 de către un reprezentant al intimatului, petenta intimata a fost sancționată cu amenda de 5.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.260 alin. 1 lit. a din Legea nr.53/2003 republicată, retinandu-se ca, în urma controlului efectuat la data de 23.06.2013, orele 12,10 cu privire la modul în care se respectă prevederile legislației in vigoare în domeniul relațiilor de muncă, securității și sănătății în muncă, la . de lucru din Drobeta Turnu Severin, ., județul M., Centrul Comercial C., a fost găsită desfășurând activitate in incinta Galeriei C., punctul de lucru „ T.”, vânzând produse din tutun, numita B. D. E., care a scris în fișa de identificare că lucrează în prima zi de Rusalii.

Apelanta a formulat apel, sustinand in principal, ca in mod incorect s-a antrenat raspunderea contraventionala fata de ea sub forma avertismentului, in conditiile in care nu trebuia retinuta savarsirea acestei contraventii, in cauza nefiind incalcat textul legal.

Potrivit art.139 din Legea nr.53/2003 printre zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează se numara si prima și a doua zi de Rusalii.

Articolul 140 din Legea nr.53/2003 mentioneaza ca „prin hotărâre a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unitățile sanitare și pentru cele de alimentație publică, în scopul asigurării asistenței sanitare și, respectiv, al aprovizionării populației cu produse alimentare de strictă necesitate, a căror aplicare este obligatorie.

Asa cum rezulta din Certificatul, constatator emis de ORC de pe linga Tribunalul Bucuresti la data de 15.10.2012 ROMANIA H. SA, are principalul obiect de activitate declarat cel incadrat in clasa CAEN 4711 Comert cu amanuntul in magazine nespecializate, cu vanzare predominanta de produse alimentare, bauturi si tutun ( file 59-68), iar acelasi cod CAEN se regaseste printre activitatile ce se pot desfasura la sediul punctului de lucru din Dr.-Tr.S., ., Centrul Comercial C. Dr.-Tr.S., judetul Mehedinti.( fila 64).

Asa cum s-a retinut in procesul-verbal de constatare si sanctionare, locul unde a fost surprinsa angajata ca prestand activitate in ziua de Rusalii este in incinta galeriei C., punctul T., nu in incinta Hypermarchet C..

Desi acest „punct tabac” este amplasat in galeria C., fiind despartit fizic fata de restul hypermarketul-ului si detinand casa de marcat fiscala separata de celelalte case de marcat, instanta aprecieaza ca aceast „punct tabac”, unde sunt comercializate produsele din tutun și unele băuturi alcoolice, nu este un punct de lucru distinct situat în cadrul galeriei comerciale, ci o parte integrantă a aceluiași hypermarket-ului/hypermagazinului C. Drobeta. Amplasarea distincta a respectivului punct este facuta, asa cum sustine apelanta, din motive de marketing, venind in sprijinul consumatorilor fumători care au acces rapid la aceste produse, si in acelasi timp evitandu-se cu usurinta comercializarea catre minori a produselor de tutun.

Insa, aceste aspecte nu pot duce la considerarea acestui punct tabac ca avand un regim juridic diferit de cel recunoscut intregului hypermarket, intrucat el este parte integranta din Punctul de lucru din Dr.-Tr.S., asa cum este inscris in Registrul Comertului, activitatea ce se desfasoara aici si care corespunde codului CAEN 4711, fiind cea de „comert cu amanuntul in magazine nespecializate, cu vanzare predominanta de produse alimentare, bauturi si tutun”, la fel ca in restul hypermarket-ului.

Prin urmare, cum activitatea intregului Punct de lucru din Dr.-Tr.S. se desfasoara conform programului de activitate autorizat de Primaria Municipiului Dr.-Tr.S., respectiv de luni pana vineri, sambata si duminica, in acord cu art.140 din Legea nr.53/2003 activitatea se poate desfasura si in zilele de sarbatoare legala, asa cum sunt stabilite in art.139, intrucat intreaga unitate este considerata o unitate de alimentatie publica, in care se comercializeaza atat produse alimentare, cat si produse nealimentare.

Statutul de unitate de alimentație publică al hypermarket-ului/ hypermaqazinului C. Drobeta nu poate fi cenzurat/anulat de faptul că, în acest hypermarket-hypermagazin, sunt comercializate și alte tipuri de produse decât cele alimentare de strictă necesitate.

Prin urmare, contraventia prevazuta de art.260 lit.g din Codul Muncii nu trebuie retinuta in cazul acestei apelante, intrucat asa cum am precizat, punctul tabac nu este un punct de lucru distinct, inregistrat separat in registrul comertului de Punctul de lucru Dr.-Tr.S. al apelantei.

Analizând apelul formulat de apelantul – intimat INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M., prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, instanța apreciază că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Principalul motiv de apel il constituie faptul ca in mod gresit prima instanta a analizat pericolul social al faptei si, raportat la starea de fapt, a dispus inlocuirea amenzii contraventionale de 5000 lei cu avertisment.

Raportat la motivele retinute si expuse mai sus, instanta de apel va considera ca in cauza nu se pune problema aprecierii gradului de pericol social, atata vreme cat instanta de apel considera ca in mod incorect s-a aplicat o sanctiune contraventionala, pentru o unitate ce se incadra in exceptia prevazuta la art.140 din lege.

Punctul tabac” este amplasat in galeria C., fiind despartit fizic fata de restul hypermarketul-ului si detinand casa de marcat fiscala separata de celelalte case de marcat, insa nu este un punct de lucru distinct situat în cadrul galeriei comerciale, ci o parte integrantă a aceluiași hypermarket-ului/hypermagazinului C. Drobeta.

Apelanta I. Mehedinti este in eroare cand sustine ca activitatea desfasurata de intimata este comercializarea de produse nealimentare. In cauza, activitatea desfasurata si la acest „punct de lucru” se face tot in concordanta cu programul de lucru stabilit pentru intreaga unitate a hypermarket-ului, si are acelasi obiect de activitate cod CAEN 4711, stabilit si inscris in registrul comertului pentru intreg punctul de lucru.

F. de cele de mai sus, instanta de apel ca dispune respingerea in temeiul art.480 alin.1 a apelului formulat de apelanta I. Mehedinti si va admite apelul formulat de apelanta R. H. S.A., va dispune schimbarea sentinței apelate în sensul că va admite plângerea formulată de petenta R. H. S.A. (C.) și va anula procesul verbal de contravenție, in temeiul art.480 alin.2 din CPCiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Respinge apelul formulat de apelantul – intimat INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, .. 3, județul M. împotriva sentinței civile nr. 4822/10 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosar nr._ .

Admite apelul formulat de apelanta – petentă R. H. S.A., cu sediul procesual ales în București, .. 19, . C. Lujerului, sector 6 împotriva sentinței civile nr. 4822/10 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosar nr._

Schimbă sentința apelată în sensul că admite plângerea formulată de petenta R. H. S.A. (C.) și anulează procesul verbal de contravenție . nr._/01.07.2013, încheiat de intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 24 iunie 2014, la sediul Tribunalului M..

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

D. Z. C. A. F.

GREFIER,

C. T. P.

RED.C.A.F./C.T.P.

EX.4/20 pag.

Data: 4 iulie 2014

Operator date 2626

Jud. fond T. T.

← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2503/2014....		Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 51/2014.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 249/2014. Tribunalul MEHEDINŢI Pretentii. Sentința nr. 3193/2014. Tribunalul MEHEDINŢI Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 761/2014. Tribunalul MEHEDINŢI Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2503/2014. Tribunalul MEHEDINŢI Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 51/2014. Tribunalul MEHEDINŢI Pretentii. Sentința nr. 2302/2014. Tribunalul MEHEDINŢI Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3819/2014. Tribunalul MEHEDINŢI Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 338/2014. Tribunalul MEHEDINŢI